2 MB - Webs

între ele contrariile şi a le aduce la unitate este nevoie de un al cincilea punct.
Fiecare dintre noi constituie - în centrul celor patru puncte cardinale - un al
cincilea punct. Contrariile nu rămân în continuare ireconciliabile. Vedem o
pasăre zburând de la nord către sud, sau auzim cum un zgomot se deplasează de
la est către vest. Cinci este numărul mişcării şi de aceea tot ce are de a face cu
mişcarea se exprimă prin cinci: cinci simţuri ne stau la dispoziţie, tot astfel câte
cinci degete la o mână şi câte cinci la fiecare picior. Cinci ne dă nu doar mişcarea
în spaţiu, prin care contrariile sunt împăcate, ci şi în timp, iar pe această mişcare
o numim „istorie". Cinci este chintesenţa tuturor lucrurilor şi este, prin urmare,
numărul omului.
Dacă examinăm piramida, constatăm că acest punct al cincilea se află
deasupra celorlalte patru. Este punctul prin care celelalte patru capătă formă şi
este şi punctul în care ele se contopesc. Cine este conştient de toate acestea va
găsi aici suficientă materie de reflecţie spirituală. El va vedea în forma piramidei
esenţa celui de al „cincilea element". Este elementul „eter" din care apar cele
patru elemente şi în care ele reintră. El este sâmburele nevăzut, înalt, al
existenţei noastre. în noi, la nivel spiritual, se manifestă cele patru elemente.
Focul, în conştiinţa noastră; apa, în sentimentele noastre; aerul în capacitatea
noastră de gândire, iar pământul este „forma" tuturor acestora. Cel de al cincilea
element, vârful piramidei, este ceea ce se exprimă, din care pornesc şi în care se
reîntorc toate acestea. Priviţi din nou piramida şi observaţi cum în ea contrariile,
„jos" şi „sus", „cer" şi „pământ", „Dumnezeu" şi „om", ajung la o incomparabilă
unitate. Dacă cel de al cincilea punct s-ar afla în acelaşi plan cu celelalte patru,
ar fi vorba de un lucru absolut „pământesc". Situat în piramidă, el are o altă
dimensiune; el transferă calitatea noastră omenească într-o ordine superioară:
calităţile noastre omeneşti pe care le considerăm una cu cele patru puncte
cardinale; cu estul: sufletul şi iubirea care sălăşluieşte în el; cu vestul:
capacitatea de gândire şi slujirea corelativă; cu nordul: materia şi claritatea ei; cu
sudul: conştiinţa şi dăruirea de sine care se exprimă prin ea.
Cine înţelege limpede că fiecare om este centrul unui „cub cosmic", având o
parte situată sus (Cerul) şi una jos (Pământul), una în faţă şi una în spate, una în
stânga şi una în dreapta (cele patru puncte cardinale), acela va putea să transfere
forma de piramidă în cub şi să afle că în acest cub cosmic, imaterial, vârful
piramidei, cel de al cincilea punct, este reprezentat de „ochiul lui Dumnezeu". Aşa
numeşte tradiţia ceea ce în acest cub se exprimă prin noţiunile cunoscute de noi.
Conştiinţa şi înţelegerea (două calităţi care reprezintă cuceririle spirituale şi
care sunt totodată 6 expresie a ideii de patru, cf. afirmaţilor de mai sus) pot
scoate la lumină esenţa cea mai adâncă a forţei piramidei. Mai ales dacă
recunoaştem faptul că baza ei trebuie să fie situată pe axa nord-sud, pentru ca
forţa, pe bună dreptate divină, care îi este proprie, să poată acţiona. Nordul este
locul unde domnesc zăpada şi gheaţa; forme care apar prin solidificare. Materia
este o solidificare de forme nevăzute, imateriale, care devin astfel forme vizibile,
materiale. Sudul este pentru noi locul unde domnesc soarele şi căldura, simbolul
focului şi al luminii conştiinţei. Calitatea cea mai înaltă a materiei este: puritatea.
Calitatea cea mai înaltă a conştiinţei este dăruirea de sine. Forţa cosmică poate
să fie eficientă doar atunci când există o legătură între aceşti doi poli. Rezultatul
este dăruirea pură, şi acolo unde ea există, se deschid posibilităţi nelimitate.
Plasarea unui obiect în piramidă, la o anumită înălţime, îşi are de asemenea
raţiunea ei, perfect clară. Spre a lăsa forţa piramidei să acţioneze, este necesară o
„înălţare" spirituală, deci şi materială, şi anume la nivel de 1/3 din înălţimea
83