2 MB - Webs

Ce gândeşte ştiinţa oficială despre toate
acestea?
A discuta cu mari oameni de ştiinţă este în sine o experienţă.
Mai cu seamă, dacă ai putut să constaţi cu proprii tăi ochi, vreme de patru
ani de zile, o serie de lucruri şi ai auzit despre experienţele altor câtorva sute de
oameni.
În aceste condiţii, fenomene precum energia piramidei reprezintă un fapt
obiectiv.
La fel precum constatarea că o aspirină în nouă cazuri din zece suprimă
durerile de cap (fără a afirma că acesta este neapărat mijlocul terapeutic cel mai
adecvat). Oamenii de ştiinţă care fac cercetare de vârf sunt privilegiaţi, întrucât ei
iau zilnic act de tot ce se publică în lume în sfera lor de interes. Ei constată că zi
de zi se descoperă lucruri noi, despre care până mai ieri nu se ştia nimic, dar
care există de milenii.
Dacă eşti suficient de naiv, ca mine, bunăoară, poţi presupune că tocmai
aceşti oameni au o mai mare deschidere la nou ştiind cât de nemărginită este
sfera fenomenelor încă necunoscute. Şi, totuşi, nimic nu e mai puţin adevărat. De
îndată ce ajungi la un domeniu situat în afara specialităţii lor, te loveşti, în ce îi
priveşte, de un scepticism blocant. Şi mă refer la faptul că sunt prizonierii unui
soi de egocentrism intelectual care îi face să fie incapabili să—şi reprezinte că
există şi altceva pe lume decât ceea ce cunosc şi ştiu ei. Scepticismul are o mare
importanţă atâta timp cât acţionează stimulator, ceea ce nu e cazul la majoritatea
oamenilor de ştiinţă.
Mai rău încă. Sprijinindu-se pe autoritatea, pe specialitatea lor, ei cutează să
afirme public, de pildă la radio, că energia piramidei nu există, că nu e nici un
motiv ştiinţific care să ne facă să o luăm în considerare drept un fapt real. Şi
asta, între altele, pentru că în literatura lor de specialitate nu scrie nimic despre
aşa ceva. Şi lucrurile se vor opri aici atâta timp cât ei nu vor îndrăzni să se ocupe
serios de această temă şi să experimenteze în acest domeniu.
Din politeţe şi respect adânc faţă de orice făptură de pe pământ, voi numi aici,
doar cu iniţialele lor, pe aceia care m-au împiedicat în experienţele mele.
Profesorul V. de la Universitatea Regală din Gând a făcut acea declaraţie la
radio, de care am pomenit mai sus, deşi el nu întreprinsese nici un experiment cu
piramida. Când i-am telefonat, s-a arătat foarte uimit că anumite cărţi au
publicat rapoarte ale unor universităţi americane în legătură cu acest subiect. El
îşi sprijinise declaraţia pe cunoaşterea legilor ştiinţelor naturii şi considerase că
nu există nici un fel de energie a piramidei. El uită că există şi alte legi pe care nu
le cunoaşte. In cele din urmă a fost de acord să facă un experiment, dacă aveam
să-i procur o piramidă.
Ştiu că energia piramidei a fost deja măsurată cu un fotometru special. în
domeniul radiaţiei ultraviolete, piramida absoarbe de zece ori mai multă energie
decât un cub.
Lucrul acesta a fost constatat, undeva în Europa, de un inginer deschis şi fără
prejudecăţi. De ce dau aici doar o informaţie atât de vagă? Deoarece experimentul
s-a făcut fără ştirea autorităţilor care administrează aparatele de măsurat
72