2 MB - Webs

specialistul elveţian dr. Voegeli, invitat să ţină o comunicare la acel congres.
întâmplarea a făcut să pot sta de vorbă liniştit, la masă, cu acest om deosebit
despre activitatea lui practică. Dr. Voegeli, care între timp a publicat duzini de
cărţi despre homeopatie, era unul dintre primii medici din Europa occidentală
care se ocupase de radiologie şi de oncologie. El avea o clinică în Elveţia, unde s-a
confruntat în calitate de medic cu urmările grave ale bolilor devenite incurabile
ale pacienţilor săi. El şi-a dat seama că starea lor se datora medicamentelor
administrate care suprimaseră simptomele bolilor.
Mi-a povestit cazul dramatic al unei familii cu trei fete. Prima dintre ele
avusese la începutul pubertăţii un ciclu cu flux considerabil care nu se mai
oprea. Ginecologul i-a prescris un medicament cunoscut şi hemoragia s-a oprit.
Câteva luni mai târziu fata devenise apatică şi îşi pierduse pofta de mâncare. A
fost internată într-o clinică unde la puţină vreme a murit. Sora ei a avut după
prima menstruaţie, aceeaşi hemoragie. A fost şi ea tratată în acelaşi fel şi în
decurs de un an a murit. Când şi mezina a prezentat aceleaşi simptome ca şi
surorile ei, a fost dusă la un alt ginecolog care i-a prescris un alt tratament. La
puţină vreme sângerarea s-a oprit definitiv. Cinci ani mai târziu fata s-a
îmbolnăvit de un reumatism care a degenerat în poliartrită, transformând-o
aproape într-o infirmă pentru tot restul vieţii.
Hemoragia abundentă era o încercare a corpului de a elimina toxine.
împiedicând acest lucru şi neelucidând cauza ei reală sfârşitul a fost fatal. După
ce a aflat de toate acestea, dr. Voegeli s-a consacrat studiului homeopatiei. A
renunţat să mai practice radiologia şi şi-a început munca de pionierat la opera
vieţii sale.
Ca anecdotă îmi povestea istoria unei văduve americane, îndrăgostită de
căţeluşul ei. Bietul animal avea lăbuţele din spate pe jumătate paralizate. Nici un
veterinar n-a putut să—1 vindece, în ciuda faptului că stăpâna sa era dispusă să
plătească o avere în acest scop. Un veterinar elveţian a îndrumat-o să vină la dr.
Voegeli, dar nici el n-a putut dintr-un început să-i dea vreun sfat. Făcând însă o
plimbare prin parc în jurul orei prânzului împreună cu doamna şi căţeluşul ei, a
observat că animalul înainte de a urina se întorcea şi se uita la cei care îl urmau.
Când şi-a zărit stăpâna, câinele a mers înainte fără să mai urineze. Acest lucru sa
repetat de câteva ori. Dr. Voegeli i-a sugerat doamnei să se ascundă pentru un
moment. Câinele a alergat la un copac s-a uitat în jurul său şi, nevăzând pe
nimeni, a urinat uşurat, ca şi cum viaţa lui ar fi atârnat de acest lucru.
Dr. Voegeli a diagnosticat natrium muriaticum, remediu care are ca simptom
principal neputinţa de a urina atunci când te priveşte cineva. Zece zile mai târziu
paralizia dispăruse şi căţelul putea să umble din nou normal.
Am ales acest exemplu pentru cei care au convingerea că vindecarea
homeopatică are o bază exclusiv psihologică.
Dr. Voegeli mi-a povestit mai departe despre un bărbat care suferea de şase
luni de zile de sciatică, împotriva căreia nici unul dintre asistenţii săi nu găsise
vreun remediu. Venind la dr. Voegeli, acesta a putut să pună un diagnostic exact
şi să prescrie medicamentul potrivit, luând în considerare un lucru mărunt. O
durere interioară arzătoare. Neputând nici să se aşeze, nici să stea culcat,
bărbatul se afla la capătul puterilor. Dr. Voegeli a dizolvat două pastile într-un
pahar cu apă şi 1-a rugat să inhaleze aerul de deasupra paharului. Deşi durerile
îl făceau să geamă, în decurs de numai câteva secunde după ce a mirosit
paharul, acestea au încetat. t)e-a dreptul uluit, bărbatul se plimba prin cameră,
ca metamorfozat. L-a rugat apoi pe dr. Voegeli să-i dea o sticlă întreagă din cel
15