Lohanul nr. 20, decembrie 2011 - New Page 1

Tocmai de aceea, Legea fundamentală a rezonanţei ne permite să
înţelegem dinamismul vieţii vibratorii universale.
Câmpul mental planetar determină
descoperiri simultane
Veronica Godeanu – Bucureşti
Stăpânirea focului a fost o descoperire care a survenit la
populaţii îndepărtate, practic în acelaşi moment. Homo erectus a
cunoscut focul în diferite locuri în aceeaşi perioadă: la
Zhoukoudian, aproape de Pekin, la Aragon, în sudul Franţei, la
Vertesszollos, în Ungaria.
A
ceste comunităţi nu puteau în nici un caz cunoaşte existenţa
celorlalte. Se pare deci că ele au evoluat aproape simultan în
arta focului, în întreţinerea şi aprinderea lui. Culturile antice
au realizat de asemenea, arme de o similaritate frapantă. De exemplu,
toporul în formă de migdală, lacrimă sau picătură a fost o armă
răspândită în epoca de piatră. În Europa, toporul era făcut din silex, în
Orientul Mijlociu din cuarţ, în Africa din cuarţit, şist sau diorit. Forma
sa de bază era însă aceeaşi, iar similitudinea detaliilor execuţiei sale, în
aproape toate civilizaţiile cunoscute, nu poate fi explicată prin
coincidenţa unor soluţii utilitare destinate să răspundă nevoilor de
aceeaşi natură – încercările şi tatonările ar fi avut puţine şanse să
conducă la atâtea asemănări la aceste populaţii îndepărtate în spaţiu
unele de altele.
Şi alte opere pare să fi străbătut misterios timpul şi spaţiul. Marile
piramide au fost construite în anticul Egipt şi în America
precolumbiană cu o asemănare remarcabilă. Produsele de artizanat, de
exemplu oalele, au aceeaşi formă în toate culturile. Chiar şi tehnologia
focului a ajuns la ustensile cu aceeaşi formă de bază în diferite părţi ale
lumii. Chiar dacă fiecare şi-a pus amprenta proprie, aztecii, etruscii,
zuluşii, mayaşii, indienii şi chinezii antici, toţi şi-au fasonat uneltele şi
şi-au construit monumentele ca şi cum s-ar fi conformat unei scheme
comune, unui „arhetip‖.
Multe culturi au dispărut în aproape acelaşi moment într-un mod
independent sau aproape independent. Realizările importante ale
civilizaţiilor clasice, ale evreilor, grecilor, chinezilor şi indienilor, au
apărut în locuri foarte îndepărtate unele de altele şi s-au produs aproape
simultan.
Marii profeţi iudei au trăit în Palestina între 750 şi 500 Î.C.; în India,
primele Upanishade au fost scrise între 660 şi 550 Î.C.; Buddha a trăit
între 562-487 Î.C.; Confucius a predat în China în perioada 551-479
Î.C.; Socrate a trăit în Grecia între 469-399 Î.C.
În timp ce filosofii greci, ca Platon şi Aristotel, creau fundamentele
civilizaţiei occidentale, filosofii chinezi puneau bazele ideologice ale
civilizaţiei orientale, prin confucianism şi taoism.
Dezbateri
În Grecia după războiul peloponezian, Platon a fondat Academia,
Aristotel – liceul, în timp ce în China, călugării Ts’in, plin de
inventivitate fondau şcoli, se adresau mulţimilor, elaborau doctrine şi
acţionau plini de entuziasm.
Creativitatea umană este susţinută de fiinţele spirituale din lumile
subtile
Actele noastre de creativitate nu se nasc doar din creierul nostru, care
ar fi un sistem închis. De fapt, în timpul oricărui proces creativ,
interacţionăm cu alte creiere şi în măsura în care suntem pregătiţi
putem primi şi inspiraţii din alte lumi superioare paralele.
Impactul mediului socio-cultural asupra persoanelor creative nu poate
fi negat. Nimeni nu este un Robinson Crusoe şi cu atât mai puţin
oamenii sensibili, cum sunt artiştii, scriitorii, compozitorii. Problema
abordată aici este cea a unei interacţiuni mai spontane, mai imediate
decât clasicele influenţe socio-culturale: este vorba despre posibilitatea
unei conexiuni directe - în general inconştiente - a minţii noastre cu
altele în timpul procesului creativ.
Aceste interacţiuni subtile care se realizează dincolo de percepţiile
senzoriale obişnuite, sunt cunoscute de mii de ani: ele fac parte
integrantă din mistica şi metafizica tradiţională, atât orientală, cât şi
occidentală. În zilele noastre, numeroase forme ale percepţiei
extrasenzoriale au fost studiate în laborator şi s-au obţinut rezultate
semnificative .
Efectul „gemenilor‖ sau transferul de imagini şi informaţii între
persoane intim legate, chiar separate de mari distanţe, este o dovadă în
acest sens. Şcolile de analiză tranzacţională şi de psihologie
transpersonală atestă şi ele că existenţa interacţiunilor subtile dintre
procesele emoţionale şi cognitive ale oamenilor nu poate fi pusă la
îndoială.
Un asemenea tip de procese explică foarte bine actele excepţionale de
creativitate. Produsul creaţiei ar fi mai degrabă cel al unei
interacţiuni decât cel al unui individ izolat. Sclipiri rare şi miraculoase
de creativitate apar mai mult la confluenţa proceselor creative în
interconexiune decât realizate de un singur om. Explicaţia geniului ca o
creativitate interactivă ar putea permite supunerea acestui fenomen
surprinzător cercetării ştiinţifice. Creativitatea culturală, adică
dezvoltarea colectivă a populaţiilor prin intermediul unei activităţi
creative proprie membrilor săi, este un element puternic în susţinerea
acestor idei. În acest tip de creativitate, membrii unei aceleiaşi
colectivităţi nu par a fi singurii care interacţionează, ceea ce ar putea fi
explicat prin transferul de informaţie de tip clasic; membrii populaţiilor
îndepărtate au de asemenea, în mod vizibil, o anumită formă de
contact. Realizări culturale similare au apărut la civilizaţii care este
puţin probabil să fi avut un schimb de tip clasic în istoria lor.
Intuiţiile geniale apar în stări modificate de conştiinţă
p. 128 Lohanul nr. 20, decembrie 2011