Lohanul nr. 20, decembrie 2011 - New Page 1

de la ,,setul de valori’’ legionare. Motiv pentru care, după 1943 a
încercat să evite o reconciliere de cei apropiaţi lui Sima. Întrase în
mişcare, la începutul anilor ’30, la fel ca şi intelectualii români, din
dorinţa de schimbare pe care o vedeau în organizarea mişcării şi în
persoana lui Corneliu Codreanu, ca un lider spiritual. La fel ca Ion
Dumitrescu au fost şi alţi teologi, unul dintre ei fiind preotul Ştefan
Palaghiţă.
Preotul Palaghiţă a fost alături de Corneliu Zelea Codreanu,
încă din vremea când mişcarea nu depăşise graniţele Iaşilor. A
participat alături de alţi studenţi la oprirea deschiderii anului
universitar 1920-1921 fără serviciul religios, reuşind să schimbe
decizia Senatului Universităţii Ieşene. La fel ca şi preotul Ion
Dumitrescu-Borşa, Palaghiţă a reprezentat, după 1943, aripa codrenistă
a mişcării legionare. După 1941 pleacă în exil, iar în lucrarea sa Istoria
mişcării legionare aminteşte de modul în care au fost trataţi preoţii
legionari în închisorile din ţară. Cu privire la modul în care legionarii
priveau Biserica, părintele Palaghiţă vedea poporul român ca fiind
singurul continuator al Imperiului Roman de Răsărit, naţionalismul
fiind strâns legat de biserica ortodoxă. Popoarele ortodoxe erau unite în
baza aceloraşi dogme, dar modul de organizare al bisericilor în fiecare
stat ortodox nu este identic1.
Echipa de pedepsire a lui Mihail Stelescu (Decemvirii), era
formată dintr-un număr de 10 legionari. Şeful echipei a fost
Caratănase, un student dobrogean care avea acelaşi grad ca şi Stelescu,
comandant legionar. Din echipa formată, cinci erau studenţi teologi.
Considerau că este de datoria lor ca Biserica să-i pedepsească pe
trădători; Alexandru Serafim2, Vali Georgescu, Ştefan Georgescu au
făcut parte din echipa care l-a asasinat pe Stelescu în 1936 la spitalul
Brâncoveanu3.
Pentru a înţelege raportul real dintre mişcarea legionară şi
Biserică trebuie studiat cum naţionalismul unui colectiv poate intra în
conflict cu Biserica, când doctrina colectivă se abate de la dogmele
bisericii. Mişcarea legionară (Mişcarea de mântuire, cum a definit-o
Nae Ionescu) a pornit de la Altar şi de la Icoană. >4. Despre alcătuirea lăuntrică a
legionarului şi despre rolul Bisericii în viaţa neamului românesc este
scris în Cărticica şefului de cuib, >5, prin urmare legionarul credea în
în Dumnezeu. Atitudinea Sinodului Ecumenic faţă de preoţii legionari
a fost constantă şi cu implicări din partea guvernlui. Doar în primavara
anului 1937, după înmormântarea lui Moţa şi Marin, guvernul a cerut
Sinodului să ia măsuri împotriva clerului care a participat la
înmormântarea celor doi, iar autoritarea bisericească nu a răspuns
cererii politice6.
Participarea directă a preoţilor la acţiunile de propagandă în
rândul mişcării legionare, a fost demonstrată şi de faptul că mulţi
1 Ştefan Palaghişă, Istoria mişcării legionare, Bucureşti, Editura Roza
Vânturilor, 1993, p. 322-323.
2 Alexandru Serafim a fost înlăturat dintre Decemviri, fiind ulterior
înlocuit cu alt legionar; teologul era cel care se ocupa de organizarea
Congresului Studenţesc de la Turnu-Severin, care putea să nu aibă loc dacă
acesta era arestat.
3 Mariana Conovici, Silvia Iliescu, Octavian Silvestru,
Ţara,Legiunea,Căpitanul – mişcarea legionară în documente de istorie orală,
Bucureşti, Editura Humanitas, 2008, p. 140-142.
4 Gheorghe Racoveanu, Mişcarea legionară şi Biserica, Bucureşti,
Editura Samizdat, 2002, p. 24-28.
5 Corneliu Zelea Codreanu, Cărticica şefului de cuib, Bucureşti, Editura
,,Fundaţia Culturală Buna Vestire’’,2008, p. 16-17.
6 Gheorghe Racoveanu, op. cit, p. 32.
Istorie
deţineau funcţii de conducere în cadrul legiunii, după 21 ianuarie 1941.
Fiind arestaţi 218 preoţi, dintre aceştia 55 ocupau posturi importante.
După abdicarea lui Carol al II-lea, la toate manifestaţiile legionare au
participat un număr mare de preoţi, iar la ceremoniile de reînhumare al
celor ce fuseseră executaţi din diverse motive, preoţii erau cei care
purtatu sicriele, ceea ce crea o puternică impresie pentru cei care
priveau procesiunea7.
Masele muncitoreşti şi importanţa acestora în mişcarea legionară
O serie de deosebiri între principalele curente de extremă
dreapta europene au fost între naţional-socialism, carea avea un
puternic caracter antisemit şi fascism; în fază incipientă fascismul nu
pomenea nimic de acest aspect. Fascismul s-a impus printr-o acţiune de
forţă, nerespectând legile statului, în timp ce naţional-socialismul a
venit la putere în mod democratic, prin numărul de voturi. Regimul
dictatorial a lui Franco, în Spania, şi-a avut originea într-un război
civil, cu forţe exterioare ce au înclinat balanţa pentru general.
Fascismul a făcut apologia republicii, în timp ce legionarismul
considera instituţia monarhică ca fiind viabilă, iar factorul religios a
oferit mişcării lui Corneliu Zelea Codreanu un rol propagandistic
important.
În perioada interbelică în România, creşterea numărului
şomerilor, problemele existente în centrele studenţeşti, conflictele
dintre populaţia evreiască şi cea românească (mai ales în Moldova),
propaganda comunistă făcută prin implicarea directă a Moscovei, au
determinat unele categorii sociale să conteste viabilitatea instituţilor
democratice şi să se orienteze spre extrema dreaptă8.
S-a făcut o propagandă deosebită pentru atragaerea
muncitorilor şi ţăranilor în cadrul mişcării legionare, subliniindu-se că
numai într-un stat legionar situaţia lor se va putea îmbunătăţi. Începând
cu anul 1935, legionarii au încercat atragerea muncitorilor în cadrul
legiunii prin diverse manifeste şi articole propagandistice în ziare. Deşi
numărul muncitorilor care treceau de partea legiunii creştea,
constituirea unui corp legionar special care să se ocupe de această
categorie socială, s-a realizat abia în octombrie 1936 prin înfiinţarea
,,Corpului muncitoresc legionar’’, membrii fiind sfătuiţi să lupte
împotriva ,,exploatării sociale şi a evreilor’’ 9 . Într-o notă a
Ministerului de Interne, se informa că in primăvara anului 1935, din
ordinul lui Corneliu Zelea Codreanu, două echipe de fruntaşi cu
studenţi şi licenţiaţi gardişti mergeau zilnic la Ministerul de
Instrucţiune şi făceau propagandă legionară între profesorii şi
învăţătorii care veneau să se intereseze de posturi. Cele două echipe se
aflau sub conducerea lui Traian Cotigă, preşedintele Uniunii Naţionale
a Studenţilor Creştini din România10.
În noaptea dintre 23/24 decembrie 1936, pe străzile din jurul Gării de
Nord, a apărut un manifest legionar (Către muncitorimea română) prin
care muncitorii erau îndemnaţi să lupte alături de studenţimea română
creştină împotriva comuniştilor11.
Prin propaganda pe care o făceau, legionarii vroiau să arate
muncitorilor cum comunismul era de vină pentru situația dificilă prin
care trecea clasa muncitoare după primul război mondial. Comunismul,
pentru legionari, distrugea tradiția românească pentru monarhie,
împotriva statului național. Comunismul desființa tocmai valorile pe
care legionarismul le considera de bază pentru a începe clădirea
7 Dragoş Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail de la mit la
realitate, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997, p. 209-210.
8 Niţipir-Zamfirescu Dragoş, Legionarismul românesc –fenomen de
extremă dreaptă. Sincronism european şi aspecte specifice, Bucureşti,
Universitatea Bucureşti – Facultatea de Istorie, 1994, p. 6-8.
9 Ibidem, p. 18-19.
10 ANIC, Fond Ministerul de Interne – Diverse, dosar 14/1935, f.105.
11 Ibidem, dosar 3/1936, f. 410.
p. 46 Lohanul nr. 20, decembrie 2011