Nr. 11-12/2007 - Politia de Frontiera

Prietenului meu
drag, ieromonah
Ioan de la
Pipirig, mutat la
cele veænice la
Mãnãstirea Sihãstrie
IOAN – INIMÃ BUNÃ
menåionat în Moldova în izvoarele de
cancelarie domneascã pe la sfâræitul
secolului al XVII-lea, dupã asediul
Vienei de la 1863...”.
Cu bucurie am observat cã huåulii
sau huåanii, cum li se mai spune, ætiu
sã-æi pãstreze cu sfinåenie obiceiurile
moætenite de la înaintaæii lor. Stau
aproape de pãdure æi de Dumnezeu,
vieåuind în armonie æi bunã înåelegere
cu natura, pãstrându-i poveætile. Sunt
meæteri iscusiåi, lucreazã în pãdure pe
frig, ploaie, aræiåã sau zãpadã. Nu se
plâng, ba cântã îndemnându-i æi pe
cei din jur sã se bucure de lucrul bine
fãcut. Huåulii au înclinaåie spre frumos,
ca drept dovadã aici se închistresc
(încondeiazã) cele mai frumoase ouã.
Majoritatea populaåiei sunt ortodocæi
de stil vechi sau ,,stiliæti” (ortodocæi
români tradiåionaliæti care luptã pentru
pãstrarea calendarului vechi din
România æi pentru menåinerea vechilor
rânduieli în Bisericã), iar un procentaj
foarte mic îl ocupã adventiætii de ziua
a æaptea.
Când merg la serviciu mã întâlnesc
cu cei care åin ridicat stindardul
tradiåionalist al bunei cuviinåe, virtute
rarã astãzi în rândul celor mai mulåi
dintre noi.
A început sã ningã atât de frumos...
pe dealuri cele câteva case rãsfirate æiau
aprins lãmpile lor de petrol, veghind
împreunã cu strãmoæii la naæterea altei
dimineåi. Doamne, ai rogu-te grijã de
aceste locuri, de aceæti oameni pentru
liniætea sufletului naåiei mele!
La noapte va fi ger, dar trebuie
sã ne pregãtim pentru serviciul de
supraveghere æi control al frontierei... În
curând, pãdurea va pregãti muritorilor
un minunat æi unic Concert de Liniæte.
Din suflet l-ai iubit pe Dumnezeu
Uitând de tine atunci când åi-a fost greu.
Îngenunchiat pe drumul spre Luminã
Spuneai sfãtos la toåi ,,INIMà BUNÔ.
Copil, tu ai plecat de – acasã din satul Pipirig.
Destinul te ducea prin iarnã sãrac æi îngheåat de frig,
Sã baåi la poarta lui ,,Mânca – v – ar Raiul”, pe colinã,
Acolo unde-n foænet æi brazii îåi æoptesc ,,INIMà BUNÔ.
Ai colindat apoi prin lumea-ntreagã slujind cu mãiestrie,
Dar azi ai revenit de unde ai plecat – la Sihãstrie.
Prieteni buni æi fraåi venit-au sã îåi spunã
Cu ochii-nlãcrimaåi spre cer ,,INIMà BUNÔ.
Vãzând cã nu ai loc în lumea lor nebunã
În care ei se cred stãpâni spunând cã ne îndrumã,
Tu ai decis sã fugi acolo unde numai îngerii se-adunã
Lasând în urma ta un simplu doar ,,INIMà BUNÔ.
Nu te-ntrebãm de ce-ai plecat aæa din zori,
Ætim cã vei merge unde-åi este locul - între Sori.
În rugãciunea tainicã a serilor de ,,Noapte bunã”
Ne vei æopti în vis mereu ,,INIMà BUNÔ.
Sã ætii cã ne e dor în nopåile cu lunã plinã,
Când cerul e senin æi stelele se-nchinã,
Sã te cobori de lângã El pe-o razã de luminã
Æi sã ne spui cu drag ca altãdat’ ,,INIMà BUNÔ.
Sã ætii cã dorul tãu ne doare æi ne-apasã,
Æi-am vrea cu toåi sã te întorci din nou acasã.
Te-aæteaptã Branul æi Ozana cea cu apã linã
Æi mama care te-a-nvãåat sã ai aæa ,,INIMà BUNÔ.
Din cer, simåim aici privirea ta divinã
Ce-ne-nconjoarã tandrã cu raze de luminã.
Noi îåi promitem prieten drag cã timpul o sã vinã
Când împreunã vom rosti cãtre Pãmânt ,
„S-AVEÅI CU TOÅI O INIMà MAI BUNÔ.
Atunci când anii mei æi-ai lor or sã apunã
Ne-om strânge toåi aæa cum numai norii se-adunã.
În lungi toamne zdrenåuite de-a lor brumã
Ca sã ne spui zâmbind:
,,ATÂT A FOST ÆI NOAPTE BUNÔ.
Viorel CREÅU
– æef compartiment tehnic la DPF Iaæi
Iulian-Iustin MELINTE
û
61