Revista "Administrarea publică" ianuarie – martie 2009 nr. 1

оncetarea contractului individual de muncă
din iniţiativa angajatorului.
Noţiunea de concediere este definită şi
оn instrumentele internaţionale. Astfel, art.
3 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale
a Muncii nr. 158/1982 „Privind оncetarea
raporturilor de muncă din iniţiativa celui
care angajează” menţionează că termenul
concediere оnseamnă оncetarea raporturilor
de muncă din iniţiativa angajatorului.
Termenul de demisie a salariatului
desemnează, оn opinia legiuitorului nostru,
desfacerea contractului individual de
muncă pe durată nedeterminată din propria
iniţiativă a salariatului. Considerăm că
dacă contractul de muncă оncetează, ca
urmare a manifestării de voinţă a persoanei
оncadrate оn muncă, este mai adecvat
termenul de denunţare. Оn opinia lui M.
Ţichindelean 12 , compararea celor doi termeni
(denunţare şi demisie) conduce la relevarea
următoarelor diferenţe: denunţarea
contractului individual de muncă este
cerută de către persoana оncadrată оn
muncă şi nu este supusă vreunei aprobări
sau aprecieri din partea unităţii, iar demisia
apare ca o cerere adresată unităţii care este
sau nu aprobată de conducerea acesteia.
Constatăm că şi оn Codul muncii al
Romвniei este utilizat termenul de demisie.
Articolul 79 alin. 1 din Codul muncii
romвn defineşte noţiunea de demisie ca
act unilateral de voinţă a salariatului care,
printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului
оncetarea contractului individual
de muncă, după expirarea unui termen de
preaviz.
Ca sinteză la cele relatate оn alineatele
precedente, considerăm că legiuitorul nostru
utilizează, оn mod inoportun, sintagma
demisia salariatului; susţinem că, оn
acest context, ar fi mai potrivită operarea
cu termenul de denunţare a contractului
individual de muncă.
Manifestarea iniţiativei de desfacere a
contractului individual de muncă nu constituie,
оn mod necesar, un temei pentru
оncetarea contractului de muncă. Оn ceea
ce ne priveşte, ne raliem la opinia autorului
rus Kobeţ N.G., care face distincţie
оntre actele de desfacere a contractului de
muncă (cererea salariatului, ordinul angajatorului,
acordul de muncă al părţilor) şi
temeiurile de desfacere a contractului de
muncă, adică оmprejurările care servesc
drept bază pentru săvоrşirea de către una
dintre părţile contractante ale actului, ce
conduce la оncetarea raporturilor juridice
de muncă 13 .
Оn legislaţia Republicii Moldova desfacerea
contractului individual de muncă
mai este desemnată, uneori, prin noţiunea
de eliberare din serviciu (funcţie), cum ar
fi оn cazul colaboratorilor vamali 14 sau al
judecătorilor 15 .
Este necesar a deosebi оncetarea
contractului individual de muncă de suspendarea
acţiunii contractului individual
de muncă. Menţionăm că suspendarea
contractului individual de muncă implică
suspendarea temporară a prestării muncii
de către salariat şi a achitării salariului
de către angajator; оn cazul оncetării
contractului de muncă оntre angajator
şi salariat, se desfiinţează definitiv
toate relaţiile contractuale de muncă.
Spre deosebire de оncetarea contractului
individual de muncă, suspendarea acestuia
se caracterizează prin aceea că este
parţială.
Caracterul parţial al suspendării contractului
de muncă constă оn aceea că
ea nu priveşte totalitatea efectelor contractului
de muncă, ci numai o parte, şi
anume, prestarea muncii de către salariat
şi retribuirea acesteia de către angajator.
Societatea civilг єi statul de drept
97