Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 277
caracterizat de valorile medii respective. Volumul de apă a fost calculat folosind debitele zilnice
ale Dunării înregistrate la Brăila. Fluxul total de metale a fost evaluat ca sumă a fluxurilor
calculate prin extrapolarea datelor de la fiecare din cele 13 momente de timp la care s-au
caracterizat concentraţiile de seston şi metale în apă şi seston. Retenţia în lunca Dunării a fost
cea evaluată la E.7.
F.1 Evaluarea concentraţiilor de metale din sol/sediment asupra microorganismelor
implicate în denitrificare.
Literatura arată că se utilizează analiza mulivariată pentru a detecta relaţiile dintre activitatea
microbiană în sol şi conţinutul de metale din solul unor ecosisteme contaminate cu metale
(Palmborg şi colab., 1998), sau pentru vedea relaţii între distribuţia metalelor şi a nutrienţilor
(Wenchuan şi colab., 2001). Urmând această idee, primul pas pentru testarea ipotezei 6 a fost
corelarea datelor de distribuţie spaţio-temporală a metalelor în sol / sediment cu cele referitoare
la rate de denitrificare. Pentru început s-a făcut o inspecţie a tiparelor de dinamică a ratei de
denitrificare şi a concentraţiilor de metale utilizând grafice de dinamică şi analiza componentelor
principale. Apoi ecosistemele au fost grupate în două categorii, în funcţie de similaritatea
regimului hidrologic, structura solului / sedimentului şi dinamica potenţialului redox din sol
(Iordache şi colab., 1997b). Cele două categorii au fost păduri ripariene naturale (staţiile H2, H3,
B, I2, A1, I4 şi A2) şi mlaştini şi lacuri foarte puţin adânci (staţiile H4, H5, H6 LCh, IS, LB,
LBd, LF). După inspectarea datelor, verificarea normalităţii şi, când a fost cazul, normalizarea
prin transformare logaritmică, au fost efectuate regresii multiple (metoda pe etape, cu includerea
progresivă a parametrilor care sunt cel mai bine corelaţi cu variabila independentă, şi eliminarea
celor care nu aduc o contribuţie semnificativă la creşterea coeficientului de corelare) între rata de
denitrificare, variabilă independentă, şi parametrii ei de control (exclusiv metale). S-a testat
normalitatea rezidualelor, şi pe această bază s-a acceptat modelul statistic de dependenţă liniară.
A fost construită o matrice de regresii simple între concentraţiile de metale în sol (valori medii
lunare) şi rezidualele de la modelul statistic al denitrificării, ceea ce a permis identificarea
metalelor corelate semnificativ cu rata de denitrificare, independent de o eventuală covariaţie cu
ceilalţi parametrii de control.
Al doilea pas (1998-1999) a fost efectuarea unor experimente preliminare pentru evaluarea efectului metalelor asupra denitrificării.
Ultimul pas a constat în compararea concentraţiilor de efect din experimente cu concentraţiile uşor extractabile obţinute prin extracţii secvenţiale
din solul ecosistemelor respective.
F.2 Compararea concentraţiilor de metale grele în vegetaţia din lunca Dunării cu
valori raportate în literatura de specialitate ca fiind de deficit, sau de exces / toxicitate.
Metoda pentru evaluarea prezenţei unor niveluri de deficienţă sau toxicitate a inclus următorii
paşi:
‣ identificarea hiperacumulatorilor în lista de specii analizate, prin comparare cu literatura de
specialitate (Raskin, 1994, Salt şi colab., 1998),
‣ compararea concentraţiilor din plante cu valori minime şi maxime de deficienţă şi toxicitate
indicate în literatura de specialitate (tabelul 6)
‣ compararea concentraţiilor de metale grele din solul ecosistemelor de unde s-au prelevat
plantele cu niveluri de toxicitate în sol indicate în literatura de specialitate (tabelul 2),
‣ evaluarea indirectă a biodisponibilităţii metalelor în ecosistemele studiate folosind datele
referitoare la parametrii de control ai comportamentului metalelor (tabelul 3).
Limita majoră a setului de date, în ce priveşte comparrea cu valorile prag, a fost că toate
analizele s-au făcut pe probe compozite. Nu am putut, prin urmare să evaluăm semnificaţia
statistică a diferenţelor observate între concentraţiile măsurate şi nivelurile de deficienţă /
toxicitate (după cum este necesar, Forbes şi Forbes, 1994). O altă problemă a fost legată de
disponibilitatea informaţiilor referitoare la praguri de toxicitate şi deficienţă. Am utilizat trecerea
exhaustivă în revistă făcută de Kabata-Pendias şi Pendias (1992), relevantă pentru vegetaţia