Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 109
la gradientul descrescător observat (Cu, coeficient de disimilaritate 21.3, Zn 47.6, Cd, 55.4
conform tabelelor din anexa II), se regăsesc aici în ambele grupe, sugerând, pe de o parte,
existenţa unor mecanisme specifice de retenţie, diferite de cele din Deltă şi, pe de altă parte,
existenţa unor posibile mecanisme de redistribuire a metalelor din sediment (către alte
compartimente, sau chiar export din ecosistem), în măsură să modifice tiparul de retenţie iniţial.
2.5
2
1.5
1
0.5
0
-0.5
-1
-1.5
-2
Dunăre CC1 CC2 LC LS LB LBd LF
Zr
Cu
Cr
Cd
2.5
2
1.5
1
0.5
0
-0.5
-1
-1.5
-2
Dunăre CC1 CC2 LC LS LB LBd LF
Fe
Mn
Zn
Pb
Figura 14 Distribuţia concentraţiilor medii anuale de metale în 1996-1997 (valori standardizate
la medie 0 şi deviaţie standard 1) pe gradientul de hidroconectivitate din O. Fundu Mare
(transectul A-A’). Ni (nereprezentat) a avut un tipar de variaţie mai puţin uniform, cu valori mici
în Iezerul lui Stan (LS) şi Lacul Fundu Mare (LF) şi mari pe canal (la staţia CC1) şi în lacul
Bordeiele (LBd).
Creşterea concentraţiilor de Fe către lacuri, cu valoarea maximă în cel mai adânc, Bordeiele, este
probabil datorată modificărilor în structura sedimentului (procentul de particule foarte fine,
argile). Distribuţia Zr este negativ corelată cu cea Fe, Zr fiind probabil asociat fracţiilor
nisipoase. Sugestivă este scăderea concentraţiei de Fe şi creşterea celei de Zr în ultimul lac,
indicând efectul sedimentării mai grosiere ca rezultat al inundaţiilor care au loc peste grind şi nu
prin canal. Dintre lacuri, concentraţiile cele mai mici ale majorităţii metalelor în urme (Zn, Cd,
Pb şi Cr) se găsesc în iezerul lui Stan. Doar concentraţiile de Cu au valori mai mici în lacurile
Bordeiele şi Bercaru. Dar toate aceste trei lacuri sunt situate în zona centrală a depresiunii
inundabile. Către cele două direcţii de inundare (canalul, la ape medii şi grindul, la ape mari)
aceste metale tind să aibă concentraţii mai mari, sugerând că valorile minime ale concentraţiilor