Lohanul nr. 20, decembrie 2011 - New Page 1

televizor că e sănătoasă, dar o vor pufoasă şi rezistentă mai multe zile,
cu coaja subţire. Aşa ceva nu se poate din făina neagră adevărată,
confirmă orice morar sau inginer tehnolog de panificaţie.
În schimb, pâinea neagră autentică are un conţinut ridicat de fibre care
stimulează digestia şi tranzitul intestinal, protejând colonul. Făina
neagră conţine mai multă cenuşă, care îi dă această culoare, închisă,
dar şi nutrienţii şi fibrele suplimentare care fac pâinea neagră preferata
nutriţioniştilor.
"Dacă făina albă are 55% cenuşă, cea neagră ajunge la 72%", spune
morarul Vasile Bunescu. "Pâinea din făină neagră nu va avea niciodată
volumul unei pâini normale. Estetic arată mai rău. La noi se cere pâine
pufoasă. Or aceasta nu o poţi face din făină integrală", mai spune Aurel
Marin.
Şi malţul tot la diabet duce
Financiar vorbind, pâinea neagră mincinoasă este ceva mai ieftină.
Pentru producerea a 350 de pâini făina neagră ar costa circa 180 de lei.
350 de pâini albe costă doar 130 de lei dar se adaugă şi preţul malţului,
economia fiind de 20-30 de lei la 100 kg.
Pâinea neagră corectă ar trebui să aibă pe etichetă informaţii stricte:
făină de grâu neagră, apă sare, drojdie. În schimb de cele mai multe ori,
pe etichetele de pâine neagră găsim făină albă şi malţ. Gheorghe
Mencinicopschi explică însă că şi malţul acesta ar trebui de fapt
interzis. Consumat în exces fabvorizează apariţia diabetului, spune
specialistul.
"Până acum câţiva ani pâinea neagră se colora cu caramel, care a fost
interzis. Ceea ce nu se ştie este că acel caramel a fost înlocuit cu malţ,
care în momentul procesării pâinii generează tot caramel", a declarat
Mencinicopschi. Potrivit specialiştilor de la Siguranţa Alimentelor,
nimeni nu a investigat dacă malţul este la fel de nociv, după ce
caramelul a fost interzis în 2002. "Vom cuprinde în strategia noastră de
control şi o verificare a conţinutului de caramel din pâinile cu malţ", a
spus Floare Chiru, adjunctul şefului de la Siguranţa Alimentelor Timiş.
E-URILE DIN PÂINE
Pe etichete: făină de grâu şi malţ în loc de făină neagră
Pâinea comună, pe care o găsim în hypermarket sau la alimentara din
colţ, este plină de E-uri. Iată o selecţie:
esteri poliglicerici ai acizilor graşi, mono şi digliceride ale
acizilor graşi
Acid citric, Acid ascorbic, Acid lactic
Acetat de calciu, Diacetat de sodiu
Lecitina din soia
Propilen glicol
Glicerina
Gumă arabică
Carbonat de calciu, Propionat de calciu
Nu toate se găsesc în aceeaşi pâine, însă unele au rolul de întârzia
învechirea, altele pur şi simplu să îmbunătăţească gustul pâinii.
Hipermarketurile sunt pline de pâine neagră vopsită cu malţ. Am luat
de pe raft o pâine din Arad, ambalată în pungă potocalie, care are notat
pe ambalaj o compoziţie formată din făină albă şi făină neagră, iar în
Dezbateri
paranteză, după aceasta din urmă, este explicată ca fiind "de malţ". Mai
încercăm o pâine, de Timişoara, una cu punga colorată galben: făina de
malţ este denumită "neagră", iar pâinea mai conţine făină de grîu şi
ameliorator.
Poluarea electromagnetică
Mihai Spiridon - Bucureşti
„În ciuda influenței pe care industria telecomunicațiilor o are
asupra guvernelor din întreaga lume şi a faptului că
oamenilor le place să folosească telefoane mobile și
dispozitive wireless (fără fir), noi sperăm ca, printr-o
informare bine documentată din punct de vedere medical şi
ştiinţific, să determinăm luarea unor măsuri pentru protecţia
publică împotriva poluării electromagnetice.” Camilla Rees –
cercetător
D
eşi în prezent sunt cunoscute puţine date despre pericolul pe
care îl reprezintă câmpurile electromagnetice artificiale (sau cu
alte cuvinte create de mâna omului), există din ce în ce mai
mulţi cercetători şi oameni de ştiinţă care avertizează asupra
ameninţărilor reale pe
care le constituie aşa
numita „poluare
electromagnetică‖.
Conform dicţionarului,
termenul de poluare
provine de la
susbstativul latin pollutio
care înseamnă profanare
sau murdărire. În
concepţia actuală,
poluarea este acţiunea de
introducere a unor
elemente contaminante
în mediul natural care conduc la instabilitate, dezordine şi chiar
distrugerea ecosistemului. Poluantul sau agentul care poluează poate fi
orice susbstanţă (solidă, lichidă, gazoasă), formă de energie (termică,
fonică) sau radiaţie electromagnetică.
Radiaţia electromagnetică (REM) este o energie care se propagă în
spaţiu sub formă de aşa-zise unde, fiind clasificată în funcţie de
frecvenţa acestora. Anumite unde care fac parte din spectrul de unde
electromagnetice sunt undele radio, microundele, radiaţia infraroşie,
radiaţia ultravioletă, razele X şi razele gamma. Frecvenţa radiaţiei
electromagnetice este măsurată în Hertz (Hz).
Puţini dintre noi ştim că frecvenţa undelor electrice care tranzitează
cablurile electrice de-a lungul globului pământesc variază. În mod
normal frecvenţa undelor electrice ar trebui să fie de 50Hz.
Electricitatea poluată este reprezentată de undele a căror frecvenţe
depăşeşte această medie.
Pe de altă parte, orice energie electromagnetică artificială aflată în stare
de dizarmonie cu frecvenţele naturale magnetice ale planetei pământ
am putea spune că poluează mediul înconjurător, afectându-ne
sănătatea într-un mod mai mult sau mai puţin evident, în funcţie de
propria noastră receptivitate.
p. 121 Lohanul nr. 20, decembrie 2011