Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

224 Anexe
Anexa 3 Modelul homomorf de principiu al SDI şi modelele zonelor investigate. 67
Sistemul Dunării Inferioare (SDI) este dezvoltat şi extins de-a lungul ambelor maluri ale ultimei
portiuni de 1080 km a fluviului Dunărea şi cuprinde 9 mari unităţi hidrogeomorfologice
(UHGM, figura 1a) şi complexele de cosisteme aferente care sunt strâns corelate prin gradienţi
hidrologici longitudinali şi laterali (Vădineanu şi colab. 2001):
i. Lacurile de acumulare Porţile de Fier, situate între km 1080 şi oraşul Calafat (840
km). Din punct de vedere al componentelor ecologice, acest sector include în
momentul actual lacurile şi sistemele ripariene asociate.
ii. Lunca din amonte, situată între Calafat şi Călăraşi (365 km), cu o suprafaţă de 2200
km 2 , şi care include următoarele componente ecologice: canalul Dunării, insule,
sisteme ripariene (zonele laterale inundabile) şi zone îndiguite;
iii.
Delta interioară a Dunării care s-a dezvoltat pe teritoriul României de-a lungul
Dunării între Călăraşi (365 km) şi Brăila (170 km), şi între Câmpia de Sud a
României şi Podişul Dobrogei, pe o suprafaţă totală de 2413 km 2 . Ca elemente
principale cuprinde Insula Mică şi Insula Mare a Brăilei (876 km 2 , figura 3), Insula
Borcea (801 km 2 ) şi zonele laterale inundabile (736 km 2 ), care sunt în majoritate
îndiguite;
iv. Lunca din aval, pe întinderea fluviului între Brăila (170 km) şi Ceatalul* Ismail (78
km) şi zonele inundabile asociate cu o suprafaţă totală de 701 km 2 . (* Bifurcaţia
fluviului Dunărea în braţul Chilia, ce delimitează la nord România şi Ucraina, şi
braţul Tulcea la sud)
v. Delta Dunării propriu-zisă, având o distribuţie spaţială între braţul Chilia la nord şi
Tulcea, respectiv braţul Sfântu Gheorghe la sud, cât şi între Ceatalul Ismail la vest şi
Marea Neagră la est, cu o suprafaţă totală de 2570 km 2 .
vi.
vii.
viii.
ix.
Delta Secundară Chilia, care se află sub un proces de dezvoltare activ începând cu
patru decenii în urmă (Mikailov şi colab., 1981) în partea nord-estică extremă a Deltei
Litorale a Dunării, are o suprafaţă actuală estimată la 732 km 2 şi este situată pe
teritoriul Ucrainei.
Complexul inundabil Dranov acoperă o suprafaţă de 876 km 2 în extrema de sud-est a
Deltei Litorale a Dunării. Este delimitată în vest şi sud-vest de dealurile nordice
dobrogene şi de Laguna Razim, iar în sud-est de Marea Neagră.
Complexul lagunar Razim-Sinoe este situat la sud de delta litorală şi are o suprafaţă
totală de 1015 km 2 , din care limanele sau văile inundate şi lagunele acoperă peste 863
km 2 . Complexul cuprinde în principal bazine, care la origine au fost golfuri marine,
dar care, în ultimii 1500 de ani, s-au izolat de mare prin bancuri de nisip şi dune
rezultate din depunerea şi deplasarea spre est a sedimentelor de la gura de vărsare a
fluviului Dunărea şi avansarea spre mare chiar a deltei litorale în ultimii 3000 de ani
(Panin 1974).
Litoralul Mării Negre, până la izobata de 20 de metri adâncime, cu o suprafaţă de
1025 km 2 , ce include următoarele componente ecologice: golfuri, sisteme acvatice
adânci şi mai puţin adânci şi insule
Figura 1b prezintă modelul homomorf al SDI.
67 După Vadineanu, A., S. Cristofor, V. Iordache, 2001, Lower Danube River System biodiversity changes, în: B. Gopal, W. J. Junk and J. A.
Davis (Eds), Biodiversity in Wetlands: Assessment, Function and Conservation, Backhuys Publishers.