2 MB - Webs

energii pentru a pune mâna pe putere. S-a creat astfel o reacţie în lanţ care a
devastat întreg continentul.
Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi: lupta pentru puterea mondială ne împinge
să construim aparate primejdioase care sunt ţinute secrete până când unul sau
altul dintre cei lacomi de putere le utilizează în folosul său propriu, sau în acela
al poporului lor.
Chiar şi într-un cadru restrâns oamenii utilizează aparate care intoxică încet
dar sigur pământul şi atmosfera lui, sau utilizează mijloace artificiale pentru un
confort trecător, mijloace care însă le distrug corpul. Ceea ce se petrece la nivel
individual se petrece şi la nivel colectiv. Şi nu este atât de simplu să te sustragi
acestui proces. Ne-am încarnat, în cele din urmă, în acest timp şi acestea sunt
împrejurările care ni se oferă.
Dincolo de asta, înclinăm să dăm vina pe alţii, pe politicieni sau pe generali.
Trecem însă cu vederea că ei nu sunt decât oglinda a ceea ce trăieşte în noi. Şi
pentru a vă da un exemplu extrem: să presupunem că toţi europenii cu drept de
vot ar fi din nou cuprinşi de o asemenea devoţiune faţă de natură şi faţă de
creaţia lui Dumnezeu încât ar vota în favoarea ecologiştilor pentru că aceştia ar fi
singurii reprezentanţi a fiinţei şi ai gândirii lor. în felul acesta, la putere nu ar fi
decât ecologiştii; ei ar putea să ia măsuri care să stopeze prăbuşirea vieţii pe
pământ. De ce este însă altminteri? Pentru că am ales alţi oameni, pe aceia care
sunt exact ca noi. Iar dacă aceia îşi folosesc influenţa doar pentru a câştiga bani,
sau pentru a fi utili prietenilor lor, faptele lor se bazează pe însuşiri care există în
noi toţi. Ei nu sunt decât imaginea noastră. „Un popor are conducătorul pe care îl
merită", este o constatare întemeiată poate subconştient pe asemenea stări de
fapt.
Există o singură posibilitate pentru a bloca această tendinţă, anume ca fiecare
dintre noi să înceapă lucrul cu sine însuşi. Dacă sute de mii de oameni vom
proceda aşa, se va constata o schimbare. Dar chiar urmând de unul singur
această cale, putem observa o schimbare în imediata noastră apropiere.
În cele din urmă, fiecare răspunde de propria sa evoluţie. Fiecare îşi are
propriul său drum. Cineva poate aprinde, atunci când a sosit ceasul, lumina pe
drumul altcuiva, dar nu poate parcurge drumul în locul lui. Noud van den
Eerenbeemt formulează foarte frumos această idee: „Ceea ce găsesc eu, un altul
nu găseşte, pentru că nu se află pe drumului lui."
Prin urmare, să nu spuneţi niciodată cuiva: „Sunt de părere că trebuie să faci
asta sau asta", căci poate omul în cauză nu află acel lucru pe drumul lui. Khalil
Gibran afirmă de aceea: „Copiii voştri nu sunt copiii voştri", noi nu suntem
răspunzători pentru ei. Ei sunt alte entităţi care trebuie să meargă pe drumul lor.
Putem să-i ajutăm doar, aprinzând lumina.
Stimaţi cititori, prin faptul că aţi rezistat până aici citind aceste rânduri,
dovedeşte că şi dumneavoastră sunteţi pe drum şi aparţineţi căutătorilor. Cartea
nu este un răspuns. Intenţia ei a fost de a ridica întrebări şi de a sugera că
dincolo de vălul materiei mai există ceva.
Nădăjduiesc din toată inima că vă veţi continua căutarea şi că îi veţi îndemna
şi pe alţii să o facă.
Vă doresc multă lumină pe cărarea pe care v-aţi angajat şi multă iubire şi
prietenie în această viaţă.
103