VIRGIL VĂTĂŞIANU ŞI ŞCOALA ROMÂNĂ DIN ... - Institutul de Istorie

37 Virgil Vătăşianu şi Şcoala Română din Roma* [III] 385
consistente detalii lămuritoare, redactat de C. Daicoviciu şi expediat cu data de
18 iunie 1946 (v. Anexa XIV) fusese imediat urmat de un afirmativ răspuns,
exprimat de V. Vătăşianu, conform celor enumerate şi solicitate de la Cluj. Adresa
înaintată la 8 iulie 1946 titularului ministerului de resort (v. Anexa XV), definea
explicit cele două cauze esenţiale ale rechemării sale din postul de secretar, la
„proprie cerere”: a) stagnarea activităţii Şcolii: b) intenţia de a participa la concursul
de la Cluj. Certitudinea plecării iremediabile spre ţară, în debutul lunii septembrie,
era totuşi hazardat menţionată, pentru că emitentul nu era deloc înştiinţat de
aprobarea cererii sale, de eventualitatea ţinerii examenului, de orarul incert al
Companiei care gestiona ruta maritimă între Neapole şi Constanţa. Faptul că
intervenţia făcută la ministrul Voitec reuşise întrutotul, fusese confirmat, la scurtă
vreme în timp, de cuprinsul telegramei de rechemare din post pentru secretarul
V. Vătăşianu, emisă la Bucureşti, în 29 iulie, şi sosită la Roma, în 31 iulie 1946, de
pregătirile tot mai febrile de plecare, cu un bagaj respectabil, „şi mai ales o groază de
fişărie” (Roma, 21 iulie 1946), tergiversate însă din motive necunoscute, dar
intuitibile în situaţia haotică existentă, ca şi de mesajul-cerere expediat de
V. Vătăşianu Consiliului Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj
(v. Anexa XVI), probabil la sugestia aceluiaşi diligent C. Daicoviciu, pentru
suplinirea catedrei dorite, drept certitudine a situaţiei că susţinerea probei fusese
temporar amânată 50 .
Lipsa de concordanţă a datelor incorect dezvoltate în adresele oficiale citate
(v. Anexa XVII: Roma, 7 octombrie 1946, Nr. 2079/17 martie 1946, sic!) apare
hilară şi amendabilă, la fel de oficial, de înştiinţările inserate în vara anului 1946
(31 iulie) şi, mai ales de sensul „Certificatului” eliberat de direcţiunea Şcolii, cu data
de 19 noiembrie 1946 (v. Anexa XVIII), care ilustra cifra de 29 iulie, mult mai
aproape de realitate, privind sistarea activităţii sale propriu-zise, în urma aprobării
rechemării la proprie cerere. Motivele întârzierii exagerate, care au contribuit, într-un
fel, la ratarea efectivă a circumstanţei favorabile de a fi prezent la Cluj şi de a
concura ori suplini postul solicitat la Catedra de Istoria Artei, au fost de un mai extins
spectru interpretativ, obiectiv şi subiectiv, între care figurau dezorganizarea vieţii
interne din capitala Italiei, situaţia precară a instituţiei, posibilitatea restrânsă de
comunicare şi de eficientă percepere a stării de fapt, urmările probabile ale disputei
verbale şi scrise cu ministrul Voitec într-o chestiune de natură politică, dificultăţile
reale sorgimentate de variantele de deplasare spre ţară (vapor, tren, avion),
chestiunea bagajelor transportabile, problema obţinerii tuturor vizelor statale şi
militare în timp util, reclamate intrinsec de traiectul călătoriei spre România.
Încercând o ierarhizare legico-logică a motivelor care au îndrituit revenirea sa
în ţară într-o nefastă conjunctură internă, asumată totuşi conştient după refuzul
acceptării unor onoruri ştiinţifice de renume în Italia (director la bibliotecile
„Marciana” şi „Hertziana”) şi străinătate (Centrul de cercetare de la Dumbarton
50 Idem, dos. Acte personale, f.f.: Roma, 31 iulie 1946: adresa Legaţiei nr. 1519/5; Cluj, 30
decembrie 1946: Fişa individuală: funcţia efectiv îndeplinită la data de 22 septembrie 1946, de secretar.