Untitled - Romanian Journal of Cardiology

Vol. XXIII,
Suplimentul A, 2008
Sâmbătă
20 septembrie 2008
Duminică
21 septembrie 2008
Luni
22 septembrie 2008
Marţi
23 septembrie 2008
1-5 Cardiopatie ischemică A7
6-10 Insuficienţă cardiacă A13
11-15 POSTER FORUM I A18
16-51 POSTER I A24
52-56 Aritmii I A65
57-61 Aritmii II A71
62-66 POSTER FORUM II A79
67-101 POSTER II A85
102-106 HTA – Valvulopatii – Cardiomiopatii A123
107-111 Cardiologie intervenţională A131
112-116 POSTER FORUM III A138
117-151 POSTER III A144
152-156 Varia I A182
157-161 Varia II A189
Index autori
Index subiecte
A196
A201

Vol. XXIII,
Suplimentul A, 2008
Vol. XXII, Nr. 1, 2008
Saturday,
September 20 th , 2008
Sunday,
September 21 st , 2008
Monday,
September 22 nd , 2008
Tuesday,
September 23 rd , 2008
1-5 Ischemic cardiopathy A7
6-10 Heart failure A13
11-15 POSTER FORUM I A18
16-51 POSTER I A24
52-56 Arrhythmias I A65
57-61 Arrhythmias II A71
62-66 POSTER FORUM II A79
67-101 POSTER II A85
102-106 Arterial hypertension - Valvulopathies - Cardiomyopathies A123
107-111 Interventional cardiology A131
112-116 POSTER FORUM III A138
117-151 POSTER III A144
152-156 Varia I A182
157-161 Varia II A189
Authors index
Topics index
A196
A201

CONSILIUL DE CONDUCERE AL
SOCIETĂŢII ROMÂNE DE CARDIOLOGIE
Preşedinte:
Preşedinte ales:
Preşedinte anterior:
Vicepreşedinţi:
Secretar:
Trezorier:
Radu Căpâlneanu
Dan Deleanu
Carmen Ginghină
Marius Vintilă
Ioan Mircea Coman
Doina Dimulescu
Radu Ciudin
Membri:
Eduard Apetrei
Şerban Bălănescu
Carmen Bedeleanu
Ovidiu Chioncel
Mircea Cinteză
Gheorghe Andrei Dan
Maria Dorobanţu
Dan Gaiţă
Bogdan Mut-Vitcu
Tiberiu Nanea
Mariana Rădoi
Anca Sglimbea
Gabriel Tatu-Chiţoiu
Dragoş Vinereanu
ISSN: 1583-2996

Colectivul de redacţie
Redactor şef
Eduard Apetrei
Redactor şef adjunct
Carmen Ginghină
Redactori asociaţi
Mihaela Rugină
Ruxandra Jurcuţ
Bogdan A. Popescu
Costel Matei
Redactori
Radu Căpâlneanu
Cezar Macarie
Redactor fondator
Costin Carp
Colegiul de redacţie
Alexandru Câmpeanu - Bucureşti
Mircea Cinteză - Bucureşti
Radu Ciudin - Bucureşti
Radu Cristodorescu - Timişoara
D. V. Cokkinos - Grecia
G. Andrei Dan - Bucureşti
Dan Deleanu - Bucureşti
Genevieve Derumeaux - Franţa
Doina Dimulescu - Bucureşti
Maria Dorobanţu - Bucureşti
Ştefan Iosif Drăgulescu -
Timişoara
Guy Fontaine - Franţa
Bradu Fotiade - Bucureşti
Alan Fraser - Anglia
Mihai Gheorghiade - USA
Leonida Gherasim - Bucureşti
E. Grosu - Chişinău, R. Moldova
Assen R. Goudev - Bulgaria
Alexandru Ioan - Bucureşti
Dan Dominic Ionescu -
Craiova
Matei Iliescu - Bucureşti
Andre Keren - Israel
Ioan Maniţiu - Sibiu
Gerald A. Maurer - Austria
Şerban Mihăileanu - Franţa
Nour Olinic - Cluj-Napoca
Fausto Pinto - Portugalia
Gian Luigi Nicolosi - Italia
Mariana Rădoi - Braşov
Willem J. Remme - Olanda
Doina Rogozea - Bucureşti
Michal Tendera - Polonia
Ion Ţintoiu - Bucureşti
Panagiotis Vardas - Grecia
Dragoş Vinereanu - Bucureşti
Marius Vintilă - Bucureşti
Dumitru Zdrenghea - Cluj-Napoca
Caseta tehnică
Editura: Media Med Publicis
Publicitate: office@mediamed.ro
Distribuţie: Revista Română de
Cardiologie se distribuie membrilor Societăţii
Române de Cardiologie
Abonamente: office@mediamed.ro
Răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate revine în întregime autorilor. Opiniile,
ideile, rezultatele studiilor publicate în Revista Română de Cardiologie sunt cele ale
autorilor şi nu reflectă poziţia şi politica Societăţii Române de Cardiologie. Nicio parte a
acestei publicaţii nu poate fi reprodusă, stocată, transmisă sub nicio formă sau mijloc (electronic,
mecanic, fotocopie, înregistrare) fără permisiunea scrisă a edito rului.
© Toate drepturile rezervate Societăţii Române de Cardiologie.
Contact: Societatea Română de Cardiologie
Str. Avrig nr. 63, Sector 2, Bucureşti
Tel./Fax: +40.21.250 01 00, +40.21.250 50 86, +40.21.250 50 87;
E-mail: rscardio@rscardio.ro

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
CARDIOPATIE ISCHEMICĂ | ISCHEMIC CARDIOPATHY
1. Valoarea apolipoproteinelor
A-I şi B şi a lipidelor plasmatice
ca factori de risc cardiovascular
Lucia Agoşton-Coldea, Teodora Mocan, LD Rusu,
R Pais, DL Dumitrascu
Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu,
Clinica Medicala II, Cluj-Napoca
Obiectivele studiului: Evidenţe recente arată că raportul
apolipoproteic (apo)B/apoA-I este un indicator mai
bun pentru riscul coronarian decât profilul lipidic convenţional.
Plecând de la aceste date ne-am propus să
studiem dacă apoB, apoA-I şi raportul apoB/apoA-I
sunt factori de risc independenţi pentru cardiopatia
ische mică şi dacă măsurarea apolipoproteinelor este
supe rioară determ inării fracţiunilor lipidice plasmatice
în evaluarea riscului de evenimente coronariene.
Material şi metodă: S-a realizat un studiu transversal
în care au fost incluşi 289 subiecţi, divizaţi în două
gru puri: 144 subiecţi cu infarct miocardic vechi şi 145
subiecţi fără cardiopatie ischemică, dar cu factori de
risc cardiovasculari. Au fost evaluaţi parametrii antro -
po metrici şi factorii de risc cardiovasculari. Dozarea
frac ţiunilor lipidice s-a făcut prin metoda enzi ma tică,
iar a apoA-I şi apoB a fost realizată prin imuno turbidimetrie.
Rezultate: Valorile medii ale fracţiunilor lipidice au
fost mai reduse la subiecţii cu infarct miocardic decât
la su biecţii fără cardiopatie ischemică: colesterolul total
(186.06±48.11 vs. 206.93±42.28 mg/dl, p=0.0001),
LDL-coles terolul (118.57±42.95 vs. 129.53±39.75
mg/dl, p=0.023), HDL-colesterolul (43.64±12.32 vs.
50.48±21.09 mg/dl, p=0.0008) şi ale trigliceridelor
(145.38±62.74 vs. 167.56±82.11 mg/dl, p=0.01). Nivelul
plas matic al apoB a fost mai mare la subiecţii cu infarct
mio cardic (1.12±0.57 vs. 0.86±0.27 g/l, p=0.0001), iar
cel al apoA-I mai redus (1.31±0.47 vs. 1.40±0.39 g/l,
p=0.101). Analiza multivariantă indică faptul că nivelul
plasmatic a apoproteinei B peste valoarea de 1.7 g/l
este strâns corelat cu prezenţa infarctului miocardic
(OR 3.96; 95%CI 2.87-5.02, p=0.001) independent de
alte cova riabile ca vârsta, fumatul, obezitatea, diabetul
zaharat, hipertensiunea arterială, fracţiunile lipidice.
Efectul protectiv al apolipoproteinei A-I împotriva eve-
ni mentelor cardiovasculare după ajustarea pentru alţi
factori de risc cardiovasculari (OR 0.72; 95%CI 0.57-
0.83, p=0.004) s-a dovedit de asemenea independent în
analiza multivariantă.
Concluzie: Apolipoproteinele B şi A-I pot fi considerate
ca un mijloc de evaluare a riscului cardiovascular, valoarea
lor predictivă fiind superioară celei obţinute
prin evaluarea profilului lipidic convenţional. Datele
obţi nute sugerează determinarea apolipoproteinelor în
prac tica clinică curentă.
2. Expansiunea infarctului
miocardic acut la bolnavii cu
hipertrofie ventriculară stângă
preexistentă faţă de cei fără
hipertrofie ventriculară
Camelia Nicolae, Nicolae Păun, Gabriela Gheorghe,
Irina Andrei, Sorin Vişan, Conf. Adriana Ilieşiu,
Prof. Tiberiu Nanea
Spitalul Clinic Caritas ‚Acad. N. Cajal’
Scop: Scopul studiului a fost de a evalua expansiunea
produsă după infarctul miocardic (IMA) la bolnavii cu
hipertrofie ventriculară stângă (HVS) preexistentă faţă
de cei fără hipertrofie.
Material şi metodă: Au fost incluşi în studiu 88 bolnavi
cu IMA cu localizare antero-septală şi HVS preexistentă
şi 84 bolnavi cu aceeaşi localizare a necrozei şi fără HVS
preexistentă. Criteriile de includere în studiu au fost:
primul infarct miocardic, infarct cu supradenivelare
de segment ST şi localizare antero-septală V1V4,
dimensiuni normale a cavităţii VS şi prezenţa HVS.
Criteriile de excludere au fost: infarct miocardic sechelar
– unul sau mai multe, insuficienţă cardiacă clasa III-IV
NYHA, tulburări de ritm sau conducere, valvulopatii
moderate şi severe, localizare nonanterioară a necrozei.
Au fost utilizaţi următorii parametrii: grosimea pereţilor
VS, wall-stressul sistolic, profilul fluxului mitral, masa
ventriculului stâng, viteza în tractul de ejecţie al VS;
de asemenea, a fost comparată eficienţa trombolizei la

CARDIOPATIE ISCHEMICĂ
ISCHEMIC CARDIOPATHY
cele 2 grupuri de pacienţi. Pentru obţinerea propriuzisă
a lungimii segmentului expansionat a fost utilizată
o formulă matematică originală: L=2,68√A, unde L
a reprezentat lungimea segmentului expansionat şi
A=aria zonei anterioare a cavităţii VS obţinută pin
secţiunea sagitală la nivelul pilierilor.
Rezultate: Bolnavii cu HVS preexistentă au fost
repartizaţi în grupa I, iar cei fara HVS în grupa a II-a.
Între cele două loturi de bolnavi nu au existat diferenţe
semnificative privind caracteristicile generale cu
excepţia grosimii pereţilor VS, a masei miocardice,
prezenţei semnelor de HVS pe electrocardiogramă.
Cel mai important parametru ecocardiografic a constat
în lungimea segmentului expansionat care la grupul I a
prezentat valoarea de 13,88±1,31 mm, iar la grupul II a
înscris 17,06±1,21 mm, iar diferenţa a fost semnificativă
statistic.
Parametrii ecocardiografici utilizaţi în studiu pentru
evaluarea tipului de hipertrofie au prezentat valori
diferite, semnificativ statistic pentru cele 2 grupuri.
Profilul fluxului mitral a fost predominant de tip
“relaxare întârziată” pentru grupul I (82%) şi într-un
procent mult mai redus şi pentru grupul II (60%) la
care s-a înregistrat o pondere mai mare a profilului
mitral “tip restrictiv” (35%). Eficienţa trombolizei nu a
influenţat lungimea segmentului expansionat.
Concluzii: HVS preexistentă IMA cu supradenivelare
de segment ST şi dimensiuni normale a cavităţii VS
s-a asociat cu limitarea fenomenului de expansiune
a infarctului. Rezultatele studiului demonstrează o
corelaţie indirectă între grosimea peretelui şi lungimea
segmentului expansionat.
The expansion of myocardial
infarction in patients with preexisting
left ventricular hypetrophy
Camelia Nicolae, Nicolae Păun, Gabriela Gheorghe,
Irina Andrei, Sorin Vişan, Conf. Adriana Ilieşiu, Prof.
Tiberiu Nanea
“Acad. N. Cajal” Caritas Hospital, Bucharest, Romania
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
with preexisting ventricular hypertrophy compared
with patients without hypertrophy
Methods: 88 patients with acute myocardial infarction,
anterior V1-V4 location and preexisting ventricular
hypertrophy and 84 patients with acute infarction,
same location, but without hypertrophy were selected
in the study. The inclusion criteria was: first myocardial
infarction with ST elevation, antero-septal location
V1-V4, normal left ventricular cavity dimension and
preexisting left ventricular hypertrophy . Patients were
excluded if any of the following occured: previous
myocardial infarction, class 3 or 4 NYHA heart failure,
rhythm or impulse conduction disturbances, moderate
or severe valvular heart disease, nonanterior infarct
location. The following parameters were performed: left
ventricular wall thickness, systolic wall-stress, mitral
flow profile, left ventricular outflow velocity. Also was
compared the successfull of reperfusion. The length
of infarct expansion was calculated with an original
mathematical formula: L=2,68√A, were L=length of
infarct expansion, A=area of anterior ventricular cavity
which is obtained in parasternal short axis section at
papillary muscle level.
Results: Patients were included in group I with
hypertrophy and in group 2 without hypertrophy. There
was any differences between the groups compared, except
for left ventricular wall thickness, myocardial mass and
left ventricular hypertrophy on electrocardiogram.
The most significant echocardiographic parameter was
infarct expansion length which in the first group was
13,88±1,31 mm and in the second 17,06±1,21 mm and
the diferences was significant. The echocardiographic
parameters used to analize left ventricular hypertrophy
characteristics were different within the groups. The
mitral velocity profile was mainly delayed relaxation
type (82%) and 62% respectively with a more important
distribution of restrictive pattern in the second group.
The successful of reperfusion did not influence the
length of infarct expansion.
Conclusion: Preexisting left ventricular hypertrophy
in acute myocardial infarction was associated with
limitation of infarct expansion. The results of this
study demostrate an indirect correlation between the
thickness of ventricular wall and the length of infarct
expansion.
Objectives: The aim of the study was to assess the
expansion after acute myocardial infarction in patients

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
3. Enoxaparină, heparină
nefracţionată sau ambele la
pacienţii cu infarct miocardic
acut cu supradenivelare de
segment ST Date din Registrul
RO-STEMI
G.P. Tatu-Chiţoiu 1 , M. Dorobanţu 1 , M. Cinteză 1 ,
E. Craiu 2 , D.D.Ionescu 3 , C. Olariu 4 , C. Pop 5 ,
C. Arsenescu-Georgescu 6 , A. Diaconeasa 1 ,
R. Bugiardini 7
1
Bucureşti
2
Constanţa
3
Craiova
4
Arad
5
Baia Mare
6
Iasi, Romania
7
Bologna, Italia, din partea investigatorilor Registrului
Român pentru infarct miocardic acut cu supradenivelare
de segment ST (RO-STEMI)
Introducere: 1. Studii recente au arătat o mai bună evoluţie
la pacienţii cu infarct miocardic acut cu supra denivelare
de segment ST (STEMI), care au primit enoxa parină
(Enox) pentru 8 zile comparativ cu cei care au primit
heparină nefracţionată (UH) timp de 48 ore. Această
diferenţă a fost suspectată ca fiind datorată efectului
rebound indus de suspendarea UH după 48 ore.
2. Efectele dublei anticoagulări (UH urmată de Enox)
versus UH nu au fost încă evaluate.
Obiectiv: Compararea mortalităţii intraspitaliceşti şi a
incidenţei hemoragiilor cerebrale la pacienţii înrolaţi
în Registrul român pentru STEMI (RO-STEMI) trata ţi
fie cu UH+Enox, fie cu UH ca terapie asociată trombolizei.
Metodă: În perioada 1.01.2003-31.12.2007, un număr
de 2477 pacienţi consecutivi înrolaţi în RO-STEMI,
în primele 6 ore de la debutul durerii toracice, au primit
terapie fibrinolitică (Streptokinaza, tPA, rPA,
TNK+PA) asociată cu UH şi Enox (UH 1000 UI/oră,
48 ore urmată de Enox 1mg/Kgc pentru 8 zile, n=377),
Enox (30-40mg iv bolus urmată de 1mg/kcg pentru 8
zile, n=470) sau UH (1000 U.I./oră timp de 72-96 ore,
n=1600). Toţi pacienţii au primit tratament aspirină
şi/sau clopidogrel în afara contraindicaţiilor.
Rezultate: Mortalitatea intraspitalicească a fost semnificativ
mai redusă în subgrupul cu UH+Enox, comparativ
cu subgrupul cu UH (3,4% vs. 9,0%, p=0,0001). O
CARDIOPATIE ISCHEMICĂ
ISCHEMIC CARDIOPATHY
tendiţă spre mortalitate mai redusă a fost inregistrată
şi în subgrupul Enox (6,2%), comparativ cu subgrupul
UH (p=0,054). După ajustarea în funcţie de vârstă şi
administrarea de aspirină şi/sau clopidogrel, pacienţii
trataţi cu UH+Enox au avut un risc de deces de 1,61
ori mai scăzut comparativ cu pacienţii trataţi cu UH
(95% CI, 0,21-0,72, p=0,003). Diferenţa între Enox şi
UH nu a fost semnificativă. Incidenţa hemoragiilor
cerebrale non-fatale nu a fost diferită la pacienţii care
au primit terapie combinată cu UH+Enox (0,3%), sau
Enox (0,4%) sau UH (0,8%).
Concluzii: Datele din Registrul RO-STEMI sugerează
faptul că o combinaţie între UH (48 ore) şi Enox până
la 8 zile poate contribui până la reducerea semnificativă
a mortalităţii intraspitaliceşti la pacienţii cu
STEMI şi terapie trombolitică comprativ cu pacienţii
trataţi numai cu UH de 48 de ore.
Enoxaparin, unfractioned
heparin or both in patients
with ST-segment elevation
myocardial infarction Data
from the RO-STEMI registry
G.P. Tatu-Chiţoiu 1 , M. Dorobanţu 1 , M. Cinteză 1 ,
E. Craiu 2 , D.D.Ionescu 3 , C. Olariu 4 , C. Pop 5 ,
C. Arsenescu-Georgescu 6 , A. Diaconeasa 1
1
Bucharest
2
Constanţa
3
Craiova
4
Arad
5
Baia Mare
6
Iasi, Romania
7
Bologna, Italy, on behalf of the Romanian registry for
ST-elevation myocardial infarction (RO-STEMI) investigators.
Background: 1. Recent studies showed a better outcome
in thrombolysed patients for ST-segment elevation
myocardial infarction (STEMI) who also received
enoxaparin (Enox) for 8 days compared with pts
receiving unfractionated heparin (UFH) for 48 hours.
No study has investigated the effects of double anticoa -
gulation (Enox and UFH) versus UFH as ancillary therapy
for thrombolysis.
Objective: To compare in-hospital mortality and
incidence of non-fatal intracranial haemorrhage in

CARDIOPATIE ISCHEMICĂ
ISCHEMIC CARDIOPATHY
patients enrolled in the Romanian registry for STEMI
(RO-STEMI registry) receiving UFH and Enox versus
Enox as ancillary therapy for thrombolysis.
Methods: Between 1st January 2003 and 31st December
2007 a group of 2477 consecutive RO-STEMI patients
received finbrinolytic therapy (streptokinase, tPA, rPA
or TNK-tPA) associated with UFH and Enox (n=377,
UFH 1000 U.I./hour, 48 hours followed by Enox 1mg/
kg bodyweight until day 8), Enox (n=470, 30-40 mg iv
bolus followed by 1mg/kg bodyweight for 8 days) or
UHF (n=1600, 1000 U.I./hour for 72-96 hours) within
6 hours from symptoms onset. All patients received
concomitant antiplatelets therapy with aspirin and/or
clopidogrel in the absence of contraindications.
Results: A significant lower in-hospital mortality was
seen in UFH and Enox patients as compared with UFH
subgroup (3,4% vs. 9.0%,p0,5mg/dl 6 (16.2%) 27 (35.5%) 25 (42.4%)
status antioxidant total

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Comparative evaluation of
prognosis in patients with non
st elevation acute coronary
syndrome and metabolic
syndrome or diabetes mellitus
E. Bobescu 1,2 , M. Radoi 1,2 , A. Burducea 2 , Bianca Dusa 2
1
“Transilvania” University - Faculty of Medicine
2
Clinic County Emergency Hospital- Clinic of
Cardiology, Brasov, Romania
Aims: Evaluation of prognosis, left ventricular systolic
function, inflammatory syndrome and oxidative stress
in patients with non ST elevation acute coronary syndrome
(ACS) associated with metabolic syndrome
(MS) with diabetes mellitus(DM) in comparison with
patients with ACS and with non MS non DM ACS
patients.
Methods: 172 patients (pts) with non ST elevation acute
coronary syndrome were included in a prospective
study for a period of 3 years and divided in three groups
in relation with association of metabolic syndrome or
diabetes mellitus. Biologic evaluation were performed
initial and at 1, 6 months, clinical, electrocardiographic,
echocardiographic evaluation were performed initial
and at 1, 6, 12, 24 and 36 months. C-reactive protein
serum level and fibrinogen plasma level were determinated
as markers of inflammatory syndrome. Anti
ox-LDL antibody titers and total antioxidant status
(TAS) serum level were measured for oxidative stress
eva luation.
Results:
ACS non MS ACS MS ACS DM
6 months
C-reactive protein>0,5mg/dl
non DM
6 (16.2%) 27 (35.5%) 25 (42.4%)
Total antioxidant status

CARDIOPATIE ISCHEMICĂ
ISCHEMIC CARDIOPATHY
Rezultate: S-a constatat că la majoritatea pacienţilor
ana lizaţi scorul TIMI s-a corelat cu nivelul seric al hs-
CRP la internare şi astfel prognosticul pe termen scurt
al acestor pacienţi poate fi influenţat de nivelul seric al
aces tei proteine de fază acută.
Concluzii: Prognosticul pe termen scurt al pacienţilor
cu IMA cu supradenivelare de segment ST evaluat prin
sco rul TIMI pare a fi influenţat de nivelul seric al hs-
CRP.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
The short term prognosis of ST segment elevation AMI
patients assessed through the TIMI score appears to be
influenced by hs-CRP serum levels.
The prognosis of ST segment
elevation acute myocardial
infarction patients in terms of
the serum concentrations of
hs-CRP
Tudorascu M Raul Petrişor,
Muşetescu I Anca Emanuela,
Tudoraşcu I Diana Rodica, Ionescu M Dan Dominic
UMF Craiova, Centrul de Cardiologie Craiova
It has been demonstrated that hs-CRP levels increase
in patients with ST-segment elevation acute myocardial
infarction, an increase witch has been proved to correlate
with long term mortality; however, very few studies
have evaluated the short term prognosis for these patients.
We have undertaken to evaluate the short term
prog nosis for ST-segment elevation MI patients based
on the TIMI risk score and to establish its correlation
with the serum level of hs-CRP.
The study group consisted in 45 patients brought to the
Cardiology Centre of Craiova and diagnosed with STsegment
elevation acute MI. For these patients all the
necessary data for calculating the TIMI risk score were
collected (age, angina history, diabetes mellitus, TA,
heart rate, Killip class, weight, ST-segment elevation, left
bundle branch block, time until treatment initiation).
This score was calculated for each patient and the
seru m hs-CRP level was measured.
It was found that the TIMI score of most of the patients
studied correlates with the hs-CRP serum level on admi
ssion and thus the short term prognosis of these patients
can be influenced by the serum level of this acu te
phase protein.

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ | HEART FAILURE
6. Evaluarea efectului hemodinamic
al Levosimendanului
prin bioimpedanţă toracică la
pacienţii cu IMA
O. Istrătoaie, R. Mustafa, A. Giucă, C. Militaru,
D.D. Ionescu
Centrul de Cardiologie Craiova. UMF Craiova
Introducere: Efectele inotrop pozitive ale Levosimendanului
sunt cunoscute în IMA, dar variaţiile în dinamică
ale debitului bătaie, volumului telediastolic şi ale
rezistenţelor vasculare pulmonare şi sistemice în IMA
cu insuficienţă cardiacă nu sunt pe deplin elucidate.
Bioimpedanţă toracică permite evaluarea în dinamică
a acestor parametrii.
Material şi metodă: Bioimpedanţa toracică a fost efectuată
în primele 24 ore şi după 72 ore de la admi nistrarea
de Levosimendan la 16 pacienţi inter naţi consecutiv în
USTIC, cu diagnosticul de IMA şi insuficienţă car diacă
clasa II şi III Killip în perioda martie 2004 – martie
2008. Parametrii hemodinamici urmăriţi au fost
volumul bătaie, fracţia de ejecţie a VS, indexul cardiac
(IC), volumul telediastolic al VS, indexul de rezistenţă
vasculară sistemică (IRVS) şi indexul rezistenţei vasculare
pulmonare (SSVRI). Compararea fracţiei de ejecţie,
a volumului telediastolic al VS şi debitului bătaie au fost
efectuate prin ecocardiografie transtoracică cu un sistem
SONOS 5500, conform protocolului înainte şi după
administrarea de Levosimendan. Vârsta medie a lotului
de fost de 62,4 ani, dominând sexul masculin prin cei
10 pacienţi. Localizarea anterioară a fost prezentă la 9
pacienţi, 3 dintre aceştia aveau infarct infero-lateroposterior
şi 4 pacienţi cu infarct în H.
Rezultate: Levosimendan a produs la pacienţii cu IMA
şi insuficienţă cardiacă clasa II şi III Killip creşterea fracţiei
de ejecţie în medie de la 31, 6% pînă la 42,7% după
72 ore (p

INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ
HEART FAILURE
adverse). Dificultatea tratamenului consta in inexistenta
flecainidei pe piata farmaceutica din România.
The efficacy of antiarrhythmic
treatment with flecainide in
atrial fibrillation
R.Bolohan, Veronica Moldovan, Mihaela Mihai, Mihaela
B.Leustean,V.Greere, G.Hila, I.Moscaliuc,
D Nita, G.Cristian
Army’s Emergency Clinical Center of Cardiovascular
Diseases, Bucharest
We prospectively studied between January 2004 and
May 2008 the efficacy of antiarrhythmic treatment with
flecainide in atrial fibrillation.
Material and method: we evaluated 60 patients (42 men
(70%) and 18 women (30%) with mean age 54 years
old (45-75 years). 54 patients (90%) (Group A) were
diagnosed with recurrent paroxysmal atrial fibrillation
and 6 patients (10%) (Group B) had persistent atrial
fibrillation and were treated with electrical or chemical
conversion to sinus rhythm.
Our aim was significant fewer or no more episodes
of atrial fibrillation (Group A) and maintaining sinus
rhythm in Group B.
Results: - 51 patients from Group A (95%) showed
a significant favorable evolution (33 patients (61%)
didn’t present other episodes of atrial fibrillation, 18
patients (34%) showed significant fewer episodes of
atrial fibrillation)
- 5 patients from Group B maintained sinus rhythm.
Conclusions: Flecainide is a very efficient antiarrhythmic
drug in prophylaxis of recurrences of atrial fibrilla
tion (comparable with amiodarone, but with fewer
ad ver se reactions). The difficulty of the treatment is
absen ce of flecainide on the Romanian market.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
8. Diferenţe morfologice şi
funcţionale vasculare în IC
umană de etiologii diverse
Ilinca Savulescu- Fiedler, Roxana Nicoleta Siliste,
Mihaela Gherghiceanu, Ion I. Bruckner
Spitalul Clinic Colţea, Bucureşti
Premisa teoretică: afectarea vasculară, manifestată ca
disfuncţie endoteliala, este difuza in insuficienta cardiaca
(IC). Nu se cunoaşte dacă afectarea endotelială
este diferită în IC cu afectare diferita a functiei sistolice.
Studiul isi propune aprecierea afectarii endoteliale
in IC de etiologii diferite, ca si in IC prin disfunctie
sistolica sau diastolica. Material si metoda: 15 pacienti
cu diagnostic clinic de IC, de etiologii diferite (lot de
studiu) si 11 pacienti fara diagnistic de IC (lot martor).
Toti pacientii au suferit o interventie chirurgicala in
sfera abdominala, prilej cu care s-a recoltat un fragment
vascular din radacina mezenterului. În funcţie
de valoarea fractiei de ejectie pacienţii au fost împărţiţi
în două categorii: IC cu FE normală (ICFEN- 9 pacienti),
sau IC cu FE scăzută (ICFES- 6 pacienti). Tuturor
pacientilor li s-au evaluat, funcţia endotelială (ecografic)
si aparenta morofologica endoteliala. Frag mentul
vas cular recoltat a fost analizat morfologic prin microscopie
optica şi microscopie electronica.
Rezultate şi discutii: Etiologia IC a fost diversă: diabet
zaha rat (DZ)– 6 cazuri; boală coronariană – 5 cazuri;
val vu lopatii – 3 cazuri; hipertensiune arterială izolata
– 1 caz. Valoarea medie a vasodilatatiei flux-mediate in
artera brahiala (DFM) a fost net scazuta la pacientii cu
IC (4,93%), comparativ cu cei din lotul control (6,65%).
Cele mai mici valori ale DFM s-au inregistrat la pacientii
cu DZ (3,56%). Valoarea DFM a fost net inferioara
la cei cu ICFES (1,625%) comparativ cu pacientii cu
ICFEN (6,55%). Examinarea in microscopie optica a
structu rilor vasculare releva modificari morfologice
doar la pacientii cu IC. Modificarile de structura endoteliala
au fost diferite si au vizat celula endoteliala insasi
(vacuole, elongare etc.), celulele musculare netede
vasculare (modificari fenotipale, vacuolizari etc.), matricea
extracelulara, membrana bazala. Modificarile
electro no micro sco pice s-au semnalat doar la pacientii
cu IC. La acestia, scorul mediu de a ctivare endoteliala
(Masuda) a fost 2, iar valoarea medie a DFM a fost
1,53%, mult sub media lotului (4,93%). La pacientii cu
IC fara activare endoteliala valoarea medie a DFM a
fost 6,69% (superioară valorii medii a lotului). 44,44%

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
dintre pacienţi cu diagnostic de ICFEN si 83,3% din cei
cu ICEFS aveau activare endoteliala. Examinarea ultrastruc
tu rala evidentiaza variate modificari endo teliale
(nuclei eucro matici, vacuole endoteliale, contacte intre
celulele endo teliale si celulele musculare netede, modificari
matri ceale etc).
Concluzii: Studiul desfăşurat arată că: DFM a fost mai
mică la pacienţii cu IC decât la lotul control; valoarea
DFM a fost diferită în IC de etiologii diferite; valoarea
DFM a variat în funcţie de gradul de afectare a funcţiei
sistolice. Prezenţa activării endoteliale corelează cu
valoarea DFM la nivelul arterei brahiale. Examinarea
ultrastructurala relevă anumite modificări endoteliale,
cu relevanta necunoscuta, doar la pacienţii aflaţi în IC.
9. Practica medicală în
îngrijirea pacienţilor cu
insuficienţă cardiacă într-un
centru terţiar de urgenţă –
comparaţie cu registrul
european Euro Heart Survey
Maria-Corina Bornoiu, Miruna Chiru, Ana Gabriela
Fruntelată, Maria Dorobanţu
Spitalul Clinic de Urgenţă, Bucureşti
Premize şi obiective: Studiile privind insuficienţa cardiacă
sugerează faptul că tratamentul standard, bazat
pe dovezi nu este folosit în măsura în care ar trebui.
De aceea, am investigat felul în care sunt trataţi şi evaluaţi
pacienţii cu insuficienţă cardiacă într-o clinică de
cardiologie de urgenţă; totodată centru terţiar, din Bucureşti.
Am plecat de la analiza unui grup de pacienţi cu
insuficienţă cardiacă internaţi în clinica noastra după
fişa de raportare a cazului folosită în EuroHeart Failure
Survey II (EHS-HF II), în acelaşi mod în care au fost
analizaţi pacienţii din registrul european, pentru a
vedea realitatea îngrijirii insuficienţei cardiace la noi
com parativ cu media din Europa. Obiectivele au fost
evaluarea caracteristicilor pacienţilor, a etiologiei, tratamentului
şi evoluţiei insuficienţei cardiace la pacienţii
internaţi în Clinica de Cardiologie a Spitalului de Urgenţă
Bucureşti în relaţie cu rezultatele studiului EHS-HF
II.
INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ
HEART FAILURE
Metode: Un grup de 55 pacienţi internaţi în Clinica de
Cardiologie a Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti
pentru insuficienţă cardiacă acută sau insuficienţă cardiacă
cronică decompensată au fost înregistraţi întro
bază de date construită pe baza fişei de raportare a
cazului din EHS-HF II. Au fost incluşi pacienţi consecutivi
care s-au internat prin camera de gardă în
secţia de Cardiologie. Pacienţii au fost clasificaţi în: insuficienţă
cardiacă acută (ICA) şi insuficienţă cardiacă
cronică decompensată (ICCD). Rezultate: Dintre pacien
tii studiaţi, 67.3% au avut ICCD şi numai 32.7%
ICA. Cele mai frecvente condiţii subiacente la pacienţii
studiaţi au fost boala ischemică (80%), cu 36.4% sechelari
de infarct miocardic, hipertensiunea arterială
(65.5%) şi, pentru cei cu insuficienţă cardiacă acută,
boala valvulară (63.6%). Aderenţa la ghidurile actuale
se men ţine şi în studiul nostru cu inhibitorii enzimei de
con ver sie a angiotensin ei şi spironolactonă prescrise la
peste 70% dintre pacienţi la externare. Beta-blocantele
însă sunt subutilizate în România fiind prescrise doar la
54.5% dintre pacienţi. Digitala este extrem de utilizată
în România, cu aproape 70% dintre pacienţi primind
digoxin la externarea din spital.
Concluzii: O treime dintre pacienţii studiaţi au avut
insuficienţă cardiacă acută (de novo), similar cu raportul
European. O treime dintre pacienţi au avut sindrom
coro narian acut. Fracţia de ejecţie a ventriculului stâng
evaluată ecocardiografic nu a fost diferită între clasele
clinice de insuficienţă cardiacă, şi a fost conservată la
peste jumătate dintre pacienţi, aspect raportat şi de
stu diul EHS-HF II şi de alte studii similare. Jumătate
dintre pacienţii admişi cu insuficienţă cardiacă decompensată
se aflau sub tratam ent cu diuretice, beta-blocante
şi/sau inhibitori de enzimă de conversie şi o treime
erau digitalizaţi. La externare, prescripţia de inhi -
bitori, diuretice şi digoxin a crescut semnificativ, dar
beta-blocantele au rămas sub-utilizate.

INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ
HEART FAILURE
10. Anxietatea, depresia şi
calitatea vieţii la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă şi
hipertensiune arterială
Rodica Avram, Simona Tămăşan, Claudiu Popa,
Dorina Jejeran, Tudor Ciocârlie, Florina Pârv,
Mihai Balint, Victor Moga
Clinica de Cardiologie, Spital Clinic Judeţean de
Urgenţă Timişoara
Scopul lucrării: Este de presupus ca la pacienţii cardiaci
să existe un grad de afectare psihică, în legătură cu
simptomatologia clinică şi limitarea funcţională, posibil
însă şi cu o calitate a vieţii alterată. Ne-am propus
identificarea anxietăţii, depresiei şi evaluarea calităţii
vieţii la pacienţii (p) cu şi fără insuficienţă cardiacă şi
corelarea cu parametrii clinici.
Material şi Metodă: Am studiat un număr de 63
pacienţi nediagnosticaţi cu boală psihiatrică, internaţi
de urgenţă şi subclasificaţi în 2 loturi: insuficienţă
cardiacă (IC) cu alterarea funcţiei sistolice (FE25) la 10p. (15,87%) şi
respectiv 42,86% prin HADS; depresia s-a confirmat la
31,74% şi respectiv la 28,7% din p. Gradul de severitate
al HTA se corelează cu patologia psihiatrică (p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ
HEART FAILURE
Conclusions: Anxiety and depression are present in
more than 1/3p., with a strong correlation with the
hyper tension’s severity. Subjective data regarding the
quality of life and social support are in relation with
clinical severity and the alteration of EF in heart failure
p. The prevalence of psychiatric pathology, correlation
with the quality of life, justifies the research and action
on psycho – social factors.

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
POSTER FORUM I
11. Tromboza a cateterului de
stimulare – caz clinic
M.D.Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Costache,
D. Iliescu, Georgeta Datcu
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi,
Clinica I Medicala Cradiologica ”C.I.Negoita” Iasi
Bolnavul S.Gh. 84 ani, se adresează pentru dureri toracice
şi dispnee, ambele la eforturi minime, însoţite de
vertij în special la schimbările bruşte ale poziţiei. Este
la două luni de la implantarea unui pacemaker VVI
pen tru fibrilaţie atrială cu ritm lent (fără incidente).
Bilan ţul clinic şi investigarea cordului arată: TA 110/73
mmHg, semne clinice de insuficienţă cardiacă dreaptă,
RVS 60/min cu atriile în fibrilaţie.Examenul ecocar
diografic (transtoracic şi transesofagian) pune în
evidenţă o imagine de masă intracavitară dreaptă de
32/38 mm, extrem de mobilă, flotantă între VD şi AD
prin valva tricuspidă, ataşată de extremitatea distală
a cate terului de stimulare (plasat pe peretele lateral al
VD). Suspiciunea clinică de tromboembolism pul monar
(sursa – tromboza pe cateter) a fost confir ma tă de
scintigram a pulmonară (imagini lacunare în am be le
arii pulmonare, predominent în lobul infe rior stâng)
Dată fiind vârsta bolnavului, se opiniază pen tru heparino
terapie 800 UI/oră, 14 zile, care a dus la dis pa riţia
ima ginii descrise.(continuat cu trata ment anti coagulant
oral) Subliniem prezenţa facto rilor favo ri zanţi:
car dio megalie, atriile în fibrilaţie, insufi cien tă car diacă
con ges tivă.
Electrostimulation catheter
thrombosis – case presentation
M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Costache,
D. Iliescu, Georgeta Datcu
Universitatea de Medicina si Farmecie ”Gr. T. Popa”
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica ”C. I. Negoita” Iasi
Patient S. Gh., 84 years old, was admitted in the hospital
for thoracic pain and exertion dyspneea, on minimal
physic activities, with vertigo due to sudden positional
changes. Two months earlier the patient was inserted
a VVI pacemaker (through the right subclavian vein)
for low rhythm atrial fibrillation, with ought incidents.
Present cardiac examination reveals: BP = 110/73 mm
Hg, right heart failure decompensation signs, atrial
fibri llation with SVF 60 beats/min on EKG. Transthoracic
and transesophagial echocardiographic examination
pinpoint a right intracavitary mass, 32/38 mm,
extremely mobile, floating between right ventricle
and atrium, through the tricuspid valve, attached to
the distal extremity of the electrostimulation catheter
(placed on the lateral wall of the right ventricle). The
clinical hypothesis of pulmonary thromboembolism
(originating in the catheter thrombosis) was confirmed
through pulmonary perfusion scintigraphy (lacunar
images in both pulmonary area s, mainly in the left
inferior lobe). Due to advanced patient’s age, therapeutic
approach consisted in continuous heparin infusion,
800 IU/h, 14 days, followed by oral anticoagulation,
resulting in complete thrombus dissolution. We note as
favoring prothrombotic factors the presence of cardiomegaly,
atrial fibrillation and congestive heart failure in
this case.
12. Corelaţii între variabilitatea
tensiunii arteriale şi prezenţa
sindromului metabolic
C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugină,
Carmen Ginghină, E. Apetrei
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare,
“Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti
Obiective: Scopul principal al acestui studiu a fost
evaluarea variabilităţii tensiunii arteriale (TA) obţinută
prin înregistrarea ambulatorie continuă la pacienţii
hipertensivi cu sau fără sindrom metabolic (SMet).
Drept scop secundar am urmărit corelaţiile între
variabilitatea TA şi indicele de rigiditate arterială AASI
(ambulatory arterial stiffness index).
Metodă: Un grup de 195 pacienţi (pt.) hipertensivi
(47% bărbaţi, cu vârsta >21 ani, vârsta medie 57,9 ani)

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
evaluaţi prin monitorizare ambulatorie a tensiunii
arteriale (MATA) timp de 24 ore au fost investigaţi clinic
şi biologic în privinţa existenţei sindromului metabolic
după criteriile Federaţiei Internaţionale de Diabet
(IDF). Pentru MATA am folosit un sistem BR-102
(Schiller AG, Elveţia). Variabilitatea TA a fost calculată
pentru fiecare pacient, fiind definită ca valoarea deviaţiei
standard faţă de medie a valorilor TA înregistrate; a fost
aleasă o valoare cut-off de 17mmHg pentru a defini
limita normalului (limita superioară a intervalului
de confidenţă 95% a valorii medii a variabilităţii TA
măsurate în întreg lotul). În mod asemănător au fost
definite valorile normale ale variabilităţii diurne şi
nocturne de 17mmHg, respectiv 13,5mmHg. Analiza
statistică a fost efectuată cu programul EpiInfo 2000
(CDC, Atlanta), versiunea 3.3.2.
Rezultate: În lotul de studiu nu au existat diferenţe
semnificative între cele 2 sexe în privinţa variabilităţii
TA. Pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri în funcţie
de absenţa (grupul A, n= 131) sau prezenţa (grupul B,
n= 64) sindromului metabolic. Nu au existat diferenţe
semnificative statistic între cele două grupuri în ceea
ce priveşte vârsta, sexul, antecedentele cardiovasculare.
Valoarea variabilităţii TA nu a avut diferenţe semnificative
legate de prezenţa sindromului metabolic (16,2
± 5 în grupul A faţă de 16,4 ± 4,7 în grupul B); varia bilitatea
TA a fost comparabilă indiferent de grupul de
vârstă în care s-a făcut analiza. De asemenea, nu au
existat diferenţe semnificative între cele două grupuri
între variabilitatea diurnă şi respectiv cea nocturnă.
Am obţinut o corelaţie înalt semnificativă între indicele
de rigiditate arterială (AASI) obţinut la monitorizarea
ambulatorie continuă şi variabilitatea TA (r= 0,98,
p21years, medium age 57.9
years) underwent a 24-hour ambulatory blood pressure
monitoring (ABPM) in our Cardiology Department
were evaluated regarding medical history, renal function
and presence of metabolic syndrome (International
Diabetes Foundation criteria). The device used for
ABPM was BR-102 (Schiller AG, Switzerland). Blood
pressure variability was calculated for each patient and
represents the standard deviation of the mean of BP
values over the 24-hour recording; we choose as cut-off
value for normal BP variability 17mmHg (upper limit
of the 95% CI interval of BP variability of all pts. in our
group). The same was done for diurnal and nocturnal
BP variability; normal values were 17mmHg and
13,5mmHg, respectively. Statistical analysis was done
with EpiInfo 2000 statistical software package, version
3.3.2.
Results: In our study group there was no significant
difference of BP variability between men and women.
The patients were divided in two groups according to
absence (group A, 131 pts.) or presence (group B, 64
pts.) of MetSyn. There were no statistically significant
differences between this groups regarding age, sex,
history of important cardiovascular diseases. Blood
pressure variability has had no significant differences
between the two groups (16.2 ± 5 in group A and 16.4 ±
4.7 in group B); BP variability was comparable no matter
the age group the analysis was done. In the mean time,
there weren’t significant differences between groups
regarding nocturnal and diurnal BP variability. A
highly significant correlation index between AASI and
BP variability was observed (r= 0.98, p< 0.001), also

POSTER FORUM I
independent of the presence of metabolic syndrome.
Conclusions: The presence of the metabolic syndrome
associated to hypertension does not influence blood
pressure variability. Instead, BP variability it is very
well correlated to changes of arterial stiffness reflected
by the ambulatory arterial stiffness index, independent
of metabolic syndrome presence.
13. Estimarea functiei sistolice
si diastolice prin doppler tisular
la voluntari sanatosi
Oana Mihailescu, Cati Istrate, Ovidiu Chioncel,
Cezar Macarie
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu”
Scop: Evaluarea velocitatilor miocardice sistolice si
diastolice si a paternului specific al velocitatilor maxime
sistolice (Vmx) si diastolice(E’) prin Doppler tisular,
la voluntarii sanatosi, pentru obtinerea unor scale ale
normalului. In paralel evaluarea functiei diastolice prin
metoda conventionala la nivelul fluxului mitral.
Metoda: S-au studiat 64 de voluntari sanatosi (fara
afectare cardiovasculara, fara diabet zaharat, obezitate).
S-au masurat: velocitatea maxima a umplerii diastolice
precoce (E) si velocitatea maxima a umplerii diastolice
tardive prin contractie atriala, cu Doppler pulsat
pozitionat la varful cuspelor mitrale in sectiunea
apical 4 camere (metoda conventionala) si velocitatile
sistolice si diastolice prin Doppler tisular (V mx septal,
Vmx lateral, E’septal si E’ lateral, raport E/E’s si E/E l)
in sectiunea apical 4 si 2 camere, cu esantionul Doppler
pulsat plasat in segmentul bazal, la 1 cm de inelul
mitral.
Raportul E/Ea este folosit pentru estimarea presiunii
de umplere a ventriculului stang, chiar si in conditii
dificile de evaluare (tahicardie sinusala), fiind relativ
independent de presarcina sau fractia de ejectie a
ventriculului stang.
Rezultate: din lotul studiat de 64 de voluntari, 43 sunt
barbati si 21 sunt femei varsta medie este 35,89 ± 8,1,
media valorilor undei E este de 71,35 ± 13,8 cm/s, media
valorilor undei A de 68,4 ± 11,5 cm/s, media valorilor
undei E’s de 7,5 ±1,3 cm/s, iar media undei E’l de 8,1 ±
1,3 cm/s, media Vmx septal 6,8± 1,3 cm/s, Vmx lat 7,6
±1,7 cm/s, iar rapoartele E/E’s cu media 8,6±2,8 si E/E’l
de 7,9 ± 2,5.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
S-au constatat: coeficient de corelatie E’s cu E’l de
0,791 semnificativ statistic (p=0,001), coeficient de
corelatie VMS cu VML de 0,883 semnificativ statistic
(p=0,001), coeficient de corelatie E’l cu VML de 0,850 si
E’l cu VMS de 0,789 semnificative statistic, (p=0,001),
coeficient de corelatie E’s cu VMS de 0,635 si E’s cu VML
de 0,704, semnificative statistic (p=0,001) coeficient de
corelatie E/E’s cu E/E’l de 0,857 semnificativ statistic
(p=0,001).
Un procent de 13,9% din voluntari au raportul E/
E’l mai mare decat valorile din literatura (care sunt
considerate normale), iar 58,13% din voluntari au
raportul E/E’s mai mare decat valorile considerate
normale. 18,6% din voluntari au raportul E/E’s mai mare
decat media + deviatia standard si 13,9% au raportul E/
E’l mai mare decat media +deviatia standard.
Concluzii: Media velocitatii maxime laterale este mai
mare decat velocitatea maxime septale si media undei
E’lat este mai mare decat media E’septal. Velocitatile
diastolice ( E’l, E’s) se coreleaza cu velocitatile sistolice
(Vmx lat, Vmx septal), iar velocitatile maxime sistolice
la nivelul peretelui lateral scad cu varsta, mai pregnant
decat velocitatile maxime de la nivelul septului.
9,3% din voluntari au ambele rapoarte (E/E’l si E/E’s)
peste limita normala, aratand disfunctie diastolica, in
timp ce valorile undelor E si A sunt in limite normale.
Din lotul studiat se poate afirma importanta estimarii
velocitatilor sistolice si diastolice prin Doppler tisular,
fiind net mai sensibile in detectarea disfunctiei
diastolice fata de metoda clasica (undele E, A, raport
E/A), precum si importanta estimarii velocitatilor atat
la nivelul peretelui lateral cat si septal.
Assesment of diastolic and systolic
ventricular function by
tissue doppler on healthy voluntaries
Oana Mihailescu, Cati Istrate, Ovidiu Chioncel,
Cezar Macarie
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu”
Aims: The aim of the study was to evaluate diastolic
and systolic velocities, particular patterns of maximal
systolic velocities (Vmx) and diastolic velocities (E’) by
Doppler tissue imaging (DTI) on healthy voluntaries

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
for assessment of normal scales, comparative with conventional
methods for assessment diastolic function.
Methods: 64 healthy voluntaries (without any
cardiovascular disease, diabetes mellitus, and obesity)
were referred for an echocardiogram. It was measured
early diastolic filling with maximal velocity (E), late
diastolic filling by atrial contraction (A) on transmitral
flow with Doppler pulsate, maximal systolic velocities
(Vmx) and diastolic velocities (E’) by tissue Doppler, on
lateral wall and interventricular sept, in 4 chambers and
2 chambers view. E/E’ ratio was measured for assessment
of left ventricular filling in difficult conditions such
sinusal tachycardia, because of its relative independence
with preload or ejection fraction.
Results: In this lot, 64 healthy voluntaries, 43 men and
21 women, mean age was 35,89 ± 8,1, the average for
E velocity was 71,35 ± 13,8 cm/s, the average for A
velocity was 68,4 ± 11,5 cm/s, average for E’s 7,5 ±1,3
cm/s and for E’l 8,1 ± 1,3 cm/s, the average for Vmx
septal was 6,8± 1,3 cm/s and mean for Vmx lat was 7,6
±1,7 cm/s.
The E/E’s ratio had the average 8,6±2,8 and E/E’l
ratio had the average 7,9 ± 2,5.
The correlation coefficient between E’s and E’l was
0.791 statistical significant (p=0,001), the correlation
coefficient between systolic velocity Vmx septal and V
mx lateral was 0.883 statistical significant (p=0,001).
The correlation coefficient between E’l and Vmx
lateral was 0.850 and E’l with Vmx septal 0.789, both
statistical significant (p=0,001), the correlation coefficient
between E’s with Vmx septal was 0.635 and E’s
with Vmx lateral 0.704 statistical significant (p=0,001).
The correlation coefficient between E/E’s and E/E’l ratio
was 0.857 statistical significant (p=0,001).
13.9% form voluntaries had E/E’l ratio significantly
higher comparative with normal range from literature
and 58.13% from voluntaries had E/E’s ratio higher
comparative with normal range from literature. 18.6%
from voluntaries had E/E’s ratio significantly higher
comparative with mean + standard deviation and
13.9% had E/E’l ratio significantly higher comparative
with mean + standard deviation.
Conclusion: The average of the maximal systolic lateral
velocities was higher comparative with the average of
maximal systolic septal velocities and the average of
E’lateral was higher comparative with the average of
E’septal. Diastolic velocities ( E’l, E’s) was significantly
correlated with systolic velocities (Vex lat, Vex septal)
and maximal systolic lateral velocities decreased with
age, significantly higher comparative with maximal
POSTER FORUM I
systolic septal velocities. 9.3% from voluntaries had
both E/E’l and E/E’s ratio above normal range, revealed
diastolic dysfunction, when the velocities E and A
was normal. So, is important to asses the systolic
and diastolic velocities by tissue Doppler, because of
higher sensibility for diastolic dysfunction comparative
with conventional methods for assessment diastolic
function, as well the assessment of both lateral and
septal velocities.
14. Potenţialele atriale tardive
şi riscul de fibrilaţie atrială
la hipertensivii cu disfuncţie
diastolică
Musetescu Rodica, Toader Despina, Popescu Monica,
E. Belu, D.-D. Ionescu
Centrul de Cardiologie Craiova
Disfuncţia diastolică din hipertensiunea arterială este
caracterizată printr-o presiune de umplere crescută.
PHiRes este o metodă care analizează potenţialele
atriale tardive de la finalul undei P, reprezentând
depolarizarea tardivă a miocardului atrial, locul în care
îşi au originea aritmiile prin reintrare.
Scop: folosirea potenţialelor atriale tardive (PAT) ca
marker al afectării structurale a miocardului atrial la
pacienţii hipertensivi cu disfuncţie diastolică şi contractilitate
sistolică prezervată a ventriculului stâng.
Metode: 44 de pacienţi hipertensivi cu vârste cuprinse
între 48 şi 80 de ani au fost evaluaţi prin: examinare clinică
– clasa funcţională NYHA I-III; electrocardiograma
cu 12 derivaţii: criteriile Cornell pentru hipertrofia
ventriculară stângă (HVS) şi suprasolicitarea atrială
(SA), ecocardiografia transtoracică: criterii pentru HVS
– septul interventricular >13 mm, peretele posterior al
VS >12 mm ( măsurate în modul M), indexul volumului
atriului stâng >20 ml/m 2 ; criterii pentru disfuncţia
dias tolică folosind fluxul Doppler transmitral, fluxul
venos pulmonar, tissue Doppler la nivelul lateral al
inelului mitral în sectiunea 4 camere apical, velocitatea
propagării fluxului (VPF) în modul M precum şi criterii
pentru potenţialele atrial e tardive folosind electrocardiograma
de înaltă rezoluţie: durata undei P cu
semnal mediat (SAPWD) >140 ms, rădăcina pătrată
medie (RMS 40) >3,5 μV, integrala undei P >800 μV,

POSTER FORUM I
cu filtrele setate între 250-400 Mhz, nivelul zgomotului

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
The effect of acute exercise
upon adiponectin and leptin in
overweight subjects
D. Pop, D. Zdrenghea, G. Bodisz, D. Petrovai
Universitatea de Medicina si Farmacie \”Iuliu Hatieganu\”,
Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie,
Cluj-Napoca
POSTER FORUM I
14414±10320 9355±8180 NS 3929±4193 35653±2989
NS Females (9p) 14290±8815 13088.8±12794 NS
10868.8±9097 5393.3±5020 NS BMI≥25kg/(m)2
(60p) 5889.1±6278 5590.1±6400 NS 9235.8±10988
8013.9±11449 p=0.05 Males (27p) 3697.4±3710
4988.1±5239 NS 7123.6±10542 7129.4±13862 NS Fema
les (33p) 7498.7±7420 5930.9±7318 NS 10749.3
±11329 8747.8±9524 p=0.02
Background: Adiponectin is decreased and leptin
increased in overweight subjects. In turn, exercise
has controversial effect upon adiponectin and leptin
plasmatic levels.
Purpose: To study the effect of acute exercise upon
plasmatic levels of adiponectin and leptin in normal
and overweight subjects.
Method: We studied 79 subjects, 42 males and 37
females, aged 56±9 years, divided in two groups. Group
I consisted of 19 patients with body mass index

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
POSTER I
16. Este utilă monitorizarea
ambulatorie ECG în dinamică
la pacienţii cu cardiomiopatie
dilatativă
C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugină,
Carmen Ginghină, E. Apetrei
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare,
“Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti
Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost evaluarea informa
ţiilor obţinute prin monitorizare ambulatorie Holter
ECG 24 ore (AECG) repetată la pacienţii cu cardio miopatie
dilatativă (CMD).
Metodă: Pentru studiul de faţă, a fost selectat un subgrup
de 30 pacienţi (vârstă medie 59,9±10,6 ani, 83,3%
bărbaţi), diagnosticaţi cu CMD în clinica noastră, la
care s-a efectuat mai mult de o înregistrare ambulatorie
ECG (AECG) pe 24 ore. Aparatul utilizat pentru monitorizarea
Holter ECG 24 ore a fost MT-100 şi softul
utilizat pentru analiză a fost MT-200 (Schiller AG,
Elveţia). Pentru fiecare pacient au fost analizate doar
pri ma şi ultima înregistrare din perioada de urmărire.
Intervalul mediu între înregistrări a fost de 14±11 luni.
Perioada de urmărire (evenimente clinice, implantul de
stimulator cardiac şi/sau defibrilator intracardiac etc.) a
fost de 18±12 luni. La 15 pacienţi a fost evaluată variabilitatea
ritmului cardiac (HRV) în ambele înre gis trări
şi a fost clasificată ca normală sau scăzută utilizând 2
parametrii: HRV index şi pNN50. Analiza statistică a
fost realizată cu EpiInfo 2000, versiunea 3.3.2.
Rezultate: Prima monitorizare Holter ECG a arătat
arit mii ventriculare semnificative şi a determinat începerea
profilaxiei cu amiodaronă la 5 dintre pacienţi,
3 dintre aceştia având indicaţie IIb pentru AECG. La
15 din cei 30 pacienţi indicaţia pentru ambele AECG
a fost evaluarea aritmiilor în insuficienţa cardiacă (indicaţie
de clasă IIb). Implantarea de stimulator cardiac
a fost efectuată după prima monitorizare la 4 pacienţi
şi după a doua monitorizare la 2 pacienţi. În lotul
studiat a fost necesară implantarea unui singur defibrilator
intracardiac. Pe perioada de urmărire nu s-a
înre gistrat nici un deces în lotul studiat. Nu a existat
nici o diferenţă în ceea ce priveşte fracţia de ejecţie a
ventriculului stâng în subgrupurile cu HRV scăzută şi,
respectiv normală. HRV s-a modificat între cele două
înregistrări doar la 4 pacienţi (la 3 de la scăzută la
normală), ambele înregistrări AECG fiind efectuate în
condiţii de stabilitate clinică. Evaluarea HRV prin două
înregistrări AECG în comparaţie cu doar o singură
moni torizare AECG s-a corelat ceva mai bine cu scăderea
clasei NYHA (r= 0,28 vs. r= 0,18) şi creşterea fracţiei
de ejecţie (r= 0,25 vs. r= 0,19).
Concluzii: Deşi a fost efectuat pe un lot mic de pacienţi,
studiul de faţă a arătat faptul că mai multe înregistrări
AECG la pacienţii cu CMD, în special la cei fără aritmii
simptomatice, cresc şansele pentru un tratament mai
agresiv al aritmiilor. Variabilitatea ritmului sinusal nu
s-a modificat semnificativ pe perioada de urmărire, dar
valoarea prognostică a acesteia rămâne crescută.
Use of multiple ambulatory
ECG recordings in dilated
cardiomiopathy. Is it useful
C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugină,
Carmen Ginghină, E. Apetrei
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare,
“Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti
Purpose: The aim of the study was the evaluation of
informations provided by serial 24-hours ambulatory
ECG monitoring (AECG) in patients with dilated cardiomyopathy
(DCM).
Method: A subgroup of 30 patients (mean age 59.9
±10.6 years, 83.3% men), diagnosed with DCM in our
Department, with more than one 24-hours AECG recording,
were selected for the present study. The device
used for 24 hours ECG monitoring was MT-100 and the
software used for ECG analysis was MT-200 (Schiller
AG, Switzerland). For each patient, only first and last
recording during follow-up were analyzed. The mean
time interval between recordings was 14±11 months.
The follow-up period (clinical events, pacemakers and/
or ICD implantations, etc) was 18±12 months. Heart
rate variability (HRV) was assessed for both recordings

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
in 15 patients and was classified as normal or low HRV
using 2 parameters: HRV index and pNN50. Statistical
analysis was done using EpiInfo 2000 statistical package,
version 3.3.2.
Results: The first AECG monitoring shows significant
ventricular arrhythmia and determined starting of
amio darone prophylaxis in 5 patients, 3 of them with
class IIb indication for AECG. In 15 of 30 patients
the indication for both AECG was the evaluation of
arrhythmia in heart failure (class IIb). Pace-maker
implantation was considered after the first AECG in 4
pa tients and after the second AECG in other 2 patients.
Only one ICD implantation was necessary in our group
of patients. None of the patients died during follow up.
There was no difference in the left ventricular ejection
fraction between low and normal HRV subgroups.
HRV did change between evaluations in 4 patients (3
from low to normal), both AECG exams in clinically
stable condition. Evaluation of HRV by two AECG
com pared to only one has a slightly better correlation
to NYHA class decrease of (r= 0.28 vs. r= 0.18) and
ejection fraction increase (r= 0.25 vs. r= 0.19).
Conclusions: Despite the small series of patients in the
present study, we showed that multiple AECG recordings
in patients with DCM, especially without symptomatic
arrhythmias, increase the chance for a more
aggre ssive attitude in treating arrhythmias. Heart rate
variability does not change significantly during followup,
but its prognostic value is high.
17. Monitorizarea ambulatorie
a tensiunii arteriale la pacientii
diabetici hipertensivi
E. Badila, D. Bartos, C. Tirziu, S. Ghiorghe,
M. Dorobantu
Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
Obiectiv: Aprecierea utilitatii monitorizarii ambulatorii
automate a tensiunii arteriale (MAATA) in controlul
valorilor tensionale la pacientii diabetici hipertensivi
apparent bine controlati prin masurarea TA la cabinet.
Metoda: In studiu au fost inclusi 62 pacienti hipertensivi
diabetici. Fiecare subiect era tratat si aparent bine
controlat (TA 125/80 mmHg.
Rezultate: Din totalul pacientilor diabetici hipertensivi
inclusi in studiul nostru, 67.7% au avut media valorilor
presionale la MAATA peste limita (>125/80 mmHg).
Media valorilor TA sistolice pe intreg lotul a fost de
141+/-10 mmHg iar media TA diastolice a fost 88+/-
7 mmHg. Prevalenta pattern-ului non-dipping printre
pacientii nostrii a fost de 64.5%. Din totalul subiectilor
inclusi, 30.6% au prezentat un pattern cu risc inalt de
tip riser (media TA nocturna mai mare decat media TA
diurna).
Concluzii: Pacientii diabetici cu hipertensiune arte riala
trebuie evaluati prin monitorizare ambulatorie automata
a TA cu scopul stabilirii controlului optim al valorilor
presionale. Doua treimi din pacientii inclusi in
stu diul nostru au avut valorile TA peste limita, desi TA
la cabinet era bine controlata. O treime dintre pacienti
au asociat un pattern de tip riser, asociat cu un risc cardiovascular
foarte inalt.
Ambulatory blood pressure
monitoring in diabetic
hypertensive patients
E. Badila, D. Bartos, C. Tirziu, S. Ghiorghe,
M. Dorobantu
Emergency Hospital Bucharest, Bucharest, Romania
Purpose: To assess the usefulness of ambulatory blood
pressure monitoring (ABPM) in the control of blood
pressure (BP) values in diabetic hypertensive patients
with apparently well controled office blood pressure.
Methods: 62 hypertensive and diabetic patients were
included in our study. Each subject was treated and
the blood pressure was apparently well controlled
(office BP

POSTER I
ded in our study, 67.7% had 24 h mean BP values over
limits (>125/80 mmHg). The 24 h mean systolic BP in
all groups was 141+/-10 mmHg and the diastolic BP
was 88+/-7 mmHg. The prevalence of non-dipping
pattern among our patients was 64.5%. 30.6% of the
patients presented a high risk riser pattern (night time
BP above daytime mean).
Conclusions: Diabetic hypertensive patients should be
evaluated by ambulatory blood pressure monitoring
in order to estabilish the optimal control of BP values.
Two third of our patients had BP over limits despite
well controled office BP. One third presented a riser
pattern associated to a very high cardiovascular risk.
18. Este utila dozarea pro-BNP
plasmatic pentru stratificarea
riscului cardiovascular la
pacientii hipertensivi
C. Tirziu 1 , E.Badila 1 , D. Bartos 1 , S. Ghiorghe 1 ,
R. Tirziu 2
1
Spitalul Clinic de Urgenta, Bucuresti
2
CMDTA”Acad. St. Milcu”, Bucuresti
Scopul studiului a fost de a testa utilitatea clinica a doza
rii plasmatice a proBNP-lui in vederea stratificarii
ris cului cardiovascular la pacientii cu hipertensiune
arteriala.
Metoda: Am evaluat un lot de 45 de pacienti cu hiper -
tensiune arteriala esentiala fara insuficienta car dia ca
sau alte afectiuni concomitente dovedite a se core la
cu cresterea valorilor plasmatice ale pro-BNP. Fie care
pacient a fost evaluat astfel: a). clinic prin inre gistrarea
circumferintei taliei si indicelui de masa cor porala
(IMC); b). biologic prin determinarea valo rilor
plas matice ale glicemiei, colesterolului total, tri gli ce ri -
delor, creatiniei (si clearenceul la creatinina), pro-BNP
(ELECSYS 2010, Roche); si c). imagistic prin inre gistrarea
ECG, ecocardiografie, determinarea eco grafica
a indicelui intima-medie carotidian (IIM) si moni torizarea
24 ore a TA (ABPM Meditech).
Rezultate: Valoarea proBNP-lui plasmatic s-a corelat
liniar pozitiv (r= 0,523) cu valoarea colesterolului total
si s-a corelat dupa o relatie patratica (r=0,517) cu nivelul
trigliceridelor serice. Nu am identificat corelatie intre
pro-BNP si circumferinta taliei sau IMC. De asemenea
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
nu s-a inregistrat legatura semnificativa statistic intre
pro-BNP si prezenta ecocardiografica a HVS (coeficient
Pearson 0,23) sau a disfunctiei diastolice (coefficient
Pearson 0,21), si nici cu valorile creatininei plasmatice
sau a IIM. Am identificat o corelatie moderata pozitiva
liniara intre pro-BNP si TAS medie (r=0,607) si TAD
medie (r=0,596) dar fara concordanta intre valorile
pro-BNP si variatia diurnal a TA.
Concluzie: La pacientii cu HTA valoarea plasmatica
a pro-BNP se coreleaza cu valorile colesterolului total
si trigliceridelor dar nu am identificat corelatii semnificative
intre valorile acestuia si atingerea de organe tinta.
Consideram ca dozarea pro-BNP plasmatic este utila in
aprecierea controlului valorilor tensionale (corelatie cu
valorile tensionale obtinute la monitorizarea in 24 de
ore) dar nu isi dovedeste utilitatea privind stratificarea
riscului cardio-vascular la pacientii cu hipertensiune
arteriala.
19. Tratamentul hipertensiunii
rezistente prin adaugarea unei
doze mici de spironolactona
E. Badila, C. Tirziu, S. Ghiorghe, D. Bartos,
M. Dorobantu
Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
Obiectiv: Aprecierea eficientei clinice si hemodinamice
a adaugarii unei doze mici de spironolactona, antagonist
al aldosteronului, in tratamentul hipertensiunii arteriale
rezistente.
Metoda: Studiul a inclus 26 pacienti cu HTA rezistenta.
Eficienta clinica a adaugarii unei doze mici de
spironolactona (25 mg/zi) a fost apreciata prin masurarea
TA la cabinet si prin monitorizarea ambulatorie
auto mata a TA (ABPM-04, Meditech, Ungaria). Eficien
ta hemodinamica a fost apreciata non-invaziv
prin bioimpedanta electrica toracica (Hotman, Hemo
Sapiens Inc). Pentru fiecare pacient am determinat TA
la cabinet, media TAS, media TAD, presiunea pulsului
(PP), TA medie (TAM), stroke systemic vascular resistance
index (SSVRI), total arterial compliance index
(TACI), stroke index (SI).
Rezultate: redate in tabel.
Concluzii: Adaugarea unei doze mici de spironolactona
este eficienta in controlul hipertensiunii rezistente. Re-

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
ducerea rezistentei periferice reprezinta probabil un
me canism important al eficientei spironolactonei in
HTA rezistenta. Utilizarea metodei bioimpedantei electrice
toracice in managementul hipertensiunii rezis -
tente permite identificarea noninvaziva a ano ma liilor
hemodinamice prezente la acesti pacienti.
Inainte de
Dupa
spironolactona spironolactona
p
Media TAS mmHg 164,6±12,5 129,5±6,3 0.01
Media TAD mmHg 92,3±10,4 76,4±5,3 0.01
TAM mmHg 116,4±9,6 94,2±5,3 0.01
PP mmHg 72,1±12,1 53,1±4,2 0.01
SI ml/m2 34,8±8,4 39,8±10,5 ns
SSVRI dyn.sec.cm-5.m2 251,6±40,5 184,5±71,4 0.01
TACI 0,54±0,2 0,75±0,2 ns
Management of resistant
hypertension by adding a low
dose spironolactone
E. Badila, C. Tirziu, S. Ghiorghe, D. Bartos,
M. Dorobantu
Emergency Hospital Bucharest
Objective: To assess the clinical and hemodynamical
effectiveness of aldosterone antagonist spironolactone
in the treatment of resistant hypertension.
Method: 26 patients with resistant hypertension
were included. The clinical effectiveness of adding a
low dose spironolactone (25 mg/day) was assess by
office and ambulatory blood pressure monitoring
(ABPM) (Meditech, Hungary). The hemodinamycal
effectiveness was assess non-invasively by electric
thoracic bioimpedance (ETB) (Hotman, HemoSapiens
Inc). We measured office blood pressure, mean systolic
BP, mean diastolic BP, pulse pressure (PP), mean arterial
pressure (MAP), stroke systemic vascular resistance
index (SSVRI), total arterial compliance index (TACI),
stroke index (SI).
Results: see table.
Conclusions: A low dose spironolactone is efficacious
in the control of resistant hypertension. Reduction of
peripheral resistance is probably an important mechanism
of effectiveness of spironolactone in resistant hypertension.
The use of ETB in management of resistant
hypertension allows non-invasive identification of
under lying hemodinamic abnormalities in these
patien ts.
POSTER I
Before
After
spironolactone spironolactone
p
SBP mmHg 164,6±12,5 129,5±6,3 0.01
DBP mmHg 92,3±10,4 76,4±5,3 0.01
MAP mmHg 116,4±9,6 94,2±5,3 0.01
PP mmHg 72,1±12,1 53,1±4,2 0.01
SI ml/m2 34,8±8,4 39,8±10,5 ns
SSVRI dyn.sec.cm-5.m2 251,6±40,5 184,5±71,4 0.01
TACI 0,54±0,2 0,75±0,2 ns
20. Agregarea plachetară la
pacienţii cu infarct miocardic
vechi şi diabet zaharat tip 2
Silvia Filimon
IMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, Republica
Moldova
Scop: determinarea particularităţilor agregării plachetare
la pacienţii cu infarct miocardic vechi şi diabet zaharat
tip 2. Material şi metode: 100 pacienţi, incluşi în
studiu, cu vîrsta medie 58,88±0,92 ani, dintre care 51
bărbaţi şi 49 femei, au fost divizaţi în două grupuri: Grupul
I- de bază a inclus 50 pacienţi cu infarct miocardic
vechi (IMV) şi diabet zaharat tip 2 (DZ tip 2), care primeau
terapie standard pentru pacienţii cu cardiopatie
ischemică (CPI) (β-adrenoblocante, inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei-II, antiagregante,
nitra ţi) şi terapie hipoglicemică orală cu Glibenclamid
şi Grupul II- de referinţă a inclus 50 pacienţi cu IMV
fără DZ tip 2, care primeau terapie standard pentru
CPI. Terapia antiagregantă a fost suspendată cu 7 zile
înainte de investigaţie. Agregarea plachetară (AP) a
fost studiată prin metoda fotometrică Born/O’Braen
(1962), care permite aprecierea gradului şi vitezei
agregării plachetare. În calitate de inductor al agregării
a fost utilizat adenozindifosfat (ADF (Germania) în concentraţie
de 0,1 şi 0,5 μMol. Paralel a fost apreciată AP
prin metoda propusă de Gabassov Z.A. şi coaut.(1989),
care permite înregistrarea razei medii a agregatelor.
Protocolul explorării a inclus determinarea timpului
agregării maximale prin două metode (T%- metoda
Born şi TR- metoda Gabassov în secunde (s), gradului
de agregare (H%) în procente (%), razei agregatelor
(HR) în unităţi optice (u.o) şi indicelui de agregare
(A)conform formulei: A= (Umax/Uo) 2 - 1 unde A-
indi cele de agregare; Umax- valoarea maximală a razei
agregatelor; Uo- valoarea iniţială a razei agregatelor.
Rezultate: Analiza rezultatelor studiului a relevat unele
particularităţi ale agregării plachetare la pacienţii cu

POSTER I
IMV şi DZ tip 2. La aceşti pacienţi s-a înregistrat o rază
iniţială a agregatelor mai mare la concentraţia 0,1 μMol
ADF- 4,84±0,19 u.o comparativ cu pacienţii cu IMV
fără DZ tip 2- 3,66±0,12 u.o (p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
The utility of stabilizing sheath
in the radiofrequency catheter
ablation of the preexcitation
syndrome in Ebstein’s anomaly
Mihaela Grecu, Andrei Lozba, Tudor Georgescu,
Cătălina Arsenescu Georgescu
Cardiovascular Diseases Institute “Prof. Dr. George I.
M. Georgescu” Iasi
Background: The anatomical malformation of the
tricuspid valve apparatus makes difficult the radiofrequency
ablation of the preexcitation syndrome in
Ebstein’s anomaly. There are few data concerning the
usefulness of the stabilizing sheath in maintaining the
position of the ablation cathether.
Method: A 50 year old patient, with an echocardiographic
diagnosis of Ebstein’s anomaly (apical displacement
of the septal tricuspid valve leaflet of 35mm from the
mitral annulus, 2nd degree tricuspid regurgitation
and 50% atrialized right ventricle), with palpitations
uncontrolled by class Ia, Ic and III antiarrhytmic
drugs was referred to an electrophysiological study.
The two-dimensional endocavitary mapping reveals
the presence of an unique accessory pathway with fast
bidirectional conduction, with an absolute refractory
period of 220ms, located in the lateral side of the
atrialized ventricular myocardium. Atrial stimulation
induces the clinical orthodromic tachycardia, with
right bundle branch block pattern, with a prolonged
HV interval of 63ms and a VA interval of 274ms at
the His bundle level and of 63ms at the right lateral
level. The location of the ablation site was made solely
on electrophysiologial criteria. The instability of the
ablation catheter has imposed the use of a Preface
stabilizing sheath that allowed the succesful maintaining
of the catheter at the ablation site, where was recorded,
in a bipolar lead, a low amplitude atrial potential, follow
ed by a high amplitude ventricular potential with
con ti nuous fusion in bipolar leads. Once identified the
atrial insertion of the accessory pathway during sinus
rythm, orthodromic tachycardia was induced, during
which the coincidence of the retrograde insertion
of the accessory pathway with the anterograde one
was proved, as located in the lateral side of the atrialized
ventricular myocardium. Postablation, the atrioventricular
conduction was normal, but there was
present an infra His conduction delay ( HV interval
POSTER I
of 63ms) with right bundle branch block pattern (QRS
duration of 150ms), a common finding in Ebstein’s
anomaly. The final ventricular stimulation evidentiated
the disappearance of the retrograde conduction over
the accessory pathway. After 3 months of follow-up the
patient is asymptomatic, doesn’t require antiarrhytmic
drugs, while maintaining the right bundle branch block
pattern.
Conclusions: The classical radiofrequency ablation of
the preexcitation syndrome in Ebstein’s anomaly could
be difficult due to anatomical peculiarities. The use
of the stabilizing sheath for the ablation catheter may
contribute to the success of the procedure.
22. Diabetul zaharat şi
insuficienţa cardiacă acută
- elemente de epidemiologie
descriptivă
Monica Benguş 1 , O. Chioncel 2 , C. Macarie 2
1
Secţia de cardiologie, Spitalul Judeţean Focşani
2
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare
“C.C.Iliescu” Bucureşti
Introducere: Există până în prezent date limitate lega te
de particularităţile clinice şi prevalenţa diabetului zaharat
(DZ) în insuficienţa cardiacă acută (ICA). Diabetul
zaharat reprezintă un factor cheie în fiziopatolgia ICA
alături de congestie, injurie miocardică şi sindrom
cardio-renal. Evidenţele epidemiologice legate de ICA
pro vin din registre şi trialuri mari (ADHERE, OPTI-
MIZE HF, EHFS II, EFICA) şi arată că prevalenţa DZ la
pacienţii spitalizaţi cu ICA este mare şi variază în funcţie
de forma clinică a ICA.
Obiective: Evaluarea prevalenţei DZ şi a tulburărilor de
glicoreglare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă acută şi
evaluarea caracteristicilor clinice în cazul asocierii DZ-
ICA.
Material şi metodă: Studiul, observaţional, de cohortă
prospectiv foloseşte date din Registrul Român de Insuficienţă
cardică acută. Sunt înrolaţi consecutiv pacienţi
internaţi în secţii de cardiologie din ţară cu diagnosticul
de ICA. Pacienţii sunt încadraţi în 3 forme clinice de
ICA: insuficienţă cardiacă decompensată, edem pul monar
acut şi şoc cardiogen. Sunt folosite criteriile ADA
1997 pentru clasificarea glucometabolică (IFG, DZ).
In cazul pacienţilor diabetici este menţionat tipul DZ

POSTER I
(cu noscut sau nou descoperit) şi tratamentul folosit
anterior internării pentru controlul glicemiei.
Rezultate: In intervalul noiembrie 2007-februarie 2008
au fost înrolaţi consecutiv 400 pacienţi cu diagnosticul
de ICA cu vârsta medie 67.1 ani (SD 12.6), 41.3% femei
şi 58.8% barbaţi. Din totalul pacienţilor, 68.75% au fost
spitalizaţi pentru insuficienţă cardiacă decompensată;
24.75% cu edem pulmonar acut şi 6.5% cu diagnosticul
de şoc cardiogen.
Prevalenţa DZ la pacienţii cu ICA a fost de 31.8%
(21.3% DZ cunoscut şi 10.5% DZ nou descoperit),
ocupând a treia poziţie în ierarhia factorilor de risc cardiovascular
după HTA (50.8%) si dislipidemie (33.3%).
Prevalenţa tulburărilor de glicoreglare la internare la
pa cienţii nondiabetici (hiperglicemii tranzitorii peste
110 mg%) a fost de 25.75%. Astfel, prevalenţa DZ şi
a tulburărilor de glicoreglare în grupul pacienţilor cu
ICA a fost de 57.55%. Prevalenţa DZ a fost diferită
în cele trei forme clinice de ICA. La pacienţii cu ICA
decompensată prevalenţa DZ a fost de 27.64% (18.55%
DZ cunoscut şi 9.09% DZ nou descoperit); la cei cu EPA
prevalenţa DZ a fost de 40.40% (26.26% DZ cunoscut şi
14.14% DZ nou descoperit). In cazul pacienţilor cu şoc
cardiogen prevalenţa DZ a fost de 42.31% (30.77% DZ
cunoscut şi 11.54% DZ nou desoperit).
Caracteristici clinice: In rândul pacienţilor diabetici
48.82% erau fără tratament antidiabetic la internare,
26.77% aveau tratament cu insulină, 7.09% biguanide,
10.24% foloseau asocieri.
Concluzii: Studiul aduce date legate de prevalenţa
DZ la pacienţii spitalizaţi cu ICA şi prezintă o serie
de caracteristici clinice ale asocierii DZ-ICA, unele
re zul tate fiind comparabile cu cele din studiile mari.
Nu mă rul pacienţilor incluşi în acest studiu este mic,
Regis trul Român de Insuficienţă cardică acută este în
desfăşurare.
Diabetes mellitus and acute
heart failure-descriptive
epidemiological data
Monica Benguş 1 , O. Chioncel 2 , C. Macarie 2
1
Secţia de cardiologie, Spitalul Judeţean Focşani
2
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare
“C.C.Iliescu” Bucureşti
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
in acute heart failure. Diabetes mellitus represents
a key factor in acute heart failure physiopathology,
like congestion, myocardial injury and cardio-renal
syndrome. There is epidemiological data regarding
acute heart failure from registries and clinical trials
(ADHERE, OPTIMIZE HF, EHFS II, EFICA) showing
that diabetes prevalence is increased in patients hospitalized
with acute heart failure, and prevalence is not the
same in different clinical form of acute heart failure.
Objectives: This study, observational cohort study,
used data from the Romanian Registry of Acute Heart
Failure and its goals are prevalence evaluation of diabetes
mellitus and glucometabolic impairement in patients
with acute heart failure and clinical features evaluation
in these patients.
Methods: Between November 2007-february 2008, 400
patients hospitalized with acute heart failure were enrolled
consecutively in three clinical forms of acute heart
failure: decompensated heart failure, pulmonary oedema
and cardiogenic shock. Criteria used for gluco metabolic
classification was made according to the ADA
1997 (for impaired fasting glucose, diabetes melli tus).
Results: 400 patients were enrolled consecutively with
diagnosis of acute heart failure, 41.3% women and
58.8% men, age 67.1 (SD 12.6). 68.75% patients were
hos pitalized with decompensated heart failure, 24.75%
with pulmonary oedema and 6.5% with cardio genic
shock. The prevalence of diabetes mellitus in these
patients was 31.8%, third position after arterial hypertension
(50.8%) and dislipidemia, as cardiovascular
risk factors. Prevalence of glucometabolic impairement
in non diabetic patients (transitory increasing in plasma
glu cose above 110 mg%) was 25.75%.
The prevalence of diabetes mellitus varied in different
clinical forms of acute heart failure. In patients with
decompensated heart failure the prevalence of diabetes
was 27.64%; in patients with pulmonary oedema 40.40%
and in patients with cardiogenic shock the prevalence
of diabetes mellitus was 42.31%. Regarding diabetic
treatment, 57.55% of patients were without treatment,
26.77% used insulin, 7.09% biguanide and 10.24% used
associations.
Conclusions: This study brings new data concering
romanian experience. Some of the results are similar
with data recorded in large clinical trials and registries
in the field of acute heart failure.
Background: Till now, there is limited data concerning
clinical features and prevalence of diabetes mellitus

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
23. Efectele hipertrofiei ventriculare
stângi induse de
constricţia de aortă asupra
fenomenelor electrice şi mecanice
ale cordului de şobolan
Alina Scridon, R.C. Serban, M. Perian, Dan Dobreanu
Disciplina de Fiziologie, UMF Targu Mures
POSTER I
Introducere: Ca răspuns la o largă varietate de stimuli
- me canici, hemodinamici, hormonali, miocardul se
adap tează necesităţilor crescute prin hipertrofia mio citelor.
Mecanismele implicate în hipertrofia fizio logi că,
precum şi în cea patologică sunt puţin înţelese. Rezultatele
unor studii au sugerat posibilitatea ca cuplul excitaţie-contracţie
să fie alterat în hipertrofia car diacă.
Scopul studiului: A fost acela de a înţelege bazele
electro-mecanice implicate în hipertofia cardiacă.
Material şi metodă: Treizeci de şobolani Wistar au fost
distribuiţi în două grupuri: grupul control şi grupul cu
constricţie aortică. Pentru grupul de studiu s-a efectuat
intervenţia chirurgicală pentru realizarea constricţiei
aortei abdominale. După patru săptămâni, şobolanii
din ambele grupuri au fost anesteziaţi şi sacrificaţi. Au
fost măsuraţi o serie de parametrii electrici şi respectiv
mecanici. Pentru a investiga posibilul rol al alterării
cuplului excitaţie-contracţie, am comparat activitatea
mecanică şi electrică, înregistrate simultan la muşchii
papilari normali şi hipertrofiaţi.
Rezultate: Masele cardiace au fost mai mari pentru
grupul de şobolani cu constricţie de aortă cu 27±0,7%
(p

POSTER I
sub forma unei brosuri. Majoritatea cunosteau valorile
target ale factorilor de risc cardiovasculari:61% pentru
circumferinta abdominala, 59% pentru tensiunea
sistolica si diastolica, 57% pentru HDL colesterol si
trigliceride. Toate femeiele din studiu aveau circumferinta
abdominala mai mare decit normalul dar in rest
valorile parametrilor masurati erau la tinta.
Concluzii: O buna informare referitoare la factorii de
risc cardiovasculari este necesara dar nu suficienta in
clinica practica, masuri active din partea medicilor si
pacientilor sunt necesare.
The awareness’level of
cardiovascular risk factors
values in women with
metabolic syndrom
Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,
Carmen Ginghina
Asociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sanatate
(ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica
de Cradiologie Fundeni
Purpose: It is accepted that the awareness of cardiovascular
risk factors and a good level of patient ‘s information
link with cardiovascular disease improve the
adherence to treatment. The information quality and
sources are very important criterion in this process.
We want to establish the awareness ‘level link with
cardiovascular factors in a women group who came at
a routine medical examination in an ambulatory care
settings.
Material and methods: 149 women randomly selected
among a patient population who came in an ambulatory
care setting between june - september 2006. In all women
we measured sistolic and diastolic blood pressure
and HDL cholesterol, glicemia and triglycerides were
measured in the whole group. Obesity was assessed
by abdominal circumference. All women answer to a
questionnaire about the right values of cardiovascular
risk factors and how are the major sources of medical
information.
Results: The mean age was 52,4 with standard deviation
10,26. Based on NCEP-ATPIII criterion, 91
(61,9%) had metabolic syndrom.Most of them have a
me dium level of education(42,85%) and only 36,73%
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
had university degree. 55% received before the current
visit a medical material link cardiovascular risk factors,
and in 55% they received it in a medical setting as a
written brochure (in 55%, too). Most of them know
the right value of cardiovascular risk factors measured:
61% for abdominal circunference, 59%for sistolic and
diastolic bloood pressure value, 57% for either HDL
cholesterol and tryglicerides. All hypertensive women
have the current value at target level, but whole group
have an abdominal circumference higher than normal.
Conclusions: A good information level about cardiovascular
disease factors is necessary but it is not enough
in clinical practice, active measures from both parts
doctors and patients are needed.
25. Solutiile e-health:
forta motrice a viitoarelor
strategii de preventie
Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,
Carmen Ginghina
Asociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sanatate
(ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica
de Cradiologie Fundeni
Scop: In ultimii ani strategiile sistemelor de sanatate in
domeniul cardiologiei au virat dinspre interventional
spre preventie. Rezultatele programelor de preventie
apar dupa multi ani, deci e nevoie de strategii eficiente
pentru aplicarea teoriei in practica. E-health este
un concept dezvoltat in ultimii ani, dar cu o crestere
importanta. Scopul studiului nostru epidemiologic,
statistic si IT este de stabili daca e- helath pot reprezenta
solutii pentru strategiile de preventie.
Metode: Am analizat date din EuroStat, EuroHeart
Survey despre distributia epidemiologica si consecintele
financiare ale afectiunilor cardiovasculare.Pe de alta
parte am analizat oprtunitatile, costurile si bene ficiile
sistemelor de e-health.
Rezultate: Solutiile e-health sunt un instrument
important pentru: educatie, cercetare, CIS (sisteme
cardio logice informatizate), networking, stabilind o
legatura puternica intre furnizorii de servicii medicale
si pacienti. Oamenii tineri cu virste intre 35-45 de ani
sunt navigatori frecventi pe internet, deci segmentele
de educatie si cercetare pot fi foarte folositoare din acest

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
punct de vedere. Acuratetea si veridicitatea informatiei
medicale sunt insa subiecte delicate. Tehnicile imagistice
(ecografia, MRI, angiografia) sunt frecvent folosite in
cardiologie, iar urmarirea pacientilor necesita stocarea
multor informatii, respectiv imagini. La sfirsit, dar nu
pe ultimul loc, networking-ul insemna sa motivezi
oame nii in directia potrivita. Concluzii: Coroborind
datele din toate aceste perspective, solutiile e- health
pot fi forta motrice a strategiilor preventive.
E-health solutions:
the driving force for future
prevention’s strategies
Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,
Carmen Ginghina
Asociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sanatate
(ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica
de Cradiologie Fundeni
Purpose: In the last few years health strategies in
cardiology field shift from interventional to prevention
Prevention’s results will appear after a long period of
time, so, good strategies to put theory in practice, are
needed. E-health is a concept developed in the last
few years but with an important growth. The purpose
of our epidemiological, statistical and IT research
is to establish if e-health can be a good solution for
prevention’s strategi es.
Methods: We analyzed statistical data from EuroStat,
EuroHeartSurvey about financial and epidemiological
distribution of cardiovascular diseases across Europe.
At the other side we analyze e-health opportunities,
costs and benefits. Results E-health is a useful tool
for: education, research, CIS (cardiology information
system), networking, a strong link between healthcare
providers and patients. Young people with age between
35-45 years old are frecquent flyers on internet, so
education and research can be very useful from this
point of view. Information’s accuracy and truth is a
very delicate issue. Imagining (echo, MRI, angyogram)
are used often in cardiology, and a patient follow-up
need a lot of written and imaging information, so CIS
is essen tial. At least but not the last, networking means
to share and motivate people in the right direction as
Heart Char ter does.
POSTER I
Conclusions: Thinkig from all this perspective e-health
is the driving force for future prevention’s strategies.
26. Aplicaţia în practică a
ghidurilor ESC în clasificarea
clinică şi identificarea
factorilor de precipitare a
cazurilor de insuficienţă
cardiacă acută
A. Frigy, Ildiko Kocsis, E. Caraşca
Clinica Medicală IV, Tg. Mureş
Clasificarea clinică şi identificarea factorilor de precipitare
a cazurilor de insuficienţă cardiacă acută (ICA)
este importantă atât pentru luarea unor deci zii terapeutice
corecte, cât şi pentru prevenirea recuren ţelor.
Pacienţi şi metodă. Într-un interval de 6 luni toţi
pacienţii admişi cu ICA (25 femei, 57 bărbaţi, vârstă
medie 65.59 ani) au fost introduşi într-o bază de date
complexă, în care am registrat – conform ghidului ESC
din 2005 – clasificarea clinică a cazurilor, respectiv
facto rii precipitanţi ai decompensării acute.
Rezultate: Distribuţia cazurilor conform claselor clinice
a fost următoarea: decompensarea insuficienţei cardiace
cronice - 39, ICA hipertensivă - 21, edem pulmonar
acut - 6, şoc cardiogen - 7, debit cardiac crescut - 3,
ICA de ventricul drept - 6 cazuri. Distribuţia pacienţilor
în funcţie de „severitate clinică” a fost: „cald şi
uscat” - 4, „cald şi umed” - 71, „rece şi uscat” - 0, „rece
şi umed” - 7 pacienţi. Cei mai frecvenţi factori de precipitare
au fost (primii cinci): complianţă scăzută - 27,
criză hipertensivă - 12, tratament cronic suboptimal -
10, infecţie -7, diagnostic greşit - 6 cazuri.
Concluzii: Majoritatea cazurilor intră in clasele clinice
cu şanse terapeutice mai bune (tensiune arterială păstrată).
Analiza factorilor de precipitare a decelat, că
multe cazuri pot fi prevenite printr-o îngrijire mai
aten tă, respectiv prin ameliorarea cooperării pacientmedic-familie.

POSTER I
Practical application of ESC
guidelines in the clinical
classification and the
identification of precipitating
factors of acute heart failure
cases
A. Frigy, Ildiko Kocsis, E. Caraşca
Clinica Medicală IV, Tg. Mureş
Classification of acut heart failure (AHF) cases and the
identification of precipitating factors is important for
early and adecvate therapeutic decisions and prevention
of recurrences.
Patients and methods: In a 6 month period, all patients
(25 women, 57 men, mean age 69,59 yrs) admitted with
AHF were introduced into a complex database, containing
data about the classification (clinical, „clinical
seve rity”) and precipitating factors of the acute decompensation,
according to the ESC guidelines from 2005.
Results: The distribution of cases regarding clinical
classification was: acute decompensated heart failure -
39, hypertensive AHF – 21, acute pulmonary oedema
- 6, cardiogenic shock -7, high output AHF - 3, acute
right heart failure - 6 patients. Classification of patients
according to „clinical severity” was: „warm and dry”: 4,
„warm and wet”: 71, „cold and dry”: 0, „cold and wet”:
7 patients. The most frequent precipitating factors were
(the first five): lack of compliance - 27, hypertensive
crisis -12, suboptimal chronic treatment - 10, infection
-7, missed diagnosis – 6 patients.
Conclusions: The majority of cases felt into categories
with a better therapeutic chance (preserved blood pressure).
Analysis of precipitation factors revealed that a
lot of cases can be prevented by a more careful patient
mana gement and by enhancing the patient – physician
– family cooperation.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
27. Extinderea calcificarilor
valvulare aortice la pacientul cu
hipertensiune arteriala corelata
cu velocitatea fluxului
transvalvular
Aura Popa, Aurora-Maria Vladaia, Bogdan Popescu,
Carmen Ginghina
Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu“,
Bucuresti
Rezumat: Rolul important al calcificarilor valvulare
aortice neobstructive (CVA) în morbiditatea si mortalitatea
cardiovasculara este cunoscut. Datele privind
factorii care determina extinderea CVA, inter relatia lor
cu velocitatea fluxului transvalvular aortic sunt putine
si discordante.
Obiective: -analiza factorilor care determina extinderea
calcificarilor valvulare aortice la pacientii cu hiper
tensiune arteriala; - analiza posibilei asocieri intre
exten sia CVA si velocitatea fluxului transvalvular aortic
la pacientii fara stenoza aortica.
Metoda: Esantionul de studiu a fost reprezentat din
66 pacienti (36 barbati si 30 feme), cu varsta intre
52-79 ani, media 65 ± 6 ani, care au fost evaluaţi Eco-
Doppler. Depozitul calcar este definit astfel: minim 5 mm. Criteriile
de prezenţă a calcificărilor valvulare aortice extinse:
1) cel puţin o calcificare semnificativă; 2) cel puţin 2
calcificări medii. In lotul nostru au fost 8 pacienţi
(12%) cu calcificări semnificative şi 36 de pacienţi
(55%) fără calcificări valvulare; restul de 22 de pacienţi
(33%) nu au criterii de CVA constituind grupul cu CVA
nesemnificative.
Rezultate: Un sfert din velocităţile fluxului transvalvular
aortic s-au definit prin velocităţi crescute; veloci
tatea maxima a fost semnificativ mai crescută la
pa cienţii cu calcificări valvulare semnificative (135 ±
45 mm/sec) versus cei cu calcificări nesemnificative
(116 ± 23 mm/sec) sau cei fără calcificări valvulare
(113 ± 21 mm/sec). Fluxul aortic semnificativ crescut
a fost la pacienţii cu CVA semnificative faţă de cei
fără calcificări. Am identificat vârsta ca fiind singura
variabilă independentă asociată cu CVA avansate. CVA
semnificative şi genul feminin au fost identificate ca
variabile independente pentru creşterea fluxului transvalvular
aortic.
Concluzii: Prevalenţa CVA printre pacientii hiper tensivi
este ridicată şi în relaţie clară cu vârsta. CVA sem-

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
nificative se asociază cu creşterea velocităţii fluxului în
ciuda deschiderii nerestrictive a cuspelor aortice.
28. Afectarea cardiaca in
limfoamele maligne
non-hodgkin la copil –
diagnostic ecocardiografic
Mandric Cristina, Dimitriu A.G, Miron Ingrith
Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi
Scopul lucrarii: obiectivarea rolului major al ecocardiografiei
in diagnosticul si monitorizarea afectarii cardiace
in limfomul malign non-hodgkin (LMNH).
Metoda: Pacienti: 38 copii, varsta cuprinsa intre 3
luni- 17ani cu LMNH, pe o perioada de 5 ani. Toti
pacientii- evaluati clinic, electrocardiografic, radiologic
si ecocardiografic.
Rezultate: Afectarea cardiaca - 6 cazuri (15,8%); 5
cazuri limfom-T-, 1 caz limfom B; semne clinice de
de but: astenie, dispnee, sindrom de vena cava supe rioara.
ECG: microvoltaj QRS si unda T. Rx. torace: afectare
mediastinala(5cazuri) si efuziune pleu rala dreapta
importanta(1). Eco aspecte: efuzie pericar dice(4),
tamponada cardiaca(2); tumora pericardica (1). 2
cazuri mase intracardiace; caz1- masa tumorala ce
umple atriul drept,cu baza de implantare spre VCS, caz2
–masa tumorala ce se extinde de la peretele late ral AD
spre valva septala tricuspida, la care se aso ciaza efuziune
pericardica masiva; modificarile eco din cazul 1 a fost
confirmat ulterior la necropsie. In cazul 2 si la toate
cazurile cu efuziune pericardica la debut, modificarile
eco au revenit la normal dupa chimioterapie.
Concluzie: Incidenta mare a afectarii car diace in
LMNH determina necesitatea evaluarii eco in toate
cazurile, chiar si in absenta simptomatologiei clinice,
pentru a preveni aparitia tamponadei cardiace sau a
altor urgente cardiace. Echo este o metoda cruciala de
inves tigatie in diagnosticul si monitorizarea afectarii
cardiace de LMNH.
POSTER I
29. Studiu privind incidenta si
prevalenta sindromului
coronarian acut la pacientii cu
stenoza aortica degenerativa
care prezinta asociat si stenoze
carotidiene
Dan Delia, Calin Pop
Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare, Facultatea de
Medicina. Universitatea de Vest ”Vasile Goldis”- Arad
Introducere: Creşterea grosimii intimă-medie la nivel
carotidian (IMT), stenozele carotidiene (CAS) şi calcifierea
inelului mitral (MAC) sunt legate de pato logia
cardiovasculară. Legătura între riscul de dezvol tare
a sindromului coronarian acut (SCA) şi IMT, CAS şi
MAC, la pacienţii cu stenoză aortică dege nerativă nu
este încă bine stabilită. Noi am evaluat rela ţia dintre
IMT, CAS, MAC şi SCA la un grup de pacienţi cu
stenoză aortică degenerativă, pentru a vedea dacă
aceştia sunt factori independenţi de risc.
Metodă: Populaţia de studiu a constat în 72 de pacienţi
de rasă caucaziană, cu stenoză aortică degenerativă,
evidenţiată ecocardiografic, care nu au avut afecţiuni
manifeste cardiovasculare. Aceşti pacienţi au fost
eva luaţi clinic, ecocardiografic, prin ultrasonografie
Doppler la nivelul arterelor carotide şi biologic, iar
apari ţia SCA a fost diagnosticată conform metodelor
în vi goare (clinic, EKG şi enzimatic).
Rezultate: Pe o perioadă de urmărire de 1 an, 18 pacienţi
(25%) au dezvoltat SCA, iar prezenţa steno zelor
carotidiene a fost documentată la 9 din ei (50%), comparativ
cu doar 12 pacienţi (22,2%) din lotul martor
( p=0.049), în timp ce calcifierea de inel mitral a fost
prezentă la 17 pacienţi (94,44%) din lotul SCA, faţă
de 44 (81,48%) la lotul martor, dar fără atingerea semnificaţiei
statistice (p=0.21). Prezenţa CAS, dar nu şi
a IMT sau a MAC se asociază cu o creştere de 3.5 ori
a riscului de SCA la pacienţii cu stenoză aortică degenerativă,
după ajustarea în funcţie de sex , vârstă şi
varia bile clinice (OR = 3.58; 95% CI, p= 0.049).
Concluzii: Pacienţii cu stenoze aortice degenerative,
care prezintă asociat şi CAS au un risc crescut de a
dezvolta SCA şi necesită controlul strict al riscului
cardiovascular global precum şi o dispensarizare medicală
intensivă.

POSTER I
Cuvinte cheie: stenoza aortică degenerativă, stenoza
carotidiană, sindrom coronarian acut
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
de insuficienţã cardiacã la pacienţii cu alungire marcatã
a intervalului PR.
30. Blocul atrio-ventricular
de gradul I - indicaţie de
cardiostimulare electrică
permanentã
Cristina Moisa, Mihaela Grecu, Simona Moruzi,
Cristian Stãtescu, Cătălina Arsenescu-Georgescu
Institutul de Boli Cardio - Vasculare „Prof. dr. George
I.M. Georgescu” Iaşi
Introducere: Blocul atrio- ventricular de gradul I marcat
(PR ≥0.30 sec) poate determina fenomene clinice de
insuficienţã cardiacã, expresia pseudo- sindromului de
pacemaker, chiar si la pacienţi cu funcţie sistolicã VS
normalã.
Material si metodã: Prezentãm cazul unui pacient,
bărbat, 68 ani, diagnosticat cu BAV gr. I (PR 0,36 sec.)
cu 4 ani anterior, cu agravare progresivã prin alungirea
marcatã a intervalului PR, simptomatic prin astenie
şi dispnee la eforturi moderate de 6 luni. Examenul
clinic la internare decelează pulsaţii ample ale venelor
jugulare, fãrã semne de decompensare cardiacã stângã
sau dreaptã. Electrocardiografic se evidenţiază BAV
gr. I marcat (PR 0.56 sec), fãrã scurtare semnificativã
după administrare de atropinã, cu complex QRS fin şi
super poziţia undei P peste unda T a ciclului cardiac
precedent. La examenul ecocardiografic se remarcã
dimensiunile normale ale cavităţilor cardiace, profil
Doppler transmitral cu unda E unicã prin fuziunea E-
A, expresie a pierderii sincronismului atrio- ventricular,
cu regurgitare mitralã gradul II, dar cu funcţie sistolicã
VS normalã (FEVS 62%). Monitorizarea Holter ecg
/24 ore decelează BAV gr. I permanent şi BAV gr. II tip
Mobitz I intermitent, frecventa sinusalã variind intre
60 si 130/min.
S-a practicat cardiostimularea electricã permanentã
tip VDDR cu optimizarea intervalului A-V, cu reducerea
regurgitării mitrale la gradul I, ameliorare clinicã a
fenomenelor de insuficienţã cardiacã şi creşterea toleranţei
la efort, scăderea spontanã a frecvenţei rit mului
sinusal de la 80/min la 65/min şi normalizarea aspectului
ecocardiografic al fluxului transmitral.
Concluzii: Cardiostimularea electricã permanentã repre
zintă o alternativã de corecţie a fenomenelor clinice
First-degree atrio-ventricular
block - an indication for
cardiac pacing
Cristina Moisa, Mihaela Grecu, Simona Moruzi,
Cristian Stãtescu, Cătălina Arsenescu-Georgescu
Institute of Cardiovascular Diseases „Prof. dr. George
I.M. Georgescu” Iaşi
Introduction: Marked first degree A-V block (PR
≥0,30 sec) can produce heart failure similar to the pacemaker
syndrome, even in the presence of normal LV
function.
Methods: We present the case of 68-old patient with
first degree A-V block and progressive and marked
prolongation of PR interval in the last 4 years, with
astenia and exertional dyspnoea in the last 6 months,
pulsations of jugulars veins, but without congestive
signs in the moment of clinical examination. The
electrocardiogramm reveals marked first degree A-
V block (PR 0.56 sec), PR interval does not shorten
appropiately on atropin, with narrow QRS complex
and superimposed P wave and T wave of the precedent
cardiac cycle. Transthoracic echocardiography shows
normal dimensions of cardiac chambers, pulsed-wave
Doppler transmitral flow with single E wave (fusion
between E and A waves) due to loss of A-V synchrony,
moderate mitral regurgitation, but normal LV
sistolic function (FEVS 62%). 24-hours Holter monitoring
reveals permanent first degree A-V block and
intermitent type I- second degree A-V block, with
spontaneus rate of sinus node between 60-130 bpm.
We proceed to permanent dual chamber pacing
VDDR with A-V delay optimisation, for reducing
mode rate mitral regurgitation to mild, with clinical
impro vement of heart failure, spontaneus reduction of
sinus rhytm up to 65 bpm and transmitral flow normalisation.
Conclusion: Cardiac pacing can be a therapeutic
resource with benefits in regression of clinical heart
failure in patients with marked prolongation of PR
interval.

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
31. Modificari
electrocardiografice in
diselectrolitemii
Daniela Crisu, Viviana Aursulesei, Ileana Antohe,
Georgeta Datcu, M.D. Datcu
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa”
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi
Introducere: Electrocardiograma este o metoda
utila pentru recunoasterea tulburarilor electrolitice,
permitand aprecierea severitatii diselectrolitemiei si
urmarirea eficientei terapeutice.
Obiectiv: Scopul lucrarii a fost de a identifica modi ficarile
electrocardiografice si evolutia acestora in cateva
cazuri de diselectrolitemii.
Metoda: Sunt prezentate cazurile a 4 pacienti la care
tulburarile electrolitice severe survenite pe boala cardiaca
organica sau pe cord indemn au determinat
modificari clinice si electrocardiografice care puteau
preta la confuzii de diagnostic. Determinarea seriata a
electrolitilor serici a aratat o corelare a severitatii diselectrolitemiei
cu modificarile electrocardiografice. Tratamentul
tulburarilor electrolitice a necesitat si decelarea
cau zei, normalizarea diselectrolitemiei corelandu-se cu
evolutia clinica si electrocardiografica.
Concluzii: Corelatiile dintre modificarile electro cardiografice
si tulburarile electrolitice sunt cu atat mai
bune cu cat acestea survin mai brusc si sunt mai severe.
Asocierea modificarilor electrocardiografice deter minate
de o cardiopatie organica le pot masca pe cele
deter minate de diselecterolitemii.
Electrocardiographic changes
in ellectrolitic abnormalities
(case presentation)
Daniela Crisu, Viviana Aursulesei, Ileana Antohe,
Georgeta Datcu, M.D. Datcu
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa“
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi
Background: Electrocardiography is a simple and
useful diagnostic test for ellectrolitic abnormalities,
POSTER I
allowing their severity and therapeutic correction’s
assessment.
Aim: The aim of the study was to pinpoint electrocardiographic
dynamic changes in diverse ellectrolitic
abnormalities.
Method: Four case presentations are depicted (3 patients
with organic cardiac disease) with ellectro litic
abnormalities, responsible for clinic and/or electrocardiographic
changes, generating diagnostic difficulties.
Conclusions: Correlations betwen electrocardiographic
and ellectrolitic changes depend on the suddeness and
severity of ellectrolitic abnormalities. Electrocar diographic
changes due to an organic cardiac diseases can
hide dysellectrolitic abnormalities.
32. Afectarea cardiaca la
pacientul arteriopat
Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina
Girleanu, Anca Marandiuc
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa”
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi
Scop: evaluarea patologiei cardiovasculare asociate
întâl nite la pacienţii diagnosticaţi cu arteriopatie obliterantă
membrele inferioare (AOMI) stadiul II-IV.
Material si metodă: studiul a cuprins un numar de 127
pacienţi cu AOMI stadiul II-IV, internaţi în Clinica I
Cardiologie Iaşi, în perioada ianuarie 2005- martie 2008,
în vederea depistării unei eventuale patologii asociate.
Evaluarea cardiacă a fost efectuată: clinic (ascultaţia
cordului şi a arterelor carotide în vederea depistării
unor sufluri cu caracter ateromatos, măsurarea tensiunii
arteriale) şi prin metode de monitorizare non-invazivă:
înregistrarea 24 ore a valorilor tensiunii arteriale
(ABPM), electrocardiogramă şi ecocardiografie (M
mode, 2D, Doppler).
S-a urmărit: prezenţa semnelor de hipertrofie ventriculară
stangă, tulburari de ritm sau de conducere, prezenţa
modificarilor de ischemie pe ECG, funcţia sistolică
(FE

POSTER I
pacienţi aveau aritmii cardiace din care 25,9% fibrilaţie
atrială şi 1,33% extrasistolie ventriculară şi la 42,5% din
pacienţi s-au înregistrat tulburări de conducere, 25,1%
bloc de ram drept, 17,3% bloc de ram stâng şi 56,6%
asociau modificări ischemice. Ecocardiografia a evaluat
modificările aterosclerotice de la nivelul valvelor aortică
şi mitrală, 59% având afectare valvulară degenerativă la
nivel aortic şi numai 26,7% la nivel mitral. 53,5% dintre
pacienţi asociau hipertrofie ventriculară stângă, 50,3%
disfuncţie diastolică şi 33% disfuncţie sistolică.
Concluzii: majoritatea pacienţilor arteriopaţi prezintă
afectare cardiacă concomitentă, fapt care atestă ideea
că ateroscleroza este o afecţiune cu caracter sistemic,
iar pacienţii diagnosticaţi cu AOMI ar trebui trataţi ca
orice pacient cu afectare coronarină.
Cardiac involvement in
patients with peripheral
arterial disease
Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina
Girleanu, Anca Marandiuc
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa”
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi
Purpose: evaluation of cardiovascular disease in patients
diagnosed with peripheral arterial disease (PAD) stage
II-IV.
Material and methods: we studied 127 patients
diagnosed with PAD stage II-IV, admitted in Iasi
Cardiology Clinic I , between January 2005- March 2008,
for angiographic examination and cardiac evaluation in
order to find other associated pathologies. The patients
were evaluated: clinically (heart and carotide arteries
auscultation in order to find abnormal murmurs) and
non-invasive cardiac monitoring by: 24 hours registered
arterial tension (ABPM), electrocardiogram,
echo cardiography (M mode, 2D, Doppler). We search
for the presence of left ventricular hypertrophy, cardiac
arrhy thmia or conduction abnormalities, and presence
of ischemic lesions on ECG. Diastolic and systolic
dysfunc tions were evaluated by conventional Doppler
echo cardiography: LVEF

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
rile obtinute au fost indexate pe suprafata corporala.
Valoarea cut-off pentru dilatarea aortei ascendente a
fost considerata 21 mm/m 2 . Pacientii cu coarctatie de
aorta si HTA secundara au fost exclusi din studiu (9
cazuri).
Rezultate: Privind legatura dintre hipertensiunea
arteriala sistemica si dilatarea aortica, dintre cele 51
cazuri analizate, au fost 19 (37%) cazuri cu dilatare de
aorta ascendenta fara HTA, 10 pacienti (20%) cu HTA
fara dilatare de aorta ascendenta, 5 pacienti (10%) cu
HTA si dilatare aortica si 17 pacienti (33%) fara HTA
sau dilatarea aortei ascendente.
Diametrul mediu al aortei ascendente a fost de 21
mm/m 2 la normotensivi si de 19,6 mm/m 2 la pacientii
hipertensivi; prezenta HTA nu s-a corelat cu prezenta
dilatarii aortice (p=0,235, Fisher); nici severitatea HTA
nu s-a corelat cu diametrul aortei ascendente (p=0,53,
Kendall’s tau).
Prezenta dilatarii aortice nu a fost semnificativ diferita
intre subgrupurile de pacienti cu unul sau mai
multi factori de risc cardiovascular (sex masculin, fumat,
diabet, obezitate, dislipidemie) versus pacientii
fara nici un factor de risc (p=1, Chi-square). Diametrul
aortei ascendente a crescut cu varsta (p=0,08), dar
dependenta a fost slaba (r2=0,13, regresie lineara).
Privind valvulopatiile asociate, cea mai frecventa a
fost insuficienta aortica, prezenta in 30 cazuri (59%),
urmata de leziunea mixta (insuficienta si stenoza
aortica) la 4 pacienti (7%) si stenoza aortica in 2 cazuri
(4%); diametrul aortei ascendente a fost mai mare la
pacientii cu regurgitare aortica (diametrul me diu 20,7
mm/m 2 ), fata de pacientii fara insuficienta aor tica
(diametrul mediu 18,6 mm/m 2 ); intr-un model de
corelatie bivariata, severitatea regurgitarii aortice s-a
corelat semnificativ cu diametrul aortic (p

POSTER I
Ascending aorta diameter increased with age
(p=0.08), but the dependency was weak (r 2 =0.13 by linear
regression).
From associated aortic valvular lesions, the most
frequent was aortic regurgitation, in 30 cases (59%),
follo wed by mixed aortic valve disease (aortic insufficiency
and stenosis) in 4 pts. (7%), and aortic stenosis
in 2 pts. (4%). Ascending aorta diameter was larger in
pts. with aortic insufficiency (mean diameter 20,7 mm/
m2) versus those without aortic regurgitation (mean
diameter 18,6 mm/m 2 ). In a bivariate correlation model
by Spearman, the severity of aortic insufficiency was
correlated with asceding aorta size ( p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Myocardial infarction with Q
wave and right bundle branch
block
Radu Grigore 1 , Cristina Șuțescu 2 ,
Ileana Grigore 3
1
County Hospital „Sf. Apostol Andrei” Galati
2
Center of diagnosis and treatment „N. kretzulescu”
Bucuresti
3
Center of diagnosis and treatment Galati
Classic, because RBBB alters only terminal position of
QRS and also the Q wave in MI alters only the initial
portion of QRS, it accepts that RBBB does not interfere
with the diagnosis with Q wave. On the normal heart
the initial portion of QRS is generated by the left ventricle,
the contribution of right ventricle being insi g-
nificant. However when the left ventricle looses myocardial
tissue in MI and in other pathological states,
which changes the ratio of electrical forces between
the two ventricle, the weight of right ventricular in the
depolarization of initial portion of QRS is not to be
ignored. There were described false negative Q waves
especially in the inferior MI and false positive Q waves
in MI anteroseptal (“RBBB dependent Q wave”). There
was described the diminution of the necrosis Q wave
after aortocoronarian bypass in the inferior MI. The
vectorial influences between RBBB and Q waves can
mask or simulate an acute MI. There were described
Q waves in right precordial in acute MI and these Q
waves have appeared on the ventricular complexes with
intermittent RBBB.
Personal observations: 1. F. 78 years old with AVB
Wenckebach without the necrosis Q waves; after four
months slow atrial fibrillation 40/min with intermittent
RBBB. The complexes with RBBB are with anteroseptal
necrosis which disappear on the complexes without
RBBB. This is a case with “RBBB dependent Q wave”.
2. M. 70 years old with old anteroseptal MI and RBBB
(QRV1 and QSV2). After 10 days the patient is with
acute pulmonary edema and with RBBB with other
morphology, rR’V1 and Rr’V2 without necrosis Q waves.
It is possible that the necrosis Q waves are canceled by R
wave of a posterior acute MI. 3. M. 72 years old with old
anterior and inferior MI and bypass aortocoronarian.
There is a slow atrial fibrillation and intermittent RBBB.
In the precordials after a ventricular extrasystole; RBBB
appear which diminishes the necrosis Q waves of QS
(0.08 sec) in V1-V4 to 0.03-0.04 sec. 4. M. 71 years
POSTER I
old with old anterior MI. After one year the anterior
QS waves (0.08 sec) disappear and it inscribes RBBB
with qR V1-V3 (0.04-0.03 sec). It is possible that RBBB
contributes to the diminishing of the necrosis Q waves.
5. F. 81 years old with old MI anteroseptal. On the same
ECG the appearance of RBBB have diminished the
width of necrosis Q wave from 0.08 sec in V1 to 0.04
sec and the disappearance of the necrosis Q wave in V2.
6. F. 63 years old with old MI posterior and acute MI
anteroseptal masked by LBBB. The intermittent RBBB
unmasks anteroseptal MI.
Conclusions: The interferences between RBBB and
the necrosis Q wave put various problems of electrocardiography
diagnosis.
35. Evaluarea percepţiei
modificării stilului de viaţă la
pacientul cu boala coronariana
aterosclerotica - studiu pe 500
de cazuri
Horaţiu Rus, Codruţ Ciurea
Facultatea de Medicină. Universitatea Transilvania
Braşov
Introducere: Recomandarile privind modificarea stilului
de viata sunt esentiale in managementul modern al
pacientului cu boala coronariana ischemica (BCI).
Obiectiv: Evaluarea gradului de educatie la pacientii
cu BCI in relatie cu recomandarile privind modificarea
stilului de viata.
Material si metoda: Am evaluat 500 de pacienti cu
BCI privind gradul lor de instructie in ceea ce priveste
recomandarile privind modificarea stilului de viata.
Am considerat ca si variabile: varsta, sexul, greutatea,
prezenta diabetului si a tratamentului medicamentos.
Statistica Pearson.
Rezultate: Majoritatea p. cu BCI. (90%), relateaza prezenta
unui grad de instructie medicala in ceea ce priveste
modificarea stilului de viata. Recomandarea de
modificare a regimului alimentar a fost raportata cel
mai frevent (80%), urmata de reducerea aportului de
sare (52%), reducerea consumului de alcool (35%) si
incu ra jarea antenamentului fizic.(30%). Recomandarile
privind modificarea stilului de viata au fost raportate

POSTER I
cel mai frecvent de pacientii mai tineri de 60 ani (odd
ratio OR 1,51; 95% interval de cofidenta IC 1,22-1,84),
la persoa nele supraponderale şi obeze (IMC ≥30 kg/
m 2 ) în raport cu normoponderalii şi subponderalii (OR
1,72; 95% IC, 2,15-3,45), şi la cei trataţi medicamentos
(OR 2,28;95% IC, 2,22-3,38).
Concluzie: Pacienţii cu boala coronariana ischemica si
vârsta mai mare de 60 ani, cei care nu sunt supraponderali
şi obezi, şi cei fără un tratament medicamentos, relatează
un grad mai redus de instrucţie privind modificarea
stilului de viaţă.
Evaluation of degree of
perception concerning life
style modification –
500 patients study
Horaţiu Rus, Codruţ Ciurea
Facultatea de Medicină. Universitatea Transilvania
Braşov
Background: Recomandations regarding the life
style changing are essential in the management of the
patients with ischemic heart disease(IHD).
Objectiv: Evaluate the degree of education in patients
with IHD in relation with lifestyle management.
Matherial and method: We interogate 500 patients with
IHD regarding their degree of education concerning life
style management. We consider as variables: age, sex,
weight, presence of diabetes, and medical treatement.
Stastistics Pearson anlysis.
Rezultats: Most of patients with IHD (90%), report
the presence of medical instruction concerning the
importance of life style management. Recomandation of
changing the eating habits was reported most frecquently
(80%) ,followed salt intake by (52%), reduction of
alcohol intake (35%) and encouraging of sport training
(30%). Life style changing recomandations were reported
more frequently in pacients younger than 60 years
old (odd ratio OR 1,51; 95% confidence interval IC
1,22-1,84), in obese and overweight patients (IMC ≥30
kg/m 2 ) in relation with normal and underweight patients
(OR 1,72; 95% IC, 2,15-3,45), and in medically
trea ted patients(OR 2,28;95% IC, 2,22-3,38).
Conclusion: Pts. over 60 years, with IHD, whitout
obe sity and those without medical therapy are shown
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
to be less instructed regarding life style changing recomandations.
36. B-type natriuretic peptide
(BNP) dincolo de „capcane“ in
insuficienta cardiaca congestiva
(ICC)
Daniela Toporan, Cristina Tanaseanu, Marius Vintila
Clinica de Medician interna si Cardiologie, Spitalul de
Urgenta “Sf. Pantelimon” UMF Bucuresti
Background: Nivelul BNP reprezinta o cale comuna
pentru multiple stari patologice cardiovaculare ca
ischemia, aritmiile, fibroza, hipertrofia cardiaca, disfunctia
endoteliala. Dincolo de aceste „capcane“ clinice,
BNP este utilizat ca un marker solid de prognostic la
pacientii cu ICC.
Obiectiv: A fost evaluat beneficiul clinic al masuratorilor
BNP deopotriva la internare, la externare si ca predictor
prognostic pe termen scurt (30 zile) la pacientii cu ICC.
Metoda. 340 de pacienti internati in clinica cu ICC
clasele I-IV NYHA, varsta medie 75 ani, sex maculin
59%, au fost inclusi in studiu. 53% dintre pacienti au
fost in clasa IV NYHA, 22% in clasa III, 14% in clasa
II si 11% in clasa I. Tuturor li s-a masurat fractia de
ejec tie a ventriculului stang (FEVS) prin metoda cantitativa
2D biplan Simpson si li s-a examinat fluxul
Doppler transmitral pentru o completa evaluare a
functiei sistolo-diastolice a VS. Au fost exclusi pacientii
cu disfunctie diastolica izolata, insuficienta cardiaca
dreapta si hiperteniune pulmonara primitiva.In cazurile
cu FE ≤45% a fost determinat nivelul BNP, valori
sem nificative fiind considerate cele >600pg/ml. ICC a
avut boala coronariana ischemica ca boala de baza in
56% din cazuri.
Rezultate: S-a inregistrat o relatie inversa intre nivelul
BNP si valoarea FEVS, de la o valoare medie de 420 pg/
ml pentru o FE de 45% la o valoare medie de 11300pg/
ml pentru o FE de 18% (p14
zile) si cu un status instabil al acestor cazuri (mai multe
evenimente cardiace ischemice, hipotensiune severa,
dis functie renala si o mai lenta regresie a simptomelor
si semnelor de ICC). Decesul s-a instalat in 3 cazuri

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
cu valori constant crescute ale BNP in ciuda terapiei
adec vate. O valoare a BNP >1000 pg/ml la pacientii
exter nati si corect tratati s-a asociat cu o evolutie nefavora
bila si cu o rata a mortalitatii de 13% la 30 de zile,
com pa rativ cu o rata de 5% a mortalitatii in cazurile cu
BNP 1000
pg/ml) in correct and maximal treated patients was
correlated with an adverse short-term outcome consisted
in re-hospitalization for worsening heart fail ure
and severe ventricular arrhythmia, also with a higher
cardiovascular mortality rate (13%) within 30 days
after discharge, respect of those with lower BNP levels
at discharge (

POSTER I
la pacientii hipertensivi. Controlul tensiunii arteriale
(TA) este esential in imbunatatirea prognosticului cardio
vascular. Totusi, exista insuficiente informatii despre
profilul clinic al pacientilor hipertensivi cu BCI in
practica curenta.
Obiective si metoda: Au fost inclusi in studiu pacienti
de ambele sexe, ≥18 ani, hipertensivi si coronarieni
cunos cuti. Au fost exclusi din studiu pacientii cu sindrom
coronarian acut in ultimele trei luni. Datele
obtinute sunt corelate cu controlul valorilor TA. Un
bun control al TA a fost considerat la valori

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
dies, BP control is remarkably poor in this high-risk
popu lation. Predictor of no BP control were increased
waist circumference, female gender , diabetes, excessive
alcohol intake and excessive salt intake. Therefore, it is
important the early identification of these patients for a
more aggressive approach.
38. Afectarea cardiovasculară
subclinică în sindromul
metabolic
S.I. Dumitrescu 1 , I. Tintoiu 1 , C. Manole 2 , R. Orosan 2 ,
M. Vicol 2 , V. Greere 1 , I. Raduta 1 , I. Moscaliuc 1 ,
G. Neagoe 1 , V.A. Voicu 3
1
Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al
Armatei, Bucureşti, România
2
Centrul Medical STS, Bucureşti, România
3
Academia Română, Bucureşti, România
Scop: Am urmărit afectarea cardiovasculară subclincă
la indivizii diagnosticaţi cu sindrom metabolic conform
criteriilor IDF, prin determinarea valorilor următorilor
markeri: vasodilataţia mediată de flux la nivelul arterei
brahiale (FMD), grosimea complexului intimă-medie
la nivelul arterelor carotide (IMT), masa ventriculului
stâng indexată la suprafaţa corporală (LVMI), timpul
de decelerare al undei E (EDT), timpul de relaxare izovolu
metrică (IVRT) şi indicele de performanţă mio cardică
(Tei).
Metode: În cadrul unui program de prevenţie primară
cardiovasculară am realizat screeningul a 179 subiecţi
cu următoarele caracteristici: vârsta 45.4 ± 8.8 ani,
47.5% bărbaţi, BMI 27.0±4.8 kg/m2, circumferinţa taliei
(WC) 94.4±14.1 cm, fumători 31.3%, diabetici 10.1%,
ten siunea arterială sistolică/diastolică (BP) 129.3±19.4 /
79.6±11.5 mmHg, glicemia 92.5±28.9 mg/dl, colesterol
total (TC) 213.2±42.1 mg/dl, LDL-colesterol 135.7±37.8
mg/dl, HDL-colesterol 47.5±12.8 mg/dl, trigliceride
(TG) 151.8±120.7 mg/dl. Conform criteriilor IDF 2005,
68 (38%) dintre persoanele din lotul studiat au fost
diag nosticate cu sindrom metabolic. După colectarea
da telor de ecografie cardiacă şi vascularară (IMT, FMD,
LVMI, EDT, IVRT, Tei) am realizat analiza statistică.
Rezultate: Indivizii cu sindrom metabolic au în proporţie
semnificativ mai mare afectare subclinică faţă de
restul grupului – 80.8% vs. 62.1% (p=0.013), rezul tat
POSTER I
calculat pentru prezenţa uneia sau mai multor valo ri
anormale ale markerilor studiaţi, care analizaţi individual
în cele două subgrupuri sunt deasemenea diferiţi:
valori anormale ale FMD 73.53% vs. 41.44% (p

POSTER I
Subclinical cardiovascular
disease in metabolic syndrome
SI. Dumitrescu 1 , I. Tintoiu 1 , C. Manole 2 , R. Orosan 2 ,
M. Vicol 2 , V. Greere 1 , I. Raduta 1 , I. Moscaliuc 1 ,
G. Neagoe 1 , V. A. Voicu 3
1
Center for Cardiovascular Disease of Army, Bucharest,
Romania
2
STS Medical Center, Bucharest, Romania
3
Romanian Academy, Bucharest, Romania
Purpose: To explore the presence of subclinical cardiovascular
impairment assessed by evaluation of brachial
artery Flow Mediated Dilatation (FMD), carotid artery
Intima Media Thickness (IMT), left ventricular mass
indexed to BSA (LVMI), E wave deceleration time
(EDT), iso-volumetric relaxation time (IVRT) and myocar
dial performance index (Tei) in individuals with
meta bolic syndrome (MS) identified according to IDF
criteria.
Methods: We assessed 179 persons in a cardiovascular
primary prevention program: age 45.4 ± 8.8 years,
47.5% males, BMI 27.0±4.8 kg/m 2 , waist circumference
(WC) 94.4±14.1 cm, smoking 31.3%, diabetes 10.1%,
blood pressure (BP) 129.3±19.4 / 79.6±11.5 mmHg,
blood glucose 92.5±28.9 mg/dl, total cholesterol (TC)
213.2±42.1 mg/dl, LDL-cholesterol 135.7±37.8 mg/dl,
HDL-cholesterol 47.5±12.8 mg/dl, triglycerides (TG)
151.8±120.7 mg/dl. According to IDF 2007 criteria, 68
persons (38%) had metabolic syndrome. After collecting
data from the vascular and cardiac ultrasound exam,
we performed the statistical analysis.
Results: The individuals with MS had significantly more
subclinical abnormalities as compared with the group
without MS – 80.8% vs. 62.1% (p=0.013) – calculation
for the presence of one or more abnormal values of
our markers, which also were different independently:
abnormal FMD 73.53% vs. 41.44% (p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
diu şi mic. Grupul cu risc mic a cuprins 119 persoane
cu următoarele caracteristici: vârsta 41.3 ± 6.1 ani,
33.6% bărbaţi, BMI 26.1±3.8 kg/m 2 , circumferinţa talia
(WC) 90.3±12.6 cm, fumători 23.5%, diabetici 3.3%,
tensiunea arterială sistolică/diastolică (TAS/TAD)
124.1±16.2/77.2±11.1 mmHg, glicemie 87.5±21.1 mg/
dl, coles terol total (TC) 209±42.7 mg/dl, LDL-colesterol
134.7±37.4 mg/dl, HDL-colesterol 48.3±12.3 mg/dl,
trigli ceride (TG) 129.2±96.7 mg/dl. După colectarea
date lor de ecografie cardiacă şi vascularară (IMT, FMD,
LVMI, EDT, IVRT, Tei) am realizat analiza statistică.
Rezultate: Afectarea cardiovasculară subclinică dovedită
prin una sau mai multe valori anormale ale markerilor
urmăriţi a fost prezentă la 57% din indivizii clasificaţi
ca având risc scăzut, valorile anormale ale FMD fiind
cele mai frecvente–42%, urmate de cele ale indicelui
Tei–21.8%, prelungirea EDT–12.8% şi IVRT–9.2%,
pre zenţa aterosclerozei carotidiene–8.4%, cea mai rar
întâl nită fiind hipertrofia de ventricul stâng–4.2%. Am
găsit următoarele diferenţe semificative statistic între
sub grupul cu afectare subclinică faţă de cel fără afectare
sub clinică: BMI 27.0±3.5 vs. 24.9±4.0 kg/m 2 (p=0.003),
WC 93.4±11.3 vs. 86.4±13.4 cm (p=0.002), HDL-C
45.7±10.2 vs. 51.9±14.2 mg/dl (p=0.006), raportul
TC/HDL-C 4.8±1.1 vs. 4.2±1.1 (p=0.005), TA sistolică
129.6±17.3 vs. 116±12 mmHg (p

POSTER I
low risk group, abnormal FMD being prevalent–42%,
followed by abnormal Tei index–21.8%, abnormal
relaxation (prolonged EDT–12.8%, IVRT–9.2%), carotid
atherosclerosis–8.4%, LV hypertrophy 4.2%. The
significant differences in the subgroups with vs. without
subclinical impairment are: BMI 27.0±3.5 vs.
24.9±4.0 kg/m2 (p=0.003), WC 93.4±11.3 vs. 86.4±13.4
cm (p=0.002), HDL-C 45.7±10.2 vs. 51.9±14.2 mg/
dl (p=0.006), TC/HDL-C ratio 4.8±1.1 vs. 4.2±1.1
(p=0.005), systolic BP 129.6±17.3 vs. 116±12 mmHg
(p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
toţi pacienţii erau hipertensivi. Hipercolesterolemia,
hipertrigliceridemia şi diabetul zaharat nu s-au
asociat cu modificări semnificative ale GIM sau ale
prezenţei placilor aterosclerotice carotidiene la acest
lot. La grupa de pacienţi cu sindrom metabolic definit
prin două componente asociate obezităţii GIM nu a
variat semnificativ (0,91±0,20 vs 0,90±0,20); la grupa
cu sindrom metabolic la care au fost prezente trei
componente alături de obezitate, valoarea GIM este mai
mare dar fără a atinge pragul de semnificaţie statistică
(0,92±0,21 vs 0,89±0,20). Determinarea fibrinogenului
la lotul studiat a relevat o asociere directă şi semnificativă
statistic cu GIM (p=0,01).
Concluzii: La pacienţii obezi cu sindrom metabolic,
GIM crescută, ca marker de ateroscleroză, se corelează
mai bine cu perimetrul abdominal decât cu IMC. La
lotul studiat, GIM este mai puţin influenţat de fiecare
componentă izolată a sindromului metabolic, însă mai
accentuat de asocierea tuturor componentelor (obezitate,
HTA, hipercolesterolemie, diabet zaharat). Pare
a exista o relaţie strânsă între fibrinogen ca marker al
inflamaţiei şi modificările endoteliale carotidiene de
ateroscleroză.
Role of carotid ultrasound
examination in the assessment
of cardiovascular risk in
metabolic syndrome
F. Mitu 1 , M. Mitu 2 , M. Turiceanu 3
1
University of Medicine „Gr. T. Popa” Iasi
2
Rehabilitation Hospital Iasi
3
Emergency Hospital Moinesti
The presence of metabolic syndrome increases cardiovascular
risk and is an indication for further assessment
for asymptomatic atherosclerotic disease.
Purpose: The study of the relationship between atherosclerotic
alterations pointed out at carotid ultrasound
examination at patients with cardiovascular risk factors
and the presence of the metabolic syndrome.
Methods: 144 patients (84 male/60 female) with stable
cardiovascular disease (angina, chronic myo cardial
infarction, and arterial hypertension) were inves ti gated.
Classical risk factors (smoking, diabetes melli tus,
hypercholesterolemia, obesity) were assessed. Obe sity
was considered at a body-mass index (BMI) ≥30 and a
POSTER I
waist circumference (WC) ≥102 cm at male and 88 cm
at female. The metabolic syndrome was consi dered in
the presence of obesity and at least two of the following:
arterial hypertension, diabetes mellitus, hyper cholesterolemia
or hypertrigliceridemia. Ultrasound exa mination
of the extra cranial carotid arteries included
mea surement of intima-media thickness (IMT) and
detec tion of carotid plaques.
Results: 77 patients were obese and 46 had metabolic
syndrome. There was not a significant relation between
BMI and IMT or carotid plaques. A raised WC
was correlated with a significant increase of IMT
(0.93±0.19 mm vs 0.91±0.16 mm, p=0.01). Arterial
hyper tension was more frequent at an IMT > 0.08 mm
(63.8% vs 21.6%, p=0.05) and at an IMT≥1.1 mm all
pa tients were hypertensive. Hypercholesterolemia,
hyper tri gliceridemia and diabetes mellitus were not
asso ciated with significant alterations of IMT or the
pre sence of carotid plaques. Patients with metabolic
syndrome defined by two components associated to
obesity did not show a significantly greater value of
IMT (0.91±0.20 mm vs 0.90±0.20 mm); patients with
metabolic syndrome with three components associated
to obesity had an increased IMT but not statistically
relevant (0.92±0.21 mm vs 0.89±0.20 mm). There is a
significant correlation between serum fibrinogen and
IMT at the study group (p=0.01).
Conclusions: In metabolic syndrome, an increased
IMT is better correlated with WC than with BMI. IMT
is less influenced by each component of the metabolic
syndrome (except arterial hypertension) but seems to
increase in the presence of all. There is a strong relation
between fibrinogen as an inflammation marker and
IMT.
41. Predictori de remodelare
pozitiva ventriculara stanga
dupa angioplastia coronariana
M. Serban, I.S. Craciunescu, IA. Ghiorghiu,
M.E. Iancu, S. Vasile, G. Pampu, A. Hodo, M. Postu,
D. Deleanu, C. Ginghina
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”,
Bucuresti, Romania
Premise: Dintre pacientii cu disfunctie sistolica de
ventricul stang (VS) post-infarct miocardic, o categorie

POSTER I
din ce in ce mai mare beneficiaza de angioplastie
trans luminala percutana (PTCA), in scopul atenuarii
simpto matologiei, dar si pentru ameliorarea functiei
ven triculare stangi.
Scopul lucrarii: Acest studiu evalueaza modificarile
functiei sistolice ale VS dupa PTCA si factorii predictivi
pentru o buna recuperare a acesteia.
Metoda: Studiul a evaluat prospectiv 172 pacienti
inro lati consecutiv (79,7% barbati, varsta medie 61,7
ani), cu boala coronariana aterosclerotica si disfunctie
sistolica de VS, care au avut indicatie de PTCA cu stent.
Functia sistolica a fost evaluata ecocardiografic, fractia
de ejectie (FE) si indexul de cinetica parietala (WMI)
au fost determinati la momentul procedurii si reevaluati
dupa 6 luni. Au fost masurate, de asemenea, diametrele
VS, telesistolic (ESLVD) si telediastolic (EDLVD).
Rezultate: 94 pts. (54.6%) au avut o recuperare a fractiei
de ejectie de cel putin 5% (cresterea medie a FE
a fost 11.7 ± 4.1 %.). Imbunatirea WMI, definita prin
amelorarea kineticii regionale in cel putin 2 segmente
adicente a fst identificata la cel putin 56 pts. (32.5%).
Ameliorarea functiei sitolice a fost insotita de o descrestere
semnificativa a diametrelor ventriculare stan gi
(descresterea medie pentru EDLVD : 6.3 ± 2.2, descres
terea medie a ESLVD: 3.8 ± 0.79). In analiza multivariata,
predictorii independenti ai cresterii FE au fost
revascularizarea miocardica completa (HR 4.33, 95%CI
1.63 – 10.5, p = 0.003), FE initiala (HR 5.2, 95% CI 2.7
– 18.6, p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
42. Activitatile homocistein
tiolactonazica si esterazica ale
paraoxonazei-1 la pacienti cu
insuficienta cardiaca
E Moldoveanu 1 , DS Marta 1 , M Serban 2 , I Serban 3 ,
G Manea 1 , N Radulescu 4 ,T. Kosaka 5
1
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Domeniul
Patologiei si Stiinţelor Biomedicale “Victor Babes”,
Bucuresti
2
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”,
Bucuresti
3
Institutul de Boli Cardiovasculare “CC Iliescu”, Bucuresti
4
Sisteme Informatice pentru Automatizări - SIAT SA,
Bucuresti
5
Afresa Pharma Corporation, Osaka, Japonia
Scop: Homocisteina plasmatica (Hcy) este un factor de
risc pentru bolile cardiovasculare si are o valoare predictiva
pentru mortalitate, independenta de alti factori de
risc traditionali la pacientii cu boli coronariene. Efectele
nocive ale hiperhomocisteinemiei se exercita prin mai
multe mecanisme din care un loc central ocupa stresul
oxidativ, inductia factorilor proinflamatori si formarea
unui metabolit homocistein tiolactona (HcyTL).
HcyTL este un compus cu reactivitate mare care are
capa citatea de a reactiona cu proteinele, modificandule
activitatea fiziologica si are o actiune toxica asupra
celulelor. Recent s-a aratat ca paraoxonaza-1 (PON1),
o enzima cu proprietati antioxidante si antiaterogene
are in plus fata de activitatea esterazica si o activitate
homo cistein tiolactonazica (HcyTL-azica), HcyTL
fiind substratul ei natural.
Am presupus ca PON1 prin activitatile esterazica
si HcyTL-azica joaca un rol important in insuficienta
cardiaca, sindrom complex in evolutia caruia sunt
implicate stresul oxidativ si inflamatia. Obiectivul acestui
studiu este determinarea activitatilor esterazice si
HcyTL-azice ale PON1 si corelarea lor cu doi markeri
ai inflamatiei, mieloperoxidaza (MPO) si fosfolipaza
A2 asociata LDL (LpPLA2).
Metode: Am masurat la 100 de pacienti cu insuficienta
cardiaca si la 20 de martori activitatile esterazice si
HcyTL-azice ale PON1, MPO si LpPLA2 prin metode
spectrofotometrice. Evaluarea bazala a pacientilor a
inclus: examinarea clinica, ECG cu 12 derivatii, estimarea
clasei functionale NYHA, ecocardiografie transtoracica
si teste de laborator de rutina.
POSTER I
Rezultate: Activitatatea esterazica si cea HcyTL-azica
a PON1 au fost semnificativ mai scazute la pacientii cu
insuficienta cardiaca [(47.47±12.36(U) / 14.36±4.43(U/
L)] comparativ cu martorii [(88.1±13.1(U) / 20.37±
6.2(U/L)].
Concluzii: Activitatatea esterazica si cea HcyTL-azica a
PON1 sunt scazute la pacientii cu insuficienta cardiaca
si se coreleaza negativ, semnificativ statistic, cu markerii
de inflamatie investigati (MPO si LpPLA2). Activitatea
HcyTL-azica poate reprezenta un mecanism natural de
protectie cardiovasculara.
Homocysteine thiolactonase/
esterase activity of paraoxonase
1 in heart failure patients
E Moldoveanu 1 , DS Marta 1 , M Serban 2 , I Serban 3 ,
G Manea 1 , N Radulescu 4 , T. Kosaka 5
1
“Victor Babes” National Institute of Pathology and
Biomedical Sciences - Bucharest, Romania
2
“Carol Davila” Medical School, Bucharest
3
“CC Iliescu” Institute of Cardiovascular Disease, Bucharest
4
SIAT SA, Bucharest
5
Afresa Pharma Corporation, Osaka, Japan
Purpose: Plasma homocysteine (Hcy) is a risk factor
for cardiovascular disease and predicts mortality independently
of traditional risk factors in patients with
coronary artery disease. Hyperhomocysteinemia exerts
its adverse effects through multiple mechanisms, oxidative
stress, induction of proinflammatory factors and
formation Hcy metabolite, homocysteine thiolactone
(HcyTL) having a central role. HcyTL is a highly
reactive compound which has the ability to modify
proteins, decreasing their physiologic activities and
having toxic effects on cells. Recently it was shown that
paraoxonase 1 (PON1), an enzyme with antioxidant
and antiatherogenic properties, also has homocysteine
thiolactonase (HTLase) activity, HcyTL being its physiologic
substrate.
We presumed that PON1 esterase/ HTLase activities
play an important role in heart failure (HF), a complex
syndrome in which oxidative stress and inflammation
are implicated in disease evolution. Our objectives
were to determine PON1 esterase/ HTLase activities

POSTER I
and to correlate both activities with two inflammatory
markers myeloperoxidase (MPO) and lipoproteinassociated
phospholipase A2 (LpPLA2).
Methods: We measured PON1 esterase, PON1 HTLase,
PLA2-LDL and MPO activities (spectrophotometric
methods) in 100 patients with ischemic HF and 20
controls. Baseline evaluation for patients included
clinical examination, 12-lead ECG, estimation of
NYHA functional class, transtoracic echocardiography
and routine laboratory tests.
Results: Both PON1 esterase/ HTLase activities were
significantly lower in HF patients [(47.47±12.36(U) /
14.36±4.43(U/L)] than in controls [(88.1±13.1(U) /
20.37±6.2(U/L)].
Conclusions: PON1 esterase/ HTLase activities are decrea
sed in HF patients and are statistically significant
inverse associated with markers of inflammation
(MPO, PLA2-LDL). PON1 esterase/ HTLase activities
might represent a natural mechanism of cardiovascular
protection.
43. Riscul aritmogen al testului
de efort
Adina Malai, R. Rosu, D. Zdrenghea, E. Bogdan
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu Hatieganu”,
Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-
Napoca
Scop: In ultimii douazeci de ani indicatia efectuarii
testului de efort s-a largit, acesta fiind folosit atat in scop
diagnostic, cat si in evaluarea pacientilor cu afectiuni
cardiovasculare. In aceeasi perioada, prevalenta
tulburarilor de ritm a crescut semnificativ, la pacientii
cardiaci, sustinand reevaluarea riscului aritmogenic al
testului de efort.
Metoda: Au fost studiate 1110 teste de efort consecutive,
indicate in scop diagnostic sau de evaluare. Au fost
exclusi subiectii care au prezentat tulburari de ritm
in repaus, imediat inaintea testului. In acest studiu
au fost luate in considerare ca tulburari de ritm atat
tahiaritmiile (cu exceptia tahicardiei sinusale), cat si
tulburarile de conducere in timpul testului de efort si
in urmatoarele 10 minute, si au fost corelate cu (unii)
factori de risc cardiovascular, etiologia boli cardiace si
performanta ventriculului stang.
Rezultate: Grupul studiat a constat din 1110 pacienti,
589 femei si 521 barbati, in varsta de 55,25 +/-9,78
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
ani, diagnosticati cu cardiopatie ischemica (64,1%),
cardiomiopatie dilatativa (4,1%), alte boli cardio vasculare
(8,92%) si subienti sanatosi (22,88%). Un numar
de 421 pacienti a fost adresat la testul de efort in scop
diagnostic. Tulburarile de ritm au fost inregistrate in
timpul testului de efort in 21,2% din cazuri si dupa
efort in 13,0% din cazuri, iar tulburarile de conducere
in timpul si dupa efort au aparut la 2,2%. In timpul
efortului tulburarile de ritm au fost reprezentate de
extrasistole ventriculare (13%), tahicardie ventriculara
(1,1%), extrasistole supraventriculare (6,7%) si fibri latie
atriala (0,4%). Extrasistolele ventriculare in timpul
efortului nu au fost semnificativ mai frecuente la pacientii
cu cardiopatie ischemica (13% vs 12%, p=0,14),
exceptand infarctul miocardic vechi (24,5% vs 10,7%,
p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Arrhythmogenic risk of
exercise stress testing
Adina Malai, R. Rosu, D. Zdrenghea, E. Bogdan
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu Hatieganu”,
Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-
Napoca
Background and purpose: In the last two decades the
indication of exercise stress testing (ET) enlarged, being
used for diagnostic purposes and the evaluation of the
great majority of cardiovascular patients. In the same
period, the prevalence of arrhythmias significantly
increa sed in cardiovascular patients, supporting a
reeva luation of the arrhythmogenic risk of exercise
stress testing.
Methods: There were studied 1110 consecutively exercise
stress tests, indicated for diagnosis or evaluation.
There were excluded the subjects with arrhythmias at
rest, immediately before ET. In the present study there
were took into account tachyarrhythmias (except sinus
tachycardia), but also conduction disturbances during
and ten minutes after the ET and they were correlated
with (some) cardiovascular risk factors, etiolo gy
of cardiovascular disease and left ventricular performance.
Results: The studied group consisted in 1110 patients,
589 females and 521 males, aged of 55,25 +/- 9,78
years, diagnosed with ischemic heart disease (64,1%),
dilated cardiomyopathy (4,1%), other cardiovascular
disease (8,92%) and healthy subjects (22,88%). A number
of 421 of all patients were addressed to ET for
diagnostic reason. Arrhythmias were registered dur ing
ET in 21,2% of all cases and after effort in 13,0% and
conduction disturbances during ET and after effo rt
in 2,2%. During exercise the arhythmias were represented
by ventricular premature beats (VPB) in 13%,
ventricular tachycardia in 1,1%, supraventricular extrasystoles
6,7% and atrial fibrillation 0,4%. VPB weren’t
significantly more frequent in ischemic heart disease
(13,1% vs 12,8%, p=0,14), except old myocardial infarction
(24,5% vs 10,7%, p

POSTER I
s-au notat parametrii inclusi in scorul Grace (varsta,
ante cedentele de insuficienta cardiaca, antecedentele
de infarct miocardic, alura ventriculara in repaus, tensiunea
arterial sistolica, creatinina serica la internare,
efectuarea angioplastiei coronariene in spital). Bolnavii
au fost clasificati in functie de localizarea infarctului,
timpul scurs de la debutul simptomelor pana la internare,
tratamentul fibrinolitic, antecedentele de diabet
zaharat. Lor li s-a aplicat un chestionar telefonic la 6
luni de la eveniment, care a inclus reinternariea, aparitia
fenomenelor de insuficienta cardiaca, aparitia crizelor
anginoase si decesul cardiovascular. Datele au fost
analizate statistixc cu testul Student’.
Rezultate: Au ramas in studiu 60 bolnavi care au putut
fi contactati telefonic, 51,18% barbati, cu varsta medie
75,5 (55-83). 34,8% au avut STEMI antero-septal,
34,8 % inferior si 30,1% anterior intins. La 85,7% s-a
efec tuat tromboliza, 40% dintre acestia avand semne
ECG de reperfuzie. 2% bolnavi au fost trimisi pentru
angio plastie primara. 12,5% au avut antecedente de
infarct miocardic, 39,7% au avut istoric de insuficienta
cardiaca, 2,5% creatinina serica peste 2 mg/% si 15,3%
au avut tensiunea arteriala sistolica intre 80-99,9 mmHg.
Scorul Grace a fost in medie 130, realizat mai ales prin
varsta inaintata a bolnavilor. Acest scor corespunde
unei mortalitati cardio-vasculare la 6 luni de 5,8%.
Mortalitatea la 6 luni in grupul studiat a fost de 1,8% iar
recurenta ischemiei, reinternarile, insuficienta cardiaca
au fost prezente la 30%.
Concluzii: In grupul studiat scorul Grace are valoare
prog nostica limitata in aprecierea riscului de deces
cardiovascular la 6 luni la bolnavii STEMI tratati cu
terapie ce vizeaza dezobstructia coronariana. Acest fapt
poate fi explicat prin prevalenta scazuta in grupul studiat
a bolnavilor cu antecedente de infarct miocardic,
insuficienta cardiaca si insuficienta renala cronica.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Grace score and the
cardio-vascular events after
acute myocardial infarction
with ST segment elevation in
the community
Gabriela Silvia Gheorghe, Irina Mariella Andrei,
Mariana Bulandra, Irina Chivu 1 , Sorin Visan 1 ,
Adriana Mihaela Iliesiu, Ioan Tiberiu Nanea
Clinica Medicala Caritas, Bucuresti 1 medici rezidenti
medicina interna
Background: Grace score estimates the risk of 6 months
of post discharge death in patients with acute coronary
syndromes.
Purpose: to evaluate the prognostic value of Grace
Score in the patients (pts) with acute myocardial infarction
with ST segment elevation (STEMI).
Method: We studied 110 pts who survived after a
STEMI and we noted the criteria of Grace score (age,
history of heart failure, old myocardial infarction, ventricular
frequency at the admission, systolic arterial
pressure, serum creatinine at the admission, in hospital
angioplasty).
Pts were classified according to STEMI localization,
time between symptoms and admission, fibrinolitic therapy,
history of diabetes mellitus. 6 months after STEMI
they were asked by phone about rehospitalization, new
symptoms of heart failure, new symptoms of angina
cardio-vascular death. Statistical analysis was made by
Student test.
Results: 60 pts answered to the phone call, 51,18%
men, 75,5 (55-83) years old. 34,8% had antero-septal
STEMI, 34,8 % inferior and 30,1% anterior. 85,7 % pts
were thrombolized , from whom 40 % had ECG signs
of reperfusion. 2% pts performed primary angioplasty.
12,5% had old myocardial infarction, 39,7% history
of heart failure, 2,5 % serum creatinine above 2 mg/%
and 15,3% had systolic arterial pressure between
80-99,9 mmHg. Grace score was 130 in the whole
group, especially due to the old age of the pts. This
score presume a 6 months cardio-vascular mortality
of 5,8%. In the study pts the mortality was 1,8 % and
the recurrence of ischemia, rehospitalizations, new
symptoms of heart failure occurred in 30 % pts.
Conclusions: In this study, Grace Score has little prognostic
value regarding the risk of 6 months cardiovascular
death in pts with STEMI treated with fibrinolitics. This

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
fact may be due to the reduced prevalence of pts with
old myocardial infarction, chronic heart failure and
chronic renal failure in the study group.
45. Modificări ale evoluţiei
leziunilor valvulare cardiace
întîlnite în practica medicală a
ultimilor ani
Ionescu Simona Daniela, Manea Paloma,
Artenie Romeo, Rezuş Ciprian, Tănase Daniela Maria,
Ouatu Anca
Clinica a III-a Medicală Cardiologică “I.Enescu”, Universitatea
de Medicină şi Farmacie ”Gr.T. Popa”, Iaşi
Obiectivul şi metoda: Studiul prospectiv al aspectelor
evolutive determinate de leziunile valvulare cardiace a
arătat apariţia unor modificări semnificative. În perioada
1.01.2003-31.12.2007 au fost internaţi în Clinica a
III-a Medicală Cardiologică 780 pacienţi cu leziuni valvulare
cardiace reumatismale şi 1031 pacienţi cu leziuni
valvulare aterosclerotice.
Rezultate: Pentru leziunile valvulare reumatismale
maxim de frecvenţă a fost de 363 pacienţi în 2003 şi
minim 58 pacienţi în 2007; vîrsta medie de descoperire
a fost de 31,3 ani şi au predominat la sexul feminin ( 512
F/268 B sau 65,6% / 34,4%). S-au exprimat dominant
prin boală mitrală, stenoză mitrală şi insuficienţă aortică
iar circumstanţele de descoperire au fost reprezen
tate de tulburări de ritm 530 pacienţi (68%), ±
insuficienţă cardiacă II-IV NYHA 694 pacienţi (89%),
± tromboembolism 148 pacienţi (19%), endocardită
infec ţioasă 7 pacienţi (0,87%).
Pentru leziuni aterosclerotice minim de frecvenţă
a fost de 124 pacienţi 2003 şi maxim de 412 pacienţi
în 2007; vîrsta medie de descoperire a fost de 74,5 ani,
cu exprimare relativ egală pe sexe: 563 F/486 B (54,6%
/ 45,4%) şi manifestare dominantă ca stenoză aortică
± insuficienţă mitrală. Circumstanţele de descoperire
au fost: insuficienţa cardiacă II-IV NYHA 814 pacienţi
(79%), ± tulburări de ritm 278 pacienţi (27%), ± angină
pec torală 381 pacienţi (37%), ± infarct miocardic 217
pacienţi (21%), endocardită infecţioasă 8 pacienţi
(0,77%).
Concluzii: Leziunile valvulare aterosclerotice au devenit
prioritare. Leziunile reumatismale au diminuat semnificativ
prin dispariţia cazurilor de RAA. Vîrsta de
POSTER I
exprimare a celor două etiologii determină circumstanţe
deosebite evolutive şi terapeutice. Leziunile valvulare
aterosclerotice sînt însoţite de ateroscleroză vasculară
cu prognostic sever. Endocardita infecţioasă complică
ambele tipuri, dar mai frecvent etiologia reumatismală.
Modification of heart valvular
diseases evolution seen in
medical practice of the last
years
Ionescu Simona Daniela, Manea Paloma,
Artenie Romeo, Rezuş Ciprian, Tănase Daniela Maria,
Ouatu Anca
3rd Medical Cardiology Clinic „ I. Enescu”, University
of Medicine and Pharmacy „ Gr. T. Popa”, Iasi
Objective and method: The prospective study of
evolutive aspects determined by heart valvular diseases
has shown the apparition of significant modifications.
Between 1st January 2003 and 31st December 2007,
780 patients with rheumatismal heart valvular diseases
and 1031 patients with atherosclerotic valvular diseases
have been hospitalised in the 3rd Medical Cardiology
Clinic.
Results: There was a maximum of 363 patients in
2003 and a minimum of 58 patients in 2007, suffering
of rheu matismal valvular disease; the average age was
31,3 years, most of them beeing women 512 and 268
men (65,6% / 34,4%).The majority of them suffered of
mi tral disease, mitral stenosis and aortic regurgitation.
The circum stances of discovery were represented by rhythm
distur bances: 530 patients (68%), ± heart failure
II-IV NYHA: 694 patients (89%), ± tromboembolism:
148 patients (19%), infective endocarditis: 7 patients
(0,87%).
There was a minimum of 124 patients (in 2003) and
a maximum of 412 patients (in 2007) suffering of atherosclerotic
diseases.The average age was 74,5 years, with
almost equal ratio of sexes ( 563 women and 468 men
– 54,6% / 45,4%). The dominant manifestations were
aortic stenosis ± mitral regurgitation. The circum stances
of discovery were heart failure II-IV NYHA – 814
patients (79%), ± rhythm disturbances 278 patien ts
(27%), ± angina pectoris 381 patients (37%), ± myo car-

POSTER I
dial infarction 217 patients (21%), infective endo carditis
8 patients (0,77%).
Conclusions: Atherosclerotic valvular diseases have
become a priority. Rheumatismal valvular diseases have
diminished semnificatively because of disaperance of
rheumatic fever. The age of manifestation of the two
ethiologies determine special evolutive and therapeutical
circumstances.The atherosclerotic valvular diseases are
associated with vascular atherosclerosis, sever outcome.
The infective endocarditis aggravates both types of
diseases, but more frecquently the rheumatismal ethiolgy.
46. Aspecte ecocardiografice
în sindromul metabolic
(rezultate preliminare)
Cătălina Lionte, L. Şorodoc, O.R. Petriş,
Victoriţa Şorodoc, Cristina Bologa, Gabriela Anton,
Marilena Spiridon, D. Tesloianu, P. Scripcariu
Clinica Medicală, Spitalul Clinic de Urgenţe “Sf. Ioan”
Iaşi
Scop: Studiu prospectiv pentru evaluarea structurii
şi funcţiei cardiace la pacienţi cu sindrom metabolic
(SM), fără istoric de boală cardiovasculară, analizând
para metrii ecocardiografici.
Material şi metodă: În ultimele 6 luni am efectuat un
screening de boală cardiovasculară folosind ecocardiografia
la 155 pacienţi, 63% femei, divizaţi într-un grup
cu SM (n=85, vârsta: 51+/-3.7 ani) şi fără SM (n=70,
vârsta: 50+/-3.5 ani) folosind criteriile ATP III-NCEP
de definire ale SM. Dimensiunile şi grosimea pere ţilor
ventricolului stâng (VS) au fost măsurate prin ecocar
diografie mod M. Grosimea ţesutului adipos subepicardic
(GSE), componentă a grăsimii viscerale ce
înconjură cordul şi vasele coronare s-a măsurat prin
ecocardiografie mod M în secţiune parasternală ax
lung şi scurt. S-au măsurat valorile maxime la aceste
niveluri şi media a fost folosită pentru analiza statistică.
S-au mai calculat indexul masei VS, fracţia de ejecţie a
VS. Funcţia diastolică a VS s-a evaluat prin velocitatea
undei E, velocitatea undei A şi raportul E/A pe fluxul
transmitral, prin ecocardiografie Doppler. A fost de
asemenea calculat indexul Tei, ce reflectă global, atât
funcţia diastolică, cât şi cea sistolică a VS.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Rezultate: Nu s-au găsit diferenţe semnificative între
grosimea relativă a pereţilor, indexul masei VS, sau fracţia
de ejecţie a VS între cele 2 grupuri. Atât raportul
E/A, cât şi indicele Tei au fost semnificativ diferite
(p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
to A (E/A) by the transmitral flow with Doppler echocardiography.
The Tei index, which reflects both LV
dias tolic and systolic function, was also calculated.
Results: There were no differences in relative wall thickness,
LV mass index, or LVEF between the two groups.
However, both the E/A and Tei index were significantly
different between the MS (0.67+/-0.12 and 0.34+/-0.05,
respectively) and non-MS (0.87+/-0.23 and 0.28+/-
0.08) groups (p 70 ani),
forma severa de insuficienta cardiaca (clasa NYHA IV,
socul cardiogen, edemul pulmonar acut) si disfunctia
sistolica severa de ventricul stang. Durata medie a
spitalizarii nu a fost influentata semnificativ de prezenta
fibrilatiei atriale (7,3 ± 4,2 zile in lotul cu fibrilatie atriala
vs 6,4 ± 3,9 zile in lotul fara fibrilatie atriala). Optiunea

POSTER I
de tratament in majoritatea cazurilor a fost controlul
ritmului cardiac cu digitala si beta blocante, conversia
chimica sau electrica fiind recomandata in mai putin
de 3% dintre situatii.
Concluzii: Fibrilatia atriala este aritmia cu prevalenta
cea mai mare in cohorta studiata. Insuficienta cardiaca
poate fi declansata sau agravata de fibrilatia atriala, in
timp ce insuficienta cardiaca poate fi factor determinant
al fibrilatiei atriale. Prognosticul pacientilor cu insuficienta
cardiaca acuta si fibrilatie atriala este determinat
de varsta inaintata, severitatea insuficientei cardiace si
a disfunctiei sistolice de ventricul stang.
Atrial fibrillation in the acute
heart failure: factor of
prognostic on the admission
Lucica Grigorica, O. Chioncel, A. Carp, Ileana Tepes,
Rodica Cioranu, Iulia Kulcsar, E.Stoica, C. Macarie
Institute of Cardiovascular Disease “Prof. Dr. C. C.
Iliescu” Bucharest
Background: Heart failure and the atrial fibrillation is
a pathologically condition with factors of risk and etio
logical common and with incidence breeded after the
age of 60 years. Between one and there exist a reci pro cal
relation: heart failure represents one of the most strong
predictor for atrial fibrilation, and the atrial fibri la tion
can cause or aggravates a cardiac insuffi ciency.
Aim. The authors analysed the role of atrial fibrillation:
precipitant or agravant factor for the patients with acute
heart failure.
Material and metod: The authors evaluated 481 hos pitalized
consecutive with acute heart failure admi tted
to the first Department of Cardiology of the Ins titute
of Cardiovascular Disease “Prof. Dr. C. C. Ilie scu” Bucharest,
between 01.01.2006 – 31.03.2007. Defi nitions
and classification of the acute heart failure was in
con formity with recommendation of the acute heart
failure guideline of the European Society of Car diology.
(2005).
Results: Median age was 67, 4 ± 6, 2 years, the masculine
gender was preponderant (60, 3%). The most
frequent clinical form was acute decompensate heart
failure - 82, 8 %. In our group, was a high prevalence
of worse NYHA functional class: 92% NYHA III and
NYHA IV). 15,% % of patients was hospitalized with
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
de novo acute heart failure and one third of patients
and 36,6 % of patients was hospitalized with acute heat
failure with preserved ejection fraction (EF >50%).
The most frequent precipitant factor was myocardial
ischemia (34.5%), followed by hypertensive creases
and treatment non- compliance (25, 5%). The initial
admission ECG finds: atrial fibrillation in the 39, 5%
patients and normal sinusal rhythm in the 53, 2%
patients. The atrial fibrillation was the only precipitant
factor for the actual acute heart failure episode in 8, 5%
cases. The prevalence of atrial fibrillation was higher
in the group with severe NYHA functional class:
11,2% - NYHA II, 17,5% - NYHA III, 58% - NYHA
IV.The prevalence of atrial fibrillation was higher in
the group with acute heart failure with preserved left
ventricular systolic function vs. left ventricular systolic
dysfunction: 44, 2%, vs. 35, 4%. The prevalence is also
higer in the older patients: 72,3% for the patients older
than 65 years. No significant differences between acute
decompensated heart failure vs de novo acute heart
failure (38 % vs 40%).Atrial fibrillation was a predictor
factor for mortality in our study (OR 3, 5).
The mortality in the group with atrial fibrillation
was of 8, 7%, in the conditions which in the general
mor tality in the lot was of 5,2%. The prognostic factors
for in – hospital mortality were: the age ( >70 years),
seve re heart failure (class IV NYHA cardiogen schock,
acut pulmonary edema) and the severe left ventricular
sisto lic disfunction. Median lenght of stay wasn’t
signi ficant influenced by the atrial fibrillation vs the
group without atrial fibrillation: 7,3 ± 4,2 days vs 6,4
± 3,9 days. Heart rate control was the most frequent
treat ement methode (beta blockers and dygoxin); the
control rythm (electrical or chimical conversion was
performed

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
48. Aspecte particulare de
diagnostic in miocardite acute
Alina Simion, S. Huidu, I. Stanca, R.C. Popescu,
A.Popescu, L. Ionescu, L. Arama, E. Floares,
A. Albulescu, D. Dimulescu
Spitalul Universitar de Urgenta Elias, Bucuresti
Introducere: Miocardita reprezinta o boala inflamatorie
a miocardului, cu un spectru larg de manifestari clinice
la prezentare, de la forme asimptomatice sau fruste,
pana la forme fulminante si deces. Diagnosticul se
bazeaza pe criterii histologice, imunologice. Conform
criteriilor Dallas (1987), miocardita este caracterizata
prin infiltrat inflamator la nivelul miocardului, cu
ne croza si/sau degenerescenta cardiomiocitelor adiacente,
atipica pentru leziune-ischemie caracteristica
bolii coronariene. Incidenta este greu de apreciat datorita
problemelor frecvente de diagnostic diferential,
pa cientii prezentand deseori la debut tablou de sindrom
coronarian acut. Aspectele evolutive pot orien ta
ulterior diagnosticul, in cele mai multe cazuri pacien tii
prezentand remisiunea modificarilor ECG si a tulburarilor
de cinetica parietala, in contextul absentei unor
modificari patologice coronarografice. Cei mai mul ti
pacienti se recupereaza complet, fara disfunctie cardiaca
reziduala, in timp ce 20% evolueaza spre cardiomiopatie
dilatativa.
Obiective: urmarirea caracterelor clinice si evolutive
ale pacientilor cu miocardita, in vederea identificarii factorilor
cu valoare prognostica. Material si metoda: A fost
realizat un studiu in care au fost analizate retrospectiv
16 cazuri de miocardita diagnosticate in perioada 2005-
2007 in Clinica de Cardiologie a Spitalului Universitar
de Urgenta Elias, pentru care au fost disponibile datele
clinice. Au fost urmarite date referitoare la varsta, sex,
antecedente personale si heredo-colaterale, factorii
de risc cardiovascular (fumat, HTA, diabet zaharat,
disli pidemie, obezitate), date de laborator, ECG, test
de efort, ecocardiografie, coronarografie, scintigrafie
miocardica, RMN.
Rezultate: Varsta medie a pacientilor a fost 43 ani, cu
predominanta sexului masculin (10 cazuri). Simptomele
de debut au fost similare in majoritatea cazurilor:
subfebra, transpiratii, dureri toracice anterioare, palpitatii,
fatigabilitate, dispnee. Un singur caz a prezentat
sincopa la debut. Sindromul inflamator a fost prezent
la 6 pacienti, iar leucocitoza la 7 pacienti. Aritmia
extra sistolica ventriculara a fost prezenta in 3 cazuri,
in timp ce tulburari de conducere AV au prezentat 2
POSTER I
pa cienti, iar BRS major 1 caz. Troponina a prezentat
valori de pana la 1ng/ml la 5 pacienti, si de peste 1ng/
ml la 4 pacienti. Enzimele de citoliza miocardica au
fost crescute la mai putin de 2 ori valoarea normala
la 6 pacienti. Cinci pacienti au prezentat maxim 2
factori de risc cardiovascular. Doua cazuri au prezentat
afectare tranzitorie usoara a functiei renale. Din punct
de vedere imagistic, jumatate din pacienti au prezentat
tulburare de cinetica la ecocardiografie, cu remisiune
completa, in timp ce doua cazuri au evoluat spre CMD,
scintigrafia miocardica evidentiind la acesti pacienti
tulburari de perfuzie miocardica, in restul cazurilor
in care s-a efectuat, fiind normala. Toti pacientii care
au fost explorati angiografic au prezentat coronare epicardice
normale. Testele serologice au fost efectuate la
doi pacienti, evidentiind etiologia cu Chlamidia Trachomatis
in unul din cazuri, iar in celalalt fiind negative.
Concluzii: Miocardita reprezinta unul dintre cele mai
controversate diagnostice. Aceasta entitate este rareori
recunoscuta la debut, fiziopatologia este putin inteleasa,
nu exista criterii unanim acceptate de diag nostic, iar
tratamentul genereaza inca numeroase con tro verse.
Miocardita trebuie suspicionata la pacien ti tineri, in
general fara sau cu putini factori de risc cardio vascular,
care prezinta de obicei un tablou clinic sugestiv de
infectie virala, cu sindrom inflamator pre zent, cu
modificari enzimatice, ECG, tulburari de cine tica regre
sive in totalitate, si coronare epicardice nor male
in majoritatea cazurilor. Deoarece biopsia endo miocar
dica este o metoda invaziva, cu anumite riscuri, si
care presupune prezenta unei echipe complexe, testele
sero logice sunt rareori concludente, iar RMN desi
pre zinta inalta sensibilitate si specificiate este rareori
dispo nibila, diagnosticul de certitudine este greu de
stabilit, numeroase cazuri sunt incorect incadrate in
spec trul altor entitati patologice, iar o parte dintre
CMD “idiopatice” ar putea avea in realitate un punct
de plecare miocarditic.

POSTER I
Particular aspects of diagnostic
in acute myocarditis
Alina Simion, S.Huidu, I. Stanca, R.C. Popescu,
A. Popescu, L. Ionescu, L. Arama, E. Floares,
A. Albulescu, D. Dimulescu
Emergency Universitary Elias Hospital, Bucharest
Introduction: Myocarditis is an inflammatory disease,
with a large spectrum of clinical manifestation at presentation,
from asymptomatic to fulminant forms and
death. Diagnostic is based on histologic, imunologic
criteria. Correspondig with Dallas criteria (1987), myocarditis
is characterized by inflammatory infiltrate in
myocardium, with necrosis and/or degeneration of
adya cente myocytes, not typical of ischemic damage
associated with coronary artery disease. Incidence is
hard to appreciate because of frequent diferential diagnostic
problems, pacients often presenting at onset with
clinical aspects of acute coronary syndrom. Evolution
can than suggest the diagnostic, almost patients
presentig remission of ECG changes and of contractility
abnormalities, in the absence of coronarography abnormalities.
Majority of patients recovers completly, without
residual cardiac dysfunction, but 20% of pa tients
evoluate to dilated cardiomopathy.
Objectives: clinical and evolutive characteristics of
patients with myocarditis, for identification of factors
with prognostic value. Matherial and method: We
annalized retrospective 16 patients with myocarditis
diagnosed between 2005-2007 in Cardiology Clinic of
Emergency Universitary Elias Hospital, for which we
have disponible information. We utilized information
about age, sex, personal and heredo-colateral antecedents,
cardiovascular risk factors (smoke, HTA, diabetus
mellitus, dyslipidemia. obesity, laboratory para -
meters, ECG, exercise ECG, ecocardiography, coro narography,
myocardial scintigraphy, MRI.
Results: Median age was 43 years old, predominant
males (9 patients). Onset symptoms were similar:
fever, sweats, chest pain, palpitations, fatigue, dyspnea.
One case had syncope at onset. Inflammatory syndrom
was present in 6 patients, and 7 patients had
leuco citosis. Ventricular extrasystolic arhytmia was
pre sent in 3 cases, 2 patients had atrioventricular conduc
tion abnormalities, LBBB one case. Troponin was
up to 1 ng/ml at 5 patients, and over 1 ng/ml at 4 patients.
Myocardial necrosis enzyms were up to 2 folds
normal value in 6 patients. 5 patients had up to 2 cardiovascular
risk factors. 2 cases presented mild transient
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
abnormality of renal function. Half of patients had
contractility abnormalities at echocardiography, with
complete remission, and 2 cases evoluated to dilated
cardiomiopathy, myocardial scintigraphy presentig
myocardial perfusion anomalies, the other patients
having normal scintigraphy. All angiographyc explored
patients, had normal epicardial coronary arteries.
Serological tests were disponible in 2 cases, one case
was positive for Chlamidia Trachomatis, and the other
one was negative.
Conclusions: Myocarditis is one of the most challenging
diagnoses. The entity is rarely recognized at
onset, pathophysiology is poorly under stood, there
are no commonly diagnostic criteria, and treatment
is still a source of controversions. Myocarditis must
be suspicioned in young patients without or with little
car dio vascular risk factors, with clinical aspects of viral
infection, with inflammatory syndrom, abnormal myocardial
enzyms, ECG, contractility, total regresive, and
normal coronary arteries at most patients. Because
endomyocardial biopsy is an invasive method, with
risks, which needs complex team, serological tests are
rarely concludent, and MRI although has high sensibility
and specificity is rarely disponible, diagnostic
of myocarditis is hard to establish, many cases are
erronate considered like other pathologic entities, and
a part of idiopathyc dilated cardiomiopathy may have a
myocarditic substrate.
49. Aderenţa populaţiei la
programele de prevenţie a
cardiopatiei ischemice prin
antrenament fizic
Corneliu Zeana 1 , Cornel Diaconescu 2 ,
Ivona Răileanu 3 , Cătălina Constantin 4
1,4
Spitalul de Urgenta Floreasca Bucuresti
2
Medic Familie, Rm Valcea
3
MF Iasi
Motivare: sedentarismul este un important factor de
risc pentru cardiopatia ischemică, iar antrenamentul
fizic reprezintă o metoda de prevenţie dovedit eficientă.
Recomandarea este prevăzută în toate ghidurile de
practică.
Obiectiv: Verificarea măsurii în care populaţia noastră

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
este avizată asupra rolului preventiv al efortului fizic şi
gradul de aderenţă la programe.
Material, metodă. Studiu efectuat pe bază de chestionar
şi de discuţii pe un lot de 480 de subiecţi (264F,216M),
între 50 şi 69 ani, fără invalidităţi motorii şi fără insuficienţă
cardiacă manifestă.
Rezultate: 88% nu au primit informaţii consistente
privind rolul efortului fizic în prevenirea cardiopatiei
ischemice. Sursa principală de informare a fost: 1.
Radioul, emisiunile de sănătate, 2. Presa, 3. TV, 4.
Medicul. Marea majoritate a medicilor de familie (86%)
nu explică şi nu insistă asupra acestui factor, nu urmăresc
modul în care se efectuează antrenamentul fizic,
rezultatele obţinute etc, în schimb, toţi pacienţii pleacă
de la medic cu o reţetă de medicamente. 36% primesc
şi unele recomandări dietetice.
Mai puţin de 1% din intervievaţi cunosc existenţa
unor structuri organizaţionale ca “Sportul pentru toţi”
(Min Tineretului şi Sportului), “Federaţia Română de
Atletism Seniori” sau altele.
92% nu şi-au pus problema unor exerciţii fizice regulate
şi intense, consideră că activitatea în gospodărie,
deplasările şi plimbările sunt suficiente.
După ce au primit informaţii privitor la beneficiile
antr e namentului fizic, o treime s-au arătat dornici să
participe la programe de antrenament. Impedimente:
lipsa bazelor sportive adecvate şi mai ales accesul la
aceste baze. Doar 7 M şi 3 F practică un regim de antrenament
corespunzător atandardelor.
Concluzii: 1. Participare foarte redusă a populaţiei la
programele de antrenament fizic.
2. Medicii cunosc foarte puţin această problemă,
deficitul de pregătire din facultate fiind în principal
legat de lipsa programelor şi a catedrelor de cardiologie
preventivă. 3. Medicii de familie nu sunt remuneraţi
pentru activităţi de cardiologie preventivă. 4.În Romania
există un enorm deficit de baze de antrenament dedicate
menţinerii sănătăţii populaţiei. 5. Casa de Asigurari de
Sănătate ar trebui să suporte o parte (importantă) din
costurile reclamate de antrenamentul fizic (accesul la
bazine de înot şi alte baze sportive, în acelaşi regim cu
medicamentele.
POSTER I
The attitude of Romanians
toward ischemic cardiopathy
prevention by physical
training
Corneliu Zeana, Cornel Diaconescu, Yvona Raileanu,
Catalina Constantin
The sedentary life is one of the most important risk factors
for coronary heart disease. All the guidelines stress
on the importance of the physical training.
Objective: To check the Romanian population adherence
to the physical activity programs of value in the
ischemic cardiopathy prevention.
Material, method: Questionnaire and personal dis cussion
with 480 subjects (264F,216M) aged 50-69 years,
with no motor disabilities or heart failure necessitating
drug treatment.
Results: 88% are not aware of the role of physical training
on the prevention of the ischemic heart disease.
The family doctor does not insist on this topic, but
invariable prescribes drugs. After discussion, more
than 1/3 are willing to be involved in physical activity
programs. Declared impediments: mainly the rarity of
the sportive bases, or, if they exists, almost inaccessible
to seniors.
Conclusions: 1. In Romania there is a very low adherence
to the physical activity programs for the prevention
of the ischemic heart disease (and not only)2. Phycians
are not prepared in this respect and are not remunerated
for preventive activities. 3. There is an immense
deficit in sportive bases : swimming pools, sportive
parks etc. 4. The Health Security System (CNAS) should
support physical activity programs, at least for the
seco ndary prevention of the myocardial infarction.

POSTER I
50. Peptidele cardiace in timpul
exercitiului izometric la
pacientii cu disfunctie
diastolica
D T. Zdrenghea, M. Ilea, D. Petrovai
Universitatea de Medicina si Farmacie Spitalul Clinic de
Recuperare Cardiologie, Cluj-Napoca
Premise: La pacientii cu insuficienta cardiaca, peptidele
cardiace (PC) cresc in timpul exercitiului dinamic,
imbu natatind astfel posibilitatile de diagnostic si evaluare
a pacientilor atat cu disfunctie sistolica cat si
diastolica a VS. In schimb, PC au fost mai putin studiate
in timpul exercitiului izometric iar datele cu privire
la efectul handgrip la pacientii cu disfunctie diastolica
izolata sunt insuficiente. Material si metoda: Au
fost studiati 43 de pacienti cu insuficienta cardiaca (p)
apartinand claselor NYHA II-III cu functie sistolica a
VS pastrata, dar cu disfunctie diastolica evaluata prin
echo Doppler- flux transmitral, flux venos pulmonar,
viteza propagata doppler M color. Toti pacientii au fost
supusi unui test handgrip (cu mana dominanta) la 50%
din contractia voluntara maximala, timp de 3 minute.
PC au fost determinate inainte si dupa handgrip din sangele
venos (proANP, VN0.05). Datele demonstreaza ca
in timpul unui efort izometric chiar si de instensitate
crescuta, disfunctia VS este un stimul mai putin
puternic decat disfunctia diastolica pentru cresterea
nivelelor PC.
Concluzie: Pacientii cu insuficienta cardiaca cu disfunctie
diastolica a VS si functie sistolica pastrata,
exer citiul izometric nu creste nivelul PC, sugerand ca
efortul izometric moderat este bine tolerat la aceasta
categorie de pacienti.
Cardiac peptides during isometric
exercise in patients with
diastolic dysfunction
D T. Zdrenghea, M. Ilea, D. Petrovai
Universitatea de Medicina si Farmacie”Iuliu Hatieganu”,
Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-
Napoca
Background and purpose: In heart failure patients,
cardiac peptides (CP) increase during dynamic exer cise,
improving the diagnostic and evaluation in patients
with either systolic or diastolic LV dysfunction. In
turn, during isometric exercise CP were less studied
and data are lacking about the effect of handgrip in
pa tie nts with isolated diastolic dysfunction. Methods:
There were studied 43 heart failure patients (p), NYHA
II-III class, with preserved LV systolic function, but
with diastolic dysfunction determined through echo
Doppler - transmitral flow, pulmonary venous flow,
Doppler M color propagated velocity. All patients
were submitted to a handgrip test (dominant hand)
at 50% of the maximal voluntary contraction, for
three minutes. Before and after handgrip, CP were
deter mined using venous blood samples (proANP, vn

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
(proBNP 1856±170fmol/ml; proANP 1521±143fmol/
ml) in comparison with abnormal relaxation (proBNP
962±78fmol/ml, proANP 1228±110fmol/ml, p0.05),
su gg es ting that isometric exercise results in a lesser
de gree of ventricular and atrial stretching effect. The
data were similar when we considered separa tely
patients with abnormal relaxation (proBNP 897.9 ±83
fmol/ml; proANP 1244±120fmol/ml, p>0.05) and with
pseudonormalization or restriction (proBNP 1759
±167fmol/ml; proANP 1719±127fmol/ml, p>0.05).
The data prove that during isometric effort even severe,
LV dysfunction is a less strong stimulus than systolic
dysfunction for increasing the cardiac peptides.
Conclusion: In heart failure patients with LV diastolic
dysfunction and preserved LV systolic function, isometric
exercise doesn’t increase cardiac peptides level,
suggesting that moderate isometric effort can be safe in
this category of patients.
51. Obezitatea, sTNFR- I si
polimorfismul genetic al ACE
la pacientii cu insuficienta
cardiaca
O. Penciu, D. Pop, D T. Zdrenghea, L. Procopciuc,
M. Cebanu
Universitatea de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca,
Spitalul Clinic de Recuperare Cardiologie
Material si metoda: casexia este considerata facor de
risc la pacientii cu insuficienta cardiaca, iar prin contrast,
obezitatea ar trebui considerata factor de protectie.
In schimb, obezitatea se coreleaza cu gradul
de inflamatie care este in relatie cu nivelul ACE si al
angiotensinei II. Acestea depind semnificativ de polimorfismul
genetic al ACE, mutatia genetica DD fiind
corelata cu nivele crescute ale ACE. Astfel, este important
sa se studieze relatia dintre obezitat e, receptorul
solubil I al factorului de necroza tumorala (sTNFR- I),
ca o expresie a inflamatiei la pacientii cu insuficienta
car diaca si polimorfismul ACE.
Metode: Au fost studiati 36 de pacienti cu insuficienta
cardiaca apartinand claselor NYHA III-IV, 20 barbati
POSTER I
si 16 femei cu varsta de 71.3±9.22. La toti pacientii,
polimorfismul genetic ACE a fost determinat utilizand
metoda PCR si de asemenea nivelele plasmatice ale
sTNFR-I (ELISA; VN

POSTER I
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
sity has to be a protective one. In turn, obesity correlates
with the degree of inflammation, witch is also in
relationship with ACE and angiotensin II levels. These
depend significantly by ACE genetic poly morphism, DD
genetic mutation being correlated with increased levels
of ACE. Thus, it is important to study the relationship
between obesity, soluble tumor necrosis factor receptor
I (sTNFR- I) as an expression of inflammation in heart
failure patient, and ACE poly morphism. Methods:
There were studied 36 heart failure patients NYHA III-
IV class, 20 males and 16 females aged 71.3±9.22 years.
In all patients ACE genetic polymorphism was determined
through PCR methods, but also sTNFR-I plasmatic
levels (ELISA; nv

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
ARITMII I
52. Are valoare predictivă ECG
de înaltă rezoluţie la nivel atrial
în recurenţa fibrilaţiei atriale
persistente după cardioversie
Constantin Militaru, Mirela Manescu, Cristina Radoi,
Anda Ungureanu, Dan-Dominic Ionescu
Centrul de Cardiologie Craiova
Fibrilaţia atrială este o aritmie comună a cărei prevalenţă
creşte odată cu vârsta (5% din pacienţii cu vârsta peste
69 ani au fibrilaţie atrială). Recurenţa acestei aritmii
după cardioversie este frecventă, în special la pacienţii
cu anomalii electrice şi anatomice. S-a demonstrat că
para metri modificaţi ai ECG de înaltă rezoluţie pre zic
riscul fibrilaţiei atriale la pacienţii cu diverse boli cardio
vasculare, însă valoarea lor predictivă în recu renţa
fibrilaţiei atriale după cardioversie nu a fost clar stabilită.
Metodă: La 109 pacienţi cu boală coronariană şi vârsta
60,1±9,6 ani s-a efectuat ECG standard 12 derivaţii şi
ECG de înaltă rezoluţie la nivel atrial în prima oră după
cardioversia reuşită a fibrilaţiei atriale persistente. Toţi
pacienţii au avut un interval PR >0,12sec. Toate ECG
de înaltă rezoluţie la nivel atrial s-au inregistrat la un
zgomot de fond sub 1μV .Pe baza morfologiei semnalului
dintre sfârşitul undei P şi începutul complexului QRS,
pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri: grupul A- 21
pacienţi pe a căror ECG de înaltă rezoluţie unda P nu
este separată de complexul QRS prin linie izoelectrică
şi grupul B-88 pacienţi pe a căror ECG de înaltă rezoluţie
unda P este separată de complexul QRS prin linie
izo electrică evidentă. Parametri măsuraţi în grupul B
au fost: durata undei P filtrate în msec (Pdur), rădă cina
medie pătrată a undei P (RMS P), RMS ai ulti milor 40, 30
si 20 μV (RMS40, RMS30 si RMS20) şi integrala undei
P (Pint) în μV/sec. Niciunul dintre aceşti parametrii nu
a fost luat în consideraţie în grupul A. Toţi pacienţii au
fost urmăriţi lunar timp de 6 luni Analiza statistică a
inclus comparaţia celor două grupuri în ceea ce priveşte
rata recurenţei FA şi testul Student pentru parametri
ECG de înaltă rezoluţie la pacienţii din grupul B, cu şi
fără FA recurentă; pentru ambele teste un p

ARITMII I
rii a fost cercetarea incidentei FA survenite post bypass
aorto-coronarian la pacienti (P) tratati cu BB si
importanta factorilor de risc clinic si ecocardiografici
pentru aparitia FA.
Metode: La 203 P recrutati in serie in sectia de chirurgie
cardiaca, Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara
intre ianuarie 2005 si decembrie 2007, incidenta FA
postoperatorii a fost cercetata in functie de factorii
de risc clinic si ecocardiografici de FA. P au fost tratati
preoperator cu 4 BB, metoprolol, bisoprolol, carvedilol
si betaxolol, instituiti sau continuati dupa internare si
postoperator. Rezultatele au fost analizate in functie
de factorii de risc clinic si ecocardiografici pentru tot
lotul de 203 p. Urmarirea postoperatorie s-a facut pana
la externare, in medie 7.7±1.9zile. Pentru identificarea
predictorilor s-a efectuat analiza univariata si multivariata
cu ajutorul programului STATA 9.2.
Rezultate: FA a aparut postoperator la 46 p(22.6%).
Analiza univariata releva faptul ca dintre toti factorii
de risc analizati varsta inaintata, FEVS si dimensiunile
AS se asociaza semnificativ cu incidenta crescuta de FA
postoperator (pentru toti factorii de risc p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
54. Performanta pe termen
lung a sondelor de stimulare
permanenta plasate la nivelul
septului interatrial
Calin Siliste, Margulescu Andrei Dumitru,
Sisu Roxana Cristina, Cinteza Mircea,
Vinereanu Dragos
Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti,
UMF Carol Davila Bucuresti
Context: Plasarea sondelor la nivelul septului interatrial
(SIA) reprezinta o alternativa la stimularea clasica
a auriculului drept (AuD), in special datorita re ducerii
fibrilatiei atriale pe termen lung. In acelasi timp
insa stimularea SIA poate fi grevata de dificultati tehnice,
respectiv de praguri de stimulare mai mari si de
instabilitate pe termen lung a sondelor implantate.
Obiective si Metoda: Obiectivele studiului au fost verificarea
a 2 ipoteze: 1) implantarea SIA nu este inferioara
implantarii AuD din punct de vedere al parametrilor
de stimulare (impedanta, sensing, prag stimulare) la 1
luna, 6 luni si 1 an de urmarire; 2) stimularea SIA ofera
un sincronism interatrial superior implantarii AuD
(evaluat pe baza duratei undei P stimulate). Studiul a
fost retrospectiv pe 14 pacienti (70 +/- 12 ani): 7 pacienti
stimulati la nivelul SIA postero-inferior (grup 1) si un
grup de control (grup 2) format din 7 pacienti similar ca
varsta, mod de stimulare si parametrii ecocardiografici,
stimulati la nivelul AuD. Stimulatoarele cardiace au fost
de tip unicameral AAI (4 pacienti) si bicameral DDD
(10 pacienti). Sondele utilizate au fost de tip Medtronic
5076-52.
Rezultate: Unda P masurata in ritm sinusal (RS) in
cazul grupului 1 a fost superiora fata de grupul 2 (110
ms vs. 83 ms, p = 0.003). Cresterea duratei undei P
stimulate fata de P in RS a fost inferioara in cazul grupului
1 fata de grupul 2 (10 ms vs. 76 ms, p = 0.03); in
con secinta, durata undei P stimulate a fost inferioara in
cazul grupului 1 fata de grupul 2 (127 ms vs 167 ms, p =
0.05). Aceste date sugereaza resincronizare interatriala.
Evolutia parametrilor de stimulare (sensing, impedanta,
prag stimulare) a fost similara in cele 2 loturi la 1 luna,
6 luni si un an dupa implantare: Implantare Luna 1
Luna 6 Luna 12 SIA AuD SIA AuD SIA AuD SIA AuD
Impedanta (ohm) 1131 727 722 528 665 518 431 570
Prag (V) 0.9 1.1 0.7 0.5 0.6 0.5 0.7 0.6 Amplitudine
unda P (mV) 2.6 3.7 3 3.2 0.7 0.6 2.4 2.8
ARITMII I
Concluzie: Implantarea unei sonde atriale cu fixare
acti va la nivel SIA este o alternativa implantarii AuD
in privinta parametrilor de stimulare pe termen lung.
Implan tarea SIA ar putea fi superioara implantarii AuD
in privinta parametrilor electrici de resincronizare interatriala.
Long-term performance of
permanent atrial stimulation
leads implanted at interatrial
septum
Siliste Calin, Margulescu Andrei Dumitru, Sisu
Roxana Cristina, Cinteza Mircea, Vinereanu Dragos
Cardiology, University and Emergency Hospital of Bucharest,
UMPh Carol Davila Bucharest
Background: Lead implantation at interatrial septum
(IAS) level is an alternative to the classical right atrial
appendix (RAA) pacing site, mainly because of the long
term decrease in the incidence of atrial fibrillation.
Meanwhile, IAS pacing can be associated with technical
difficulties, high stimulation thresholds, and long-term
lead instability.
Objectives and Method: The objectives of this study
were to check the following 2 hypothesis: 1) Pacing
para meters (impedance, sensing, pacing threshold) of
IAS implantation is not inferior to RAA implantation
after 1, 6, and 12 months of follow-up; 2) IAS pacing
offers better interatrial synchronicity compared with
RAA pacing (as assessed by P wave duration). The study
was retrospective on 14 patients (70 +/- 12 years): 7
pa tients paced at postero-inferior IAS level (group 1)
and a control group (group 2) of 7 patients paced at
RAA level, with similar age, pacing modes, and echocar
dio graphical parameters. Cardiac pacemakers were
single-chamber AAI mode (4 patients) and dual-chamber
DDD mode (10 patients). The atrial leads were Medtronic
5076-52 (active fixation).
Results: The measured P wave in sinus rhythm (SR) in
group 1 was longer than in group 2 (110 ms vs. 83 ms,
p = 0.003). The increase of the duration of the paced P
wave as compared with the duration of the P wave in
SR was smaller in group 1 than in group 2 (10 ms vs. 76
ms, p = 0.03); consequently, the duration of the paced
P wave was smaller in group 1 compared with group 2

ARITMII I
The evolution of pacing parameters of the 2 groups at
1, 6 and 12 months of follow-up was similar: Implant
Month 1 Month 6 Month 12 IAS RAA IAS RAA IAS
RAA IAS RAA Impedance (ohm) 1131 727 722 528 665
518 431 570 Threshold (V) 0.9 1.1 0.7 0.5 0.6 0.5 0.7 0.6
P wave amplitude (mV) 2.6 3.7 3 3.2 0.7 0.6 2.4 2.8
Conclusion: The implantation of active-fixation atrial
leads at IAS level is an alternative to RAA pacing site,
by having similar long-term pacing parameters. IAS
pa cing can be superior to RAA pacing possibly by
impro vement of interatrial synchronicity electrical parameters.
55. Implantarea unei sonde de
defibrilare cu fixare activa la
nivelul tractului de ejectie al
ventriculului drept, prin vena
cava superioara stanga
persistenta
Siliste Calin, Vinereanu Dragos,
Margulescu Andrei Dumitru, Cinteza Mircea
Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti;
UMF Carol Davila Bucuresti
Context: Vena cava superioara stanga (VCSS) reprezinta
o anomalie congenitala rara care poate determina dificultati
in implantarea sondelor de defibrilare si obtinerea
unor praguri de defibrilare acceptabile. Rapoartele
precedente au descris implantari ale acestor sonde la sau
adiacent apexului ventriculului drept (VD). Raportam
un caz in care implantarea unei sonde de defibrilare
subtiri, cu fixare activa s-a realizat la nivelul tractului
de ejectie al VD (TEVD).
Prezentare de caz: Un pacient in varsta de 72 de ani, cu
infarct miocardic anterior vechi, insuficienta car diaca
clasa II NYHA, disfunctie ventriculara stanga seve ra
(fractie ejectie 25%), anevrism apical important calcificat,
fibrilatie atriala cronica si tahicardie ventriculara
monomorfa instabila hemodinamic, a fost internat in
vederea implantarii unui defibrilator automat intern
(DAI) monocameral. Prin abord cefalic stang, o sonda
de defibrilare dublu-coil cu fixare activa (St. Jude Medical,
Riata 1580-65 cm) a fost introdusa printr-o VCSS
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
anterior necunoscuta (confirmata prin flebografie ulterioara)
care drena in sinusul coronar. Sonda a fost plasata
la nivelul TEVD septal folosind un ghid in forma de J
larg. Regiunea apicala a fost evitata intentionat datorita
riscului de perforare asociat mai ales cu acest tip de
sonda. Amplitudinea undei R, pragul de stimulare
si impedanta de stimulare au fost 13.4 mV, 0.9 mV la
0.4 ms si 539 Ohm, respectiv. Sonda a fost conectata
la un DIA monocameral (St. Jude Medical, Epic VR V-
197). Fibrilatia ventriculara a fost indusa si convertita
cu succes la ritm sinusal printr-un soc unic de 20J
intre coil-ul distal si carcasa DIA (protocol de inductie
unica); impedanta de defibrilare a fost 57 Ohm. Dupa
o luna, pozitia sondei si parametrii acesteia au ramas
stabili.
Concluzie: Acest caz reprezinta prima raportare a
implan tarii unei sonde dublu-coil, subtiri, cu fixare
activa, la nivelul TEVD prin VCSS persistenta.
Right ventricular outflow
tract implantation of an active
fixation defibrillation lead
through persistent left
superior vena cava
Siliste Calin, Vinereanu Dragos,
Margulescu Andrei Dumitru, Cinteza Mircea
Cardiology, University and Emergency Hospital of
Bucharest, UMPh Carol Davila Bucharest
Background: Persistent left superior vena cava (LSVC)
is a rare congenital anomaly which can add difficulties
in placing defibrillation leads and achieving good defibrillation
thresholds. Previous reports described pla cement
of leads at or near the right ventricular (RV) apex.
We report a case of implantation of a thin acti ve fixation
defibrillation lead into the RV outflow tract (RVOT).
Case report: A 72-year-old male with an old anterior
myocardial infarction, NYHA class II, severe left
ventricular systolic dysfunction (ejection frac tion
25%), large calcified apical aneurism, chronic atrial
fibri llation, and hemodinamically unstable monomor
phic ventricular tachycardia, was admitted for
implan tation of single chamber internal cardioverterdefi
bri lla tor (ICD). By left cephalic venothomy, a
dual-coil active fixation defibrillation lead (St. Jude

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Medical, Riata 1580-65 cm) was advanced through a
previously unknown persistent LSVC (confirmed by
subsequent flebography), draining into the coronary
sinus. The lead was placed into the septal RVOT using
a single stylet sha ped like a large rounded J. The apical
region was deli berately avoided because of the risk for
perforation, espe cially with this type of lead. R wave,
pacing thre shold, and pacing impedance were 13.4
mV, 0.9 mV at 0.4 ms, and 539 Ohms, respectively. The
lead was connec ted to a single chamber ICD (St. Jude
Medical, Epic VR V-197). Ventricular fibrillation was
induced and successfully terminated with a 20J shock
between the distal coil and the can (one induction
protocol); the defi bri llation impedance was 57 Ohms.
One month later, the lead position and parameters
remained stable.
Conclusion: To the best of our knowledge, this is the
first report of a dual-coil, active fixation defibrillation
lead of thin type succesfully implanted into the RVOT
through a persistent LSVC.
56. Restaurarea ritmului sinusal
dupa izolarea peretelui
posterior al atriului stang in
fibrilatia atriala persistenta:
de cine depinde
Mariana Floria, Valentin Ambarus 1 , Ciprian Rezus 1 ,
Jacques Jamart 2 , Mark La Meir 2 , Luc De Roy 2
Clinica II Medicală, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe
Sfântul Spiridon Iaşi
1
Clinica II Medicală, UMF Iaşi, România
2
Cliniques Universitaires UCL de Mont-Godinne, Yvoir,
Belgium
ARITMII I
Premize: La pacientii cu fibrilatie atriala (FA) persistenta
refractara restaurarea ritmului sinusal (RS) se
poate face printr-o tehnica ablativa minim invaziva.
Scop: Evaluarea parametrilor care influienteaza restaurarea
RS la pacientii (pac) supusi izolarii epicardice a
venelor pulmonare in FA persistenta.
Metode: Am evaluat suprafata si volumul atriului stang
(AS) ecocardiografic (EEL) si computer-tomografic
(CTEL), prin metoda elipsoidului, inainte si dupa ablatia
toracoscopica la pac cu FA persistenta. Functia mecanica
atriala a fost deasemenea evaluata prin Doppler
transmitral. Am analizat factorii de care depinde restaurarea
RS la 3 luni postprocedura.
Rezultate: La cei 40 de pac inclusi in studiu FA a fost
continua cu o durata medie de 17 luni (54.5 ± 11.7 ani,
80% B, IMC=27.35±3.7kg/m 2 ). Evaluarea la 5.3 ± 5.1
luni a obiectivat RS stabil la 31 de pac. S-a obtinut deci
controlul adecvat al ritmului, la cei mai multi cu adaus
de medicatie antiaritmica, la 77.5% din pac. S-a observat
o reducere semnificativa a volumului si suprafetei AS la
pac convertiti si ramasi in RS: EEL=59±31ml, CTEL =
84±43ml si 25.7±9.7mm 2 vs. EEL=48±16ml, CTEL =
62±22ml si 20± 5.6mm 2 (p

ARITMII I
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
iso lation of the pulmonary veins for persistent AF.
Methods: We evaluated left atrial (LA) surface and
vo lu me by echocardiography (EEL) and computertomo
graphy (CTEL) with the ellipsoid method, before
and after right thoracoscopic ablation, in refractory
per sistent AF. Mechanical LA function by transmitral
Doppler was either assessed. We analyzed by who depen
ds the restoration of stable SR at 3 months (M) after
ablation.
Results: The mean duration of continued AF before
pro cedure, in 40 pts (54.5 ± 11.7 years, 80% men,
BMI=27.35±3.7kg/m 2 ), was 17 M. At the time of
echo cardiographic evaluation (5.3 ± 5.1 M after intervention),
31 pts were in SR. An adequate rhythm control,
with addition of antiarrhythmic drugs in most of them,
could thus be obtained in 77.5% of pts. We observed
a significant reduction of LA volume and surface in
pts who converted and remained in SR, respectively
EEL=59±31ml, CTEL=84±43ml and 25.7±9.7mm 2
vs. EEL=48±16ml, CTEL=62±22ml and 20± 5.6mm 2
(p

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
ARITMII II
57. Cardiostimularea
permanenta septala versus
apicala ventricul drept - efecte
similare pe termen scurt si
mediu asupra functiei
ventriculare stangi si
sincronismului
R. C. Sisu, A. D. Margulescu, C. Siliste, M. Cinteza,
D. Vinereranu
Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti
Premisele teoretice: Stimularea permanenta la nivelul
apexului ventriculului drept (VD) este cea mai utilizata
tehnica de stimulare fiind accesibila, avand o pozitie
a electrodului si prag stimulare stabile. La pacientii
stimulo dependenti, acest situs de stimulare ar putea
induce un asincronism important de contractie si consecutiv
disfunctie ventriculara stanga. In acest context,
stimularea septala VD, printr-o activare posibil mai
fiziologica ar putea fi o alternativa mai buna.
Scopul studiului: La pacientii cu cardiostimulare permanenta
s-au comparat pentru cele 2 situsuri de stimulare,
efectele pe termen scurt si mediu asupra functiei
cardiace si sincronismului, prin ecocardiografie conventionala
si doppler tisular.
Metoda: Au fost inclusi 40 pacienti (73±8 ani, 19 barbati),
20 stimulati apical si 20 septal VD aflati la 11±4
luni de la implantare. 24 dintre ei au fost urmariti la 6
luni de la includere (13 stimulati apical). Masuratorile
doppler tisular s-au facut la nivelul celor 6 segmente
bazale VS si bazal VD. Pentru fiecare segment s-au
masu rat velocitatile sistolice si diastolice si timpul
debut QRS - velocitate maxima sistolica si diastolica.
Asin cro nismul intraventricular a fost cuantificat prin
intar zierea miscarii sept-perete posterior VS (STP),
devia tia standard (sistolica - SDS si diastolica - SDD)
si diferenta maxima (sistolica - MxS si diastolica -
MxD) a timpilor miocardici VS. Asincronismul interven
tricular a fost cuantificat prin intarzierea flux aortic-flux
pulmonar (APD) si diferenta maxima intre
seg men tele bazale VS si VD (Inter). Functia sistolica a
fost estimata prin fractia de ejectie (EF) si prin viteza
sistolica longitudinala medie (STDE) iar cea diastolica
prin viteza diastolica longitudinala medie (ETDE), E/
Ea si E/Vp.
Rezultate: Sincronismul contractiei si functia sistolica
si diastolica VS nu au fost semnificativ diferite, pentru
cele 2 situsuri de implantare, la baseline (1) si in urmarire
la 6 luni (2). In acelasi timp nu au existat modi ficari
semnificative ale sincronismului si functiei intre cele
2 vizite pentru ambele situsuri de stimulare. Situs stimulare
STP (ms) SDS (ms) MxS (ms) SDD (ms) MxD
(ms) APD (ms) Inter (ms) EF (%) STDE (cm/s) ETDE
(cm/s) E/Ea E/Vp Apical1 90±54 41±19 79±39 29±21
17±10 38±35 73±42 56±8 4±0.9 5.5±1.8 14±8 2.6±1
Apical2 92±55 35±21 49±49 62±77 16±11 33±25 43±66
52±6 4±0.9 4.9±1.9 17±5 2.5±0.9 Septal1 172±98 47±16
87±38 42±25 57±42 42±16 131±35 54±10 4.2±1.2
4.8±1.8 13±8 1.3±0.7 Septal2 164±76 40±22 57±50
34±18 35±42 43±20 61±57 48±6 4.4±0.9 5.1±1.7 14±7
1.6±0.5
Concluzii: Nu exista diferente majore pe termen scurt
si mediu, in functia sistolica si diastolica VS si sincronismului,
pentru cele 2 situsuri de implantare, la pacientii
cardiostimulati permanent. De aceea situsul de
implantare adecvat ar putea depinde de caracteristicile
individuale ale pacientilor.
Similar short- and mid- term
effects on cardiac synchrony
and function, between apical
and septal right ventricular
permanent pacing
R. Sisu, A. Margulescu, C. Siliste, M. Cinteza,
D. Vinereanu
University of Medicine Carol Davila, Bucharest,
Romania
Background: Pacing at the apex of right ventricle is
the most used technique for pacemaker implantation,
being simple and giving stable lead position and stable

ARITMII II
threshold. However, in pacing-dependent patients, this
site might cause significant asynchrony, inducing left
ventricular dysfunction. Therefore, septal right ven tricular
pacing, by using more physiological electrical activation
pathways, might be a better alternative.
Purpose: To compare short- and mid- term effects on
cardiac synchrony and function, by conventional and
tissue Doppler echocardiography, between the two
pacing sites, in chronically implanted patients.
Methods: 40 pacing-dependent patients (73±8 years,
19 men), 20 paced at the apex and 20 at the septal
level (age-matched), were studied 11±4 months after
implan tation. For 24 of them (13 paced at the apex), a 6
months follow up visit was performed. Tissue Doppler
measurements were made from 6 left ventricular basal
myocardial segments, and one right ventricular segment.
For each segment, peak systolic and diastolic
velo cities, and time-to-peak systolic and diastolic velocities
were measured. Intra-ventricular synchrony was
asse ssed from septal-to-posterior wall motion delay
(STP), standard deviation (systolic - SDS, and diastolic
- SDD), and maximal difference (systolic - MxS, and
dias tolic - MxD) of the left ventricular myocardial timin
gs. Inter-ventricular synchrony was assessed from
the aorto-pulmonary flow delay (APD), and maximal
diffe rence between any left ventricular segment and the
right ventricular segment (Inter). Systolic function was
assessed from ejection fraction (EF), and mean longitudinal
systolic velocity (STDE); diastolic function
from mean longitudinal diastolic velocity (ETDE), E/
Ea ratio, and E/Vp ratio.
Results: Cardiac synchrony and function were not
signi ficantly different between the two pacing sites at
base line (1), and after 6 months follow-up (2) (table).
Mean while, there were no significant changes in synchrony
and function between the two visits for both
pacing sites. STP (ms) SDS (ms) MxS (ms) SDD (ms)
MxD (ms) APD (ms) Inter (ms) EF (%) STDE (cm/s)
ETDE (cm/s) E/Ea E/Vp Apical1 90±54 41±19 79±39
29±21 17±10 38±35 73±42 56±8 4±0.9 5.5±1.8 14±8
2.6±1 Apical2 92±55 35±21 49±49 62±77 16±11 33±25
43±66 52±6 4±0.9 4.9±1.9 17±5 2.5±0.9 Septal1 172±98
47±16 87±38 42±25 57±42 42±16 131±35 54±10
4.2±1.2 4.8±1.8 13±8 1.3±0.7 Septal2 164±76 40±22
57±50 34±18 35±42 43±20 61±57 48±6 4.4±0.9 5.1±1.7
14±7 1.6±0.5
Conclusion: There are no major differences during
short- and mid- term follow up, for cardiac synchrony
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
and function, between the two pacing modalities in
chro nically implanted patients. Therefore, appropriate
pacing site should depend on individual patient characteristics.
58. Reprezinta testul mesei
înclinate o investigaţie utilă în
predicţia recurenţelor pe
termen scurt (6 luni) la
pacienţii cu sincope
vasovagale
Dr. Daniel Gherasim, Dr. Razvan Ticulescu,
Dr. Irina Marin
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu”
Bucuresti
Scop: Testul mesei înclinate intră în protocolul curent
de evaluare a bolnavilor cu suspiciune de sincopă vasovagală.
Scopul lucrarii este de a investiga daca există un
marker de predicţie a recurenţelor derivat din răspunsul
la test.
Metoda: Din 725 pacienţi consecutivi care au efectuat
testul mesei înclinate între 1997 –2007, am selecţionat
pe cei testaţi pe parcursul anului 2007, pentru care am
avut date complete de identificare si contact. Au fost
realizate 54 de teste, la pacienţi cu vârsta intre 7 si 84
de ani, 23 fiind de sex masculin si 31 femei, protocolul
folosit constînd in înclinarea mesei la 70 grade, timp
de 30 de minute, răspunsul fiind considerat pozitiv la
dezvoltarea sincopei. Toţi pacientii care au efectuat
testul au fost chestionaţi telefonic la 6 luni, indiferent
de răspunsul obţinut la test.
Rezultate: Testul a fost pozitiv la 6 dintre pacienti
(11,1%), distribuiţi egal pe sexe (3 barbati si 3 femei), 2
raspunsuri fiind de tip mixt si 4 de tip cardioinhibitor
(1 de tip II A si 3 de tip II B, conform clasificarii VASIS).
Niciunul dintre pacienţii cu test pozitiv nu a repetat
sincopa în interval de 6 luni. Dintre cei cu test negativ,
3 pacienţi (2 femei si un barbat) au repetat sincopa in
intervalul amintit. Ca o caracteristica comună, toti 3
descriseseră mai mult de 2 episoade sincopale pîna la
efectuarea testului mesei înclinate.Vîrsta celor care au
repetat sincopa a fost cuprinsa intre 18 si 76 de ani.

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Concluzie: In predictia recurenţelor pe termen scurt,
rezultatul pozitiv la testul mesei înclinate nu are semnificaţie.
Este posibil ca alte elemente, cum ar fi numarul
episoadelor sincopale la prezentare, să fie mai utile
in predicţia recurentelor. Studiul este prospectiv si
isi propune să inregimenteze un număr mai mare de
subiecţi si pe o perioadă mai îndelungată de urmărire
pentru a trage o concluzie mai clară.
Syncope recurrence at 6
months can be predicted by
head-up tilt testing in patients
with vasovagal syncope
Dr. Daniel Gherasim, Dr. Razvan Ticulescu,
Dr. Irina Marin
Institute of Cardiovascular Disease “Prof.Dr.C.C.Iliescu”
Bucharest
ARITMII II
Background: Head-up tilt testing is widely used in the
evaluation of patients with suspected vasovagal syncope.
The aim of the study was to prospectively analyze if we
can find a marker for recurrence of syncope from tilt
test results.
Methods: We included the patients referred for head-up
tilt testing in 2007, from 725 patients which performed
the tilt-testing between 1997 and 2007.
The identification and contact data were colected for all
patients in 2007.
The protocol used consisted in tilting the table at 70°
for 30 minutes.A positive response was noted in patients
which developed syncope.The test was performed in
54 patients, with distribution of age between 7 and 84
years, 23 being males and 31 females.
Results: The test was positive in 6 patients (11,1%), 3
males and the same number of females.The positive
responses were classified (VASIS classification) as type
I mixed (2 patients), type II A (one patient) and type II
B (cardioinhibition with asystole in 3 patients).None of
the patients with positive response have a reccurence
during follow-up. Three of the patients with negative
response (2 females and one male) at tilt testing have
a reccurence in 6 month. All of them described at least
2episodes of syncope in the past.The age of patients
with reccurence varied between 18 and 76 years.
Conclusions: In patients with vasovagal syncope, a
posi tive response at tilt testing is not a marker for reccurences.The
number of syncopes at admission is possible
to corelate with risk of recurrence. More patients and a
longer follow-up are needed for better conclusions.
59. Importanţa localizării
electrocardiografice a căilor accesorii
atrioventriculare în tactica
studiului electrofiziologic
Andrei Lozbă, Mihaela Grecu,
Cătălina Arsenescu Georgescu
Institutul de Boli Cardiovasculare „ Prof. Dr. George
I.M. Georgescu” Iaşi
Introducere: Studiul şi-a propus să puna în evidenţă
valoarea localizării căilor accesorii la pacienţii cu
sindrom Wolff – Parkinson – White în tactica studiului
electrofiziologic endocavitar şi a ablaţiei prin radiofrecvenţă.
În acest scop a fost propusă o diversitate de
algoritmi, din care au fost selectaţi 2, a căror acurateţe
a fost testată prin compararea cu rezultatele obţinute
prin mapping endocavitar.
Material si metodă: Lotul de studiu a fost format din
103 pacienţi cu aspecte electrocardiografice sugestive
pentru un sindrom de preexcitaţie evaluaţi în cadrul
Laboratorului de Electrofiziologie al Institutului de Boli
Cardiovasculare „Prof. Dr. George I. M. Georgescu”
Iaşi, supuşi studiului electrofiziologic în perioada 2002
– 2007. Localizarea căilor accesorii s-a făcut prin analiza
electrocardiogramelor de suprafaţă 12 derivaţii în
repaus, cât şi în timpul tahicardiei prin reintrare atrioventriculară.
Rezultatul a fost comparat cu localizarea
căilor accesorii prin studiu electrofiziologic endocavitar.
Pentru identificarea localizării căii accesorii manifeste
pe electrocardiograma de repaus ( 82 cazuri) s-a folosit
un algoritm bazat pe polaritatea complexului QRS in
5 derivatii (DII, DIII, aVL, V1, V2). În cazul căilor
acce sorii oculte, a fost evaluat aspectul undelor P’
retro grade (morfologie şi polaritate) în derivaţiile DI,
DII, DIII, aVF şi V1 pe traseele electrocardiografice
din timpul episoadelor de tahicardie (21 cazuri). Localizarea
endocavitară a preexcitaţiei s-a făcut prin mapping
la nivelul inelelor tricuspidian şi mitral în poziţie
anteroposterioară, oblic anterior stâng şi oblic anterior
drept, urmărindu-se intervalul AV minim, timpul de
activare endocavitară ca şi aspectul QS al depolarizării

ARITMII II
ventriculare în derivaţia unipolară şi având ca reper
punctul de succes al aplicaţiilor de curent de radiofrecvenţă.
Rezultate: În total, utilizarea celor 2 algoritmi în
ambele situaţii de căi accesorii a dus la o estimare precisă
a localizarii preexcitaţiei in 90/103 cazuri (87.4%).
Loca lizarea ventriculară a cailor accesorii manifeste a
fost corectă în 90% din cazuri (atât căi drepte cât şi căi
stângi), iar corelaţia exactă cu localizarea endocavitară
în 73 /82 cazuri (89%) din care 41/44 cazuri (93.2%) pentru
căile accesorii drepte şi 32/38cazuri (84.2%) pentru
căile accesorii stângi. Localizarea căilor accesorii oculte
a fost corectă în 17 /21 cazuri (80.9%). Localizarea căilor
accesorii manifeste se realizează cu acurateţe mai
mare pentru căile accesorii drepte. Eroarea de localizare
a căilor accesorii manifeste şi oculte a fost de maxim un
sfert de cadran.
Concluzii: Aplicarea algoritmilor de localizare a căilor
accesorii pe electrocardiograma de suprafaţă este o
moda litate simplă, rapidă şi precisă de localizare a căilor
accesorii, permiţând mappingul ţintit endocavitar, ceea
ce duce la scurtarea timpului de realizare a procedurii
şi a timpului de iradiere.
The importance of the electrocardiographic
localization of
the atrioventricular accessory
pathways in the tactics of the
electrophysiological study
Andrei Lozbă, Mihaela Grecu,
Cătălina Arsenescu Georgescu
Cardiovascular Diseases Institute „ Prof. Dr. George
I.M. Georgescu” Iaşi
Introduction: The aim of the study was to underline
the value of the localization of the accessory pathways
in patients with Wolff – Parkinson – White syndrome
in the tactics of the electrophysiological study and
radiofrequency ablation.In this purpose, a multitude of
electrocardiographical algorithms was proposed, from
which only 2 were selected and their accuracy was
tested through comparison with the results obtained
from the endocavitary mapping.
Material and method: The study was performed on
a group of 103 patients with electrocardiographical
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
aspects suggestive of preexcitation syndrome evaluated
in the Electrophysiological Laboratory of the Cardiovascular
Diseases Institute „ Prof. Dr. George I.M.
Georgescu” Iaşi that underwent electrophysiological
studies between 2002 and 2007. The localization of
the accessory pathways was made through the analyze
of the resting 12 lead electrocardiograms and the
electrocardiograms recorded during the tachycardia
episodes. The result was compared to the localization
of the accessory pathways through endocavitary electrophysiological
study. An algorithm based on the QRS
polarity in 5 leads (DII, DIII, aVL, V1 and V2) was used
for the location of the manifest accessory pathways (82
cases). In the case of occult accessory pathways, there
was analized the aspect of the retrograde P’ waves
(morphology and polarity) in the leads DI, DII, DIII,
aVF and V1 on the electrocardiograms recorded during
episodes of tachycardia (21 cases). The endocavitary
localization of the preexcitation was made through
mapping at the levels of the tricuspid and mitral
annulus, in anteroposterior, right anterior oblique, left
anterior oblique, by observing the shortest AV interval,
the endocavitary activation time, QS aspect of the
ventricular depolarization in unipolar leads, and the
successful ablation site.
Results: The use of the 2 algorithms in the 2 types of
accessory pathways led to an accurate estimation of the
localization of preexcitation in 90/103 cases (87.3%).
The ventricular localization of manifest accessory
path ways was accurate in 90% cases (both for right
and left pathways) and the exact correlation with the
endo cavitary localization was in 73/82 cases (89%),
41/44 cases (93.2%) for right pathways and 32/38 cases
(84.2%) for left pathways. The localization of the occult
pathways was correctly assessed in 17/21 cases (80,9%).
The localization of manifest accessory pathways is more
accurate for the right sided pathways. The localization
on the surface electrocardiogram of manifest and occult
accessory pathways is made with an error of an quarter
of a quadrant.
Conclusions: The use of the algorithms for the localization
of the accessory pathways is an easy, fast and
accurate tool for their localization, thus allowing the
targeted endocavitary mapping, that leads to the shortening
of the procedural time and of the radiation exposure
time.

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
60. Prezentare orala
Ablatia prin curenti de
radiofrecventa folosind
sistemul de maping non
contact ensite: experienta
a sase ani
R.Bolohan, R.Alexandru 1 , L.Chiriac,
Veronica Indries, Mihaela Mihai, Mihaela B. Leustean,
D. Nita, G. Cristian
Centrul Clinic de Urgenta de Boli Cardiovasculare al
Armatei Bucuresti
1
Medtronic Romania
Din mai 2002 functioneaza in cadrul Laboratorului de
electrofiziologie al Centrului Clinic de Urgenta de Boli
Cardiovasculare al Armatei Bucuresti primul sistem de
maping noncontact din Romania. Prezentam activitatea
celor sase ani in care am efectuat ablatie prin curenti de
radiofrecventa folosind sistemul de maping noncontact
EnSite.
Am realizat 45 de ablatii prin curenti de radiofrec venta
in perioada mai 2002-mai 2008; 28 barbati (62,2%)
si 17 femei(37,8%), cu media de virsta de 48 ani (26-69
ani).
Lotul de studiu a cuprins: -flutter atrial postincizional
(dupa interventie chirurgicala pe cord deschis)- 8 pacienti
(17,7%)
- tahicardie automatic atriala dreapta- 3 pac.(6,7%)
- flutter atrial +tahicardie automatica AD- 3 pac
(6,7%)
- flutter atrial +focar extrasistolic AD- 4 pac (8,8%)
- flutter atrial +tahicardie paroxistica supraventri
culara prin reintrare intrajonctionala- 8 pac
(17,8%)
- flutter atrial- 19 pac (42,3%) (5 pac si cu flutter
1:1)
Rezultate: La 39 de pacienti (86,6%) procedura a fost
eficienta; 3 pacienti (6,7%) au necesitat repetarea procedurii,
la 3 pacienti (6,7%) terapia ablativa a fost ineficienta
la distanta.
Flutter atrial cu circuit deplasabil am observat la 9
pacienti (20,1%)
Concluzii: 1. Avantaje: evidentierea circuitelor elec trice,
a focarelor extrasistolice, vizualizarea zonelor de
ablatie, scurtarea timpului de ablatie si a timpului de
expu nere radiologica, la pacientii cu cavitati mari, cu
ARITMII II
zone anevrismale, cu circuite atipice, cu circuite profunde,
cu ablatii anterioare ineficiente, ablatia tulburarilor
de ritm asociate si numar mic de sonde
2. Dezavantaje: manevrabilitatea dificila a sondelor
in jurul balonului, timp suplimentar pentru procedurile
de pregatire ale balonului, pretul.
Radiofrequency ablation
using ensite non contact
mapping system: experience
of 6 years
R. Bolohan, R. Alexandru 1 , L. Chiriac,
Veronica Indries, Mihaela Mihai, Mihaela B. Leustean,
D. Nita, G.Cristian
Army’s Emergency Clinical Center of Cardiovascular
Diseases, Bucharest
1
Medtronic Romania
Since May 2002 we have the first non contact
mapping system from Romania in our Laboratory of
Electrophysiology of Army’s Emergency Clinical Center
of Cardiovascular Diseases from Bucharest. We
would like to present our 6 years activity when we
pe r for med radiofrequency ablation using EnSite Noncontact
Mapping System.
We realized 45 radiofrequency ablations between
May 2002 and May 2008, 28 men (62.2%) and 17 women
(37.8%), mean age 48 years old (26-69 years old).
Material: The patients were diagnosed with:
- Postincisional atrial flutter (after open heart sur gery)
- 8 patients (17.7%)
- Right atrial automatic tachycardia -3 patients
(6.7%)
- Atrial flutter and right atrial automatic tachycardia
– 3 patients (6.7%)
- Atrial flutter and right atrial ectopic beats- 4
patients (8.8%)
- Atrial flutter and supraventricular intranodal reentry
tachycardia- 8 patients (17.8%)
- Atrial flutter -19 patients (42.3%) (among them
there were 5 patients with 1:1 atrial flutter
Results: The procedure was efficient to 39 patients
(86.6%). 3 patients (6.7%) needed the repetition of the
ablation and at 3 patients (6.7%) the radiofrequency
ablation wasn’t efficient for long time.

ARITMII II
We observed 9 patients (20.1%) with moving circuit
atrial flutter
Conclusions: 1. Advantage: the possibility to see electrical
circuits, ectopic foci and ablation zone, shorter
ablation time and radiological exposure time, the
possibility of ablation for patients with large cavities,
aneurismal zone, atypical or deep circuits or in case of
ineffective prior ablation, the possibility of ablation for
patients with associated rhythm disturbances and the
use of a small number of catheters.
2. Disadvantage: the difficulty to move the catheters
on all sides of the balloon, the need of an extra time for
preparing the balloon and the price of the procedure.
61. Insuficienta cardiaca si
fibrilatia atriala -
caracteristici generale si
factori de prognostic
Ileana Ţepeş Piser, Mădălina Patrichi, Rodica Cioranu
Stănescu, Iulia Kulcsar, A. Carp, E. Stoica,
O. Chioncel, C.Macarie
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu”
Bucureşti
Fibrilatia atriala (FiA) este cea mai frecventa aritmie
cardiaca intalnita in cardiologia clinica, in special la
pacientii cu insuficienta cardiaca. Prevalenta acesteia
creste odata cu gradul de disfunctie a ventriculului
stang si severitatea simptomelor insuficientei cardiace.
Dezvoltarea FiA la pacientii cu insuficienta cardiaca
duce la cresterea mortalitatii.
Scopul studiului: Analiza caracteristicilor generale si a
factorilor de prognostic la pacientii cu fibrilatie atriala si
insuficienta cardiaca cu disfunctie sistolica, comparativ
cu pacientii cu fibrilatie atriala si insuficienta cardiaca
cu fractie de ejectie prezervata a ventriculului stang.
Materiale si metode: Grupul de studiu a inclus 463 de
pacienti internati cu diagnosticul de fibrilatie atriala
si insuficienta cardiaca, clasa III-IV NYHA, admisi la
Sectia 1 de Cardiologie a Institutului ‘’C.C. Iliescu’’, in
perioada ianuarie 2004- decembrie 2007. Criteriile de
excludere au fost: boli valvulare severe, cardiomiopatie
hipertrofica obstructiva, cardiomiopatie restrictiva,
pericardita, stadiu avansat de neoplazie, pacemaker,
creatinina ser> 3 mg/ dl.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Fractia de ejectie prezervata a fost considerata >=
50%. Datele au fost analizate folosind un program
SPSS.
Rezultate: Incidenta fibrilatiei atriale la pacientii cu
insuficienta cardiaca clasa III-IV NYHA a fost 34,2%.
La internare, 57,12% din pacienti au fost cu clasa III
NYHA, 42,8% cu clasa IV NYHA. La externarea , 14%
din pacienti au fost cu clasa II NYHA, 79% cu clasa III
NYHA si 7% din pacienti au fost cu clasa IV NYHA.
In functie de valoarea fractiei de ejectie a ventri culului
stang, pacientii au fost impartiti in doua grupuri:
69,5% cu fractie de ejectie < 50% si 30,5% cu fractie de
ejectie >=50%.
Varsta medie a grupului de studiu a fost de 68,13 ani.
Reprtitia pe sexe a fost de 38,1% sex feminin si 61,9%.
Sex masculin. In grupul cu fractie de ejectie prezervata
au predominat barbatii 81,7% vs 42% femei. Varsta
medie a grupului cu fractie de ejectie prezervata a fost
de 67,2 ani iar in cel cu disfunctie sistolica de VS a fost
de 66,02 ani. Etiologia ischemica, diabetul zaharat si
cardio miopatiile au fost mai frecvente la pacientii cu
dis functie sistolica VS comparativ cu grupul cu frac tia
de ejectie prezervata: 36% vs 18%, 25% vs 22%% vs 4%.
in timp ce hipertensiunea a fost mai frecvent intalnita la
pacientii cu fractie de ejectie pre zervata (67% vs 58%).
Prevalenta obezitatii (22,9%) si dislipidemiei (42%)
a fost similara in ambele grupuri. Consumul de alcool
a avut o frecventa de 13% la pacientii cu fractie de
ejectie prezervata in comparatie cu 21% la pacientii
cu disfunctie sistolica a ventriculului stang. Nivelul
mediu al ureei a fost mai ridicat in grupul cu disfunctie
sistolica 68+-32 mg/ dl vs 57+-14 mg/ dl, iar valoarea
medie a sodiului plasmatic a fost mai scazut in grupul
cu disfunctie sistolica 134+-19 mmol/ l vs 139+-8,2
mmol/ l. Valoarea medie a BNP-ului a fost de 650 pg/
dl, fara diferente intre cele doua grupuri. Au existat mai
multi pacienti cu un QRS complex >120 ms in grupul
cu FE50%. (9,7%).
Accidentul vascular cerebral a fost mai des intalnit
la pacientii cu disfunctie sistolica de ventricul stang
(13,6% vs 6,8%). Durata medie a spitalizarii la pacientii
cu disfunctie sistolica de ventricul stang a fost de 6,2 zile
iar la cei cu fractie de ejectie prezervata a fost de 5,51
zile. Analiza mortalitatii si a variabilelor asociate cu
aceasta a fost realizata pe un subgrup, care a inclus 256
de pacienti internati intre ianuarie 2004 si octombrie
2006. Perioada medie de supervizare a fost de 709+481
zile (de la 8 luni la 56 de luni). Mortalitatea generala a
fost de 43,1%. Analiza univariata a aratat ca factorii de
risc pentru mortalitate au fost genul masculin, fractia

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
de ejectie si valoarea BUN. Analiza multivariata a aratat
ca barbatii prezinta o mortalitate mai ridicata decat
femeile (semnificatia statistica p=0,001) si ca disfunctia
sistolica (FE VS 3 mg/ dl.
Preserved ejection fraction was considered > =50%.
Data were analysed using a SPSS program.
Results: The incidence of atrial fibrillation in patients
with heart failure NYHA class III- IV, was 34,2%. At
admission, 57,12% of patients were with NYHA class
III, 42,8% with NYHA class IV. At discharge of hospital,
14% of patients were with NYHA class II, 79%
were with NYHA class III and 7% of patients were with
NYHA class IV. According to ejection fraction value of
left ven tricle, patients were separated in 2 groups: 69,5%
with ejec tion fraction =50%. The mean age of the study group was
68,13 years.
The gender separation was 38,1% of female gender
and 61,9% of male gender. In the group with preserved
ejection fraction were mainly 81,7% males vs. 42%
females. Median age of the group with preserved
ejection fraction was 67,2 years and 66,02 years in the
group with systolic dysfunction. Etiologic factors of
the heart failure had a higher prevalence of ischemic
cardiac disease, diabetus mellitus and cardiomyopathy
in patients with systolic dysfunction comparative with
preserved left ventricle ejection fraction: 36% vs 18%,
25% vs 22%, 16 vs 4%. Hypertension was more frequent
in patients with preserved ejection fraction (67% vs
58%). Obesity (22,9%) and dislipidemy (42%) pre valence
was similar in the both groups. The alco hol intake
had a frequency of 13% in patients with preser ved ejection
fraction in comparison with 21% in patients with
left ventricular systolic dysfunction. Mean blood urea
nitrogen level was higher in the group with systolic
dysfunction 68+-32 mg/ dl vs. 57+-14 mg/ dl and the
mean value of serum sodium was lower in the group
with systolic dysfunction 134+-19 mmol/l vs. 139+-
8,2mmol/l. The mean value of BNP was 650 pg/ dl, with
no differences between the two groups. There were
more patients with an QRS complex >120 ms in the
group with EF 50%.
(26% vs 9,7%). The stroke was more frequent in patients
with left ventricular systolic dysfunction (13,6% vs
6,8%). The mean hospitalisation duration in patients
with left ventricular systolic dysfunction was 6,2 days
and in those with preserved ejection fraction was 5,51
days. Mortality analysis and variables associated with

ARITMII II
mortality was realized on a secondary group which
included 256 patients hospitalized between January
2004- October 2006. Median supervising period was
709+481 days (from 8 months to 56 months). Overall
mortality was 43,1%. Univariable analysis has shown
that the risk factors for mortality were male gender, ejection
fraction and BUN value. The multivariable analysis
has shown that males present a higher mortality
than females (statistical significance p=0,001) and that
sys tolic dysfunction (FE VS

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
POSTER FORUM II
62. Prevalenta factorilor de risc
cardiovasculari majori la
femeile la menopauza.
Date din studiul SEPHAR
M. Dorobantu 1 , E. Badila 1 , S. Ghiorghe 1 ,
R. O. Darabont 2 , G. Datcu 3 , M. R. Luca 4
1
Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
2
Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti
3
Spitalul ”Sf. Spiridon” Iasi
4
Bios Diagnostic
Obiectiv: a fost aprecierea prevalentei factorilor de risc
cardiovasculari majori la femeile la menopauza din
Romania.
Metoda: In 2005, in Romania s-a desfasurat studiul
SEPHAR, primul studiu epidemiologic care a avut ca
scop aprecierea prevalentei hipertensiunii arteriale si
a altor factori de risc CV majori in populatia adulta
a tarii noastre. Au fost inclusi 2017 subiecti cu varsta
cuprinsa intre 18-85 ani, esantion reprezentativ pentru
populatia adulta a Romaniei. Examinarea fiecarui individ
a constat intr-un chestionar completat de catre o asistenta,
masurarea tensiunii arteriale, masuratori antropometrice
si teste de laborator. In acest sub-studiu din
SEPHAR am analizat prevalenta factorilor de risc CV
majori la femeile la menopauza. Obezitatea viscerala
a fost definita la valori ale circumferintei abdominale
>102 cm la barbati si >88 cm la femei. Diabetul zaharat
a fost considerat cand glicemia ≥126 mg/dl; valoarea
intre 100-126 mg/dl a fost interpretata ca toleranta alterata
la glucoza. Sindromul metabolic a fost definit in
acord cu criteriile NCEP ATP III. Menopauza a fost
apreciata dupa istoricul pacientei de sangerari menstruale.
Rezultate: Dintre cei 2017 subiecti inclusi in SEPHAR
au fost identificate 150 femei la menopauza. Distributia
pe grupe de varsta a fost urmatoarea: 35-44 ani - 4% ; 45-
54 ani -30.6%; 55-64 ani - 41.3%; ≥ 65 ani - 24% femei.
In functie de aria de resedinta, au fost 62.6% femei in
mediu urban si 37.3% in mediu rural. Prevalenta factorilor
de risc CV majori la femeile la menopauza este
redata in tabel. Prevalenta hipertensiunii in popu latia
adulta a Romaniei a fost 45%.
Concluzii: Menopauza afecteaza nivelul tensiunii arteriale.
Cresterea presiunii arteriale dupa menopauza
pare sa se coreleze cu cresterea prevalentei altor factori
de risc CV majori (diabet, dislipidemie). Desi un numar
mare dintre femeile hipertensive la menopauza urmeaza
tratament, controlul valorilor tensionale este foarte
scazut si fara diferenta semnificativ statistica in comparatie
cu populatia adulta a Romaniei.
Femei la menopauza
(n=150)
Lotul global
(2017)
Factori risc
p
Hipertensiunea
Prevalenta
66.6% 45%

POSTER FORUM II
for the Romanian adult population, range age 18-85
yrs). The examination consisted of a nurse-completed
questionnaire, blood pressure (BP) measurement, anthro
pometrical measurements and laboratory tests. In this
sub study from SEPHAR we analyzed the pre valence
of major risk factors in postmenopausal women. The
visceral obesity was defined as waist circumference
>102 cm in males and >88 cm in females. Diabetes was
considered when glycemia ≥126mg/dl; a value between
100 and 126 mg/dl was impairing fasting glucose
(IFG). The metabolic syndrome was defined in accord
with NCEP ATP III criteria. The menopausal status was
assessed using patient’s history of menstrual bleeding.
Results: There were 150 women in postmenopausal
status from 2017 included subjects. The age distribution
was: 35-44 yrs-4%; 45-54 yrs-30.6%; 55-64 yrs-41.3%;
≥65 yrs-24% females. Depending of area of resi dence,
there were 62.6% females in urban area and 37.3% in
rural area. The prevalence of risk factors in post menopausal
women is showed in the table. The pre va lence
of hypertension in adult population in Romania was
45%.
Conclusions: The menopause affects blood pressure
levels. The BP rise after the menopause seems to be correlated
with increase of other cardiovascular risk factors
(diabetes, dyslipidemia). Despite a higher number of
hypertensives treated in postmenopausal women, the
control of BP is very low and without significant difference
in comparison with general adult population in
Romania.
Risk Factors
Hypertension
Prevalence
Awareness
Treated
Controlled
(% of all hypertensives)
Menopausal
women (n=150)
Global sample
(2017)
66.6% 45%

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Intraprocedural Complications
During Radiofrequency
Ablation
G. Ivanica, S. Pescariu, C.T. Luca, Eugenia Venescu,
Al. Gheorghiu, Alina Ivanica, A. Ivanica, St.I. Dragulescu
Timisoara Institute of Cardiovascular Diseases
Aims of the study: To observe the periprocedural complications
related to radiofrequency ablation.
Methods: We observed 2100 patients treated in Timisoara
Institute of Cardiovascular Diseases, from 1998
to 2008, who were submitted to ablation procedures for
different types of tachyarrhythmias.
Results: Periprocedural surveillance led to the following
observations:
- there was no death among the patients observed;
- cardiac perforation and tamponade – 2 cases
(0,095%) (the patients needed drainage and explorative
torachotomy, respectively);
- third-degree atrioventricular block– 2 cases
(0,095%) (1 patient with atrioventricular nodal
reentrant tachycardia and 1 patient with idiopathic
ventricular tachycardia).
- puncture site hematoma and secondary anemia,
requiring surgical drainage – 1 case (0,047%);
- puncture site arteriovenous fistula – 0 cases;
- postprocedural infective endocarditis – 0 cases;
- pneumothorax – 0 cases.
Conclusion: Radiofrequency ablation is a cura tive therapeutic
procedure for a large range of supra ventricular
and ventricular arrhythmias, with a low rate of periprocedural
complications.
POSTER FORUM II
Introducere: Numeroasele cercetări experimentale
şi date de laborator au subliniat semnificaţia valorilor
HbA1C asupra echilibrului glicemic pe perioada ultimelor
6-8 săptămâni. MOTOCU, JEBELEANU au dozat
cromatografic HBA1C la diabetici, constatând că
aceasta reflectă fidel statusul glicemic din ultimele 8
săptă mâni, diabeticii prezentând valori duble faţă de
nor mal. Astfel, acest parametru este deosebit de util
în supra vegherea de durată a controlului metabolic în
DZ.
Material şi metodă: Hb glicozilată A1c (VN=6%) a
fost determinată la 202 pacienţi diabetici, inclusiv la cei
20 pacienţi de cazuri nou depistate cu DZ, precum şi la
cei 52 pacienţi nondiabetici care prezentau la internare
valori mari ale glicemiei, toţi internaţi pentru infarct
miocardic avut.
Rezultate: Cei 182 de pacienţi diabetici cunoscuţi cu
DZ tip 2 aveau toţi Hb glicozilată A1c la valori crescute,
cu o valoare medie de 11,1±1,4% (8-15%). 52 pacienţi
aveau Hb A1c peste 13% ceea ce denotă un control
metabolic deficitar major şi prelungit. La cei 20 pacienţi
nou depistaţi cu diabet, Hb glicozilată A1c a înregistrat
valori peste valoarea normală, cu o valoare medie de
14,3±1,7% (11-16%). 14 pacienţi aveau Hb A1c >13%
deci şi aceşti pacienţi aveau un control metabolic deficitar.
Cei 52 pacienţi nondiabetici cu valori mai mari ale
glicemiei la internare aveau Hb glicozilată A1c în limite
normale cu o valoare medie de 5,3%±0,3 (5-6%).
Concluzii: Sindromul coronarian acut (IMA) se instalează
cu precădere la diabeticii cu echilibru metabolic
neco respunzător, manifestat prin glicemie à jeun ridicată
şi valori crescute ale HbA1c. Hemoglobina glicozilată
a fost la cei mai mulţi pacienţi diabetici peste 13%
ceea ce dovedeşte un control metabolic deficitar, major
şi prelungit, care poate fi cauza debutului unui accident
coronarian major.
64. Valoarea prognostică a
HbA1c la pacienţii diabetici
cu IMA
Sorina Magheru, Alina Iacobescu, F. Maghiar,
M. Popescu
Universitatea din Oradea

POSTER FORUM II
65. Stratificarea riscului de
deces intra-spitalicesc al
pacientilor cu insuficienta
cardiaca acuta: o estimare
intr-adevar utila in practica
A.O. Petris, M.D. Datcu, Dana Crisu, L. Slatineanu,
Maria Stoenescu, Georgeta Datcu, D. Iliescu
Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa”
Iasi, Romania
Introducere: Un registru al insuficientei cardiace
acute (ICA) a identificat valoarea tensiunii arteriale
sis to lice (SBP), nivelul ureei serice (BUN, mg/dl) si a
crea tininei serice (Scr, mg/dl) ca predictori utili in statifica
rea riscului de deces intra-spitalices al acestui tip de
pacienti (pts). OBIECTIV. Verificarea utilitatii aces tui
sis tem de trei variabile in predictia mortalitatii pacientilor
suferind de un sindrom cu o mortalitate redutabila
pre cum si identificarea altor variabile cu potential rol
prog nostic.
Metoda: Am utilizat datele introduse con secutiv intrun
registru local de insuficienta cardia ca acuta a pacientilor
internati in perioada iunie 2005-ianuarie 2007
in unitatea de terapie intensiva coronarieni (CCU) a
unui spital universitar din Iasi (Romania). Au fost identificati
pacientii cu risc inalt, intermediar si inalt pe
baza valorilor de departajare pentru nivelul BUN – 43
mg/dl, pentru Scr - 2, 75 mg/dl si pentru SBP – 115
mmHg. Pacientii au fost incadrati in 5 grupuri: 1. insuficienta
cardiaca decompensata (DHF); 2. insuficienta
cardiaca hipertensiva (HHF); 3. edem pulmonar acut
(APE); 4. soc cardiogen (CS) si 5. insuficienta cardiaca
a ventriculului drept (RHF).
Rezultate: Lotul a cuprins 106 pts cu ICA: DHF 25
pts (23.6%), HHF 16 pts (15.1%), APE 19 pts (17.9%),
CS 30 pts (28.3%) and RHF 16 pts (15.1%). Valoarea
medie a BUN a fost 69.83+/-50.69 mg/dl, valoarea
medie a creatininei derice – 1.52+/-0.82 mg/dl
(clearance-ul creatininei calculat cu formula Cockcroft-Gault
– 65.0+/-32.37 ml/min si antecedente
pato lo gice renale la 19.6% din pacientii intregului
lot), iar valoarea medie a SBP 117.08+/-39.85 mmHg.
Morta litatea intraspitaliceasca a fost mare – pentru
DHF 36.0%, pentru HHF 31.3%, pentru APE 15.8%,
pentru CS 70.0% iar pentru RHF 37.5%. Mortalitatea
intraspitaliceasca la pacientii cu BUN

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
To verify the utility of this three clinico-biological
vari ables in prediction of mortality in this life-threatening
syndrome and to detect some more prognosis
variables.
Methods: From the local AHF registry we use the
anonymised data related to all consecutives pts with
diagnosis of AHF admitted between June 2005 and
January 2007 in our coronary care unit (CCU) of an
university hospital from Iasi (Romania). Low, inter mediate
and high risk were identified using this cut-point
values for BUN – 43 mg/dl, for Scr - 2, 75 mg/dl and for
SBP – 115 mmHg.
Results: There were 106 pts with AHF: decompensated
heart failure (DHF) 25 pts (23.6%), hypertensive heart
failure (HHF) 16 pts (15.1%), pulmonary oedema
(APE) 19 pts (17.9%), cardiogenic shock (CS) 30 pts
(28.3%) and right ventricular heart failure (RHF)
16 pts (15.1%). The mean BUN value for all pts was
69.83+/-50.69 mg/dl, the mean serum creatinine value
– 1.52+/-0.82 mg/dl (creatinine clearance calculated
with Cockcroft-Gault equation – 65.0+/-32.37 ml/
min and renal failure his tory in 19.6% of all pts), and
the SBP mean value was 117.08+/-39.85 mmHg. The
in-hospital mortality was high – for DHF 36.0%, for
HHF 31.3%, for APE 15.8%, for CS 70.0% and for RHF
37.5%. In-hospital mortality in pts with BUN

POSTER FORUM II
medie de 12.86 ± 1.3% (14.61±1.01% - sublotul de barbati
si 11.18±1.45% in cel de femei). Valoarea ET-1 plasmatice
nu s-a corelat cu FMD sau vasodilatatia independenta de
endoteliu (p>0.21, respectiv, p>0 .28). In schimb, FMD a
prezentat o relatie semnificativa sta tistic cu FE (p0,27).
Concluzii: La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica
endotelina-1 plasmatica este crescuta si vasodilatatia
mediate de flux scazuta dar nu exista o relatie semnificativa
statistic intre acesti doi parametri. Parametrii
hemodinamici se coreleaza cu valoarea ET-1, nu si cu
FMD. Ecografia vasculara certifica existenta disfunctiei
endoteliale dar nu si gradul afectarii hemodinamice
la pacientii cu ICC. Prin dozarea ET-1 plasmatice se
poate evalua atat disfunctia endoteliala cat si gravitatea
clinica si statusul hemodinamic in ICC.
Evaluation of endothelial
dysfunction in patients with
congestive heart failure
Liliana Slatineanu, Viviana Aursulesei, Antoniu Petris,
Georgeta Datcu
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa”
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi
Background: The relation between endothelial dysfunction
and heart failure has already been established.
We simultaneously evaluated the endothelial dysfunction
by two independent methods (plasma endothelin-
1 and vascular ultrasound (flow-mediated dilatation
- FMD) in order to quantify their correlation with the
morphological and haemodynamic alteration of the
heart.
Materials and Methods: We included 71 pa tients with
NYHA class II - IV ischemic and/or alcoholic congestive
heart failure. The ejection fraction was lower
than 40%. The sex distribution was 36 men (50.7%)
and 35 women (49.3%). We excluded patients who
suffered from chronic renal failure, malignancies, systemic
autoimmune disorders, liver cirrhosis. The echocardiography
evaluated the chambers dimensions, valvular
regurgitations, ejection and shortening fraction,
systolic pulmonary artery pressure, cardiac output.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
All patients were assessed for endothelin-1, usual hema
tological and biochemical tests, chest X-ray and
electro cardiogram. The vascular echography eva luated
FMD and endothelium-independent dila tation of the
brachial artery.
Results: The plasma level of endothelin-1 was increased
in all patients (5,2775 ± 2,65 fmol/ml). The value of ET-
1 was associated with NYHA class of congestive heart
failure (p

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
POSTER II
67. Prevenţia secundara
medicamentoasa la femeile
in postmenopauza cu boala
cardiovasculara
A. Sitar-Taut, M. Cebanu, D. Zdrenghea, D. Pop
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu
Hatieganu”Cluj-Napoca
Scop: este bine cunoscut ca femeile cu boala cardiovasculara
sunt subtratate (incluzând terapia medica mentoasa).
Acest aspect a fost mai puţin studiat referitor la
drogurile care sunt utilizate pentru prevenţie secundara.
Metoda: intr-o comunitate urbana din România, a fost
studiat, din punct de vedere al prevenţiei secundare
medicamentoase, un lot reprezentativ de 150 femei
in postmenopauza, cunoscute cu boala ischemica cardiacă.
Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute pe
un eşan tion similar de bărbaţi cu vârsta peste 55 ani, cu
boala ische mică. Studiul s-a desfăşurat utilizând fisele
medi cilor de familie.
Rezultate: in concordanţă cu literatura, au fost considerate
ca făcând parte din categoria drogurilor de prevenţie
antiagregantele plachetare, statinele, betablo cantele
si IECA. Aspirina a fost utilizata la 56.4% dintre
femei, respectiv la 72.5% dintre bărbaţi (p0.05), betablocantele in 69.1% si
74.3 % (p>0.05), iar statinele in 48.9% si 48.6% (p>0.05).
Chiar daca nu reprezintă droguri de prevenţie, un procent
important de pacienţi au fost trataţi cu nitraţi
(36.2% femei, 43.1% bărbaţi p>0.05) si blocante de
canale de calciu (31.9% femei si 19.3% bărbaţi p0.05), PCI 5.3 % la femei si
13.8% la bărbaţi (p55 years with ischaemic heart disease.
The study was carried out using general practitioner’s
files.
Results: In according to literature, there were considered
as preventive drugs: antiplatelet agents, statins, beta
blockers and ACEI. Aspirin was used in 56.4% of
the women and 72.5% of the men (p0.05), beta blockers in 69.1%
and 74.3 % (p>0.05) and statins in 48.9% and 48.6%
(p>0.05). Even if they don’t represent preventive drugs,
a significant percent of the patients were treated with
nitra tes (36.2% women, 43.1% men p>0.05) and with
calcium channel blockers (31.9% women and 19.3%
men p

POSTER II
almost equal in men and women, ACEI are less used
in women. The maximum use of preventive drugs in
women was registered after acute myocardial infarction
(beta blockers-85.7%, statins-50%, aspirin-60.7%,
ACEI-75%). In turn, the myocardial revascularization
by CABG and PCI is low in both groups , but much less
in women than in men: CABG 1.1% in women, 4.6%
in men p>0.05, PCI 5.3 % in women and 13.8% in men
p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
of arterial stiffness (AS) stroke volume index/pulse
pressure ratio (ISV/PP).
Material and methods: we studied 147 patients 92
hyper tensives (mean age 60.72±6.4, 57.6% females,
with out diabetes) and 55 matched normotensives.
Caro tid-femoral PWV (Complior) was evaluated in a
basal manner and using pharmacodynamic study for
defining central NOAS relation: NO dependent/indepen
dent vasodilation were studied using Ventolin
spray (DPWVC-F % = BRC-F) and sublingual NTG
(DPWVC-F % = NRC-F) respectively. ISV was determined
by echocardiography, peripheral PP after blood
pressure measurement, aortic PP estimated with
Complior. The relations with risk factors were evaluated
in a basal moment and after 6, 12 months of antihypertensive
treatment.
Results: 1. PWV is related with hemo dynamic para meters:
systolic blood pressure (SBP), peripheral and aortic
PP (p

POSTER II
asupra rigiditatii arteriale, dar la nivel individual efectul
independent este inconstant.
The effects of metabolic
syndrome on arterial stiffness
Viviana Aursulesei, Georgeta Datcu, M. D. Datcu,
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa”
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi
Objective: metabolic syndrome (MS) is characterized
by an increased risk of cardiovascular morbidity and
mortality. The coexistent arterial stiffness might be
responsible at least in part for this type of evolution. We
investigated how the clustering of the risk factors of the
MS determine central or peripheral arterial stiffening.
Methods and materials: we studied 73 consecutive
patients with MS according NCEP-ATP III criteria
and 43 matched control subjects. The patients were
categorized according to the type and number of traits
of the MS (72% arterial hypertension, 36% abdominal
obesity, 41% low HDL-cholesterol, 47% high tryglicerides,
39% abnormal oral glucose tolerance). Arterial
stiffness was assessed using Complior method (carotidfemoral
and carotid-radial pulse wave velocity PWV,
estimated central pulse pressure PP), ISV/PP stroke
volume index/pulse pressure and β index (carotidian
ultrasound).
Results: 1. PWV values increased with number of
traits of MS after adjusting for confounders factors
and other cardiovascular risk factors (ANCOVA). It is
a significant difference between PWV and β index in
MS as compared with control subjects (carotid-femo ral
PWV +17.02%, p< 0.03; carotid-radial PWV +10.9%,
p=0.02; β index +7.89%, p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
alte teritorii; 27,8% AOMI+boala coronariana; 13,5%
AOMI+afectare cerebrovasculara; 15,7% afectare arteriala
multipla. 2. Nivelul glicemiei, TA sistolica, fumatul
reprezinta factori independenti de predictie a afectarii
clinice severe in AOMI (ANCOVA); in sublotul cu diabet
zaharat relatia cu asocierea de factori de risc/afectare
clinica manifesta in alte teritorii este semnificativa
statistic (p0,9 mm.
Concluzii: 1. AOMI in populatia studiata este frecvent
o “boala sistemica”; determinarea IGB si IMT creste
acuratetea evaluarii clinice. 2. Diagnosticul se stabileste
tardiv si este corelat cu stadiul clinic avansat si cu leziuni
angiografice extinse. 3. Profilul cardio-metabolic este
slab controlat in momentul diagnosticului. 4. Este
necesara implementarea unui sistem integrat de preventie,
depistare activa si tratare agresiva a bolii arteriale
periferice.
Clinical and angiographic
profile of patients with lower
extremity arterial disease
M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, D. Iliescu,
Irina Costache, Liliana Slatineanu
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa”
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi
POSTER II
19.7% genetic factor, 23.8% NCEP-ATP criteria for
metabolic syndrome, 22% prior revascularization +
amputation, 25.7% prior cardio vascular morbidities,
58% 2 risk factors), angiography (82% thrombosis:
45.4% superficial femoral artery-SFA, 7.4% profunda
femoral artery-PFA, 11% iliac arteries, 4.3% popliteal
artery, 26.2% calf arteries, 5.7% occlusion of lower
limb arteries), 18% stenosis (unique/multiple, 77% of
SFA). Ankle-brachial index (ABI) was evaluated in 627
patients (43.7%). Arterial disease in other territories
was evaluated by clinical exam, vascular ultrasound
(atheroma plaques, intima-media thickness IMT in 582
patients-40.6%), ecg and echocardiography.
Results: 1. There are some clinical subgroups: 43% PAD
without other manifest cardiovascular disease; 27.8%
PAD+coronary disease; 13.5% PAD+cerebrovascular
disease; 15.7% multiple arterial disease. 2. Glycemic
values, systolic blood pressure, active smoking are
independent predictors of severe clinical PAD (ANCO-
VA); in diabetic patients it is a significant corre lation
with associated risk factors/manifest clinical arterial
disease in other territories (p0.9 mm.
Conclusions: 1. PAD in the studied cohort is often a
“systemic disease”; using ABI and IMT the accuracy
of clinical evaluation is higher. 2. There is a tardive
diagnosis for PAD, related with advanced clinical status
and extensive angiographic lesions. 3. Cardio-metabolic
profile has a poor control at the moment of diagnosis.
4. It is strongly necessary to create an integrated system
for prevention, active detection and aggressive therapy
for PAD.
Objectives: 1. to identify the vulnerable patient with
peripheral (lower extremity) arterial disease PAD according
to the clinical status and cardio-metabolic risk
factors. 2. to establish clinical and angiographic correlations.
Material and methods: retrospective analysis of a
cohort including 1432 consecutive patients, hospitalized
between 2002-2008, with certain diagnosis of PAD. The
diagnosis protocol included history interview, clinical
arterial exam (29% stage II B Leriche), conventional
risk factors profile (mean age 56.4±4.5 years, 87.3%
males, 81.6% active smokers, 37.8% diabetes, 4.3%
obese, 42.7% dyslipidemia, 39% arterial hypertension,

POSTER II
71. Putem evalua prin ecografie
vasculara modificarile functiei
endoteliale la pacientii cu
insuficienta cardiaca
Liliana Slatineanu, Viviana Aursulesei,
Georgeta Datcu
Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa“
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi
Scop: Multe studii publicate pana in prezent in literatura
au demonstrat existenta unei relatii puternice
intre disfunctia endoteliala si insuficienta cardiaca.
Obiectivul acestui studiu a fost de a evalua disfuncţia
endotelială prin ecografie vasculara (o metoda nu foarte
scumpa, relativ usor de efectuat, dar desi stan dardizata
inca nevalidata pentru aceasta categorie de pacienti) la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică (ICC).
Material şi metodă: Lotul de studiu a inclus 71 de
pacienţi cu ICC (clasa II-IV NYHA) având vârsta medie
de 72,07± 3,2, din care 50,7% barbaţi şi 49,3% femei.
Toţi pacienţii au avut fracţia de ejecţie (FE) sub 40%.
Criteriul de selecţie a fost cardiomiopatie dilatativă
ische mică şi/sau alcoolică. Au fost excluşi pacienţii cu
valvulopatii, cardiopatii congenitale sau alte afecţiuni
care ar fi putut influenţa rezultatele (hipertensiune arterială,
infarct miocardic acut, angina pectorala, accident
vascular cerebral recent, dislipidemie, diabet zaharat).
La toţi pacienţii s-au efectuat o serie de determinări
hematologice şi biochimice uzuale, electrocardiograma,
radiografia toracică. Ecocardiografic s-au măsurat dimen
siunile cavităţilor cardiace, fracţia de ejecţie (FE),
fracţia de scurtare (FS), presiunea în artera pulmonară,
regur gitările valvulare. Am evaluat debitul cardiac
(DC), indexul cardiac (IC) şi rezistenţa vasculară siste
mică (RVS). Prin ecografie vasculară am evaluat
vaso dilataţia dependentă (FMD) şi independentă de
endo teliu (EID). Măsurătorile s-au efectuat la nivelul
arterei brahiale. Cu ajutorul formulelor de calcul am
deter minat complianta si distensibilitatea.
Rezultate: FMD a fost scăzută la toţi pacienţii cu
ICC (7,574±0.8%), mai ales în lotul de femei faţă de
bărbaţi (6.54±0.57%, versus 8.61±0.48%). Vasodilataţia
independentă de endoteliu a avut o valoare medie de
12.86±1.3% (14.61±1.01% la bărbaţi şi 11.18±1.45%
la femei). Presiunea arterială medie a fost de 97.43 ±
6.78mmHg. FMD s-a corelat cu FE (p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
and other conditions which could influence the results
(hypertension, acute myocardial infarction, stroke,
dysli pidemias, pectoral angina, diabetes mellitus).
All patients were assessed with usual hematologic
and biochemical tests, electrocardiogram, chest X-
ray. The echocardiographic assessment evaluated the
heart chambers dimensions, left ventricular ejection
frac tion (EF) and shortening fraction (SF), systolic
pul mo nary artery pressure, valvular regurgitation.
We deter mined cardiac output (CO), cardiac index
(CI), systemic vascular resistance (SVR). The vascular
echo graphy evaluated the parameters of the brachial
artery. Flux mediated vasodilation (FMD) and
endothelial independent vasodilation (EID) was measured
by vascular ultrasound in the brachial artery. We
determined compliance and distensibility.
Results: The flow mediated dilatation was decreased for
all the studied patients (7,574±0,8%), more in women
(6,54±0.57%) than in men (8,61±0.48%). The flow
inde pendent dilatation was 12.86±1.3% (14.61±1.01%
in men and 11.18±1.45% in women). Mean arterial
pre ssure was 97,43±6,78 mmHg. FMD was correlated
with EF (p

POSTER II
Comorbidities in patients with
peripheral arterial disease
Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei,
Irina Girleanu, Anca Marandiuc
Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T. Popa”
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi
Purpose: the evaluation of co-prevalence of atherosclerotic
vascular disease in patients with peripheral
arterial disease and the impact on patient’s prognosis.
Method and material: we enrolled data from 127 patients
with lower extremity peripheral arterial disease
stage II-IV, admitted in Iasi Cardiology Clinic I, between
January 2005-March 2008, for angiographic
explo ration. Diagnosis of peripheral arterial disease
(PAD) was presumed clinically and confirmed by ankle
brachial index and angiographic or angioRM explorations
of lower extremity arteries. The assessment of
comorbidities involved: 1. cardiac diseases- arterial
hypertension, cardiovascular arterial disease (history
of acute myocardial infarction or angina), heart failure,
alcoholic cardiomiopathy – evaluated by ECG and
echocardiography; 2. diabetes mellitus; 3. renal function
– evaluated using serum creatinine clea rance; 4.
cerebrovascular disease (history of stroke or transient
ischemic attack); 5. lipids abnormalities.
Results: 86.6% of patients with PAD had comorbidities
which support the idea that the patient with PAD has
a plurivascular disease. PAD patients were more likely
to have widespread atheromatous disease in multiple
vascular beds (72,4%). Hypertension was associated
in 85% of cases, dyslipidemia in 70% of cases, diabetes
in 33% of cases and impaired renal function in 53,5 of
cases. We found that from 127 men with PAD 56.6%
had coronary artery disease and 4,7% had an ischemic
cere bral infarction.
Conclusion: the patient with PAD needs a complex
and careful evaluation of atherosclerotic risk factors
and target organs damage (heart, brain, and kidney).
The association between comorbidities has a negative
impact on the prognosis and subsequent evolution of
the patient.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
73. Severitatea emboliei
pulmonare la pacienţii
spitalizaţi cu tromboză venoasă
profundă a membrelor
inferioare – studiu retrospectiv
Mihai Balint, Rodica Avram, Florina Pârv,
Claudiu Popa, Tudor Ciocârlie
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”
Timişoara, Clinica de Cardiologie, Spital Clinic
Judeţean de Urgenţă, Timişoara
Scopul lucrării: Am efectuat un studiu retrospectiv
privind existenţa unei relaţii între gradul de extindere
a trombozei venoase profunde (TVP) a membrelor
inferioare, factorii de risc asociaţi şi severitatea emboliei
pulmonare (EP) la pacienţi internaţi.
Material şi metodă: Studiul retrospectiv a inclus 288
de pacienţi (cu vârste între 24 şi 89 de ani) cu TVP
a membrelor inferioare dintre care 78 (27%) cu EP,
spitalizaţi în Clinica de Cardiologie în ultimii 6 ani.
Diagnosticul s-a pus pe baza tabloului clinic, a modificărilor
electrocardiografice, pe datele de eco cardiografie
şi ultrasonografie Doppler vasculară pentru
TVP şi, respectiv, pe informaţiile furnizate de explorările
imagistice (radiografie toracică, scintigrafie de
per fuzie pulmonară şi, mai recent, angiotomografia
com puterizată de tip multislice) pentru EP.
Rezultate: Am înregistrat 151 pacienţi (52,43%) cu
TVP gambieră (grupul A), 132 pacienţi (45,83%) cu
TVP iliofemurală (grupul B) şi 5 pacienţi (1,73%) cu
TVP extinsă la întreg membrul inferior (grupul C). Am
remarcat predominenţa sexului feminin, indiferent de
localizarea TVP (72,18% în grupul A, 65% în grupul
B şi 80% în grupul C). Cei 78 de pacienţi internaţi cu
EP au cuprins 52 de femei (66,67%) şi 26 de bărbaţi
(33,33%), TVP iliofemurală ca substrat morfopatologic
fiind mai frecventă (51,28%) decât cea gambieră
(43,58%). EP pe fond de TVP gambieră a fost întâlnită
predominant la pacienţi tineri (vârstă medie 37,1±10,3
ani) care au avut intervenţii chirurgicale fără protecţie
prealabilă cu anticoagulant (7 cazuri), graviditate (5
cazuri), obezitate (5 cazuri), tumori maligne avansate
(4 cazuri), dar şi la cei vârstnici (peste 65 de ani), cu
obezitate (5 cazuri), imobilizare prelungită la pat (4
cazuri) şi cu tumori maligne (4 cazuri). EP pe fond
de TVP iliofemurală a fost mai frecventă la pacienţii
vârstnici cu imobilizare prelungită la pat (10 cazuri),

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
obezitate (8 cazuri), intervenţii chirurgicale neprotejate
cu anticoagulant (6 cazuri), neoplazii (6 cazuri), pe
când pacienţii tineri (vârsta medie 40,6±2,5 ani) au fost
afectaţi prin obezitate (7 cazuri), intervenţii chirurgicale
neprotejate cu anticoagulant (5 cazuri) şi neoplazii (2
cazuri). Au decedat 18 pacienţi prin cord pulmonar
acut, 6 (33,33%) cu TVP gambieră şi 12 (66,67%) cu
TVP iliofemurală, având condiţii favorizante neoplazii
(6 cazuri), imobilizare prelungită la pat (6 cazuri),
obezitate (4 cazuri) şi intervenţii chirurgicale anterioare
(2 cazuri). Jumătate dintre pacienţii decedaţi aveau
asociată şi patologie cardiacă severă.
Concluzii: Sexul feminin, neoplaziile, imobilizarea
prelungită la pat, obezitatea, intervenţiile chirurgicale
neprotejate prin anticoagulare şi patologia cardiacă
severă constituie factori de risc în strânsă legătură cu
prognosticul defavorabil în EP. Aceste condiţii par să fie
la fel de importante ca şi localizarea topografică a TVP,
impunând ca o necesitate profilaxia cu anticoagulant a
EP.
Severity of pulmonary
embolism in hospitalized
patients with lower limb
deep vein thrombosis –
a retrospective study
Mihai Balint, Rodica Avram, Florina Pârv,
Claudiu Popa, Tudor Ciocârlie
University of Medicine and Pharmacy “Victor Babeş”
Timişoara, Cardiology Clinic, Emergency County
Hospital, Timişoara
POSTER II
exa mination, perfusion lung scintigraphy and, lately,
multislice chest CT scan for PE.
Results: We recorded 151 patients (52,43%) with calf
DVT (group A), 132 patients (45,83%) with iliofemural
DVT (group B) and 5 patients (1,73%) with total lower
limb DVT (group C). We noted the preponderance of
women irrespective of DVT spreading degree (72,18%
in group A, 67,88% in group B and 80% in group C).
The 78 patients admitted for PE consisted of 52 women
and 25 men. The iliofemural DVT as underlying base
was more frecquent (51,28%) than calf DVT (43,58%).
Calf DVT related PE was recorded in young patients
(mean age 37,1±10,3 ani) who suffered unprotected by
anticoagulation surgical procedures (7 cases), pregnancy
(5 cases), obesity (5 cases), advanced malignant tumors
(4 cases) and in elderly (over 65 years) with obesity (5
cases), prolonged bed immobilization (4 cases) and
malignancy (4 cases). Iliofemural DVT related PE was
nore frecquent in elderly with prolonged bed immobilization
(10 cases), obesity (8 cases), unprotected
by anticoagulation surgical procedures (6 cases), neoplasic
disease (6 cases), while young patients (mean
age 40,6±2,5 ani) were affected by obesity (7 cases),
unprotected by anticoagulation surgical procedures (5
cases) and neoplasic disease (2 cases). 18 patients died
by acute cor pulmonale, 6 of them (33,33%) having calf
DVT and 12 (66,67%) iliofemural DVT, associated with
malignancy (6 cases), prolonged bed immobilization
(6 cases), obesity (4 cases) and surgical procedures (2
cases). Half of death patients were suffering associated
severe cardiac disease.
Conclusions: Women, malignancy, prolonged bed
immo bilization, obesity, unprotected by anticoagulation
surgical procedures and severe cardiac disease are risk
factors associated to poor prognosis in PE and they
seem to have the same importance as DVT location.
Therefore in these circumstances PE prophylactic therapy
becomes necessary.
Introduction: We explored the relationship between
deep vein thrombosis (DVT) spreading degree, associated
risk factors and pulmonary embolism (PE) in
hospitalized pacients.
Materials and methods: This retrospective study
included 288 patients (age 24 to 89 years) admitted
for DVT, 78 of them (27%) for PE and all of them
hospitalized in Cardiology Clinic during last 6 years.
Diagnosis was based on clinical features, electrocardiographic
changes, echocardiographic and vascular
Doppler ultrasonography data for DVT and, respectively,
on informations provided by chest X-ray

POSTER II
74. Acuratetea ecocardiografiei
ultraportabile in evaluarea
patologiei cardiace – studiu
comparativ cu ecocardiografia
standard
Sorin Giusca, Ruxandra Jurcut, Razvan Ticulescu,
Dafina Dumitru, Aurora Vladaia, Oana Savu,
Ramona Cazacu, Carmen Ginghina
Departamentul de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare
“Prof. Dr. C. C. Iliescu “, Bucuresti
Obiective: Dezvoltarea tehnologica din ultimele decade
a permis miniaturizarea ecocardiografelor ceea ce a dus
mai departe la o crestere a portabilitatii. Obiectivul studiului
nostru a fost evaluarea rolului clinic si educa tional
a unui aparat ecocardiografic ultraportabil (EcUP)
utilizat de catre un medic rezident cardiolog in ana liza
diferitelor aspecte morfologice ale cordului.
Materiale si metode: 56 de pacienti consecutivi internati
in Departamentul de Cardiologie al Institutului
de Boli Cardiovasculare “Prof Dr C. C. Iliescu” au fost
examinati de catre medici rezidenti cu nivel 1 de pregatire
(criterii ASE) utilizand un EcUp cu soft dedicat
eva luarii cordului capabil de redare imagini in mod B.
Stan dardul de aur pentru comparatie a fost examenul
eco cardiografic efectuat de catre medici specialisti cu
nivel 3 de pregatire in ecocardiografie utilizand aparate
cu dotari standard (ESD). Au fost analizati mai multi
parametri: tulburari de cinetica segmentare (TCS),
modificari la nivelul valvei mitrale (MVM), modificari
la nivelul valvei aortice (MVA), prezenta lichidului pericar
dic (LP), dilatarea si hipertrofia de ventricul stang
(VS). Analiza statistica a presupus determinare coeficientului
kappa de corelatie (k), sensibilitatii (Sn), specificitatii
(Sp), valorii predictive negative (VPN) si pozitive
(VPP) pentru fiecare dintre parametrul studiat
Rezultate: Pe baza ecogenicitatii, examinarile cu EcUp
si ESD au fot posibile la 52 dintre cei 56 de pacienti (26
femei, varsta medie 60±11.95 ani). Analiza TCS a aratat
o corelatie moderata (k=0,56) cu evaluarea stan dard.
Corelatii substantiale au fos evidentiate in cazul analizei
MVM (k=0,72), MVA (k=0,76) si LP (k=0,65). In
cazul dilatarii de VS corelatia a fost excelenta (k=0,81),
evaluarea hipertrofiei VS avand o corelatie substan tiala
(k=0,67). Sp foarte bune s-au inregistrat in cazul evalaurii
valvulopatiilor si efuziunii pericardice (MVM -
97,4%, MVA - 100% si LP - 100%) cu rezultate totusi
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
infe rioare in cazul Sn si VPN. O evaluare hemodinamica
completa a valvelor prostetice si native precum si a
hiper tensiunii pulmonare nu a fost posibila datorita
limitarilor tehnice.
Concluzii: EcUp este un instrument util in evaluarea in
salon a pacientilor din punct de vedere al dimensiunilor
si grosimii peretilor ventriculari, functiei sistolice a ventricului
stang si a valvulopatiilor semnificative. Totusi,
pre zinta limitari tehnice in ceea ce priveste analiza
hemo dinamica, un element important in practica cardiologica.
Nu in ultimul rand, EcUp se poate dovedi un
dispozitiv util in pregatirea medicilor rezidenti cardiologi
daca este combinat cu ESD.
Accuracy of hand-held
echocardiography for bedside
diagnostic evaluation in a
tertiary cardiology center
– comparison with standard
echocardiography
Sorin Giusca, Ruxandra Jurcut, Razvan Ticulescu,
Dafina Dumitru, Aurora Vladaia, Oana Savu,
Ramona Cazacu, Carmen Ginghina
Department of Cardiology, Institute of Cardiovascular
Diseases “Prof.dr.C.C.Iliescu”, Bucharest, Romania
Objectives: The technological advancement seen in
recent decades has made possible the development of
compact, miniaturized and battery-powered echocardiographic
systems. The aim of our study was to assess
the clinical and educational role of a basic hand-held
echocardiographic device (HHE) used by a trainee in
car diology in evaluating different morphological elements
of the heart.
Methods: 56 consecutive patients (pts) admitted in
our Cardiology Department had an echocardiographic
exam performed by cardiology trainees with a level 1
train ing in echocardiography (ASE criteria) using a
4th type HHE with B-mode potential only. The gold
standard for comparison was an echocardiography performed
by level 3 echocardiographers using a stan dard
echocardiography device (SED). Several para meters
were analyzed: the presence of wall motion abnor malities
(WMA), aortic valve abnormalities (AVA), mitral

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
valve abnormalities (MVA), the presence of peri cardial
effusion (PE), as well as the presence of a dila ted or
hypertrophied left ventricle (LV). The Kappa coefficient
of correlation between the two methods (k) was
determined, along with the sensitivity (Sn), speci ficity
(Sp), negative predictive value (NPV) and positive
predictive value (PPV) for each of the analyzed parameters.
Results: Based on pts echogenicity, both HHE and
SED examinations were possible in 52 of the 56 pts
(26 women, mean age 60.0±11.9 years). There was
a moderate correlation in the assessment of WMA
(k=0.56) with a substantial agreement for MVA (k=0.72),
AVA (k=0.76) and PE (k=0.65). There was excellent
agree ment for LV chamber dilatation identification
(k=0.81), with substantial agreement for LV walls hypertrophy
(k=0.67). Valvular and pericardial disease were
determined by HHE with good Sp (MVA - 97.4%, AVA
-100% and PE - 100%), although the Sn and NPV were
lower. A complete hemodynamic evaluation of patients
with native or prosthetic dysfunctional valves, as well
as pulmonary hypertension, was not possible using
HHE due to its technical limitations in determining
hemodynamic parameters.
Conclusions: Bedside evaluation using HHE is helpful
for assessing LV chamber and walls dimensions, LV
systolic function, and significant valvular disease. For
technical reasons, the method has limitations regarding
hemodynamic assessment, an important issue in the
cardiology tertiary center. In a University Cardiology
Hospital, HHE may be very useful as a teaching instrument
in echocardiography for cardiology trainees if
combined with SED.
75. Tratamentul hipertensiunii
arteriale şi riscul de accident
vascular cerebral
Floridor Adam, Anca Popa, Raluca Ciomag,
Crina Sinescu
Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenta
”Bagdasar”, Bucuresti
Obiectiv: Numeroase studii confirma importanta detec
tarii si tratamentului hipertensiunii arteriale in prevenirea
bolilor cerebrovasculare. Studiul de fata analizeaza
prevalenta hipertensiunii tratate si netratate la
pa cientii cu accident vascular cerebral.
POSTER II
Material si metoda: Au fost luati in studiu121 de pacienti
cu varste intre 46 si 85 de ani admisi in clinica de
cardiologie a spitalului “Bagdasar-Arseni” in perioada
februarie 2002-decembrie 2007 pentru diverse patologii
cardiace (cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca
con gestiva, hipertensiune arteriala) care dezvolta un
acci dent vascular cerebral in cursul spitalizarii sau care
au un istoric recent de accident vascular cerebral, avand
internari anterioare intr-o clinica de neurologie.
Rezultate: Din totalul pacientilor, 67 erau hipertensivi
cunoscuti (55,37%), restul neavand istoric de hiper tensiune
(44,63%). Din totalul celor cu istoric de hiper tensiune
23 de pacienti (34,32%) erau tratati iar 44 (65,68%)
erau netratati. Din cei fara istoric de hiperten siu ne 17
pacienti (31,48%) erau hipertensivi nou desco pe riti,
restul fiind normotensivi. Rezulta o prevalenta tota la a
hipertensiunii de 69,42% la pacientii cu accident cerebral.
Dintre hipertensivi doar 23 (27,38%) erau tratati,
restul fiind netratati inaintea episodului acut.
Concluzii: Pacientii cu accident cerebral au o prevalenta
mare a hipertensiunii arteriale. Aproape trei sferturi
dintre hipertensivi sunt netratati inaintea episodului
acut cerebral. Aceste date readuc in prim plan
importanta preventiei primare a accidentului vascular
cerebral prin tratamentul antihipertensiv.
76. Rezultatele postinfarct
miocardic ale terapiei cu
Irbesartan la pacientii cu
DZ tip 2 si hipertensivi
Dr. Doina Rosu 1 , L. Vasiluta 1 , D. Pascut 1 , Alina Feiler 1 ,
Deliana Tanasie 2
1
Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara
2Spitalul Clinic Municipal Timisoara
Scopul lucrarii: DZ tip2 si HTA sunt doi dintre factorii
de risc cei mai agresivi de crestere a riscului de
eve ni mente cardiovasculare atat pre cat si postinfarct
mio cardic; pentru scaderea riscului este obligatoriu
con trolul metabolic si al HTA.
Terapia cu sartani prin inhibarea sistemului reni naangiotensiva
(excesiva postinfarct) poate reali za protectia
dubla cardiaca si vasculara (previne remo delarea
ven triculara si proliferarea neointimala excesiva endoteliala)
si controlul valorilor TA.

POSTER II
Material si metoda: S-au luat in studiu un numar de
83 pacienti(P) cu DZ tip 2 si hipertensivi care au fost
inter nati in T.I. Coronarieni la S. C. J. U. Timisoara
timp de 2 ani si care au fost diagnosticati cu infarct mio -
cardic acut cu insuficienta cardiaca KILLIP I-III, fiind
trombolizati cu Streptokinaza/Reteplaza.
La toti P din studiu s-a administrat terapia combinata
standard postinfarct la care s-a adaugat Irbesartan intre
ziua 4 si ziua 14 in doze progresiv crescande (75mg-
300 mg) pana la atingerea tintei terapeutice pentru controlul
valorilor tensionale (TA

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
sca zuta si 34P(37%) cu HRV normala; Lot 2: 92P cu Fe
>30% din care 51P(55%) cu HRV scazuta si 41P \(45%
cu HRV normala). Astfel s-au format Lot 3: 109 P cu
HRV scazuta indiferent de FE format (indi ferent de FE)
si Lot 4: 75 P cu HRV normal (indiferent de FE).
Parametri urmariti Lot1 Lot2 Lot3 Lot4
Mortalitatea la 3 luni 11,9% 7,6% 12,8% 5,66%
Mortalitatea la 1 an 15,67% 7,6% 16,5% 8%
Mortalitatea la 2 ani 21,7% 19% 25,68% 12%
Hospitalizare la 2 ani pt. IC 35,8% 30% 33% 32%
Aritmii la 2 ani 26,8% 20,6% 28% 17,3%
Recurenta ischemiei la 2 ani 14,1% 12,24% 15,59% 12%
P s-au urmarit si evaluat in functie de urmatorii parametrii:
mortalitate la 3 luni si 2 ani, hospitalizarea pt IC
agravata (definita ca scaderea ecocardiografica cu mai
mult de 10% a FEVS), prezenta aritmiilor, recurenta
ischemiei/infarctului.
Concluzii: 1. HRV scazuta postIMA este un predictor
inde pendent pentru mortalitatea la 3 luni si un an si
arit mica (la fel ca si FEVS), iar asocierea cu o FEVS

POSTER II
Followed Cardiac Events Group 1 Group 2 Group 3 Group 4
Mortality at 3 months 11,9% 7,6% 12,8% 5,66%
Mortality at 1 year 15,67% 7,6% 16,5% 8%
Mortality at 2 years 21,7% 19% 25,68% 12%
Hospitalisation for CI in 2 years 35,8% 30% 33% 32%
Arithmyas in 2 years 26,8% 20,6% 28% 17,3%
The recurence of the ischemya
in 2 years
14,1% 12,24% 15,59% 12%
The patients have been folowed up and evaluated by
the next parameteres: mortality at 3 months,1 and 2
years, hospitalization for aggravated HF (defined by the
echografic lowerage with more than 10% of the LVEF),
the presence of the arithmyas, the recurrence of the
ischemia/infarct.
Conclusions: 1. Post AMI lowered HRV is an independent
predictor for the mortality at 3 months and 1 year,
and for the arrhythmias at 2 years (LVEF as well), and
the association between HRV and LVEF

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
La 6 luni post procedural pacientul este asimptomatic,
în ritm ventricular stimulat, fără tahiaritmii susţinute
la monitorizarea Holter.
Concluzii: DAVD poate se poate manifesta tardiv
printr-un spectru larg de tahiaritmii (fibrilaţie atrială,
tahicardie ventriculară polimorfă, bradicardie sinusală),
deşi clasic debutul său este în decadele 2-4 de viaţă.
Cardiostimularea electrică permanentă în combinaţie
cu medicaţia antiaritmică poate reprezenta o soluţie
tera peutică la pacientul vârstnic.
Polymorphic tachycardias
associated with sick sinus
syndrome – a type of onset in
arrhythmogenic right
ventricular dysplasia in
aged persons
Mihaela Grecu, Andrei Lozba, Mircea Balasanian,
Cristian Statescu, Catalina Arsenescu Georgescu
Cardiovascular Diseases Institute “Prof. Dr. George I.
M. Georgescu” Iasi
Introduction: Arrhytmogenic right ventricular dysplasia
(ARVD) is a cardiomyopathy characterized by fatty
infil tration of right ventricular (RV) wall, with clinical
mani festations such as syncopes, ventricular tachyarrhyt
mias and sudden death, appearing especially in
young patients. There have been reported sporadic cases
of ARVD with late onset (after 65 years of age).
Objectives: There is presented the evolution of a 67 year
old patient, with recent episodes of paroxysmal atrial
fibrillation (PAF) appearing on sinus bradycardia (SB),
that was referred to us for an episode of lipothymia
during rest, associated with fast rate palpitations, with
a duration of over an hour. The clinical hypotesis was
atrial flutter with 1:1 atrioventricular conduction, due
to the history of sick sinus syndrome and PAF. The ECG
recorded during the episode revealed broad complex
tachycardia 220/min, left bundle branch block aspect,
with morphological criteria for ventricular tachycardia
(VT), that imposed electrical DC cardioversion. The
Holter monitoring revealed SB 34-80/min, per manent
right bundle branch block, short episodes of PAF,
POSTER II
frequent systematized premature ventricular beats and
episodes of non sustained VT. Late ventricular po ten -
tials were present. Ecocardiography revealed a dila ted
(41 mm) and hypertrabeculated RV, asso cia ted with
systolic dysfuction and an aneurysm of the inferolateral
wall of the RV. The coronarography exclu ded the
ischemic etiology of the VT. The endocavitary electrophysiological
study indicated the suspicion of a RV
structural substrate (ARVD), because the programmed
ventricular stimulation, performed during PAF, has
induced VT with RV origin, with different morphology
than that of the clinical tachycardia, with haemodynamic
instability, supressed by overdrive stimulation. The
induction of polymorphic VT represented a major criterium
for ARVD. Due to the indisponibility of an ICD,
the therapeutic solution was the association between
amiodarone and VVI pacing. After 6 months of followup,
the patient is asymptomatic, in ventricular paced
rhythm, without sustained arrhytmias revealed by
Holter monitoring.
Conclusions: ARVD could have a late onset charac terized
by a multitude of tachyarrhytmias (AF, poly morphic
VT, SB), in spite of its classical onset in the 2nd –
4th decade. The association between permanent pacing
and antiarrhytmic drugs could be a therapeutic option
in aged patients.
79. Studiu asupra factorilor
clinici cu valoare predictiva
pentru rezultatul testului de
inclinare la pacientii cu risc de
sincopa vaso-vagala
C. David, C. Podoleanu, M. Dorgo, E. Carasca
Clinica Medicala nr 4, UMF Targu Mures, *Ospedali
dei Tigulio, Lavagna (GE), Italia
Introducere: Desi sincopa neurocardiogena este conside
rata a fi mai frecventa la tineri decat la varstnici,
exista putine studii care au urmarit efectul varstei si
severitatii simptomatologiei asupra rezultatului testului
de inclinare (TI). Scop: Scopul acestui studiu este urmarirea
corelatiei intre rezultatul TI si aspectele clinice
sugestive pentru sincopa neurocardiogena.
Metode: Au fost inclusi 84 de pacienti (36 barbati si
48 femei; varsta medie de 34.4±12 ani) cu sincopa re-

POSTER II
curenta si cu o probabilitate mare a etiologiei me dia te
nervos inaintea efectuarii testului. Criteriile de pro ba bilitate
mare, pretest, au fost urmatoarele: (1) cel putin 2
episoade sincopale; (2) absenta bolii car dia ce orga nice
si traseu ECG normal; (3) varsta

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
(TI) fara potentare cu nitroglicerina (5 minute in pozitie
decliva, 10 minute in pozitie ridicata la 60°). TI a fost
efectuat sub terapie medicamentoasa hipotensiva.
Rezultate: Hipotensiunea ortostatica, definita ca o
scadere a TA sistolice cu ≥20 mmHg a fost evidentiata
la 17 pacienti (25%) si a fost prevazuta de modelul tensional
diurn non-dipper: odds ratio (OR) 2,86 cu interval
de confidenta 95% [1,021-11,622], p

POSTER II
si 4,1± 1,1 minute pentru protocolul cu durata mai
scurta, p=NS. Incidenta unui raspuns pozitiv la TI dupa
stimulare cu nitroglicerina a fost mai mare folo sind
protocolul P2 cu durata mai scurta: 26 din 32 pacienti
(80%) versus 17 din 30 pacienti (55%).
Concluzii: Ambele protocoale si-au dovedit eficienta in
diagnosticarea sincopei vasovagale, iar protocolul mai
scurt ar putea fi o alternativa atractiva pentru o practica
clinica zilnica incarcata.
Study over the clinical
efficacy of a shorter head–up
tilt test(hutt) protocol in
diagnosing vasovagal syncope
M. Pop, M. Dorgo, C. Podoleanu, E. Carasca
Clinica Medicala III Targu-Mures
Background: The head-up tilt testing (HUTT) protocols
differ mainly through the duration of the orthostatic
stimulation as well as by the tilt angle. The aim
of our work was to compare the efficacy of two HUTT
protocols that differ through the duration of the passive
phase.
Methods: 84 patients with syncope of unknown origin
were equally assigned either to the P1 protocol (42 patients,
mean age 34,6±12,1 years) which consisted of a
15 minutes resting phase in supine position followed
by a 30 minutes drug-free phase at 70 degrees and sublingual
nitroglycerine challenge or to the P2 protocol
(42 patients, mean age 35,2±11,8 years) which differed
by a shorter drug-free phase, of 20 minutes. Two control
groups of healthy volunteers, with no his tory of syncope
underwent the same protocols.
Results: HUTT was positive in 32 (77%) patients after
the P1 protocol vs. 30 patients (72%) after the P2 protocol.
There were no significant differences between the
mean time to syncope without nitroglycerine challenge:
17,2±11,2 minutes during P1 protocol vs. 18,3±11,7
minutes for P2 protocol, p=NS. The mean time to
syncope after nitroglycerine challenge showed either no
significant differences between the two protocols, being
4,3±0,9 minutes for P1 protocol and 4,1±1,1 minutes
for the abbreviated protocol, p=NS. The incidence of
positive HUTT response with nitroglycerine challenge
was higher for the shorter protocol: 26 of 32 patients
(80%) vs. 17 of 30 (55%).
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Conclusions: Both protocols proved clinical efficacy
in diagnosing vasovagal syncope and the shorter protocol
could be an attractive alternative in daily busy
prac tice.
82. Eficienta tratamentului cu
bandaj elastic compresiv in
prevenirea hipotensiunii
ortostatice progresive la
pacientii varstnici
C. Podoleanu, R. Maggi 1 , M. Brignole 1 , E. Carasca
Clinica Medicala nr 4, UMF Targu Mures, 1 Ospedali dei
Tigulio, Lavagna (GE), Italia
Introducere: Hipotensiunea ortostatica progresiva apare
frecvent la persoanele varstnice in cursul ortosta tismului.
Scop: Acest studiu si-a propus sa evalueze eficienta
com presiunii extrinseci prin bandaj elastic la nivelul
mem brelor inferioare si abdomenului in prevenirea
hipotensiunii ortostatice si a simptomatologiei acesteia.
Metode: 21 de pacienti (varsta medie 70,11 ani) afectati
de hipotensiune ortostatica progresiva simptomatica
au efectuat testul de inclinare in 2 etape: cu si fara compresie
prin bandaj elastic a membrelor inferioare (presiunea
compresiei =40-60mmHg) si a abdomenului
(pre siunea compresiei =20-30mmHg) intr-o maniera
incru cisata randomizat. Bandajul membrelor inferioare
a fost folosit 10 minute, fiind urmat de un bandaj abdo
minal aditional pentru inca 10 minute. Simpto mele
au fost evaluate folosind un chestionar cu 7 punc te
con form Scorului Simptomelor Specifice (SSS) inain te
si dupa o luna de terapie cu ciorapi compresivi elas tici
(indicati la toti pacientii indiferent de rezultatul studiului
de inclinare).
Rezultate: In grupul de control, ten siu nea arteriala
sistolica (TAS) masurata a scazut de la 125±18mmHg,
imediat dupa inclinare, la 112±25 mmHg dupa 10 minute
de bandajare placebo a mem brelor inferioare si la
106 ± 25mmHg dupa 20 de minute in ciuda unui ban daj
abdominal aditional placebo. Valorile cores pondente
in cazul terapiei active au fost 129 ± 19 mmHg, 127 ±
17mmHg (p-0,003 versus control) si 127 ± 21mmHg

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
(p-0,002 versus control). In grupul activ, 90% din pacienti
au ramas asimptomatici, versus 53% in grupul
de control (p-0,02). Scorul mediu al chestionarului SSS
in timpul lunii anterioare evaluarii a fost 35,2±12,1, iar
ameteala, slabiciunea si palpitatiile au reprezentat 64%
din scorul total. Scorul SSS a scazut la 22,5±11,3 dupa
o luna de terapie (p-0,01).
Concluzii: Bandajul compresiv al membrelor inferioare
este eficient in evitarea scaderii ortostatice a TAS si in
reducerea simptomelor la pacientii varstnici afectati de
hipotensiune ortostatica progresiva.
POSTER II
Hg (p -0.003 vs. control), and 127±21 mm Hg (p -0.002
vs. control). In the active arm, 90% of patients remained
asymptomatic, versus 53% in the control arm (p
-0.02). During the month before evaluation, the mean
SSS score was 35.2±12.1 with dizziness, weakness, and
palpitations accounting for 64% of the total score. The
SSS score decreased to 22.5±11.3 after 1 month of therapy
(p -0.01).
Conclusions: Lower limb compression bandage is effective
in avoiding orthostatic systolic blood pressure decrease
and in reducing symptoms in elderly patients
affected by progressive orthostatic hypotension.
Study over the efficacy of
compression bandage of legs
and abdomen in preventing
progressive orthostatic
hypotension in elderly patients
C. Podoleanu, R. Maggi, M. Brignole, E. Carasca
Clinica Medicala III Targu-Mures
Background: Progressive orthostatic hypotension can
occur in elderly people during standing. This study
sought to assess the efficacy of compression bandage of
legs and abdomen in preventing hypotension and symptoms.
Methods: Twenty-one patients (70,11 years) affected
by symptomatic progressive orthostatic hypotension
underwent 2 tilt-test procedures, with and without
elastic bandage of the legs (compression pressure 40 to
60 mm Hg) and of the abdomen (compression pressure
20 to 30mm Hg) in a randomized crossover fashion. Leg
bandage was administered for 10 min and was followed
by an additional abdominal bandage for a further 10
min. Symptoms were evaluated by a 7-item Specific
Sym ptom Score (SSS) questionnaire before and after 1
month of therapy with elastic compression stockings of
the legs (prescribed in all patients irrespective of the
results of the tilt study).
Results: In the control arm, systolic blood pressure
decreased from 125±18 mm Hg immediately after tilting
to 112±25 mm Hg after 10 min of sham leg bandage
and to 106±25 mm Hg after 20 min despite the addition
of sham abdominal bandage. The corresponding values
with active therapy were 129±19 mm Hg, 127±17 mm
83. Semnificatia analizei
turbulentei de frecventa
cardiaca pe perioada scurta si
a variabilitatii de frecventa
cardiaca la pacientii cu
insuficuenta cardiaca
V.D. Moga, Viviana Ivan, M.Turcan, Mariana Moga, T.
Ciocarlie, Ana Maria Dan, Rodica Avram
Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes”
Timisoara. Clinica de Cardiologie Spitalul Clinic de
Urgenta Nr 1 Timisoara
Departamentul de Informatica. Clinica de Cardiologie
Spitalul Clinic de Urgenta Nr 1
Scopul lucrarii: Noi metode de analiza a aritmiilor
si a consecintelor hemodinamice ale acestora au fost
aplicate in stratificarea riscului, in special la pacienti
dupa infarct miocardic. Acest studiu investigheaza
gradul de relevanta a analizei turbulentei de frecventa
cardiaca (HRT) pe perioada scurta, in comparatie cu
variabilitatea de frecventa cardiaca, in caracterizarea
mecanismelor de reglare la pacientii cu insuficienta
cardiaca.
Turbulenta de frecventa cardiaca, reflecta sensibi lilitatea
baroreflexa, este o metoda noua de analizare a
aritmiilor si de evaluare a riscului, in special la pacienti
dupa infarct miocardic.
Debutul turbulentei (TO) reflecta diferenta (in %)
dintre suma celor doua intervale RR normale care urmeaza
(RR1 si RR2) si suma celor doua intervale RR

POSTER II
nor male (RR-1 si RR-2) care preced contractia ventri culara
preamtura.
TO: [(RR1+RR2)-(RR-1+RR-2)]/(RR-1+RR-2)*100
TO>0 semnifica decelerare, TO 0 means deceleration, TO

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
84. Scleroza aortica - un posibil
marker nou pentru evaluarea
riscului cardiovascular
Radu A. Sascău, Cristian Stătescu, Flavia Antoniu,
Cătălina Arsenescu Georgescu
Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George
I.M. Georgescu”, Iaşi
Introducere: Scleroza aortica valvulara, considerata
un stadiu initial de afectare valvulara in cadrul stenozei
aor tice, nu este o conditie benigna, fara semnificatie
clinica, ci se asociaza cu un risc cardiovascular crescut.
Asocierea sclerozei valvulare aortice cu ateroscleroza
cu diverse localizari nu este intamplatoare si se explica
in parte prin coexistenta unor factori de risc comuni,
care predispun la aceste afectiuni.
Premisă: Prezenta sclerozei valvulare aortice nu se asociaza
numai cu o prevalenta crescuta a bolii cardiace
ische mice, ci si cu extensia importanta a leziunilor vasculare
la nivel coronarian.
Metodă: Am analizat un lot de 65 pacienti cu scle ro za
valvulara aortica (varsta medie 64,5+/-3,2 ani), documentata
ecocardiografic. S-a determinat preva len ta
prin cipalilor factori de risc cardiovasculari si pre zen ta
bolii aterosclerotice coronariene (clinic si angio gra fic).
Datele obtinute au fost comparate cu cele ale unui lot
de persoane fara scleroza aortica. S-a cons ta tat prevalenta
crescuta a HTA (45/16, p

POSTER II
85. Upgrade-ul de la
cardiostimularea VVI la cea
DDD – doar un beneficiu
hemodinamic
Cristian Stătescu, Radu A. Sascău, Flavia Antoniu,
Cătălina Arsenescu Georgescu
Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George
I.M. Georgescu”, Iaşi
Introducere: Importanta hemodinamică a mentinerii
sistolei atriale a fost recunoscută de la începutul secolului
XX si multe studii au dovedit obţinerea unui debit
cardiac mai mare în urma pacing-ului sincron atrioventricular
(DDD) decât a celui ventricular uni cameral
(VVI). Deşi menţinerea secvenţei normale de activare
atrioventriculară are un rol important în selec ţia
modului de stimulare, numeroşi pacienţi sunt cardiostimulaţi
în regim VVI/VVIR.
Material şi metodă: Upgrade-ul de la modul VVI la
DDD este indicat la pacienţii care dezvoltă simptome
cauzate de dissincronia atrioventriculară, cum ar fi
„sind romul de pacemaker”. În aceste condiţii în Institutul
de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M.
Geor gescu” Iaşi, pe o perioadă de 18 luni, am efectuat
5 astfel de proceduri. S-a implantat un electrod atrial
intro dus prin puncţia venei subclaviculare ipsilateral,
care ulterior s-a poziţionat prin fixare activă pe peretele
lateral al atriului drept. Nu au existat complicaţii procedurale.
După restaurarea sincroniei AV şi efectua rea
programării individualizate a intervalului AV pacienţii
au fost evaluaţi atât ecocardiografic (indexul cardiac)
cât şi prin chestionarul de apreciere a calităţii vieţii la 1
şi respectiv 6 luni de la upgrade.
Rezultate: Hemodinamic, indexul cardiac a crescut cu
18% la 1 lună, respectiv 21% la 6 luni. În termeni de
cali tate a vieţii s-au înregistrat beneficii cu atingerea
pra gului de semnificaţie statistică în ceea ce priveşte
simpto matologia, calitatea somnului, funcţiile cognitive
şi toleranţa la efort.
Concluzii: Upgrade-ul de la VVI la DDD duce la o ameliorare
semnificativă a calităţii vieţii pe lângă un beneficiu
hemodinamic cert, generate de resta bi lirea sin croniei
atrioventriculare. Ca metodă tera peutică tre buie
con siderată atunci când o impune simpto mato logia
pa cientului.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Upgrade from VVI pacing to
DDD – only beneficial
haemodynamic effects
Cristian Stătescu, Radu A. Sascău, Flavia Antoniu,
Cătălina Arsenescu Georgescu
Cardiovascular Diseases Institute „Prof. Dr. George I.M.
Georgescu”, Iaşi
Introduction: The haemodynamic importance of atrial
systole has been recognized since the begining of 20th
century and many studies have demonstrated a higher
car diac output with atrioventricular synchronous pacing
(DDD) than with ventricular stimulation (VVI).
How ever normal atrioventricular activation sequen ce
should be the first choice on the selection of pacing
mode, a significant number of patients have received
ventricular pacemakers (VVI/VVIR).
Methods: Up grade from VVI to DDD is indicated at
patients with sym ptoms caused by atrioventricular
dyssynchrony, i.e. „pacemaker syndrome”. During a 18
months pe riod, in Cardiovascular Diseases Institute
„Prof. George I.M. Georgescu” I’ve maded 5 procedures
of this kind. An atrial lead was implanted via ipsilateral
sub cla vian vein, and then positioned on the lateral
right atrial wall, by active fixation. There were no
post operative complications. After restoration of AV
syn chrony and programming of an individualised AV
delay, the follow-up was performed at 1 and 6 months
by echo cardiography (cardiac index) and with the
quality of life assessment questionnaire.
Results: By haemo dyna mics, the cardiac output was
raised with 18% at 1 month and with 21% at 6 months.
The results of quality of life questionnaire showed a
statistically significant difference in symptoms, sleep
quality, cognitive func tion and physical ability.
Conclusion: Upgrade from VVI to DDD lead to sig nificant
improvements in quality of life and haemo dynamical
beneficial effects, because of the restoration of
AV synchrony. As a therapeutic method it should be
con sidered when patient symptoms ask.

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
86. Probleme de diagnostic
cito-histologic pe biopsii
pericardice
Liliana Parascan 1 , Vasile R 1 , Moldovan H 1 ,
Iosifescu A 1 , Radulescu B 1 , Cosa F 1 , Vasilescu A 1 ,
Candea V 1 , Laky D 2
1
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C.
Iliescu”- Bucuresti - Romania
2
Universitatea de Medicina Semmelweiss – Budapesta
- Ungaria
Scop: Studiul anatomo-clinic efectuat in Clinica noastra
a fost realizat pentru a oferi o sinteza asupra tuturor
cazurilor de afectiuni ale pericardului (generic denumite
pericardite) analizate citologic si/sau histologic.
Material si metode: S-au efectuat 204 citologii din lichidul
pericardic colorate MGG si cupe histologice colorate
clasic (HE si VG) din fragmentele de pericard recoltate
de catre chirurgi (Iliescu V., Vasile R., Moldovan H.,
Iosi fescu A., Cosa F., Baila S., Radulescu B., Cornea A.,
Ro ta reasa B., Vasilescu A., Stiru O., Somacescu T., Miha
l cescu D.) in perioada 1999-2008.
Rezultate: Din totalul de 195 de examene histologice
ale pericardului s-au dovedit a fi: pericardite cronice:
nespecifice 90 (49 barbati si 51 femei); specifice de tip
TBC 4 (3 B si 1 F); pericardite acute 21 (14 B si 7 F),
deter minari neoplazice in numar de 38 (13 B, 25 F);
peri cardite constrictive: 23 (12 B, 11 F); pericardite
exsu dative: 6 (3 B, 3 F); pericardite hemoragice: 27 (14
B, 13 F). Din punct de vedere al predominantei unui sex
sau altul, in pericarditele cronice a predominat sexul
feminin iar in pericarditele neoplazice, cel feminin.
Analiza pe grupe de varsta este redata in tabele. In cazul
citologiilor din lichidele pericardice s-a obtinut in 95%
din cazuri concordanta cito-histologica acolo unde am
primit si lichid pericardic pe langa biopsia pericardica.
Concluzii: Majoritatea pericarditelor examinate sunt
pericarditele cronice nespecifice; urmeaza ca frecventa
cele de natura neoplazica apoi cele hemoragice, fiind
urmate de pericarditele constrictive si de cele acute; pericarditele
edematoase (exsudative) si cronice specifice de
tip TBC au fost italnite arareori. In ciuda unui numar
mare de etiolgii, exista doar cateva forme anatomice ale
intere sarii pericardice.
POSTER II
Cyto-histological diagnosis
problems on pericardium biopsies
Liliana Parascan 1 , Vasile R 1 , Moldovan H 1 ,
Iosifescu A 1 , Radulescu B 1 , Cosa F 1 , Vasilescu A 1 ,
Candea V 1 , Laky D 2
1
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C.
Iliescu”- Bucuresti - Romania
2
Universitatea de Medicina Semmelweiss – Budapesta
- Ungaria
Aim: An atomoclinical study was carried out in our clinic
to offer a synthesis about all the cases with pericardial
disease cytologically and / or histopathologically examined.
Material ad methods: Were effectuated cytological
exams from pericardial fluid MGG stained and classic
histologically stained (HE, VG) from pericardial biopsies
harvested by surgeons (Iliescu V., Vasile R.,
Moldo van H., Iosifescu A., Cosa F., Baila S., Radulescu
B., Cornea A., Rotareasa B., Vasilescu A., Stiru O.,
Somacescu T., Mihalcescu D.) between 1999-2008.
Results: From a total of 195 cases, histological exams
of pericardium were: fibrinous and serofibrinous
peri car ditis: 90 cases (49 male, 51 female); caseous
peri carditis: 4 cases (3 male, 1 female); purulent or
supu rative pericarditis: 21 cases (14 male, 7 female);
chylous effusions containing malignant mediastinal
neo plasms: 38 cases (13 male; 25 female); constrictive
pericarditis: 23 cases (12 male, 11 female); hemorrhagic
pericarditis: 27 cases (14 male, 13 female); serous
pericarditis: 6 cases (3 male, 3 female). As for sex variability,
male predominance in the fibrinous and serofibrinous
pericarditis and female predominance in
ma lig nant mediastinal neoplasms with metastasis in
peri cardium.
Conclusions: The majority of pericardium cases from
total are fibrinous and serofibrinous pericarditis; the
next (by number) is the serosanguineous effusions in
the frame of malignant mediastinal neoplasms: after
them are hemrrohagic and purulent or suppurative
pericarditis; the serous and caseous pericarditis are rare.
Despite the large number of etiologies of pericardial
disease, there are relatively few anatomic forms of
pericardial involvement.

POSTER II
87. Caracterizarea
hemodinamicii pulmonare la
pacientii cu ciroza si
hipertensiune portala
Ioana Tudor, Adriana Gurghean, D. Spataru,
I. Bruckner
Spitalul Clinic Coltea, Bucuresti
Scop: evaluare noninvaziva a hemodinamicii pulmonare
la pacientii cu ciroza si hipertensiune portala
(HTPo).
Metoda: 51 pacienti cu ciroza si HTPo, varsta 59 ± 8
ani, barbati/femei = 1,3. Etiologia cirozei: alcoolica 43%,
post virala 29%, mixta 22%, alte 6%. Clasa Child-Pugh:
A 37%, B 41%, C 22%; grup martor format din 57 persoa
ne pentru a stabili o valoare maxima normala pentru
indexul cardiac si dimensiunea atriului stang; ecocardiografie
2D si Doppler; am evaluat presiunea sistolica
in artera pulmonara (PAPs), presiunea medie in artera
pul monara (PAPm), rezistenta vasculara pulmonara
(RVP), indexul cardiac (IC), indexul de volum al atriului
drept (IVA) si dimensiunea atriului stang (AS).
Am considerat hipertensiune pulmonara (HTP) cand
PAPm ≥25 mmHg si PAPs ≥35 mmHg; RVP crescuta
≥240 dyn.s.cm-5, 240 > RVP “de granita” ≥120 dyn.
s.cm-5 si RVP scazuta 1,8 L/min./m2; hipervolemie cand IVA ≥ 30ml/m2;
presiune capilara pulmonara (PCP) crescuta cand AS
>4 cm. Am considerat hipertensiune porto-pulmonara
(HTPP) cazurile cu HTP, RVP crescuta sau “de granita”
si PCP normala.
Rezultate: 1. HTP a fost prezenta in 27% din cazurile cu
HTPo; 7% din cazurile cu HTP au avut HTPP usoara.
2. Nu am putut caracteriza hemodinamica pulmonara
la 29% din cazurile cu HTP ( nu am putut masura RVP
in 64% din cazuri, IVA in 21% din cazuri si IC in 7%
din cazuri). 3. HTPP a fost prezenta in 2% din toate cazu
rile cu HTPo.
Concluzii: 1. HTPP este o complicatie rara a HTPo si
atunci cand e prezenta este de severitate usoara. 2. Ecocardiografia
poate caracteriza hemodinamica pulmonara
la pacientii cu HTPo dar cu anumite limite impuse
in special de dificultatea de a masura RVP. 3. Rezultatele
trebuiesc confirmate prin alte metode (cateterism
cardiac).
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Characterization of pulmonary
hemodynamic in patients
with cirrhosis and portal
hypertension
Ioana Tudor, Adriana Gurghean, D. Spataru,
I. Bruckner
Coltea Clinical Hospital, Bucharest, Romania
Purpose: a noninvasive evaluation of pulmonary hemodynamic
in patients with cirrhosis and portal hypertension.
Method: 51 pts. with cirrhosis and portal hypertension,
aged 59±8 years old, males/females=1.3.Etiology of
cirr hosis: alcohol 43%, viral 29%, mixt 22%,others 6%.
Child-Pugh classification: A 37%, B 41%, C 22%; control
group (N=57) for established a cut-off value for
cardiac index and left atrium; echocardiography 2D
and Doppler; we evaluated systolic pulmonary arte rial
pressure (sPAP), mean pulmonary arterial pre ssu re
(mPAP), pulmonary vascular resistance (PVR), car diac
index (CI), right atrial volume index (RAVI), left atrium
dimension (LA).We considered pulmo na ry arte rial
hyper tension (PAH) when mPAP ≥25 mmHg and sPAP
≥35 mmHg; high PVR ≥240 dyn.s.cm-5, 240 >high
normal PVR ≥120 dyn.s.cm-5 and low PVR 1.8L/min/m 2 ; volume overload
when RAVI ≥30ml/m 2 ; high pulmonary capillary wedged
pressure (PCWP) when LA >4 cm.We consi dered
portopulmonary hypertension (PPHT) cases with PAH,
high or high-normal PVR and normal PCWP.
Results: 1.PAH was present in 27% from cases with
cirrhosis; 7% from cases with PAH had mild portopul
monary hypertension. 2.We cannot characterized
pulmonary hemodynamic in 29% from cases with PAH
(failure to measured PVR in 64%, RAVI in 21%, CI in
7%). 3.PPHT was present in 2% from all cases with cirrhosis
and portal hypertension.
Conclusions: 1.PPHT is a rare complication of por tal
hypertension; in all cases it was mild in severity. 2. Echocardiography
can evaluate pulmonary hemo dynamic
in pts. with portal hypertension but it has some limits,
specially in measurement of PVR. 3.The results must be
confirmed by other method (cardiac catheterism).

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
88. Efectele nebivololului
comparativ cu metoprololul
asupra nivelelor de dimetil
arginina asimetrica la bolnavii
hipertensivi cu diabet zaharat
Adriana Toadere
Spitalul Clinic Judetean Oradea, Universitatea din
Oradea
Introducere: Adenil dimetil arginina asime trica
(ADMA) este un inhibitor endogen al nitric-oxid
sintetazei iar nivelele ridicate ale acesteia contribuie la
accentuare disfunctiei endoteliale. Nivele ridicate ale
ADMA au fost detectate in hipertensiunea arteriala,
dia betul zaharat, dislipidemie precum si la bolnavii cu
insuficienta renala. Exista evidente clinice care converg
spre concluzia ca nivelele plasmatice ridicate ale ADMA
constituie un factor de risc independent pentru bolile
cardiovasculare si este un predictor puternic pentru
progresia bolii renale. Lucrarea isi propune sa evalueze
efectele nebivololului comprativ cu metoprololul asupra
nivelelor circulante de ADMA la bolnavii hipertensivi
cu diabet zaharat.
Material si metoda: S-au luat in studiu 80 de bolnavi
hipertensivi, cu varste cu prinse intre 40-60 ani si valori
ale glicemiei a jeun >20 mg/dl. La includerea in studiu
s-au determinat nivelele circulante ale ADMA utilizand
metoda Elisa. Bolnavii au fost impartiti ulterior in
2 loturi. Bolnavilor din pri mul lot li s-a administrat
nebivolol in doza de 10 mg/zi iar bolnavilor din lotul al
doilea metoprolol in doza de 50 mg/zi. Dupa o perioada
de urmarire de 6 luni in care s-au monitorizat lunar
valorile tensionale,s-au reevaluat nivelele circulante ale
ADMA.
Rezultate: Valorile medii ale ADMA, inregistrate in cele
2 loturi de bolnavi au fost de 3.21 ± 0.49 μmol/l Valorile
tensionale s-au redus cu aproximativ 15 mmHg pentru
tensiunea arteriala sistolica si aproximativ 10 mmHg
pentru tensiunea arteriala diastolica in ambele loturi de
bolavi. In schimb, in lotul tratat cu nebivolol, nivelele
circulante ale ADMA nu s-au modificat fata de valorile
initiale, pe cand in lotul bolnavilor tratati cu metoprolol
acestea au fost semnificativ mai mari decat la includerea
in studiu (4.12± 0.3 μmol/l). In ceea ce priveste nivelele
glicemiei, acestea au cresut in lotul tratat cu metoprolol
cu aproximativ 20 ± 5 mg/dl comparativ cu lotul tratat
cu nebivolol 10 ± 2 mg/dl.
Effects of nebivolol
compared with metoprolol in
hypertensive patients with
diabetes mellitus
Adriana Toadere
Spitalul Clinic Judetean Oradea, Universitatea din
Oradea
POSTER II
Introduction: Asymmetric dimetil arginine (ADMA)
is an endogen inhibitor of nitric oxide synthetase and
high levels of ADMA contributes to the augmentation
of endothelial dysfunction.High levels of ADMA were
described in arterial hypertension, diabetes melli tus,
dyslipidemia as well as in patients with renal insufficiency.
There are clinical evidences that suggest high
levels of ADMA to be an independent risk factor for
cardiovascular desease and a powerfull predic tor for
the progression of idney desease.The aim of this study
was to evaluate the effects of nebivolol com pared
with metoprolol in hypertensive patients with dia betes
mellitus.
Material and method: A number of 80 hyper ten sive
patients, age between 40-60 years and levels of glycemia
>120 mg/dl were enrolled in the study. At the inclusion
were assessed the circulating levels of ADMA by Elisa
method. The patients were divided in two groups. First
group received nebivolol 10 mg/day and the second
group received metoprolol 50 mg/day.The follow up
period was 6 month in which were recorded monthly
the values of blood pressure.At the end of follow up
period the levels of ADMA were re-evaluated.
Results: Median values of ADMA in the two groups
were 3.21 ± 0.49 μmol/l. Blood pressure values were redu
ced with 15 mmHg for the systolic blood pressure
and with 10 mmHg for diastolic pressure.In group treated
with nebivolol ADMA levels did not differ from the
baseline compared with the group treated with meto p-
rolol in which levels of ADMA were significant higher
(4.12± 0.3 μmol/l) at the end of follow up period. The
levels of glycemia in the group treated with meto prolol
increased from the baseline with 20 ± 5 mg/dl in comparison
with nebivolol group in which the diffe rence
from the baseline was higher with only 10 ± 2 mg/dl.

POSTER II
89. Relaţia dintre strain-ul
longitudinal al atriului stâng şi
torsiunea/detorsiunea
ventriculului stâng. Studiu
prin ecocardiografie speckletracking
la subiecţi normali
B. A. Popescu 1,2 , D. Muraru 2 , C. C. Beladan 2 ,
A. Teodorescu 2 , M. Hirşu 2 , O. Savu 2 , C. Ginghină 1,2
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie
“Carol Davila” Bucureşti
2
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C.
Iliescu”, Bucureşti
Premise: Atât funcţia normală a ventriculului stâng
(VS), cât şi cea a atriului stâng (AS) sunt deopotrivă
impor tante pentru umplerea VS la presiuni normale.
Stu diile anterioare au subliniat rolul torsiunii (torVS)
şi detorsiunii VS (detorVS) pentru o sucţiune şi
umplere diastolică VS eficiente, însă relaţia acestora
cu parametrii de strain atrial nu a fost încă studiată.
Obiective: Evaluarea parametrilor de deformare a
atriu lui stâng - strain (ε) şi strain-rate (Sr) – şi rela ţia
acestora cu parametrii de tor/detorVS şi cu indicii conven
ţio nali de funcţie diastolică.
Metodă: Am înrolat prospectiv 58 de subiecţi normali
(vârsta medie 36±12, interval 18-73 ani, 17 bărbaţi).
S-au efectuat examinări ecocardiografice complete. Au
fost înregistrate secţiuni de ax scurt VS la nivel bazal şi
apical pentru evaluarea offline a torsiunii şi detorsiunii
prin ecocardiografie speckle-tracking (STE) cu ajutorul
unui software dedicat (2D strain, EchoPac). LVtor a
fost definită ca diferenţa maximă între unghiurile de
rotaţie la nivel apical şi bazal, normalizată la diametrul
longitudinal telediastolic al VS. Prin scăderea în fiecare
moment a ratei de rotaţie apicale şi bazale (de
sens contrar), au fost măsurate timpul până la velo citatea
maximă de torsiune (TVMT) şi timpul până la
velocitatea maximă de detorsiune diastolică (TVMD).
Parametrii de strain longitudinal al AS au fost evaluaţi
cu acelaşi software din secţiunea apical 4 camere,
măsurând valoarea maximă globală de strain AS
(ε) şi strain rate (SrS, SrE şi SrA) şi timpul de la vâr ful
undei R (ECG) la fiecare valoare maximă (Tε, TSrS,
TSrE,TSrA). Intervalele de timp sistolice au fost normalizate
la intervalul R (ECG) - momentul închiderii valvei
aortice, iar cele diastolice la durata diastolei.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Rezultate: Atât parametrii de tor/detor VS, cât şi ε
and Sr ai AS au fost obţinuţi cu acurateţe la 54 subiecţi
(93%). Valoarea ε AS maxim a fost 36±11%, iar SrS,
SrE şi SrA au fost: 1,5±0,4 s-1; -2±0,6 s-1; -1,7±0,5
s-1. TorVS maximă a fost 2,3±0,7º/cm. ε AS a avut o
core laţie inversă cu TVMT (p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
but their relation to atrial strain parameters has not
been studied.
Purpose: To assess atrial strain (ε) and strain-rate (Sr)
and their relationship with LV tor/untwisting para meters
and with conventional indices of diastolic function.
Methods: We studied prospectively 58 normal subjects
(age 36±12, range 18-73 years, 17 men) who
under went a comprehensive echocardiogram. LV basal
and apical short-axis loops were stored for offline
assess ment of LVtor and untwisting by speckle tra cking
echo cardiography (STE) with dedicated 2D strain
soft ware (EchoPac). LVtor was defined as the peak
diffe rence between rotation angles at the apex and base,
normalized for LV diastolic longitudinal length. By subtracting
rotation rates at each time point of both planes,
time to peak LV torsional velocity (TPTV) and time
to peak untwisting velocity (TPUV) were measured.
Longi tudinal LA strain parameters were assessed with
the same 2D strain software from apical 4 chamber images
by measuring peak values of average segmental ε
and Sr (SSr, ESr and ASr) and time intervals from R
(ECG) wave to each peak (Tε, TSSr, TESr,TASr). Systolic
intervals were normalized to peak R (ECG)-aortic
valve closure time and diastolic intervals were corrected
to diastolic duration.
Results: LVtor/untwisting parameters and atrial ε and
Sr were reliably derived in 54 subjects (93%). Peak LA ε
was 36±11%, while SSr, ESr and ASr were: 1.5±0.4 s-1;
-2±0.6 s-1; -1.7±0.5 s-1. Peak LVtor was 2.3±0.7º/cm.
LAε was inversely related to TPTV (p

POSTER II
91. Prevalenţa factorilor de
risc cardiovascular la pacienţii
protezaţi aortic incluşi în
programul comprehensiv de
recuperare
Dana Emilia Velimirovici 1 , Maria Rada 1 , Delia Berceanu
Văduva 1 , Simona Drăgan 1 , D. Gaiţă 1 , Adriana
Schnabel 3 , Georgiana Mancaş 1 , I. Gogoaşă 2 , Silvia
Mancaş 1
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”
2
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară
a Banatului
3
Spitalul Clinic Municipal Timişoara, România
Scop: stabilirea influenţei programelor de recuperare
cardiovasculară asupra prevalenţei factorilor de risc
cardiovascular la pacienţii protezaţi aortic în funcţie de
etiologia valvulopatiei aortice.
Material şi metodă: au fost incluşi în studiu 76 pacienţi
pro tezaţi pentru valvulopatie aortică de etiologie diversă.
Factorii de risc cardiovascular evaluaţi la inclu dere
şi la 6 luni postoperator au fost: TA ≥140/90 mmHg,
IMC ≥30 kg/m 2 , CT ≥200 mg/dl, diabet zaharat tip
2, condiţia de fumător şi ex fumător. Pacienţilor li s-a
recomandat respectarea măsurilor de prevenţie secundară,
inclusiv antrenament fizic sau desfăşurarea de
acti vităţi fizice zilnice în mod regulat în funcţie de toleranţa
individuală la efort, precum şi de rezultatele testării
la efort, insistându-se asupra şedinţelor de mers pe
jos. Prelucrarea statistică: media± deviaţie standard, %
lot, testul t nepereche.
Rezultate: la lotul inclus în studiu se remarcă prevalenţa
etio logiei degenerative (61,84%) secondată de cea
reu matismală. Incidenţa sexului masculin a fost de
63,15%. La loturile randomizate în funcţie de etiologia
val vulopatiei se remarcă o prevalenţă crescută a celor
trei factori de risc majori tradiţionali (hipertensiune,
hiper colesterolemie şi condiţia de fumător), îndeosebi
la cei cu etiologie degenerativă. Beneficiul măsurilor de
prevenţie secundară asupra dinamicii evoluţiei factorilor
de risc cardiovascular cuantificat la 6 luni de la
includerea în studiu, indică o ameliorare nesemni ficativă
a prevalenţei hipertensiunii şi obezităţii în rân dul
pacienţilor randomizaţi comparativ cu valorile post operatorii,
în schimb prevalenţa hipercoles tero lemiei scade
de la 28,94% la 18,30% (p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
of the three traditional major risk factors (hyper tension,
hypercholesterolemia and smoking condi tion),
espe cialy in aortic degenerative lesions. The benefit
of secondary prevention measures on dinamics of cardio
vascular risk factors evolution, quantified after 6
mon ths from study admission, indicate a poor impro vement
of hypertension and obesity prevalence com pared
to early post surgery values, on the other han hand
pre valence of hypercholesterolemia decreased from
28.94% to 18.30% (p

POSTER II
93. Valoarea NT-proBNP în
evaluarea prezenţei disfuncţiei
de ventricul drept şi a
severităţii hipertensiunii
pulmonare la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă
moderat-severă
Adriana Gurghean 1 , Bianca Malmare 1 , Ioana Tudor 1 ,
Anca Mihailescu 1 , Luminita Varzaru 1 , Ioana Pop 2 ,
Minerva Muraru 1 , I. Bruckner 1
1
Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Colţea,
Bucureşti, România
2
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare
“Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Bucureşti, România
Obiective: Scopul acestui studiu a fost evaluarea corelaţiilor
dintre valorile NT-proBNP şi prezenţa disfuncţiei
de ventricul drept (VD) şi severitatea hipertensiunii
pul monare (HTP) la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
moderat-severă
Metodă: Am evaluat un lot de o sută trei pacienţi (pt.)
cu insuficienţă cardiacă clasa III-IV NYHA (55% bărbaţi,
vârsta cuprinsă între 25 şi 92 de ani, virsta medie
65.6 ani) la care s-au dozat valorile NT pro-BNP seric
si s-a efectuat o evaluare ecocardiografică în care s-au
urmărit în special parametrii funcţiei VD si ai HTP.
Analiza statistică a fost efectuată prin utilizarea coeficientului
de corelaţie Pearson si testul Mann-Whit ney
U –Statistica versiunea 7.
Rezultate: Pacienţii au fost împărţiti în două grupuri:
grupul A cu pacienţii (53.3%pt.) care asociau disfuncţie
de VD si grupul B cu pacienţi cu funcţie sistolică
normală VD. (46.7%pt.). Am evaluat funcţia sistolică
a VD utilizand modul M (TAPSE – valoare normală
>18 mm) si Imagistica prin Tissue Doppler (unda S inel
tricuspidian – valoare normală >10 cm/s) si hiper tensiunea
pulmonară utilizand regurgitarea tricus pi diană
pentru PAP sistolică si timpul de accelerare în artera
pulmonară pentru PAP medie. Disfuncţia de VD a fost
prezentă la 56% pt. din grupul A, 81.4% pt. din grupul
A prezentau HTP sistolică (PAPs >35 mmHg) si toţi
pt. din grupul A prezentau valori ale presiunii medii
pul monare peste normal (PAPm >25 mmHg). In ceea
ce priveste evaluarea funcţiei VD a existat o corelaţie
semni ficativă statistic între examinarea în M-mode si
TDI (p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
B with pts. without RV dysfunction (46.7%pts.). We
evaluated the right ventricular systolic function by using
M-mode (TAPSE – normal value >18mm) and Tissue
Doppler Imaging (S annular tricuspid wave – normal
value >10cm/s) and the pulmonary hypertension by
using the tricuspid regurgitation for systolic PAH and
the acceleration time in pulmonary artery for mean
PAH assessment. RV dysfunction was present in 56%
pts. from group A, 81.4% pts. from group A had systolic
pulmonary arterial hypertension (sPAH >35mmHg)
and all of the pts. from group A had mean pulmonary
arterial hypertension above normal limit (mPAH >25
mmHg). Regarding the RV function assessment, there
was a statistically significant correlation between the
M-mode and TDI evaluation (p

POSTER II
Aspects of Tachycardias
Involving Atrioventricular
Nodal Pathways
G. Ivanica, S. Pescariu, C.T. Luca, Eugenia Venescu,
Al. Gheorghiu, Alina Ivanica, A. Ivanica,
St. I. Dragulescu
Timisoara Institute of Cardiovascular Diseases
Aims of the study: To underline some aspects of multi
ple atrioventricular nodal pathways related tachy cardias
(slow-fast, slow-slow, fast-slow) and aspects of
tachy cardias in which nodal pathways are secondary
involved.
Methods: From 1998 to 2008 there were 850 patients
admitted in Timisoara Institute of Cardiovascular Diseases
and treated by means of radiofrequency ablation
for tachycardias involving the presence of multiple
atrio ventricular nodal pathways:
- slow-fast atrioventricular nodal reentrant tachycardia
- 846 patients (99,5%);
- slow-slow atrioventricular nodal reentrant tachycardia
- 12 patients (1,4%);
- fast-slow atrioventricular nodal reentrant tachycardia
- 9 patients (1,05%);
- double ventricular response tachycardia - 3 patients
(0,35%);
- long cicle-short cicle alternating junctional reciprocating
tachycardia - 35 patients (4,1%);
- double tachycardia - 22 patients (2,5%).
The patients were ablated as follows:
- slow pathway(s) ablation - 842 patients (99%);
- fast pathway ablation - 13 patients (1,5%).
Results: The ablation success rate was 99,5% (846
patients) and only in 0,5% of the patients treated (4
cases) the tachycardia relapsed.
We also, observed the following complications:
- permanent third-degree atrioventricular block – 1
case (0,11%);
- transient second-degree Mobitz I atrio ventri cular
block – 2 cases (0,23%);
- cardiac tamponade – 0 cazuri;
- puncture site haemorrhage – 0 cazuri;
- postprocedural infective endocarditis – 0 cazuri.
Conclusion: Tachycardias have multiple features and
involve complex mechanisms, which necessitate confir
mation by means of electrophysiological study. Radio
frequency ablation in tachycardias involving the
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
pre sence of multiple atrioventricular nodal pathways
cure the pacient and has a low rate of periprocedural
com pli cations.
95. Aprecierea calităţii vieţii
prin intermediul
chestionarului duke activity
status index la pacienţii
valvulari aortici operaţi
Maria Rada 1 , Dana Velimirovici 1,2 , Simona Drăgan 1,2 ,
Adriana Schnabel 3 , M. Berceanu 1 , F. Cobzariu 1 ,
V. Ionescu 1 , Florentina Tecar 2 , Silvia Mancaş 1,2
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”
2
Institutul de Boli Cardiovasculare
3
Spitalul Clinic Municipal, Timişoara, România
Scop: stabilirea beneficiilor programelor postoperatorii
de recuperare cardiovasculară, asupra ameliorării capacităţii
funcţionale şi implicit a calităţii vieţii la pacienţii
valvulari aortici operaţi, aceasta fiind în prezent o măsură
relevantă a eficacităţii oricărui tratament.
Material şi metodă: pentru aprecierea calităţii vieţii
s-a utilizat chestionarul Duke Activity Status Index
(DASI), ce se adresează în general populaţiei adulte cu
patologie cardiovasculară. Indexul Duke este măsu rat
pe o scala semicontinuă care permite scoruri posi bile
între 0 şi 58,2. Scorurile maxime indică o bună funcţiona
litate fizică, iar un scor de 0 puncte reflectă incapacitatea
pacientului de a-şi desfăşura activităţile zilnice
de bază.
Cei 82 pacienţi eligibili pentru studiu, au fost randomizaţi
în două grupe:grupa de antrenament (A)-43
pacienţi şi grupa de control (B)-39 pacienţi. Pacienţii
ambelor grupe, au completat chestionarele pentru evaluarea
calităţii vieţii la includere în studiu şi la 3 luni
(finalul fazei II de recuperare cardiovasculară).
Rezultate: pentru a realiza o mai bună cuantificare a
scorurilor acestea au fost grupate astfel: 0-18; 19-26; 27-
32; 33-42; 43-50; 51-58. Deşi la includere predomină
pacienţii cu scoruri DASI mici, 24,39% (scor 0-18), la 3
luni se remarcă o creştere a procentului celor încadraţi
în scoruri DASI mai înalte, 52,05% (scor 51-58), demons
trând ameliorarea semnificativă a capacităţii
func ţio nale la pacienţii protezaţi aortic. După 3 luni

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
de antrenament fizic pacienţii şi-au îmbunătăţit scorul
DASI cu 66,78% (de la 27,85 la includere la 46,45
la finalul fazei II). La pacienţii grupei de control se
remarcă o îmbunătăţire mai puţin semnificativă a scorului,
35,65% (de la 25,52 la includere la 34,62 la 3 luni).
Analizând diferenţiat în funcţie de sex evoluţia scorului
DUKE cele mai evidente îmbunătăţiri se semnalează
la grupa de antrenament la pacienţii de sex masculin,
de la 32,8 la 52,3, (p

POSTER II
96. Tromboza intracardiaca
dreapta - cazuri clinice
integrate
AG Tase, SM Marinescu, D Blajan, R Mihalache,
M Mihaila, A Radulescu, G Stanciulescu,
C Trache, O Tetiu
Universitatea din Pitesti, Spitalul Judetean de Urgenta
Arges, Pitesti
Introducere: In ultimul timp am intalnit in practica
noastra clinica un numar de cazuri de tromboza cardiaca
dreapta, la diverse grupe populationale dupa criterii
de varsta, gen, mediu, in variate contexte clinice,
cu tromboze asociate in alte teritorii vasculare.
Metoda: Din cadrul acestui portofoliu, am selectionat
patru cazuri de tromboza cardiaca dreapta cu evolutie
accelerata, de diversitate demografica (♀30 ani urban,
♀55 ani rural, ♂27 ani rural, ♂60 ani rural), cu tablouri
clinico-biologice nespecifice la care examenul ecocardiografic
a fost decisiv pentru diagnostic. Au mai
fost efectuate si alte investigatii imagistice (CT, RMN
etc.) si biochimice specifice.
Contextul clinic a fost variat, de la administrarea de
contraceptive si calatorii lungi cu autocarul, la infectii
respiratorii recidivante sau sarcom fibroblastic de perete
toracic. Trombozele au fost prezente si in alte teritorii
(vena saphena magna, vena cava inferioara, artera
pulmonara etc.)
Rezultate: Examenul ecocardiografic s-a efectuat precoce
si a avut relevanta diagnostica.
Tratamentul farmacologic antitrombotic maximal a
fost instituit imediat. Majoritatea pacientilor studiati
sunt supravietuitori (75%).
Pacientii selectionati nu au suferit interventie chirurgicala,
din diverse motive. Cazuistica este relevanta
pentru succesul terapiei farmacologice.
Similaritatile, respectiv contrastele observate la aceste
cazuri constituie lectii clinice traite, utile pentru pacientii
care vor urma. La Congres vor fi prezentate filmele
video ecocardiografice.
Concluzii: Consideram ca, datorita severitatii si trendului
ascendent al prevalentei acestei patologii, tema
este de actualitate. De asemenea, dorim ca prin aceasta
lucrare sa contribuim la optimizarea diagnosticului si
tratamentului acestei boli.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Right intracardiac thrombosis
- integrated clinical cases
AG Tase, SM Marinescu, D Blajan, R Mihalache,
M Mihaila, A Radulescu, G Stanciulescu, C Trache,
O Tetiu
University of Pitesti, Arges County Emergency Hospital,
Pitesti
Intro: In the last time we have met in our clinical practice
a number of cases with right cardiac thrombosis, in
diferent populational groups concerning age, gender,
medium criteria, in various clinical contexts, with associated
thrombosis in other vascular territories.
Method: From this portfolio of patients, we selected four
cases of right cardiac thrombosis with accelerated evolution,
with demographic diversity (♀30 years urban,
♀55 years rural, ♂27 years rural, ♂60 years rural), with
non-specific clinical and biological patterns in which
the echocardiographic examination was decisive for
the diagnosis. There were also performed other imaging
(CT, MRI, etc.) and specific biochemistry investigations.
The clinical context was various, ranging from contraceptives
administration and long bus trips, to iterative
respiratory infections, or thoracic wall fibroblastic
sarcoma. The thrombosis were also detected in other
terri tories (vena saphena magna, inferior vena cava,
pul monary artery, etc.)
Results: Echocardiographic examination was performed
early and proved diagnostic relevance.
The maximal antithrombotic pharmacological treatment
was initiated immediately.
The main part of the patients studied are survivors
(75%).
The selected patients did not undergo surgery, from
various reasons.
The case portfolio is relevant for the success of the
pharma cological therapy.
The similarities and contrasts, respectively, observed
in these cases, are living clinical lessons, useful for the
ongoing patients.
In the Congress will be presented the video echocardiographic
movies.
Conclusions: We consider that, because of severity and
ascending trend of this pathology prevalence, this issue
is actual. By this paper, we also intend to contribute in
optimizing diagnosis and treatment of this disease.

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
97. Preventia primara la
subiectul asimptomatic cu risc
inalt - Euroaspire III Romania
follow-up
Avram C 1 , Craciun L 2 , Iurciuc S 2 , Avram CA 2 ,
Sarau CA 2 , Iurciuc M 2 , Gaita D 2
1
Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de
Educaţie Fizică şi Sport
2
Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara, UMF V.
Babes Timisoara
Premise stiintifice: Numeroase studii ştiinţifice, pornind
de la studii observaţionale şi trialuri controlate rando
mizate susţin eficienţa intervenţiilor de schimbare a
stilului de viaţă (fumatul, dieta şi exerciţii fizice), tratamentului
hipertensiunii arteriale, hiperlipidemiei şi
diabetului zaharat, precum şi utilizarea selectivă a terapiei
medicamentoase profilactice (aspirina, beta blocante,
IECA, agenţi hipolipemianţi şi anticoagulante). Toate
aceste măsuri pot reduce morbiditatea şi mortalitatea la
cei cu boli coronariene şi de asemenea pot reduce riscul
dezvoltării acestei afecţiuni.
Obiective: Obiectivul principal al acestui studiu este
acela de a creste standardul preventiei cardiovasculare
prin intensificarea interventiilor de schimbare a stilului
de viata, controlul adecvat al factorilor de risc si optimizarea
tratamentului profilactic pentru a reduce riscul
de aparitie a bolilor cardiovasculare la subiectii cu risc
inalt. Un alt obiectiv al protocolului acestui studiu este
acela de a evalua eficienta tratamentului pacientilor din
EuroAspire III prin optimizarea medicatiei conform
ghidurilor actuale.
Material si metoda: Pacientii au fost inclusi in studiu
ince pand cu noiembrie 2007 fiind evaluati initial in
cadrul studiului EUROASPIRE III Romania. Crite riile
de includere in studiu au coincis cu cele din stu diul
EUROASPIRE III Romania, lotul de pacienti asimptomatici
cu risc crescut: barbati si femei sub 80 ani, nediag
nosticati cu boala coronariana sau alte afectiuni
atero sclerotice, care in momentul includerii in studiu
erau sub medicatie antihipertensiva si/sau medicatie
hipo lipemianta si/sau terapie antidiabetica (medicatie
antidiabetica sau doar dieta), cuprinsi in intervalul de
timp de 6 luni - 3 ani de la momentul initierii terapiei.
Pacientii au fost evaluati la includerea in studiu,
urmand sa fie reevaluati periodic la interval de 6 luni
din punct de vedere clinic si biologic la nivelul cabinetelor
de medicina de familie si medicina interna de
POSTER II
ambulator (6 centre medicale). Recomandarile in ceea
ce priveste schimbarea stilului de viata, modificarea
facto rilor de risc si prescrierea medicatiei au fost facute
in colaborare cu specialistul cardiolog, nefrolog si diabetolog
conform ghidului European de preventie a
bolilor cardiovasculare (2007).
Rezultate si concluzii: Din numarul total de pacientii
eligibili (503 pacienti) doar 345 pacienti au putut fi
inclusi in EUROASPIRE III Romania Follow-Up (rata
de raspuns – 68 %) datorita compliantei scazute a pacienti
lor cu risc crescut la masurile de preventie primara a
bolii coronariene. Analiza finala, preconizata in iulie
2009 ne va arata in ce masura tratamentul optim al
fac to rilor de risc si recomandarile de schimbare a stilului
de viata reduc mortalitatea şi morbiditatea cardiovas
culara la subiecţii cu risc înalt.
Primary prevention in high
risk asimtomatic patients -
Euroaspire III Romania
follow-up
Avram C 1 , Craciun L 2 , Iurciuc S 2 , Avram A 2 ,
Sarau CA 2 , Iurciuc M 2 , Gaita D 2
1
University of West Timişoara, Romania
2
Victor Babeş University of Medicine and Pharmacy
Timişoara, Romania
Introduction: Many scientific studies shows demonstrated
the efficiency of lifestyle changing interventions
(smoking, diet and physical activity), treatment of
arterial hypertension, hyperlipemia and diabetes
melli tus and also using prophylactic therapy (aspirin,
beta-blockers, ACEI, hypolipemiant agents and anti coagulants).
All of these measures can reduce the morbidity
and mortality in patients with coronary heart diseases
and also can prevent development of athero sclerotic
disease.
Objectives: The main objective of this study is to raise
the standard of preventive cardiology through lifestyle
intervention, good control of other risk factors and
optimal use of prophylactic drug therapies in order to
reduce the risk of developing cardiovascular disease
in high risk individuals. One key point in the followup
protocol is to asses the efficiency of treatment in
EuroAspire III patients through optimizing the medi-

POSTER II
cation according to current guidelines, so that every
patient receives the appropriate cardiovascular pre ventive
treatment.
Material and methods: Patients were included in the
study started with November 2007 after they were
eva luated at baseline in EUROASPIRE III Romania.
Inclusion criteria were the same as in the EUROASPIRE
III Romania - high risk asymptomatic patients: men
and women under 80 years old without coronary heart
disease or other atherosclerotic disease treated with
anti hypertensive and/or hypolipemiant and/or antidia
betic drugs at inclusion and between 6 months to 3
years from the initiation of therapy.
The patients were evaluated at baseline and they were
clinically and biologically reevaluated at every 6 months
by the investigators (6 medical centres). Changing lifestyle
intervention, management of risk factors and
drugs recommendations were made in collaboration
with specialist doctors (cardiologist, diabetologist and
nephro logists) according to European prevention of
cardio vascular diseases guideline (2007).
Results and conclusions: From 503 eligible patients,
just 345 patients could be included in EUROASPIRE
III Romania Follow-Up (response rate of 68 percent)
because of low rate compliance at primary prevention
mea sures in high risk asymptomatic patients.
The final results expected in July 2009 will show us
the efficiency of cardiovascular risk factors treatment
and recommendations of life style changing in reducing
cardio vascular mortality and morbidity in high risk
asymptomatic patients.
98. Eficienţa monitorizării
holter la pacienţii diabetici
versus nondiabetici cu infarct
miocardic acut
Sorina Magheru, Alina Iacobescu, F. Maghiar, M.
Popescu
Universitatea din Oradea
Introducere: Durerea precordială este principalul simptom
al bolii ischemice coronariene după care se evaluează
tipul şi eficacitatea tratamentului. Studiile populaţionale
au arătat că între 20-60% dintre infarctele de miocard
acute nonfatale nu sunt recunoscute de pacient, fiind
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
descoperite numai la înregistrările electrocardiografice
ulterioare sau decelate postmortem.
Material şi metodă: Monitorizarea Holter s-a efectuat
la 116 pacienţi diabetici şi la 98 pacienţi nondiabetici.
Rezultate: În studiul nostru, în timpul monitorizării
Holter, alungirea intervalului QTc s-a găsit la 29 pacienţi
diabetici (14,3%) faţă de 3 nondiabetici (1,5%) (p0,05).
La pacienţii diabetici s-au întâlnit mai multe cazuri de
fibrilaţie atrială şi TV nesusţinută. Ischemia silenţioasă
detectată prin înregistrări Holter a fost semnificativ mai
frecventă la pacienţii diabetici fiind prezentă la 35,6%
faţă de nondiabetici la care a fost prezenţă în proporţie
de 28,4% (p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
valorile TA şi activitatea AC din hematii la pacienţii cu
terapie orală.
Rezultate: La grupul 1 clonidina scade activitatea
tota lă a AC din hematii cu 26% din care AC I scade
cu 66%, iar activitatea AC II cu 14%; valorile TA au
scăzut de la 200±15 mmHg la 140±10 mmHg. La
grupul 2 pretratamentul cu indometacin reduce efectul
inhibitor al clonidinei asupra AC I. Activitatea totală
a AC din hematii scade cu 18% din care AC I scade
cu 42%, iar AC II cu 8%. Efectul hipotensor este redus
cu 30%, valorile TA scăzând de la 200 ±10 mmHg la
160 ±5 mmHg. Rezultatele nostre arată că clonidina
scade predominant activitatea AC I şi mai puţin a AC
II. Scăderea activităţii AC I se produce concomitent cu
scăderea valorilor TA la toţi pacienţii luaţi în studiu.
Scăderea în paralel a valorilor TA şi a activităţii AC I
sugerează o posibilă implicare a a acestei enzime în
mecanismul de acţiune a clonidinei.
Concluzii: Clonidina, prazosinul, rezerpina şi hidralazina
scad activitatea AC I şi valorile TA, dar ultimele
două cresc concomitent activitatea AC II. Se observă, din
studiile de mai sus, că scăderea valorilor TA se produce
în paralel cu scăderea activităţii AC I. Această corelaţie
sugerează posibila implicare a AC I în mecanismul de
acţiune a acestor droguri.
100. Pericardita asociată
sclerodermiei studiu
retrospectiv pe 10 ani
F. Maghiar, Alina Iacobescu, Sorina Magheru, M.
Popescu
Universitatea din Oradea
Introducere: Prezentă clinic la aproximativ 10% din
pacienţii cu sclerodermie, pericardita este depistată la
autopsie la până la 50% din cazuri.
Are ca mecanism acumularea de celule inflamatorii şi
formarea în exces a colagenului care duce la îngroşarea
pericardului şi formarea de aderenţe. Rareori apare un
revărsat pericardic important.
Material şi metodă: Pe parcursul celor 10 ani am identificat
15 pacienţi care au prezentat semne clinice de
peri cardită asociate afecţiunii de bază: sclerodermia.
Toţi aceşti pacienţi au fost femei, iar vârsta medie a fost
de 52.3 ani.
POSTER II
Rezultate: Pacientele, cunoscute cu sclerodermie s-au
prezentat la medic pentru dispnee inspiratorie la eforturi
moderate şi tabloul insuficienţei cardiace drep te.
S-a ridicat problema diagnosticului diferenţial cu hiperten
siunea pulmonară, prezentă deseori la pacienţii
cu sclerodermie, dar ecografia cardiacă a tranşat diagnosticul.
Astfel ecocardiografic 8 paciente au prezentat hiper -
tensiune pulmonară uşoară, iar 6 au prezentat hipertensiune
pulmonară moderată. Toate pacientele au prezentat
lichid pericardic, între 300-500 ml.
Pacientele au beneficiat de tratament imunosupresor
şi au fost supravegheate medical până la remiterea lichidului.
În următorul an, 8 paciente au prezentat din nou
simptomatologia clinică de pericardită, confirmată prin
prezenţa lichidului pericardic, iar alte 6 paciente au
dezvoltat pericardită constrictivă, diagnosticată ecocardio
grafic şi radiologic. Aceste 6 paciente au decedat
într-un an de la diagnosticul pericarditei constrictive.
În următorii 5 ani, alte 4 paciente au prezentat
pericardită constrictivă, 3 decedând în anul următor,
iar a patra la 2 ani de la diagnosticul de pericardită constrictivă.
Nici unul dintre decese nu s-a datorat leziunilor pericardice,
ce condiţiilor asociate în contextul afecţiunii
autoimune.
Concluzii: Pericardita în sclerodermie a apărut la pacienţii
urmăriţi de noi, în fazele evoluate ale afecţiunii
şi adeseori apariţia pericarditei constrictive prevesteşte
exitusul, având valoarea prognostică negativă.
101. Sindromul de efuzie
pericardică în tuberculoza
pulmonară
F. Maghiar, Sorina Magheru, Alina Iacobescu,
M. Popescu
Universitatea din Oradea
Introducere: Un loc aparte în cadrul pericarditelor bacteriene
îl ocupă pericardita tuberculoasă. Deşi în ţările
dezvoltate incidenţa pericarditei tuberculoase este în
scădere, reprezentând 0-8% din totalul pericarditelor,
la noi în ţară pericardita tuberculoasă cunoaşte o recrudescenţă.

POSTER II
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Material şi metodă: În studiul realizat de noi am diagnosticat
470 pacienţi cu pericardită tuberculoasă. Dintre
aceştia, 290 (61.70%) au fost bărbaţi şi 180 (38.30%) au
fost femei. Vârsta medie a fost de 52, 8 ani (între 31 şi
69 de ani). Durata medie de spitalizare a fost de 19 de
zile.
Rezultate: La examenul ecocardiografic 329 (70%)
dintre pacienţi prezentau revărsat pericardic în cantitate
medie/mare iar 141 (30%) dintre pacienţi pre zentau
deja semne de pericardită constrictivă. Toţi pacien
ţii au primit tratament simptomatic antialgic, 123
(26.17%) pacienţi necesitând tratament cu opiace. Toţi
pa cienţii au primit tratament antiinflamator, din tre
care 131 (27.87%) pacienţi, toţi cu pericardită constrictivă,
au primit corticoterapie pentru controlul simptoma
to logiei. Toţi pacienţii au urmat schema standard de
tera pie antituberculoasă.
Dintre cei 329 de pacienţi cu revărsat pericardic în
momentul diagnosticării 129 (39,21%) au dezvol tat pericardită
constrictivă în următorul an de dispen sarizare.
Alţi 20 (6,08%) de pacienţi au fost diagnosticaţi cu
peri cardită constrictivă la un an până la trei ani de
la reactivarea procesului tuberculos. Dintre cei 290
(61,70%) de pacienţi cu pericardită constrictivă în momentul
diagnosticării sau la care aceasta s-a dezvoltat
pe parcursul perioadei de urmărire 115 (39.65%) au
fost supuşi pericardectomiei, obţinându-se ameliorarea
semnelor de congestie venoasă sistemică.
Concluzii: Diagnosticul de pericardită TBC s-a stabilit
în contextul clinic de impregnare bacilară, alături de
diag nosticul pozitiv de pericardită. Complicaţia cea
mai frecventă a pericarditei tuberculoase, în statistica
noas tră, a fost pericardita constrictivă. Studiul nostru
a dovedit că asocierea corticoterapiei la medicaţia specifică
tuberculostatică nu duce la scăderea incidenţei
compli caţiilor. În cazul pericarditei constrictive consecutivă
pericarditei tuberculoase, lucrarea de faţă a
arătat că, cu cât este mai scurt timpul de la debutul
simpto matologiei până la pericardectomie, cu atât mai
bune sunt rezultatele.

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII |
ARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES
102. Corelatiile dintre
explorarea ecografica a circulatiei
cerebrale extracraniene si
evenimentele cardiovasculare
la pacienţii hipertensivi cu sau
fara sindrom metabolic
Adrian Gavrila l , Ruxandra Jurcut 2 , Rodica Musetescu 3 ,
Cristian Searpe 1 , Vaieriu Sbârceal 1 , Carmen Ginghina 2
1
Spitalul Universitar C.F. Craiova
2
Institutul de Boli Cardiovasculare Bucureşti
3
Centrul de Cardiologie Craiova
IR mai mare (0.75 +/- 0.11 vs 0.58 +/- 0.12, p=0.03) si cu
RVSM mai inalt (2.53 +/- 0.13 vs 1.22 +/- 0.2, p=0,01).
In acelasi grup, AIT a fost semnificativ mai frecvent la
pacienţii cu VTD mai crescută (27.3 +/- 2,8 cm/s vs
18.2 +/- 2.1 cm/s, p=0.03). AIC a fost asociat semnificativ
cu RVSM mai mare (2.51 +/- 0.18 vs 1.12+/-0.22,
p=0.01).
Concluzii: Grosimea mai mare a stratului IM si nivelul
mai ridicat al VTD si al RVSM par sa aibă o predictibilitate
buna asupra unui prognostic mai sever pe termen
mediu (un an) in ceea ce priveşte evenimentele cardio
vasculare la pacienţii hipertensivi, mai ales la cei cu
SM. Mai mult, IR crescut are o valoare prognostica mai
puternica pe termen mediu pentru incidenţa sindroamelor
coronariene acute fara supradenivelare de segment
ST, la pacienţii hipertensivi cu SM.
Rezumat: Scopul studiului a fost de a analiza felul in
care parametrii ecografici ai arterelor carotide se corelează
cu prognosticul pacienţilor hipertensivi cu sau
fara sindrom metabolic (SM).
Material si metode: 30 pacienţi hipertensivi (vârsta medie
- 38.2 +/- 7.6 ani, 33,3% bărbaţi) -grupul 1, iar 30
pa cienţi hipertensivi cu SM, cu caracteristici similare
in ceea ce priveşte distribuţia pe sexe si vârsta (vârsta
medie = 39.8+/- 7.3 ani 56.6% bărbaţi) — grupul 2. Parametrii
de ecografie vasculara evaluaţi au fost: grosimea
stratului intima-medie (IM) in arterele carotide comune
(ACC), velocitatea telediastolica (VTD) in arterele carotide
interne (ACI), indicele de rezistenta (IR) in ACI,
raportul dintre velocitatile sistolice maxime (RVSM) in
ACI si ACC. Toti pacientii au fost urmăriţi timp de un an
cu scopul de a depista următoarele complicatii: angina
instabila (AI), infarct miocardic fara supradenivelare
de segment ST (IMFSD), accident ischemic cerebral
tran zitor (AIT), accident ischemic cerebral constituit
(AIC).
Rezultate: In grupul 1, AI a fost semnificativ asociata
cu VTD mai mare (28.2+/- 2.7 cm/s vs 16.1 +/-1.7 cm/
s, p=0,02). In acelaşi grup, AIT a fost prezent intr-o
proporţie semnificativ mai mare la pacienţii cu o grosime
mai mare de IM (1 +/- 0.3 mm vs 0.4 +/- 0.2 mm,
p=0.01). In grupul 2, AI a fost semnificativ asociata cu
IR mai crescut (0.74 +/- 0.09 vs 0.59 +/- 0.11, p=0.04).
IMFSD a fost semnificativ mai frecvent la pacienţii cu
Linking ultrasound assessment
of the extracranial cerebral
circulation to the
cardiovascular events in
hypertensive patients with or
without metabolic syndrome
Adrian Gavrila l , Ruxandra Jurcut 2 , Rodica Musetescu 3 ,
Cristian Searpe 1 , Vaieriu Sbârceal 1 , Carmen Ginghina 2
1
University Hospital C.F. , Craiova, Romania
2
Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest, Romania
3
Cardiology Center, Craiova, Romania
The aim of the study was to estimate how the ultrasound
para meters of the carotid arteries correlate with prognostic
of hypertensive patients with or without metabolic
syndrome (MS).
Material and methods: 30 hyper ten sive patients (pts)
(mean age= 58.2+/-7.6 years, 53.3% males) -group 1-
and 30 hypertensive pts with MS, matched for age and
sex (mean age=59.8+/-7.3 years, 56.6% males) -group
2. Vascular ultrasound para meters performed were:

HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII
ARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES
thick ness of intima-media layer (IML) in common
caro tid arteries (CCA), end diastolic velocity (EDV)
in internal carotid arteries (ICA), resistance index(RI)
in ICA, peak systolic velocity ratio(PSVR) in ICA and
CCA. All pts were evaluated during one year in order
to detect the following complications: unstable angina
(UA), non-ST-segment-eievation myocardial infarction
(NSTEMI), transient ischemic stroke(TIS) ischemic
stroke(IS).
Results: In group 1, UA was significantly associate with
higher EDV(28.2+/-2.7 cm/s vs 16.1+/-l,7 cm/s, p=0.02).
In the same group TIS was found in a significantly higher
proportion at pts with greater thickness of IML(l+/-
0.3mm vs 0.4+/-0.2mm, p=0.01). In group 2, UA was
significantly associated with a greater RI (0.74+/-0.09
vs 0.59+/-0.11, p=0,04). NSTEMI was significantly
more frequent at pts with greater RI (0.75+/-0.11 vs
0.58+/-0.12, p=0,03) and with higher PSVR (2.53+/-
0.13 vs 1.22+/-0.2, p=0.01). In the same group TIS
was found in a significantly higher proportion at pts
with a higher EDV (27.3+/-2.8cm/s vs 18.2+/-2.1cm/s
p=0.03), IS was significantly associated with a greater
PSVR (2.51+/-0.18 vs 1.12+/-022, p=0,01)
Conclusions: Greater thickness of IML and higher level
of EDV and of PSVR seem to predict a worse mid term
outcome (one year) concerning cardiovascular events
at hypertensive pts, especially with MS.
Moreover, higher RI appears to have mote powerful
mid term prognostic value for incidence of acute coro
nary syndromes without ST-segment elevation at
hy per tensive pts with MS.
103. Rolul stresului oxidativ
in dezvoltarea complicatiilor
cardiace la bolnavii
hipertensivi
Campeanu A 1 , Bolohan M., Olinescu R., Dusceac D.,
Nanea T.
Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila
Bucuresti, Spitalul Clinic Caritas
Introducere: Date recente sugereaza ca stresul oxidativ
(SO) este implicat in disfunctia endoteliala, formarea
si activarea placii aterosclerotice si poate contribui la
dezvoltarea complicatiilor la pacientii cu hipertensiune
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
esentiala (HT). Este inca in discutie implicarea SO in
dez voltarea diferitelor tipuri de complicatii cardiace la
pacienti hipertensivi.
Scop: Evaluarea statusului plasmatic oxidant si antioxidant
la pacienti (pts) cu HT cu sau fara complicatii cardiace.
Metoda: La 229 pts (varsta 62.76±7.68 ani) cu HT, 77
pts fara complicatii (HT-C), 50 pts cu hipertrofie ven -
triculara stanga (HVS+) evaluati ECG sau ecocar dio grafic,
50 pts cu boala cardiaca ischemica stabila (CAD+)
si 52 pts cu insuficienta cardica cronica (ICC+) si la
35 subiecti sanatosi (varsta 59.05±11.44 ani) (grupul
C), ce nu primeau antioxidanti sau beta blo can te, s-au
recol tat probe de sange pentru deter mi na rea coles terolu
lui(mg/dl), prooxidantii plasma tici (lipid pero xi daza
– LPx(μmol/l), indexul de activare a leu co ci telor PMN
– LAI) si antioxidantii (grupari tiol – SH (μmol/l), capaci
tatea antioxidanta totala – AO(UI), si ceru lo plas mina
- CP(μmol/l)).
Ana liza sta tistica s-a realizat folosind testul student-t.
Rezultate: Valorile parametrilor SO plasmatic sunt prezentate
in tabel:
Grup C HT-C HVS+ CAD+ ICC+
LPx
2,41 ± 4,42 ± 5,20 ± 5,03 ± 5,0 ±
0,35 1,37* 1,29*/** 1,43*/** 1,33*/**
LAI
26,21 ± 39,67 ± 40,52 ± 45,40 ± 47,70 ±
3,16 8,06* 5,85* 9,44*/** 9,97*/**
AO
22,74 ± 16,47 ± 15,18 ± 14,97 ± 14,75 ±
1,99 2,31* 1,90*/** 2,37*/** 2,28*/**
SH
416,6 ± 354,15 ± 346,88 ± 334,68 ± 329,55 ±
14,38 54,34* 49,61* 57,93*/** 57,93*/**
CP
116,2 ± 127,98 ± 136,9 ± 140,97 ± 153 ±
10,21 30,23* 28,21*/** 41*/** 41,18*/**
Colesterol
216.3 ± 230.4 ± 224 ± 241.2 ± 225.2 ±
33.1 40.9 43.5 71.9 36.7
*p

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
The role of oxidative stress
in development of cardiac
complications in patients with
essential hypertension
Campeanu A., Bolohan M., Olinescu R., Dusceac D.,
Nanea T.
Carol Davila University of Medicine, Bucharest,
Caritas Hospital
Background: New evidences suggest that oxidative
stress (OS) is involved in endothelial dysfunction, athe -
ro sclerotic plaque formation and activation and may
contribute to the development of cardiovascular com -
pli c a tions in essential hypertension (EH). The impli catio
ns of OS in development of different types of cardiac
complications in patients with EH are still under debate.
The aim was to evaluate plasma prooxidant and antioxidant
parameters in patients (pts) with EH with or
with out different cardiac complications.
Methods: In 229 pts (age 62.76±7.68 years) with EH, 77
pts without complications (HT-C group), 50 pts with
left ventricular hypertrophy (LVH+ group) evaluated
by ECG or echocardiographical criteria, 50 pts with
stable coronary artery disease (CAD+ group), and 52
pts with chronic heart failure (CHF+ group) and in
35 heal thy subjects (age 59.05±11.44 years) (C group)
with out antioxidants or beta blockers agents blood
sam ples were drawn to determine cholesterol (mg/
dl), plas ma prooxidants (lipid peroxides -LPx(μmol/
l), poly morphonucleare leukocytes activation index-
LAI)) and antioxidants (thiol compounds-SH(μmol/l),
total anti oxidants capacity-AO(UI) and ceruloplasmin
-CP(μmol/l)) levels. Statistical analysis- student t test.
Results: The values of plasma OS parameters are presen
ted in table:
Group C HT-C LVH+ CAD+ CHF+
LPx
2,41 ± 4,42 ± 5,20 ± 5,03 ± 5,0 ±
0,35 1,37* 1,29*/** 1,43*/** 1,33*/**
LAI
26,21 ± 39,67 ± 40,52 ± 45,40 ± 47,70 ±
3,16 8,06* 5,85* 9,44*/** 9,97*/**
AO
22,74 ± 16,47 ± 15,18 ± 14,97 ± 14,75 ±
1,99 2,31* 1,90*/** 2,37*/** 2,28*/**
SH
416,6 ± 354,15 ± 346,88 ± 334,68 ± 329,55 ±
14,38 54,34* 49,61* 57,93*/** 57,93*/**
CP
116,2 ± 127,98 ± 136,9 ± 140,97 ± 153 ±
10,21 30,23* 28,21*/** 41*/** 41,18*/**
Cholesterol
216.3 ± 230.4 ± 224 ± 241.2 ± 225.2 ±
33.1 40.9 43.5 71.9 36.7
*p12 mm dilatare AS: indexul de
volu m AS >20 ml/m 2 , aspectul fluxului Doppler transmi
tral: velocităţile E, A, eco tissue Doppler folosind inelul
mitral lateral: Sm, Em, Am; raportul E/Em (marker
de creştere a presiunii de umplere); PHiRes: criterii de
prezenţă a PAT: durata undei P (SAPWD) > 140ms,
ră dă cina medie patratică (RMS40) >3,5 μV, integrala
undei P >800μV, folosind filtre de 250-400 MHz, zgomot
de fond

HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII
ARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES
Rezultate: 1. Modificări ale parametrilor Tissue Doppler:
HVS(+): Sm 800μV, filters
250-400 MHz, noise level

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII
ARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES
nii şi detorsiunii la umplerea VS precoce şi la fenomenul
de sucţiune diastolică a fost demonstrată, însă acest
lucru nu a fost studiat la pacienţii cu SA.
Obiectiv: Evaluarea detorsiunii VS şi a relaţiei acesteia
cu parametrii de funcţie diastolică şi presiunile de
umplere VS la pacienţi cu SA strânsă şi FEVS păstrată,
comparativ cu subiecţi normali.
Metodă: Am studiat 28 de pacienţi consecutivi cu SA
strânsă (65±8 ani, 21 bărbaţi), FEVS păstrată (63±7%),
fără leziuni coronariene semnificative şi 30 de subiecţi
normali (43±10 ani, 6 bărbaţi). Tuturor subiecţilor li s-
a efectuat o examinare ecocardiografică completă care
a inclus şi măsurarea prin Doppler tisular a unor parametrii
de funcţie diastolică (E’ a fost calculată ca media
valorilor E’ măsurate la nivel septal şi lateral din fereastră
apical patru camere). Pentru cuantificarea rotaţiei şi
torsiunii VS prin ecocardiografie speckle tracking au fost
înregistrate din incidenţă parasternal ax scurt secţiuni
la nivelul bazei şi apexului VS, imaginile fiind ulterior
analizate off-line cu ajutorul unui software dedicat
(2D strain, EchoPac). Detorsiunea a fost evaluată prin
măsurarea ratei maxime de rotaţie diastolică apicală
şi a ratei maxime de detorsiune (calculată ca diferenţa
dintre ratele maxime de rotaţie diastolică apicală şi bazală
pe curba de velocităţi de torsiune). Au fost de asemenea
măsurate intervalele de timp de la vârful undei
R (ECG) la momentul atingerii acestor velocităţi maxime,
intervalele de timp fiind apoi corectate la intervalul
RR.
Rezultate: A existat o diferenţă de vârstă între lotul de
pacienţi cu SA şi lotul control (p0,50). Nu au existat diferenţe
semni ficative între cele două loturi în ceea ce priveşte
raportul E/A (p=0,70) şi E/Vp (p=0,20). Pacienţii cu
SA au avut volume atriale stângi mai mari (p=0,036) şi
raport E/E’ semnificativ mai mare faţă de lotul control
(p0,10).
Rata maximă de rotaţie diastolică apicală şi timpul
până la atingerea acesteia au fost semnificativ crescute
în lotul pacienţilor cu SA (p=0,007; p=0,005). În cadrul
pacienţilor cu SA timpul până la atingerea ratei maxime
de rotaţie diastolică apicală şi timpul până la atingerea
detorsiunii maxime s-au corelat semnificativ cu
E/E’ (r=0,43; p=0,03 şi respectiv r=0,40; p=0,04).
Concluzii: La pacienţii cu SA strânsă şi FEVS păstrată
rotaţia apicală diastolică este întârziată şi corelată semni
ficativ cu presiunile de umplere VS. Parametrii de
detorsiune s-au corelat de asemenea cu presiunile de
umplere VS. Aceste rezultate subliniază rolul rotaţiei
diasto lice apicale şi al detorsiunii în umplerea VS la
pacienţii cu SA strânsă şi FEVS păstrată.
The relationship between left
ventricular untwisting and parameters
of diastolic function
and filling pressures in patients
with aortic stenosis
A. Teodorescu 1 , B. A. Popescu 1,2 , C. C. Beladan 1 ,
D. Muraru 1 , D. Deleanu 1 , F. Antonini-Canterin 3 ,
G. L. Nicolosi 3 , C. Ginghina 1,2
1
Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest,
Romania
2
Carol Davila University of Medicine, Bucharest,
Romania
3
A.R.C., A.O. Santa Maria degli Angeli, Pordenone,
Italy
Background: In patients (pts) with severe aortic
stenosis (AS) and normal left ventricular ejection fraction
(LVEF) diastolic dysfunction is frequently found.
The contribution of LV torsion and untwisting to LV
suction and early diastolic filling was previously demonstrated,
but this was not yet studied in pts with AS.
Purpose: To assess LV untwisting and its relationship
with parameters of diastolic function and filling pressures
in pts with AS and preserved LVEF, compared to
normal subjects.
Methods: We studied 28 consecutive pts with severe
AS (65±8 yrs, 21 men), preserved LVEF (63±7%) and
without significant coronary artery disease and 30
normal subjects (43±10 yrs, 6 men). A comprehensive
echocardiogram was performed in all, including TDIderived
parameters of LV diastolic function (E’ was
calculated as the average of E’ values measured at the
septal and lateral sites, apical 4-chamber view). The
parasternal basal and apical short-axis planes were
recorded to quantify basal and apical LV rotation and
LV torsion by speckle tracking echocardiography using
dedicated software (2D strain, EchoPac). Untwisting
was assessed by measuring peak apical diastolic rota-

HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII
ARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES
tion rate and peak untwisting rate (calculated as the net
diffe rence between peak diastolic apical and basal rotation
rates on the torsional velocity curve). Time intervals
from peak R wave (ECG) to each of them were measured
and normalized to the RR interval.
Results: Pts with AS were older than normal subjects
(p0.50 for all).
There were no significant differences between groups
regarding E/A (p=0.70) and E/Vp ratios (p=0.20). Pts
with AS had higher left atrial volumes (p=0.036) and
E/E’ ratios (p0.10). Peak apical diastolic rotation rate and time
to peak apical diastolic rotation rate were increased in
pts vs normals (p=0.007; p=0.005). In pts with AS time
to peak apical diastolic rotation rate and time to peak
untwisting rate had significant correlations with E/E’
(r=0.43; p=0.03 and r=0.40; p=0.04 respectively).
Conclusions: In pts with severe AS and preserved LVEF
apical diastolic rotation was delayed and significantly
related to LV filling pressures. Untwisting parameters
were also related to LV filling pressures. These findings
support the role of apical diastolic rotation and of
LV untwisting in LV filling in pts with severe AS and
normal LVEF.
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
106. Utilitatea scintigrafiei
miocardice si a
ecocardiografiei in
diagnosticul precoce al
cardiomiopatiei diabetice
incipiente la pacientii cu diabet
zaharat tip 2
R. Artenie 1 , Anca Artenie 2 , Simona Ionescu 1 ,
G. Ungureanu 2
1
Spitalul Clinic de Urgenţe “Sf. Spiridon” Iaşi-Clinica a
III-a Medicală-cardiologica
2
Spitalul Clinic „Dr. C.I.Parhon” Iaşi-Clinica a IV-a
Medicală
Cardiomiopatia diabetica este una dintre cele mai frecvente
complicatii ale diabetului zaharat (DZ) a carei
incidenta depinde de durata si severitatea DZ. Lucrarea
a avut ca scop evaluarea funcţiei sistolice şi diastolice
ven triculare stângi (VS) la pacienţii cu diabet zaharat
tip 2 (DZ) în corelaţie cu tipul de tratament al DZ,
utili zind ecografia cardiacă transtoracică si scintigrafia
miocardica.
Material şi metodă: Studiul s-a efectuat pe 42 de pacienţi
diabetici tip 2: Lot A-20 pacienti insulinonecesitanti si
lot B-22 pacienti tratati cu antidiabetice orale, cu virste
cuprinse intre 42-58 ani, durata a bolii de 5-15 ani, fara
semne de afectare coronariana pe EKG standard si valori
tensionale normale. Ecocardiografic au fost urmariti
38 de parametri dintre care 12 au fost utilizaţi pentru
aprecierea funcţiei sistolice şi 18 au fost utilizaţi pentru
aprecierea funcţiei diastolice a VS. Perfuzia miocardica
a VS a fost evaluata prin scintigrafie miocardica de
perfuzie (SPECT) cu 99mTc MYOVIEW-(16 mCi in
repaus) combinata cu testul la dipiridamol (20mCi).
De asemenea, am determinat profilul glucidic, HbA1,
am efectuat EKG standard si de efort si am dozat microalbu
minuria (test RIA).
Rezultate: Toti pacientii aveau asociata polineuropatie
diabetica iar 16 pacienti aveau retinopatie si MA. HbA1a
fost de: la lot A -9.8±0.8% respectiv lot B:10.2±0.6%.
Testul de efort a fost pozitiv pentru ischemie si tulburari
de ritm la 55% dintre pacienti din ambele loturi.
Ecocardiografia a aratat: Fracţia de ejecţie a VS a avut
valori ≥60% la 11 pacienţi (5 din lot a si 6 din lot B), a
fost cuprinsă între 50% şi 60% la 20 pacienţi (12 din

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
lot A si 8 lot B) şi a avut valori între 40% şi 50% la
11 pacienţi (5 din lot A si 6 din lot B). Valorile mean
systolic ejection rate au fost cuprinse între 221 ml/s şi
515 ml/s, iar cele ale mean velocity of circumferential
shortening între 0,9 circ/s şi 1,8 circ/s. Raportul undelor
E şi A mitrale (E/A) a fost >1 la 10 pacienţi şi 1
in 10 patients and

HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII
ARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
Conclusions: 1. There is a direct correlation between the
diastolic dysfunction of the LV and metabolic control
of type 2 DM and the presence of microalbuminuria.
2. There is no dependence on the class of antidiabetic
therapy (drugs or insulin) in development of diabetic
cardio miopathy. 3. The echocardiography and myocardial
scintigraphy examination represent an useful and
noninvasive methods for an earlier diagnosis of diabetic
cardiomiopathy.

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ | INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
107. Stenturile active
farmacologic sunt mai bune
decât cele metalice simple la
pacienții cu diabet zaharat,
factori de risc cardiovascular
multipli și leziuni dificile
C Stoicescu, A Burlacu, V Vintila, C Udroiu,
N Florescu, O Pirvu, M Cinteza, D Vinereanu
Spitalul Universitar Bucuresti
Context: Rezultatul pe termen mediu la pacienții cu
intervenții coronariene percutane (PCI) este influențat
de restenoza intra-stent, care reprezintă principalul
neajuns al PCI. Studiile clinice recente au dovedit o scădere
a incidenței restenozei de la 25% la mai puțin de
10% consecutiv utilizării stenturilor active farmacologic
cu sirolimus (sirolimus eluting stents, SES). Cu toate
acestea, restenoza SES din „viața reală“ comparativ cu
cea a pacienților similari la care s-a folosit BMS nu a
fost întocmai raportată.
Metode: Am efectuat un studiu de registru controlat
(„studiu case control“) pe o perioadă de 44 luni, care
a inclus toți pacienții la care s-a utilizat ≥1 stent activ
farmacologic cu sirolimus, în comparație cu un grup de
pacienți de control, la care s-a implantat ≥1 stent metalic
simplu (BMS). Fișele standard de raportare a cazului
au cuprins datele clinice și demografice, tipul leziunii
responsabile (culprit), complicațiile procedurale și
tratamentul. Pentru evaluarea diametrului de referință
al vasului (reference vessel diameter, RVD) și diametrului
minim al lumenului vasului (minimal lumen diameter,
MLD) s-a utilizat angiografia coronariană cantitativă
(QCA). End-pointul primar a constat în restenoza
clinică (definită clinic și/sau prin test ECG de efort);
atunci când s-a suspectat restenoza clinică, s-a repetat
angiografia coronariană. Obiectivele secundare au fost
evenimentele cardiace adverse majore (MACE, major
adverse cardiac events) definite ca: decesul din cauză
cardiacă, infarctul miocardic, revascularizarea leziunii
țintă (TLR, target lesion revascularization) sau angina
recurentă.
Rezultate: În studiul nostru au fost incluși 448 pacienți:
224 pacienți cu SES (58 ± 10 ani, 75% bărbați), comparați
cu 224 pacienți cu BMS corespunzători vârstei și sexului.
Au fost folosite 268 SES în 260 leziuni, versus 298 BMS
în 278 leziuni. Perioada medie de urmărire a fost de
226 ± 20 vs. 209 ± 18 zile. Prevalența factorilor de risc
cardiovascular majori a fost în grupul SES versus BMS:
diabet zaharat 26% vs. 11%, p=0.0001; hipertensiune
arterială 79% vs. 72%, p=0.062; hipercolesterolemie
90% vs. 79%, p=0.001. 52% vs. 40% pacienți (p=0.005)
au asociat cel puțin 3 factori de risc, iar 16% vs. 3.5%
pacienți au prezentat patru factori de risc majori. 71%
vs. 43% pacienți (p=0.0001) au avut infarct miocardic
în antecedente. 8% vs. 0.3% (p=0.001) din stenturi au
fost utilizate pentru restenoză intra-stent. Vasul țintă
a fost IVA la 66% vs. 45% pacienți (p =0.003); artera
circumflexă la 12% vs. 24% (p=0.012); și ACD la 20%
vs. 31% (p=0.05). 71% vs. 41% (p= 0.0001) din leziuni
au avut RVD ≤3 mm, iar 88% vs. 51% (p= 0.0001) au
fost leziuni mai lungi de 15 mm. MLD pre- și post procedural
a fost 0.4±0.2 mm vs. 0.5±0.2 mm (ns), și respectiv,
2.7±0.2 mm vs. 2.8±0.3 mm (ns); în mod similar,
acute gain a fost 2.3±0.3 mm vs. 2.2±0.2 mm (ns). În
grupul SES s-au suspectat 3 cazuri de restenoză clinică
– con firmate angiografic la 2 pacienți (0.9%), iar în grupul
BMS au fost suspicionate 20 cazuri de reste noză
cli nică – confirmate angiografic la 16 pacienți (7.0%)
(p=0.001). 2.7% pacienți din grupul SES au avut MACE
compa rativ cu 8.9% din grupul BMS (p= 0.007).
Concluzii: Spre deosebire de pacienții din grupul BMS,
pacienții care au beneficiat de SES au avut mai frec vent
diabet zaharat, mai mult de 3 factori de risc cardiovascular
majori, în principal leziuni de IVA, leziu ni
pe vase mici și/sau mari. Restenoza intra-stent ghi dată
clinic a fost redusă de la 7% la 1%, cu o scădere semnificativă
a MACE.

CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
Drug eluting stents are better
than bare metal stents in
pacients with diabetes mellitus,
multiple cardiovascular risk
factors, and difficult lesions
C Stoicescu, A Burlacu, V Vintila, C Udroiu,
N Florescu, O Pirvu, M Cinteza, D Vinereanu
Spitalul Universitar Bucuresti
Background: Medium-term outcome of patients with
percutaneous coronary interventions (PCIs) is related
to in-stent restenosis, which represents the main
drawback for PCIs. Recent clinical studies have shown
a decrease of restenosis rate from 25% to less than 10%,
using sirolimus eluting stents (SES). However, “reallife”
SES restenosis, by comparison with similar patients
receiving BMS, has not been enough reported.
Methods: We performed a controlled registry study
(“case control study”) over a period of 44 months, including
all patients who received ≥1 sirolimus eluting
stent, comparing them to a control group of patients
who received ≥1 bare metal stent (BMS). Clinical and
demo graphical data, type of culprit lesion, procedural
compli cations, and treatment were documented into
stan dard case report files. Quantitative coronary angiography
was used to evaluate reference vessel diameter
(RVD) and minimal lumen diameter (MLD). Primary
end-point was the clinical restenosis (defined clinically
and/or by ECG exercise test); when clinical restenosis
was suspected, coronary angiography was repeated.
Secondary end-points were major adverse cardiac
events (MACE), defined as cardiac death, myocardial
infarc tion, target lesion revascularization, or recurrent
angina.
Results: 448 patients were included into the controlled
registry study: 224 SES patients (58±10 years, 75%
males), compared to 224 age- and sex-matched BMS
patients. 268 SES were used in 260 lesions, versus (vs.)
298 BMS used in 278 lesions. Mean follow-up period
was 226±20 vs. 209±18 days. Major cardiovascular risk
factors prevalence was: diabetes mellitus 26% vs. 11%,
p=0.0001; arterial hypertension 79% vs. 72%, p=0.062;
hypercholesterolemia 90% vs. 79%, p=0.001, in SES
and BMS groups, respectively. 52% vs. 40% patients
(p=0.005) associated at least 3 risk factors, and 16%
vs. 3.5% patients had four major risk factors. 71% vs.
43% patients (p=0.0001) had previous myocardial
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
infarc tion. 8% vs. 0.3% (p=0.001) stents were used for
intrastent restenosis. Target vessel was LAD in 66%
vs. 45% patients (p=0.003); left circumflex in 12% vs.
24% (p=0.012); and RCA in 20% vs. 31% (p=0.05).
71% vs. 41% (p= 0.0001) were lesions with RVD ≤ 3
mm, and 88% vs. 51 % (p= 0.0001) were lesions longer
than 15 mm. The MLD pre- and post- procedure was
0.4±0.2 mm vs. 0.5±0.2 mm (ns), and 2.7±0.2 mm vs.
2.8±0.3 mm (ns), respectively; similarly, acute gain was
2.3±0.3 mm vs. 2.2±0.2 mm (ns). 3 cases of clinical
restenosis were suspected in the SES group, confirmed
by coronary angiography in 2 patients (0.9%), whereas
20 cases of clinical restenosis were suspected in the
BMS group, confirmed by coronary angiography in 16
patients (7.0%) (p=0.001). 2.7% patients from the SES
group had MACE, compared with 8.9% from the BMS
group (p= 0.007).
Conclusions: By comparison with patients receiving
BMS, patients who benefit from SES had more diabetes
mellitus, more than 3 major cardiovascular risk factors,
mainly LAD lesions, small and/or long vessel lesions.
Clinically-driven in-stent restenosis was reduced
from 7% to less than 1%, with a significant decrease of
MACE.
108. Tromboza intra-stent: un
eveniment rar, influențat de
tratamentul antiagregant
plachetar combinat pe termen
lung
C Stoicescu, A Burlacu, V Vintila, C Udroiu,
N Florescu, O Parvu, M Cinteza, D Vinereanu
UMF ”Carol Davila” Bucuresti
Context: Tromboza intra-stent este o complicați rară,
dar extrem de severă. Date recente sugerează că folo sirea
stenturilor active farmacologic (drug eluting stents,
DES) poate crește riscul de tromboză intra-stent, în
condițiile în care tratamentul antiplachetar combinat
este întrerupt prematur (

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
primească tratament antiagregant plachetar combinat,
gratuit pentru cel puțin 9 luni.
Obiective: 1) evaluarea prevalenței trombozei intrastent
(tromboză acută în primele 24 ore de la intervenție;
trom boză subacută, între 24 ore și 30 zile; tromboză
tardivă, peste 30 zile; și tromboză foarte tardivă, după
mai mult de un an) în cadrul unui amplu studiu de tip
case-control; 2) evaluarea relației dintre tromboza intrastent
și durata tratamentului antiplachetar combinat.
Metode: A fost efectuat un studiu de tip case-control pe
o perioadă de 44 luni (2003-2007), care a inclus pacienți
la care s-a implantat cel puțin un DES, comparativ cu
un grup de control având pacienți la care s-a folosit
cel puțin un stent metalic simplu (bare metal stent,
BMS). Rezultate. Au fost incluși în studiu 950 pacienți:
475 pacienți cu 578 DES implantate (268 Cypher, 152
Endeavor, 122 XienceV și 36 Taxus) urmăriți pe o
perioadă de 233±21 zile, în comparație cu 475 pacienți
cu 598 BMS, umrăriți pe o perioadă similară, de 228±19
zile. Toți pacienții au primit continuu aspirină. Toți
pacienții au primit clopidogrel pe o perioadă de 9 luni;
49% pacienți din grupul DES și 15% din grupul BMS
(p

CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
in-stent thrombosis and very late in-stent thrombosis
did not occur in any of the two groups. In the first 30
days, there was one death occurring into the DES group
(VF, followed by electro-mechan ical dissociation,
not due to stent thrombosis), and one death into the
BMS group (due to subacute stent thrombosis). In the
first 9 months, there was only 1 sudden cardiac death,
occurring in the DES group, while after 1 year there
were two sudden cardiac deaths occurring in the DES
group.
Conclusion: Definite and probable late and very late
in-stent thrombosis did not occur in any of the cases,
probably related to the fact that all patients receive combined
antiplatelets treatment for at least 9 months after
stent implantation (in fact, half of the patients with DES
received it for more than one year).
109. Angioplastia coronariana
percutana la pacientii cu
anevrism apical de ventricul
stang
Calin C., Teodorescu A., Beladan C., Savu O., Deleanu
D., Ginghina C.
Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C.
C.Iliescu” Bucuresti
Mortalitatea pacientilor cu anevrism de ventricul stang
(VS) post infarct miocardic este de 6 ori mai mare decat a
pacientilor fara anevrism, chiar in conditiile unei fractii
de ejectie VS (FEVS) comparabile. Anevrismectomia
si revascularizarea chirurgicala reprezinta interventia
recomandata la majoritatea pacientilor simptomatici,
existand putine date despre rolul angioplastiei percutane
coronariene transluminale in managementul pacien
tilor cu anevrism VS constituit.
Metode: Am studiat retrospectiv 33 de pacienti (25
barbati) cu anevrism apical VS, cu varsta medie 62±10
ani, cu o valoare medie a FEVS de 37±7%, selectati
retro spectiv din baza noastra de date. Au fost exclusi
pa cientii supusi unor interventii de revascularizare chirur
gicala±anevrismectomie. 18 pacienti au fost tratati
con ser vator (grupul 1), in cazul celorlalti 15 pacienti
(gru pul 2) efectuandu-se angioplastie coronariana percu
ta na la nivelul arterei responsabile de infarct (arte ra
interventriculara anterioara) intr-un interval de 13±6
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
sapta mani postinfarct. Au fost analizati parametri clinici
(cla sa func tional NYHA) si ecocardiografici (FEVS, diametru
atriu lui stang, dimensiunile anevrismului VS,
insufi cienta mitrala). Inter valul mediu dintre infarctul
mio cardic acut si eva luarea initiala a fost intre 3 si 40 de
sapta mani, simi lar pentru cele doua grupuri. In grupul
tratat inter ventional am considerat evaluarea dinaintea
inter ven tiei ca evaluare initiala. A doua evaluare a fost
efec tuata la un interval mediu de 12±6 saptamani de la
prima.
Rezultate: In cadrul evaluarii initiale cele doua grupuri
au fost comparabile, fara diferente semnificative, in
ceea ce priveste varsta, factorii de risc cardiovascular,
clasa NYHA, FEVS, dimensiunile atriului stang si severitatea
insuficientei mitrale. Dimensiunile anevris mului
VS au fost semnificativ mai mari in grupul 1 (37.5%
din volumul telediastolic VS – grup 1, 31% - grup 2,
p=0.046). La a doua evaluare nu au fost identi ficate diferente
semnificative intre grupuri din punct de vedere
al FEVS, severitatii insuficientei mitrale, dimen siunile
atriu lui stang si dimensiunile anevrismului VS, existand
insa diferente semnificative ale clasei functionale NYHA
(2.27 – grup 1, 2.83 – grup 2, p=0.01) in favoarea grupului
revascularizat interventional.
Concluzii: Tratamentul combinat – medical si interventional
la nivelul arterei responsabile de infarct in cazul
pacientilor cu anevrism apical VS a fost asociat cu o
ameliorare semnificativa a clasei functionale, desi nu
a avut impact asupra FEVS, severitatii insuficientei mitrale
sau dimensiunii anevrismului. Aceste rezultate
nece sita confirmare prin studii ulterioare.
110. Coronarografia
computerizată 64-multislice
la pacienţi cu probabilitate
intermediară şi joasă de boală
coronariană
Florina Parv, Rodica Avram, Balint Mihai,
Victor Dan Moga, Ciocarlie Tudor, Popa Claudiu
Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenţă
Judeţean Nr. 1 Timişoara
Scopul lucrării: Angiocoronarografia tomografică compu
te rizată este o tehnică imagistică nouă în plină ascensiune
cu potenţial alternativ la metodele nonin vazive

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
pentru boala coronariană. Metoda prezintă o mare
acurateţe în diagnosticul leziunilor coronariene stenozante
sau nu, precum şi determinarea încărcării cu
calciu a plăcilor aterosclerotice. Evaluarea utilităţii coronarografiei
computerizate 64-multislice în detectarea
sau excluderea bolii coronariene la pacienţi cu probabilitate
intermediară şi joasă.
Material şi metodă: S-a luat în lucru un lot de 19
pacienţi simptomatici, cu durere toracică non-anginoasă
sau cu angină atipică, la care s-au efectuat ECG,
enzimele cardiace, test de efort la ergociclu şi s-au notat
factorii de risc clasici (hipertensiune, diabet, fumat,
obezitate, antecedente de boală coronariană prematură,
dislipidemie), pacienţii fiind împărţiţi în două grupe:
cu probabilitate joasă: 4 (21,05 %) şi intermediară 15
(78,94%).
Rezultate: La 8 (42,10%) pacienţi (5 femei, 3 bărbaţi)
cu vârsta medie 54,75 ± 7,99 cu biomarkeri cardiaci
negativi, fără modificări ischemice electrice şi cu test de
efort negativ s-a efectuat coronarografie computerizată
64-multislice (Siemens Sensation Somatom 64). Pacienţii
cu frecvenţă cardiacă peste 65 b/min au primit metoprolol/atenolol
înainte de expunere. Boala corona riană
semni ficativă a fost definită în prezenţa a cel puţin unei
stenoze coronariene ≥ 50%. 2 pacienţi au prezentat scor
calcic > 700 şi leziuni coronariene peste 75% care au fost
confir mate prin coronarografie clasică şi sancţionate
cu tra tament invaziv (1 pacientă cu PTCA şi stent şi
un pacient cu by-pass aorto-coronarian), 5 pacienţi au
prezentat leziuni sub 50% şi scor calcic între 0-357 şi 3
pacienţi au prezentat coronare normale angiografic şi
cu scor calcic 0. În total au fost detectate 16 leziuni: 7 pe
ADA, 3 pe diagonala I, 5 pe ACX şi 1 pe ACD. Pacienţii
cu leziuni coronariene non-stenozante, care iniţial
erau consideraţi cu risc scăzut au fost reîncadraţi întro
clasă superioară de risc şi au beneficiat de tratament
specific.
Concluzii: Deşi studiul e restrâns la un număr mic de
cazuri este printre primele din România care arată că
angiocoronarografia computerizată 64-multislice este o
metodă utilă la pacienţi simptomatici cu probabilitate
joasă sau intermediară pretest de boală coronariană.
Un rezultat negativ CT exclude prezenţa unei afectări
coronariene semnificative.
CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
64-Slice computed tomography
in patients with low and intermediate
probability of coronary
heart disease
Florina Parv, Rodica Avram, Balint Mihai,
Victor Dan Moga, Ciocarlie Tudor, Popa Claudiu
Cardiology Clinic, Emergency County Hospital Nr. 1
Timişoara
Aim: Computed tomographic coronary angiography
is a new noninvasive coronary imaging technique with
a very good diagnostic accuracy in coronary lesio ns
either calcified or no, and offer independent prog nostict
direct information, too. To assess the utility of this
method to rule out coronary heart disease in pa tients
with low and intermediate probability of coro nary
disease.
Material and Method: We studied 19 symptomatic
patients with non-anginal chest pain and atypical
angina in which we performed ECG, cardiac biomarkers,
exercise test and noted classical risk factors (hypertension,
diabetes mellitus, cigarette smoking, obe sity,
family history of premature coronary disease, dislipidemia).
Patients were divided in two groups, with low
4 (21.05 %) and intermediate 15 (78.94%) probability
risk.
Results: In 8 (42.10%) patients (5 women, 3 men)
with average age 54.75 ± 7.99 with negative cardiac biomarkers,
no ischemic ECG changes and negative exercise
test we performed 64-multislice cardiac comu ted
tomography (Siemens Somatom Sensation 64). Patients
with heart rate over 65 bpm received metoprolol/atenolol
before exposure. Significant coronary disease was
defined in presence of at least one coronary ste nosis
≥50%. 2 patients (25%) presented an Agatston calcic
score (CAC) over 700 and significant coronary lesions
>75%, confirmed at clasic angiography and con se cutive
inva sive treated (one woman with PCI and stent and
one man with aorto-coronary by-pass), 5 patients
(62.5%) presented lesions < 50% and a CAC score between
0-357 and 3 (37.5%) patients had normal coronary
arteries. We detected an amount of 16 lesions: 7
on LAD, 3 on I-st diagonale, 5 on ACX and 1 on RCA.
Pa tien ts with nonobstructive lesions considered initially
with low risk were reconsidered in a superior risk
class and appropriate treated.
Conclusions: This small study, but one from the first in
Romania, suggests that 64-multislice cardiac computed

CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
tomography is useful in symptomatic patients with low
or intermediate pretest probability of having significant
coronary artery disease. A negative CT result may rule
out a significant coronary lesion.
111. Stenturile active
farmacologic versus stenturile
inerte în Registrul de Angioplastii
al Institutului de Boli
Cardiovasculare „C.C. Iliescu”
– urmărire la 1 an
Rami-Mihail Chreih, Dan Deleanu, Lucian Zarma,
Carmen Ginghină
Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu”
– Bucureşti, România
În Octombrie 2006 s-a iniţiat Registrul de Angioplastii
al Institutului “C.C. Iliescu” fiind incluşi, consecutiv,
toţi pacientii cărora li s-a efectuat angioplastie în Departamentul
de Cardiologie Intervenţională al Institutului
de Boli Cardiovasculare “C.C. Iliescu”.
Scopul lucrării: Acest studiu compară rezultatele angioplastiei
cu stent pe termen scurt şi pe termen lung (1
an) ale pacienţilor cărora li s-au implantat stenturi active
farma cologic (DES – drug eluting stents) versus cele
ale pacienţilor cărora li s-au implantat stenturi iner te
(BMS – Bare Metal Stents).
Materiale şi metode: Rezultatele au fost definite ca
fiind complicaţii peri-procedurale (embolizare dis tală,
fenomen slow-flow/no-reflow, ocluzie acută de segment
coronarian, ocluzie de vas colateral, perforare
co ro na riană, şoc indus de procedură, AVC, reacţii aler -
gice, necesitatea cardiostimulării), complicaţii la nive -
lul lo cului de puncţie (hematom necesitând trans fuzie
sau cură chirurgicală, fistulă arterio-venoasă, pseudoane
vrism, ocluzie/disecţie vasculară ce a nece sitat interven
ţie, infecţie), complicaţii precoce (infarct/reinfarct
mio cardic, AVC, insuficienţă renală acută, deces intraspita
licesc) şi complicaţii tardive (infarct/reinfarct
mio car dic, AVC, insuficienţă renală acută, agra varea
angi nei, agravarea dispneei, restenoză/tromboză intrastent,
reacţie de hipersensibilitate/alergie, deces). În
plus, complicaţiile tardive au fost completate cu date
Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
sepa ra te privind decesul de cauză cardiovasculară,
dece sul de cauză non-cardiovasculară, revascularizarea
vasu lui ţintă (target vessel revascularization – TVR) şi
revas cularizarea leziunii ţintă (target lesion revas cularization
– TLR).
Între octombrie 2006 şi aprilie 2007, 631 pa cienţi au
fost supuşi angioplastiei coronariene. 44 pacienţi nu au
fost incluşi în studiu, aceştia fiind supuşi angioplastiei cu
balon. Pentru a elimina posibilele erori, 65 pacienţi au
fost excluşi, lor fiindu-le efectuată angioplastie primară/
de salvare/facilitată (primary/res cue/facilitated PCI),
toţi pacienţii cărora li s-au implan tat stenturi active
farmacologic au fost supuşi angio plastiei. S-a obţinut,
astfel, un grup de 522 pacienţi (86 în grupul DES şi 436
în grupul BMS).
Cele două grupuri, obţinute după împărţirea în
funcţie de stenturile implantate, au prezentat distribuţii
similare ale datelor demografice, permiţând comparaţia
fără a fi necesare ajustări statistice.
Rezultate: Evaluarea a relevat o tendinţă care favo rizează
grupul celor cu stenturi active, cu toate că puterea
statistică a acestei comparaţii este mică din cauza
procentului scăzut de stenturi active farmacologic implantate
(p= 0.104). În ceea ce priveşte complicaţiile
tar dive, procentul total a fost de 1.16% (1 pacient) în
grupul DES vs. 2.75% (12 pacienţi) în grupul BMS,
o privire mai detaliată arătând că TVR a interesat 1
pacient în grupul DES vs. 10 pacienţi în grupul BMS,
TLR a interesat 1 pacient în grupul DES vs. 8 pacienţi
în grupul BMS. Toţi pacienţii din grupul DES au fost
în viaţă la controlul după 1 an de la implantarea stenturilor,
în timp ce 4 pacienţi din grupul BMS au murit
din cauze cardiovasculare. Complicaţile precoce au fost,
de asemenea, mai frecvent întâlnite în grupul BMS (4
pacienţi vs. 0), ca şi cele la locul de puncţie (6 pacienţi