2 MB - Webs

debarcare la locul de construcţie?
Nilul era navigabil pentru ambarcaţiuni mari în direcţia carierelor de piatră
doar când nivelul apelor era maxim. Pe vremea aceea curenţii erau încă destul de
puternici şi malurile pline de nămol. Pentru a ridica cu un sistem de pârghii un
bloc de 70 de tone de pe o corabie este nevoie, în orice caz, de un teren stabil şi
de o pârghie cu un braţ foarte mare.
Din câte ştiu, prima şi unica persoană care a scris despre construcţia marii
piramide a fost istoricul grec Herodotus, care a trăit în secolul al V-lea î.Cr. O
relatare, deci, întemeiată pe speculaţii, scrisă după aproximativ 2200 de ani de la
construirea piramidei. După părerea lui Herodotus, la ridicarea ei au lucrat în jur
de 400.000 de oameni timp de 20 de ani. Să ne imaginăm că toţi aceşti muncitori
ar fi locuit acolo.
Max Toth şi Greg Nielsen au scris în cartea lor că nu s-a găsit nici o urmă de
aşezare sau oraş. Ceea ce nu înseamnă mare lucru, o astfel de aşezare ar fi avut
foarte probabil doar un caracter provizoriu şi s-ar fi ruinat în scurt timp. Se pare
însă că în vremea aceea trăiau în Egipt doar 1,4 milioane de oameni. Ceea ce face
ca cifra de sute de mii de lucrători ocupaţi exclusiv cu construcţia piramidei, cifră
raportată la numărul de locuitori, să mi se pară improbabilă. Economia unei
astfel de ţări, agricultura şi alimentaţia ei ar ajunge astfel cu siguranţă în dificultate.
Nu am rezistat tentaţiei de a adăuga la toate aceste teorii şi speculaţii propriul
meu model ideatic, pentru ca astfel confuzia să fie şi mai mare. Aceste idei mi-au
fost furnizate de cărţi de istorie, religie, astrologie, filozofie orientală, magnetism
şi altele.
Pentru că totul este alcătuit din energie mai mult sau mai puţin comprimată,
din vibraţii situate la un nivel mai ridicat sau mai scăzut şi pentru că totul se
mişcă pe traiectorii concentrice de energie, există pentru mine o explicaţie simplă
şi perfect plauzibilă.
Zidurile din Ierihon s-au dărâmat din cauza unui sunet de trâmbiţă care,
nimerind rezonanţa proprie a pietrei, a distrus-o. Caruso a spart în acelaşi fel un
pahar.
Am auzit că o forţă militară nenominalizată a produs o bombă sonoră
acordată la nivelul de vibraţii al corpului omenesc. în momentul în care bomba
este activată, omul se dezagregă. Clădirile, plantele şi animalele rămân însă
intacte. Călugării tibetani pot să-şi influenţeze, prin forţa spiritului, nivelul de
vibraţie al corpului lor în aşa fel încât izbutesc să se ridice deasupra pământului,
practicând ceea ce se numeşte levitaţie. în cazul lor, levitaţia este urmarea
firească a meditaţiei. Ea nu constituie un scop în sine, cum a fost bunăoară cazul
în Elveţia, acum câţiva ani, când pentru câteva sute de franci elveţieni erai
învăţat timp de 14 zile tehnica levitaţiei, în afara oricărei trăiri spirituale, ci doar
ca fapt senzaţional. Chiar şi astfel de fenomene sunt anexate domeniului
comercial. După părerea mea, egiptenii au folosit o tehnică asemănătoare, cu
ajutorul căreia au modificat nivelul de vibraţie al pietrei sau au sustras piatra
influenţei gravitaţiei, făcând astfel posibil transportul ei.
Cititorul va fi poate mai înclinat să-mi dea dreptate dacă se va gând că astăzi,
cu milioanele de dolari şi maşinile puternice de care dispunem, nu putem
transporta un bloc de 200 de tone. Egiptenii l-au aşezat însă cu o precizie
incredibilă la locul potrivit.
Acesta a fost cazul atunci când s-a încercat salvarea unor piramide şi clădiri,
29