VIRGIL VĂTĂŞIANU ŞI ŞCOALA ROMÂNĂ DIN ... - Institutul de Istorie

362
Stelian Mândruţ 14
repertorizate pentru veacurile XVII-XIX, afirma că urmează trudei tipărite în 1927,
semnatarul sugera critic date interesante despre biografia şi opera sculptorului
Corneliu Medrea, stabilit la Bucureşti, şi sublinia valoarea plasticii, portretisticii şi
a compoziţiilor acestuia. Colegiala prezentare făcută eseului întocmit de
Al. Busuioceanu, fostul său camarad de studii la Şcoala Română din Roma, în
legătură cu pictorul italian D. Preziosi, refugiat între 1868 şi 1869 în capitala
României, sublinia tocmai efortul de ilustrare a vieţii cotidiene locale, prin setul de
acuarele şi schiţe (41), util redat în catalogul anexat 20 .
Abordarea personală a începuturilor şi noutăţii picturii religioase culte în
cazul lui O. Smigelschi, într-o primă monografie omagială, structurată în trei
capitole, despre viaţă, opera şi importanţa ei intrinsecă, fusese expusă documentat
şi sistematic interpretativ, metoda insistenţei pe detaliu despre om şi operă, prin
conţinut şi un stil adecvat, fiind remarcată de revuistica de specialitate. Opiniile
exprimate acum se refereau atât la fondul expunerii, o monografie biografică şi
critică, aparat ştiinţific temeinic, precise informaţii edite şi inedite, cât şi la forma
ei, claritatea şi logica argumentării, puterea de evocare şi sugestie, scrisul
competent în „desgroparea din uitare a uneia din marile figuri ale penelului
ardelenesc”, îndemnând la răbdare şi onestitate în făurirea suitei de portrete,
deosebit de ilustrative pentru veacul XIX în istoria artei autohtone. Tratarea aparte
din punct de vedere conceptual-metodologic, a unui crâmpei de pictură medievală
universală din epoca târzie, în varianta genuină a „Icoanei Maicii Domnului”,
aflată la Institutul de Studii Clasice din Cluj, recomanda şi impunea lumii ştiinţifice
autohtone pasiunea şi râvna cercetătorului angajat în opera de treptată descifrare a
mirajelor trecutului artistic românesc şi străin 21 .
V. Vătăşianu se impunea acum şi specialiştilor din Peninsulă şi din vestul
Europei, printr-un documentat studiu de cuprindere, erudiţie şi analiză estetică cu
privire la originea şi evoluţia reprezentării iconografice a „Adormirii Maicii
Domnului”, de la sfârşitul epocii creştine antice. Truda sa amănunţită şi temeinică a
constat în pătrunzătoare investigaţii urmărind tema în întregul domeniu al artei
orientale, cu sorginte în cea veche coptă egipteană. Autorul menţinea introductiv
cercetările realizate în legătură cu subiectul dezbătut şi urmărea dezvoltarea
problematicii în arta veche bizantină şi dificultăţile ivite în relaţionarea cu cea
creştină. El trecea apoi la nararea vechilor legende despre „Moartea” sau
„Adormirea Fecioarei” şi a cultului ei în spaţiu şi timp, spre a face rocada la
acatistul bizantin din biserică şi răspândirea legendei în Orient şi Occident, în
variante transformate până în secolul VIII. Semnatarul cita semnul crucii în vechi
20 Despre C. Petranu (Sibiu, 1931), vezi în „Revue de Transylvanie”, 1, 1934, nr. 3, p. 407-
410; T. Vianu (Bucureşti, 1935), în „Gând Românesc”, 4, 1936, nr. 1, p. 126; Al. Busuioceanu
(Bucureşti, 1935), ibidem, p. 126.
21 În vol. Fraţilor Alexandru şi Ioan Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucureşti,
1936, p. 863-868; Pictorul Octavian Smigelschi, Sibiu, 1936; AFVV, dos. Roma, f.f.: vezi felicitările
expediate de mitropolitul Nicolae al Ardealului, Alba Iulia, 21 februarie 1939.