VIRGIL VĂTĂŞIANU ŞI ŞCOALA ROMÂNĂ DIN ... - Institutul de Istorie

352
Stelian Mândruţ 4
multe aspecte relevate critic de I. Bianu, în 1927, despre situaţia concretă a
bursierilor (arareori aleşi după specialităţi, lipsiţi de un program de lucru temeinic
definit, beneficiind de venituri minime asigurării unui trai decent, dar frecventând
la liberă alegere universităţi de stat şi particulare), apar sensibil remediate în „darea
de seamă” elaborată de E. Panaitescu pentru anul 1929-1930. Partea tehnică a
documentului includea semnalarea locaţiei neschimbate, respectiv cele două etaje
închiriate, rolul asumat de arheologul roman Giuseppe Lugli, în calitate de secretar
permanent al Şcolii (1922-), subvenţia anuală în valoare de 1,6 milioane lei,
necesară multiplelor cheltuieli şi plăţi reclamate de bursieri şi personalul ştiinţificoadministrativ.
Segmentul dedicat activităţii ştiinţifice releva tocmai simpatia şi
sprijinul constant din partea savanţilor italieni şi învăţaţilor străini din Roma, care
au conlucrat cu membrii Şcolii Române şi au ţinut prelegeri, îndeosebi cu scop
introductiv, pentru a face mai bine sesizabile locul şi rolul monumentelor şi
săpăturilor arheologice în înţelegerea rostului instituţiei, în descifrarea şi
revendicarea asumată a ascendenţei latine şi originii romane a poporului român.
Autorul raportului confirma importanţa reuniunilor ştiinţifico-artistice, generic
denumite „camerate”, în extinderea relaţiilor cu aşezămintele similare, precum şi
efortul individual depus de fiecare tânăr studios în parte, nominalizat pentru
contribuţia sa efectivă în varii domenii: filologie, istorie, artă etc. Expunerea
situaţiei celor două publicaţii de profil, cu un nefericit interval de stagnare cuprins
între 1925 şi 1930, ca şi problema noului edificiu, aflat în construcţie pe terenul din
Valle Giulia (1928-), mai ales în conjunctura în care sediul provizoriu stânjenea
bunul mers al activităţilor cotidiene (biblioteca lipsită de un spaţiu suficient de
depozitare, inexistenţa sălilor speciale pentru conferinţe şi expoziţii, ca şi a
atelierelor necesare artiştilor pictori şi sculptori etc.), constituie alte aspecte
esenţiale prezentate în documentul sus citat 4 .
Acestui dificil interval din existenţa şi activitatea Şcolii, de la graniţa
deceniilor trei şi patru interbelice, îi putem asigna momentul bursei obţinute de
Virgil Vătăşianu, doctor în filosofie al Universităţii din Viena (1927) şi funcţionar
„ştiinţific” al Bibliotecii Universităţii din Cluj, pentru perioada cuprinsă între
1 noiembrie 1930 şi 30 august 1931, în baza concediului oficial pentru studii
acordat de conducerea instituţiei amintite 5 .
Subiectul cercetării noastre se dovedea perfect îndreptăţit ca, după însuşirea
celor mai noi şi viabile abordări teoretice şi practice în domeniul istoriei artei, la
cursurile superioare frecventate la Praga, Cluj, Viena şi Paris, - chiar temporar
fusese absorbit de perfecţionarea biblioteconomică, activitate menită să îi garanteze
atât relativa siguranţă financiară, cât şi oportunitatea continuării demersurilor
4 „Analele Academiei Române”, 50 (1929-1930), Bucureşti, 1930, p. 56-58, şedinţa publică
din 17 ianuarie 1930. [AAR]; vezi şi în „Buletinul Asociaţiei Academice «V. Pârvan» a foştilor
membri ai Şcoalei Române din Roma”, 5, 1932-1933, p. 9-13. [BAAVP]
5 Stelian Mândruţ, Virgil Vătăşianu şi Biblioteca Universităţii din Cluj (1925-1947), în
„Hermeneutica Bibliothecaria”, II, Cluj-Napoca, 2004, p. 297-314.