2 MB - Webs

utilizate. în ce mă priveşte, m-am adresat unui membru din conducerea centrului
de studii nucleare din Mol, Belgia, solicitând un experiment cu un aparat
asemănător de măsurare care se află în dotarea de acolo. E foarte simplu să se
măsoare un cub şi o piramidă. Totul se rezolvă într-o jumătate de oră. Dacă ar
face-o, s-ar putea în fine publica ceva care ar pune în mişcare cercurile medicale.
M-am declarat chiar de acord să suport eu cheltuielile, deşi acea instalaţie a
fost ridicată spre „folosul" obştei, deci pe cheltuiala obştei, prin urmare şi a mea.
Singurul lucru pe care l-am obţinut a fost nu ajutorul, ci batjocura lor. M-am
lovit de o incredibilă limitare a capacităţii de reprezentare. Refuzul lor nu este
pentru mine decât imboldul de a căuta alte căi care să ne ducă, dacă e să fie, la
ţintă. Din fericire există şi învăţaţi care gândesc altfel, ca de pildă un profesor de
la Universitatea Louvain, care, pe lângă admiraţia exprimată, ne-a îndemnat să
continuăm cercetarea, în ciuda tuturor obstacolelor.
El a început cu o serie de experienţe la el acasă spre a-şi face o idee în ce
măsură e ceva adevărat cu energia piramidei. Dacă potrivit criteriilor lui, va
constata că lucrurile într-adevăr aşa stau, va încerca să antreneze şi
universitatea pe această direcţie. Acest om, faţă de care nutresc cel mai mare
respect, nu este unul oarecare, ci, în domeniul său, o autoritate de nivel
european. Şi la Universitatea Liberă din Bruxelles există un asistent care, împins
de o curiozitate sănătoasă, a început să experimenteze. Din contactele pe care le
am cu persoane din Olanda, însufleţite de aceleaşi idei, ştiu că nici aici situaţia
nu se prezintă altminteri. Excepţie fac doi savanţi, profesorul Schmid şi colegul
său, profesorul Kreyger, de la universitatea din Eindhoven,
Profesorul Schimd se interesează mai ales de arhitectură şi de locuirea în
piramidă. El vizitează regulat, cu o grupă de studenţi, o casă piramidală,
construită în Belgia de un neobosit pionier. Descrierea acestei case şi
experimentele legate de ea le veţi găi în cartea de faţă, Nu vreau să numesc locul,
căci locuitorii nu sunt interesaţi să aibă de a face cu un puhoi de vizitatori
curioşi. Oricum, pot să vă spun că acolo domneşte o linişte şi o armonie de
nedescris, o linişte perceptibilă aproape tactil.
Profesorul Kreyger se ocupă mai ales de cercetarea materialelor utilizate în
construcţia de locuinţe. El este acela care a întreprins cele mai multe
expertimente şi care a participat la congresul din 1973 la care m-am referit mai
sus. El a discutat cu Karl Derbal şi s-a hotărât atunci să controleze şi
experimentul cu lamele de ras. El a tocit lame noi şi le-a aşezat sub piramide
confecţionate din opt materiale diferite. Dintr-unul din aceste materiale a făcut
chiar piramide de înălţimi diferite.
Rezultatele sale, controlate la microscop, au confirmat teoria lui Derbal.
Lamele ţinute în piramidă s-au reascuţit.
El intenţiona să facă şi alte experimente, de pildă cu deshidratarea. Dar
deoarece clădirea conţinea prea mult metal, ar fi vrut să experimenteze sub cerul
liber. Afară există însă probleme legate de schimbările termice; acestea trebuie
înlăturate. Deoarece însă pentru moment a obţinut o comandă importantă din
partea statului, a trebuit să-şi amâne cercetările.
După cum mi-a spus, intenţionează ca, de îndată ce va putea să formuleze o
teorie în acest domeniu, să scoată o publicaţie ştiinţifică.
Determinat de alte împrejurări, el a făcut cercetări şi în privinţa influenţei
exercitate de piramidă asupra oamenilor.
El a vrut să-i convingă pe studenţii de la arhitectură de existenţa energiei
73