Lohanul nr. 20, decembrie 2011 - New Page 1

Dar, mai ales, explozia de la Oslo a putut fi auzită până la 7 km
distanţă de capitala Norvegiei. Pentru specialiştii în explozibile,
puterea deflagraţiei şi valoarea daunelor provocate indică faptul ar fi
fost necesară o cantitate de până la 10 tone de TNT, adică de trei sau
patru ori mai mare decât ceea ce ar fi putut produce cele 6 tone de
nitrat la care se adaugă şi combustibil, căci aşa se fabrică aşa-zisele
bombe agricole. Dacă ar fi să credem cele afirmate de poliţie fără a
aduce nici cea mai mică dovadă, cum că atentatul a fost realizat cu o
maşină capcană, atunci trebuie să avem în vedere că aceasta ar fi
trebuit să conţină minim 20 de tone de nitrat plus combustibilul
adiţional, pentru a provoca o explozie de această dimensiune. Ce
„maşină‖ ar putea transporta 20 de tone de îngrăşăminte? Profesioniştii
în domeniu mai afirmă că, în orice caz, era necesar un tehnician expert
în explozibili pentru a provoca detonarea nitratului, ori Breivik nu are
deloc această calificare.
Cine este Anders Breivik?
Asasinul de pe insula Utoya, care îşi arogă în totalitate şi explozia din
Oslo, se numeşte Anders Behring Breivik, este un cetăţean norvegian
în vârstă 32 de ani, proprietar al unei companii agricole „Breivik
Geofarm‖ care se ocupa de cultivarea bio a legumelor. Membru al
masoneriei norvegiene, dar totodată membru al mai multor organizaţii
extremiste, el a fost destul de activ în răspândirerea convingerilor sale
politice pe Internet, unde a publicat materiale propagandistice dintre
care se distinge aşa-zisul său „manifest‖, intitulat „2083: O declaraţie
europeană de independenţă”, care are mai mult de 1500 de pagini.
Cu riscul de a-i necăji pe unii pro-israelieni fanatici, trebuie să
menţionăm faptul că Breivik este un mare admirator al „micului popor
curajos‖ pe care îl consideră a fi o barieră contra islamismului. Această
opinie, din păcate, destul de frecventă în mediile de extremă dreaptă
după atentatele din 11 septembrie 2001, oferă un avantaj celor care
văd în ucigaşul norvegian un individ manipulat. Astfel, Breivik devine
la rândul său un instrument perfect pentru manipularea în masă. Cităm
din secţiunea 2.93 a „manifestului‖ său, îndeajuns de elocvent:„Cerem
ca orice susţinere financiară pentru autorităţile palestiniene să fie
imediat suspendată. S-a dovedit deja că aceste fonduri au fost folosite
în trecut pentru susţinerea campaniei jihadiste împotriva evreilor din
Israel şi împotriva creştinilor din teritoriile controlate de palestinieni.
Ar trebui formulată o declaraţie publică de susţinere a Israelului
împotriva agresiunii musulmane, iar banii care erau daţi până acum
Palestinei ar trebui folosiţi pentru apărarea Israelului şi pentru
constituirea unui Fond Global de apărare...”
Vom fi surprinşi că un om care pare atât de minuţios şi atent, care a
umplut Internetul de filipicele sale anti-islamice, să se fi luat de câteva
sute de adolescenţi ce ar aparţine unei formaţiuni politice profund
implicate în distrugerea biologică a Norvegiei tradiţionale. Deşi
numeroşi tineri din Partidul laburist prezenţi pe insula Utoya erau ne-
europeni, nu au fost ţintele sale predilecte. Cei „salvaţi‖ de origine
asiatică sau din Orientul mijlociu, sunt mărturie pentru acest fapt în
faţa camerelor de luat vederi. Cu alte cuvinte, Breivik care şi-a
Dezbateri
prezentat operaţiunea ca pe un fel de cruciadă – numeroase fiind
referinţele la Templieri – ar fi putut să ucidă mai întâi ne-europenii
prezenţi. A avut la dispoziţie 90 de minute pentru aceasta. Însă
majoritatea victimelor sale sunt albi, de preferinţă femei. El a declarat
că „şi-a dat seama cât de crud putea fi efectuând această acţiune, dar
că a realizat, în mintea sa, că un astfel de act era necesar”. Toate
acestea i-au apărut ca fiind mai puţin odioase, în raport cu obiectivul pe
care dorea să îl atingă: combaterea urgentă a multiculturalismului.
Uimitor de incoerent.
În orice caz, toate acestea ridică întrebări despre convingerile sale reale
sau cele pe care media i le atribuie. Profesia sa de credinţă, făcută
publică pe Internet în manifestul pe care l-am amintit deja, „2083: o
declaraţie europeană de independenţă‖, este un apel vibrant la o
mobilizare a creştinilor contra dominaţiei islamice din Europa. Deja
din 2009, el a scris pe forumul unui site anti-
imigrări www.documents.no: „Ceea ce majoritatea oamenilor nu
înţeleg este că islamizarea în curs din Europa nu poate fi stopată dacă
nu ne legăm de doctrina politică ce a făcut posibilă apariţia acesteia
(şi de indivizii care promovează această doctrină)”. Evident.
În orice caz, operaţiunea sa are mai multe şanse să dezlănţuie contra
celor care se bat cu încăpăţânare pentru supravieţuirea lumii albe,
reacţii din ce în ce mai violente din partea celor ce deţin puterea totală,
pentru care anihilarea biologică a ţărilor europene prin imigrare în
masă, multiculturalism şi metisaj reprezintă obiectivul principal.
Europarlamentarul Nigel Farage: pentru a
supravieţui, statul unic european va căuta să
obţină controlul total
Ing. George Preda - Bucureşti
În şedinţa din 8 octombrie 2008, Nigel Farage, preşedintele
Grupului Independenţă-Democraţie din Parlamentul
European a vorbit despre criza financiară şi încercările
tehnocraţilor UE de a se folosi de acest prilej pentru „ a
transfera mai multă putere către Centru şi a dobândi astfel
un mai mare control asupra sistemelor monetare ale statelor
membre”.
E
l a amintit şi de faptul că UE şi Constituţia sa, Tratatul
de la Lisabona, se bucură de o tot mai scăzută susţinere
din partea opiniei publice. „Singurul mod prin care statul
unic european ar putea supravieţui este să ajungă să controleze
totul‖, a concluzionat Nigel Farage.
―Uniunea economică şi monetară nu va dura. Şi nu sunt
surprins, pentru că Europa nu a fost niciodată o zonă monetară
adecvată pentru aşa ceva. O singură monedă nu se va potrivi
niciodată atâtor state diferite şi nu a beneficiat niciodată cu
adevărat de susţinerea publică. Dar trebuie să fie ori una, ori
alta: ori un stat european unic care controlează totul, ori
dezintegrarea Uniunii şi revenirea la controlul naţional‖.
p. 134 Lohanul nr. 20, decembrie 2011