Untitled - Romanian Journal of Cardiology

Vol. XXIII, 

Suplimentul A, 2008 

Sâmbătă 

20 septembrie 2008 

Duminică 


Luni 


Marţi 


1-5 Cardiopatie ischemică A7 

6-10 Insuficienţă cardiacă A13 

11-15 POSTER FORUM I A18 

16-51 POSTER I A24 

52-56 Aritmii I A65 

57-61 Aritmii II A71 

62-66 POSTER FORUM II A79 

67-101 POSTER II A85 

102-106 HTA – Valvulopatii – Cardiomiopatii A123 

107-111 Cardiologie intervenţională A131 

112-116 POSTER FORUM III A138 

117-151 POSTER III A144 

152-156 Varia I A182 

157-161 Varia II A189 

Index autori 

Index subiecte 

A196 

A201

Vol. XXIII, 


Vol. XXII, Nr. 1, 2008 

Saturday, 

September 20 th , 2008 

Sunday, 

September 21 st , 2008 

Monday, 

September 22 nd , 2008 

Tuesday, 

September 23 rd , 2008 

1-5 Ischemic cardiopathy A7 

6-10 Heart failure A13 

11-15 POSTER FORUM I A18 

16-51 POSTER I A24 

52-56 Arrhythmias I A65 

57-61 Arrhythmias II A71 

62-66 POSTER FORUM II A79 

67-101 POSTER II A85 

102-106 Arterial hypertension - Valvulopathies - Cardiomyopathies A123 

107-111 Interventional cardiology A131 

112-116 POSTER FORUM III A138 

117-151 POSTER III A144 

152-156 Varia I A182 

157-161 Varia II A189 

Authors index 

Topics index 

A196 

A201

CONSILIUL DE CONDUCERE AL 

SOCIETĂŢII ROMÂNE DE CARDIOLOGIE 

Preşedinte: 

Preşedinte ales: 

Preşedinte anterior: 

Vicepreşedinţi: 

Secretar: 

Trezorier: 

Radu Căpâlneanu 

Dan Deleanu 

Carmen Ginghină 

Marius Vintilă 

Ioan Mircea Coman 

Doina Dimulescu 

Radu Ciudin 

Membri: 

Eduard Apetrei 

Şerban Bălănescu 

Carmen Bedeleanu 

Ovidiu Chioncel 

Mircea Cinteză 

Gheorghe Andrei Dan 

Maria Dorobanţu 

Dan Gaiţă 

Bogdan Mut-Vitcu 

Tiberiu Nanea 

Mariana Rădoi 

Anca Sglimbea 

Gabriel Tatu-Chiţoiu 

Dragoş Vinereanu 

ISSN: 1583-2996

Colectivul de redacţie 

Redactor şef 

Eduard Apetrei 

Redactor şef adjunct 


Redactori asociaţi 

Mihaela Rugină 

Ruxandra Jurcuţ 

Bogdan A. Popescu 

Costel Matei 

Redactori 

Radu Căpâlneanu 

Cezar Macarie 

Redactor fondator 

Costin Carp 

Colegiul de redacţie 

Alexandru Câmpeanu - Bucureşti 

Mircea Cinteză - Bucureşti 

Radu Ciudin - Bucureşti 

Radu Cristodorescu - Timişoara 

D. V. Cokkinos - Grecia 

G. Andrei Dan - Bucureşti 

Dan Deleanu - Bucureşti 

Genevieve Derumeaux - Franţa 

Doina Dimulescu - Bucureşti 

Maria Dorobanţu - Bucureşti 

Ştefan Iosif Drăgulescu - 

Timişoara 

Guy Fontaine - Franţa 

Bradu Fotiade - Bucureşti 

Alan Fraser - Anglia 

Mihai Gheorghiade - USA 

Leonida Gherasim - Bucureşti 

E. Grosu - Chişinău, R. Moldova 

Assen R. Goudev - Bulgaria 

Alexandru Ioan - Bucureşti 

Dan Dominic Ionescu - 

Craiova 

Matei Iliescu - Bucureşti 

Andre Keren - Israel 

Ioan Maniţiu - Sibiu 

Gerald A. Maurer - Austria 

Şerban Mihăileanu - Franţa 

Nour Olinic - Cluj-Napoca 

Fausto Pinto - Portugalia 

Gian Luigi Nicolosi - Italia 

Mariana Rădoi - Braşov 

Willem J. Remme - Olanda 

Doina Rogozea - Bucureşti 

Michal Tendera - Polonia 

Ion Ţintoiu - Bucureşti 

Panagiotis Vardas - Grecia 

Dragoş Vinereanu - Bucureşti 

Marius Vintilă - Bucureşti 

Dumitru Zdrenghea - Cluj-Napoca 

Caseta tehnică 

Editura: Media Med Publicis 

Publicitate: office@mediamed.ro 

Distribuţie: Revista Română de 

Cardiologie se distribuie membrilor Societăţii 

Române de Cardiologie 

Abonamente: office@mediamed.ro 

Răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate revine în întregime autorilor. Opiniile, 

ideile, rezultatele studiilor publicate în Revista Română de Cardiologie sunt cele ale 

autorilor şi nu reflectă poziţia şi politica Societăţii Române de Cardiologie. Nicio parte a 

acestei publicaţii nu poate fi reprodusă, stocată, transmisă sub nicio formă sau mijloc (electronic, 

mecanic, fotocopie, înregistrare) fără permisiunea scrisă a edito rului. 

© Toate drepturile rezervate Societăţii Române de Cardiologie. 

Contact: Societatea Română de Cardiologie 

Str. Avrig nr. 63, Sector 2, Bucureşti 

Tel./Fax: +40.21.250 01 00, +40.21.250 50 86, +40.21.250 50 87; 

E-mail: rscardio@rscardio.ro

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008 

CARDIOPATIE ISCHEMICĂ | ISCHEMIC CARDIOPATHY 

1. Valoarea apolipoproteinelor 

A-I şi B şi a lipidelor plasmatice 

ca factori de risc cardiovascular 

Lucia Agoşton-Coldea, Teodora Mocan, LD Rusu, 

R Pais, DL Dumitrascu 

Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu, 

Clinica Medicala II, Cluj-Napoca 

Obiectivele studiului: Evidenţe recente arată că raportul 

apolipoproteic (apo)B/apoA-I este un indicator mai 

bun pentru riscul coronarian decât profilul lipidic convenţional. 

Plecând de la aceste date ne-am propus să 

studiem dacă apoB, apoA-I şi raportul apoB/apoA-I 

sunt factori de risc independenţi pentru cardiopatia 

ische mică şi dacă măsurarea apolipoproteinelor este 

supe rioară determ inării fracţiunilor lipidice plasmatice 

în evaluarea riscului de evenimente coronariene. 

Material şi metodă: S-a realizat un studiu transversal 

în care au fost incluşi 289 subiecţi, divizaţi în două 

gru puri: 144 subiecţi cu infarct miocardic vechi şi 145 

subiecţi fără cardiopatie ischemică, dar cu factori de 

risc cardiovasculari. Au fost evaluaţi parametrii antro - 

po metrici şi factorii de risc cardiovasculari. Dozarea 

frac ţiunilor lipidice s-a făcut prin metoda enzi ma tică, 

iar a apoA-I şi apoB a fost realizată prin imuno turbidimetrie. 

Rezultate: Valorile medii ale fracţiunilor lipidice au 

fost mai reduse la subiecţii cu infarct miocardic decât 

la su biecţii fără cardiopatie ischemică: colesterolul total 

(186.06±48.11 vs. 206.93±42.28 mg/dl, p=0.0001), 

LDL-coles terolul (118.57±42.95 vs. 129.53±39.75 

mg/dl, p=0.023), HDL-colesterolul (43.64±12.32 vs. 

50.48±21.09 mg/dl, p=0.0008) şi ale trigliceridelor 

(145.38±62.74 vs. 167.56±82.11 mg/dl, p=0.01). Nivelul 

plas matic al apoB a fost mai mare la subiecţii cu infarct 

mio cardic (1.12±0.57 vs. 0.86±0.27 g/l, p=0.0001), iar 

cel al apoA-I mai redus (1.31±0.47 vs. 1.40±0.39 g/l, 

p=0.101). Analiza multivariantă indică faptul că nivelul 

plasmatic a apoproteinei B peste valoarea de 1.7 g/l 

este strâns corelat cu prezenţa infarctului miocardic 

(OR 3.96; 95%CI 2.87-5.02, p=0.001) independent de 

alte cova riabile ca vârsta, fumatul, obezitatea, diabetul 

zaharat, hipertensiunea arterială, fracţiunile lipidice. 

Efectul protectiv al apolipoproteinei A-I împotriva eve- 

ni mentelor cardiovasculare după ajustarea pentru alţi 

factori de risc cardiovasculari (OR 0.72; 95%CI 0.57- 

0.83, p=0.004) s-a dovedit de asemenea independent în 

analiza multivariantă. 

Concluzie: Apolipoproteinele B şi A-I pot fi considerate 

ca un mijloc de evaluare a riscului cardiovascular, valoarea 

lor predictivă fiind superioară celei obţinute 

prin evaluarea profilului lipidic convenţional. Datele 

obţi nute sugerează determinarea apolipoproteinelor în 

prac tica clinică curentă. 

2. Expansiunea infarctului 

miocardic acut la bolnavii cu 

hipertrofie ventriculară stângă 

preexistentă faţă de cei fără 

hipertrofie ventriculară 

Camelia Nicolae, Nicolae Păun, Gabriela Gheorghe, 

Irina Andrei, Sorin Vişan, Conf. Adriana Ilieşiu, 

Prof. Tiberiu Nanea 

Spitalul Clinic Caritas ‚Acad. N. Cajal’ 

Scop: Scopul studiului a fost de a evalua expansiunea 

produsă după infarctul miocardic (IMA) la bolnavii cu 

hipertrofie ventriculară stângă (HVS) preexistentă faţă 

de cei fără hipertrofie. 

Material şi metodă: Au fost incluşi în studiu 88 bolnavi 

cu IMA cu localizare antero-septală şi HVS preexistentă 

şi 84 bolnavi cu aceeaşi localizare a necrozei şi fără HVS 

preexistentă. Criteriile de includere în studiu au fost: 

primul infarct miocardic, infarct cu supradenivelare 

de segment ST şi localizare antero-septală V1V4, 

dimensiuni normale a cavităţii VS şi prezenţa HVS. 

Criteriile de excludere au fost: infarct miocardic sechelar 

– unul sau mai multe, insuficienţă cardiacă clasa III-IV 

NYHA, tulburări de ritm sau conducere, valvulopatii 

moderate şi severe, localizare nonanterioară a necrozei. 

Au fost utilizaţi următorii parametrii: grosimea pereţilor 

VS, wall-stressul sistolic, profilul fluxului mitral, masa 

ventriculului stâng, viteza în tractul de ejecţie al VS; 

de asemenea, a fost comparată eficienţa trombolizei la

CARDIOPATIE ISCHEMICĂ 

ISCHEMIC CARDIOPATHY 

cele 2 grupuri de pacienţi. Pentru obţinerea propriuzisă 

a lungimii segmentului expansionat a fost utilizată 

o formulă matematică originală: L=2,68√A, unde L 

a reprezentat lungimea segmentului expansionat şi 

A=aria zonei anterioare a cavităţii VS obţinută pin 

secţiunea sagitală la nivelul pilierilor. 

Rezultate: Bolnavii cu HVS preexistentă au fost 

repartizaţi în grupa I, iar cei fara HVS în grupa a II-a. 

Între cele două loturi de bolnavi nu au existat diferenţe 

semnificative privind caracteristicile generale cu 

excepţia grosimii pereţilor VS, a masei miocardice, 

prezenţei semnelor de HVS pe electrocardiogramă. 

Cel mai important parametru ecocardiografic a constat 

în lungimea segmentului expansionat care la grupul I a 

prezentat valoarea de 13,88±1,31 mm, iar la grupul II a 

înscris 17,06±1,21 mm, iar diferenţa a fost semnificativă 

statistic. 

Parametrii ecocardiografici utilizaţi în studiu pentru 

evaluarea tipului de hipertrofie au prezentat valori 

diferite, semnificativ statistic pentru cele 2 grupuri. 

Profilul fluxului mitral a fost predominant de tip 

“relaxare întârziată” pentru grupul I (82%) şi într-un 

procent mult mai redus şi pentru grupul II (60%) la 

care s-a înregistrat o pondere mai mare a profilului 

mitral “tip restrictiv” (35%). Eficienţa trombolizei nu a 

influenţat lungimea segmentului expansionat. 

Concluzii: HVS preexistentă IMA cu supradenivelare 

de segment ST şi dimensiuni normale a cavităţii VS 

s-a asociat cu limitarea fenomenului de expansiune 

a infarctului. Rezultatele studiului demonstrează o 

corelaţie indirectă între grosimea peretelui şi lungimea 

segmentului expansionat. 

The expansion of myocardial 

infarction in patients with preexisting 

left ventricular hypetrophy 

Camelia Nicolae, Nicolae Păun, Gabriela Gheorghe, 

Irina Andrei, Sorin Vişan, Conf. Adriana Ilieşiu, Prof. 

Tiberiu Nanea 

“Acad. N. Cajal” Caritas Hospital, Bucharest, Romania 

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIII 


with preexisting ventricular hypertrophy compared 

with patients without hypertrophy 

Methods: 88 patients with acute myocardial infarction, 

anterior V1-V4 location and preexisting ventricular 

hypertrophy and 84 patients with acute infarction, 

same location, but without hypertrophy were selected 

in the study. The inclusion criteria was: first myocardial 

infarction with ST elevation, antero-septal location 

V1-V4, normal left ventricular cavity dimension and 

preexisting left ventricular hypertrophy . Patients were 

excluded if any of the following occured: previous 

myocardial infarction, class 3 or 4 NYHA heart failure, 

rhythm or impulse conduction disturbances, moderate 

or severe valvular heart disease, nonanterior infarct 

location. The following parameters were performed: left 

ventricular wall thickness, systolic wall-stress, mitral 

flow profile, left ventricular outflow velocity. Also was 

compared the successfull of reperfusion. The length 

of infarct expansion was calculated with an original 

mathematical formula: L=2,68√A, were L=length of 

infarct expansion, A=area of anterior ventricular cavity 

which is obtained in parasternal short axis section at 

papillary muscle level. 

Results: Patients were included in group I with 

hypertrophy and in group 2 without hypertrophy. There 

was any differences between the groups compared, except 

for left ventricular wall thickness, myocardial mass and 

left ventricular hypertrophy on electrocardiogram. 

The most significant echocardiographic parameter was 

infarct expansion length which in the first group was 

13,88±1,31 mm and in the second 17,06±1,21 mm and 

the diferences was significant. The echocardiographic 

parameters used to analize left ventricular hypertrophy 

characteristics were different within the groups. The 

mitral velocity profile was mainly delayed relaxation 

type (82%) and 62% respectively with a more important 

distribution of restrictive pattern in the second group. 

The successful of reperfusion did not influence the 

length of infarct expansion. 

Conclusion: Preexisting left ventricular hypertrophy 

in acute myocardial infarction was associated with 

limitation of infarct expansion. The results of this 

study demostrate an indirect correlation between the 

thickness of ventricular wall and the length of infarct 

expansion. 

Objectives: The aim of the study was to assess the 

expansion after acute myocardial infarction in patients



3. Enoxaparină, heparină 

nefracţionată sau ambele la 

pacienţii cu infarct miocardic 

acut cu supradenivelare de 

segment ST Date din Registrul 

RO-STEMI 

G.P. Tatu-Chiţoiu 1 , M. Dorobanţu 1 , M. Cinteză 1 , 

E. Craiu 2 , D.D.Ionescu 3 , C. Olariu 4 , C. Pop 5 , 

C. Arsenescu-Georgescu 6 , A. Diaconeasa 1 , 

R. Bugiardini 7 

1 

Bucureşti 

2 

Constanţa 

3 

Craiova 

4 

Arad 

5 

Baia Mare 

6 

Iasi, Romania 

7 

Bologna, Italia, din partea investigatorilor Registrului 

Român pentru infarct miocardic acut cu supradenivelare 

de segment ST (RO-STEMI) 

Introducere: 1. Studii recente au arătat o mai bună evoluţie 

la pacienţii cu infarct miocardic acut cu supra denivelare 

de segment ST (STEMI), care au primit enoxa parină 

(Enox) pentru 8 zile comparativ cu cei care au primit 

heparină nefracţionată (UH) timp de 48 ore. Această 

diferenţă a fost suspectată ca fiind datorată efectului 

rebound indus de suspendarea UH după 48 ore. 

2. Efectele dublei anticoagulări (UH urmată de Enox) 

versus UH nu au fost încă evaluate. 

Obiectiv: Compararea mortalităţii intraspitaliceşti şi a 

incidenţei hemoragiilor cerebrale la pacienţii înrolaţi 

în Registrul român pentru STEMI (RO-STEMI) trata ţi 

fie cu UH+Enox, fie cu UH ca terapie asociată trombolizei. 

Metodă: În perioada 1.01.2003-31.12.2007, un număr 

de 2477 pacienţi consecutivi înrolaţi în RO-STEMI, 

în primele 6 ore de la debutul durerii toracice, au primit 

terapie fibrinolitică (Streptokinaza, tPA, rPA, 

TNK+PA) asociată cu UH şi Enox (UH 1000 UI/oră, 

48 ore urmată de Enox 1mg/Kgc pentru 8 zile, n=377), 

Enox (30-40mg iv bolus urmată de 1mg/kcg pentru 8 

zile, n=470) sau UH (1000 U.I./oră timp de 72-96 ore, 

n=1600). Toţi pacienţii au primit tratament aspirină 

şi/sau clopidogrel în afara contraindicaţiilor. 

Rezultate: Mortalitatea intraspitalicească a fost semnificativ 

mai redusă în subgrupul cu UH+Enox, comparativ 

cu subgrupul cu UH (3,4% vs. 9,0%, p=0,0001). O 



tendiţă spre mortalitate mai redusă a fost inregistrată 

şi în subgrupul Enox (6,2%), comparativ cu subgrupul 

UH (p=0,054). După ajustarea în funcţie de vârstă şi 

administrarea de aspirină şi/sau clopidogrel, pacienţii 

trataţi cu UH+Enox au avut un risc de deces de 1,61 

ori mai scăzut comparativ cu pacienţii trataţi cu UH 

(95% CI, 0,21-0,72, p=0,003). Diferenţa între Enox şi 

UH nu a fost semnificativă. Incidenţa hemoragiilor 

cerebrale non-fatale nu a fost diferită la pacienţii care 

au primit terapie combinată cu UH+Enox (0,3%), sau 

Enox (0,4%) sau UH (0,8%). 

Concluzii: Datele din Registrul RO-STEMI sugerează 

faptul că o combinaţie între UH (48 ore) şi Enox până 

la 8 zile poate contribui până la reducerea semnificativă 

a mortalităţii intraspitaliceşti la pacienţii cu 

STEMI şi terapie trombolitică comprativ cu pacienţii 

trataţi numai cu UH de 48 de ore. 

Enoxaparin, unfractioned 

heparin or both in patients 

with ST-segment elevation 

myocardial infarction Data 

from the RO-STEMI registry 

G.P. Tatu-Chiţoiu 1 , M. Dorobanţu 1 , M. Cinteză 1 , 

E. Craiu 2 , D.D.Ionescu 3 , C. Olariu 4 , C. Pop 5 , 

C. Arsenescu-Georgescu 6 , A. Diaconeasa 1 

1 

Bucharest 

2 

Constanţa 

3 

Craiova 

4 

Arad 

5 

Baia Mare 

6 

Iasi, Romania 

7 

Bologna, Italy, on behalf of the Romanian registry for 

ST-elevation myocardial infarction (RO-STEMI) investigators. 

Background: 1. Recent studies showed a better outcome 

in thrombolysed patients for ST-segment elevation 

myocardial infarction (STEMI) who also received 

enoxaparin (Enox) for 8 days compared with pts 

receiving unfractionated heparin (UFH) for 48 hours. 

No study has investigated the effects of double anticoa - 

gulation (Enox and UFH) versus UFH as ancillary therapy 

for thrombolysis. 

Objective: To compare in-hospital mortality and 

incidence of non-fatal intracranial haemorrhage in



patients enrolled in the Romanian registry for STEMI 

(RO-STEMI registry) receiving UFH and Enox versus 

Enox as ancillary therapy for thrombolysis. 

Methods: Between 1st January 2003 and 31st December 

2007 a group of 2477 consecutive RO-STEMI patients 

received finbrinolytic therapy (streptokinase, tPA, rPA 

or TNK-tPA) associated with UFH and Enox (n=377, 

UFH 1000 U.I./hour, 48 hours followed by Enox 1mg/ 

kg bodyweight until day 8), Enox (n=470, 30-40 mg iv 

bolus followed by 1mg/kg bodyweight for 8 days) or 

UHF (n=1600, 1000 U.I./hour for 72-96 hours) within 

6 hours from symptoms onset. All patients received 

concomitant antiplatelets therapy with aspirin and/or 

clopidogrel in the absence of contraindications. 

Results: A significant lower in-hospital mortality was 

seen in UFH and Enox patients as compared with UFH 

subgroup (3,4% vs. 9.0%,p0,5mg/dl 6 (16.2%) 27 (35.5%) 25 (42.4%) 

status antioxidant total



Comparative evaluation of 

prognosis in patients with non 

st elevation acute coronary 

syndrome and metabolic 

syndrome or diabetes mellitus 

E. Bobescu 1,2 , M. Radoi 1,2 , A. Burducea 2 , Bianca Dusa 2 

1 

“Transilvania” University - Faculty of Medicine 

2 

Clinic County Emergency Hospital- Clinic of 

Cardiology, Brasov, Romania 

Aims: Evaluation of prognosis, left ventricular systolic 

function, inflammatory syndrome and oxidative stress 

in patients with non ST elevation acute coronary syndrome 

(ACS) associated with metabolic syndrome 

(MS) with diabetes mellitus(DM) in comparison with 

patients with ACS and with non MS non DM ACS 

patients. 

Methods: 172 patients (pts) with non ST elevation acute 

coronary syndrome were included in a prospective 

study for a period of 3 years and divided in three groups 

in relation with association of metabolic syndrome or 

diabetes mellitus. Biologic evaluation were performed 

initial and at 1, 6 months, clinical, electrocardiographic, 

echocardiographic evaluation were performed initial 

and at 1, 6, 12, 24 and 36 months. C-reactive protein 

serum level and fibrinogen plasma level were determinated 

as markers of inflammatory syndrome. Anti 

ox-LDL antibody titers and total antioxidant status 

(TAS) serum level were measured for oxidative stress 

eva luation. 

Results: 

ACS non MS ACS MS ACS DM 

6 months 

C-reactive protein>0,5mg/dl 

non DM 

6 (16.2%) 27 (35.5%) 25 (42.4%) 

Total antioxidant status



Rezultate: S-a constatat că la majoritatea pacienţilor 

ana lizaţi scorul TIMI s-a corelat cu nivelul seric al hs- 

CRP la internare şi astfel prognosticul pe termen scurt 

al acestor pacienţi poate fi influenţat de nivelul seric al 

aces tei proteine de fază acută. 

Concluzii: Prognosticul pe termen scurt al pacienţilor 

cu IMA cu supradenivelare de segment ST evaluat prin 

sco rul TIMI pare a fi influenţat de nivelul seric al hs- 

CRP. 



The short term prognosis of ST segment elevation AMI 

patients assessed through the TIMI score appears to be 

influenced by hs-CRP serum levels. 

The prognosis of ST segment 

elevation acute myocardial 

infarction patients in terms of 

the serum concentrations of 

hs-CRP 

Tudorascu M Raul Petrişor, 

Muşetescu I Anca Emanuela, 

Tudoraşcu I Diana Rodica, Ionescu M Dan Dominic 

UMF Craiova, Centrul de Cardiologie Craiova 

It has been demonstrated that hs-CRP levels increase 

in patients with ST-segment elevation acute myocardial 

infarction, an increase witch has been proved to correlate 

with long term mortality; however, very few studies 

have evaluated the short term prognosis for these patients. 

We have undertaken to evaluate the short term 

prog nosis for ST-segment elevation MI patients based 

on the TIMI risk score and to establish its correlation 

with the serum level of hs-CRP. 

The study group consisted in 45 patients brought to the 

Cardiology Centre of Craiova and diagnosed with STsegment 

elevation acute MI. For these patients all the 

necessary data for calculating the TIMI risk score were 

collected (age, angina history, diabetes mellitus, TA, 

heart rate, Killip class, weight, ST-segment elevation, left 

bundle branch block, time until treatment initiation). 

This score was calculated for each patient and the 

seru m hs-CRP level was measured. 

It was found that the TIMI score of most of the patients 

studied correlates with the hs-CRP serum level on admi 

ssion and thus the short term prognosis of these patients 

can be influenced by the serum level of this acu te 

phase protein.


INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ | HEART FAILURE 

6. Evaluarea efectului hemodinamic 

al Levosimendanului 

prin bioimpedanţă toracică la 

pacienţii cu IMA 

O. Istrătoaie, R. Mustafa, A. Giucă, C. Militaru, 

D.D. Ionescu 

Centrul de Cardiologie Craiova. UMF Craiova 

Introducere: Efectele inotrop pozitive ale Levosimendanului 

sunt cunoscute în IMA, dar variaţiile în dinamică 

ale debitului bătaie, volumului telediastolic şi ale 

rezistenţelor vasculare pulmonare şi sistemice în IMA 

cu insuficienţă cardiacă nu sunt pe deplin elucidate. 

Bioimpedanţă toracică permite evaluarea în dinamică 

a acestor parametrii. 

Material şi metodă: Bioimpedanţa toracică a fost efectuată 

în primele 24 ore şi după 72 ore de la admi nistrarea 

de Levosimendan la 16 pacienţi inter naţi consecutiv în 

USTIC, cu diagnosticul de IMA şi insuficienţă car diacă 

clasa II şi III Killip în perioda martie 2004 – martie 

2008. Parametrii hemodinamici urmăriţi au fost 

volumul bătaie, fracţia de ejecţie a VS, indexul cardiac 

(IC), volumul telediastolic al VS, indexul de rezistenţă 

vasculară sistemică (IRVS) şi indexul rezistenţei vasculare 

pulmonare (SSVRI). Compararea fracţiei de ejecţie, 

a volumului telediastolic al VS şi debitului bătaie au fost 

efectuate prin ecocardiografie transtoracică cu un sistem 

SONOS 5500, conform protocolului înainte şi după 

administrarea de Levosimendan. Vârsta medie a lotului 

de fost de 62,4 ani, dominând sexul masculin prin cei 

10 pacienţi. Localizarea anterioară a fost prezentă la 9 

pacienţi, 3 dintre aceştia aveau infarct infero-lateroposterior 

şi 4 pacienţi cu infarct în H. 

Rezultate: Levosimendan a produs la pacienţii cu IMA 

şi insuficienţă cardiacă clasa II şi III Killip creşterea fracţiei 

de ejecţie în medie de la 31, 6% pînă la 42,7% după 

72 ore (p

INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ 

HEART FAILURE 

adverse). Dificultatea tratamenului consta in inexistenta 

flecainidei pe piata farmaceutica din România. 

The efficacy of antiarrhythmic 

treatment with flecainide in 

atrial fibrillation 

R.Bolohan, Veronica Moldovan, Mihaela Mihai, Mihaela 

B.Leustean,V.Greere, G.Hila, I.Moscaliuc, 

D Nita, G.Cristian 

Army’s Emergency Clinical Center of Cardiovascular 

Diseases, Bucharest 

We prospectively studied between January 2004 and 

May 2008 the efficacy of antiarrhythmic treatment with 

flecainide in atrial fibrillation. 

Material and method: we evaluated 60 patients (42 men 

(70%) and 18 women (30%) with mean age 54 years 

old (45-75 years). 54 patients (90%) (Group A) were 

diagnosed with recurrent paroxysmal atrial fibrillation 

and 6 patients (10%) (Group B) had persistent atrial 

fibrillation and were treated with electrical or chemical 

conversion to sinus rhythm. 

Our aim was significant fewer or no more episodes 

of atrial fibrillation (Group A) and maintaining sinus 

rhythm in Group B. 

Results: - 51 patients from Group A (95%) showed 

a significant favorable evolution (33 patients (61%) 

didn’t present other episodes of atrial fibrillation, 18 

patients (34%) showed significant fewer episodes of 

atrial fibrillation) 

- 5 patients from Group B maintained sinus rhythm. 

Conclusions: Flecainide is a very efficient antiarrhythmic 

drug in prophylaxis of recurrences of atrial fibrilla 

tion (comparable with amiodarone, but with fewer 

ad ver se reactions). The difficulty of the treatment is 

absen ce of flecainide on the Romanian market. 



8. Diferenţe morfologice şi 

funcţionale vasculare în IC 

umană de etiologii diverse 

Ilinca Savulescu- Fiedler, Roxana Nicoleta Siliste, 

Mihaela Gherghiceanu, Ion I. Bruckner 

Spitalul Clinic Colţea, Bucureşti 

Premisa teoretică: afectarea vasculară, manifestată ca 

disfuncţie endoteliala, este difuza in insuficienta cardiaca 

(IC). Nu se cunoaşte dacă afectarea endotelială 

este diferită în IC cu afectare diferita a functiei sistolice. 

Studiul isi propune aprecierea afectarii endoteliale 

in IC de etiologii diferite, ca si in IC prin disfunctie 

sistolica sau diastolica. Material si metoda: 15 pacienti 

cu diagnostic clinic de IC, de etiologii diferite (lot de 

studiu) si 11 pacienti fara diagnistic de IC (lot martor). 

Toti pacientii au suferit o interventie chirurgicala in 

sfera abdominala, prilej cu care s-a recoltat un fragment 

vascular din radacina mezenterului. În funcţie 

de valoarea fractiei de ejectie pacienţii au fost împărţiţi 

în două categorii: IC cu FE normală (ICFEN- 9 pacienti), 

sau IC cu FE scăzută (ICFES- 6 pacienti). Tuturor 

pacientilor li s-au evaluat, funcţia endotelială (ecografic) 

si aparenta morofologica endoteliala. Frag mentul 

vas cular recoltat a fost analizat morfologic prin microscopie 

optica şi microscopie electronica. 

Rezultate şi discutii: Etiologia IC a fost diversă: diabet 

zaha rat (DZ)– 6 cazuri; boală coronariană – 5 cazuri; 

val vu lopatii – 3 cazuri; hipertensiune arterială izolata 

– 1 caz. Valoarea medie a vasodilatatiei flux-mediate in 

artera brahiala (DFM) a fost net scazuta la pacientii cu 

IC (4,93%), comparativ cu cei din lotul control (6,65%). 

Cele mai mici valori ale DFM s-au inregistrat la pacientii 

cu DZ (3,56%). Valoarea DFM a fost net inferioara 

la cei cu ICFES (1,625%) comparativ cu pacientii cu 

ICFEN (6,55%). Examinarea in microscopie optica a 

structu rilor vasculare releva modificari morfologice 

doar la pacientii cu IC. Modificarile de structura endoteliala 

au fost diferite si au vizat celula endoteliala insasi 

(vacuole, elongare etc.), celulele musculare netede 

vasculare (modificari fenotipale, vacuolizari etc.), matricea 

extracelulara, membrana bazala. Modificarile 

electro no micro sco pice s-au semnalat doar la pacientii 

cu IC. La acestia, scorul mediu de a ctivare endoteliala 

(Masuda) a fost 2, iar valoarea medie a DFM a fost 

1,53%, mult sub media lotului (4,93%). La pacientii cu 

IC fara activare endoteliala valoarea medie a DFM a 

fost 6,69% (superioară valorii medii a lotului). 44,44%



dintre pacienţi cu diagnostic de ICFEN si 83,3% din cei 

cu ICEFS aveau activare endoteliala. Examinarea ultrastruc 

tu rala evidentiaza variate modificari endo teliale 

(nuclei eucro matici, vacuole endoteliale, contacte intre 

celulele endo teliale si celulele musculare netede, modificari 

matri ceale etc). 

Concluzii: Studiul desfăşurat arată că: DFM a fost mai 

mică la pacienţii cu IC decât la lotul control; valoarea 

DFM a fost diferită în IC de etiologii diferite; valoarea 

DFM a variat în funcţie de gradul de afectare a funcţiei 

sistolice. Prezenţa activării endoteliale corelează cu 

valoarea DFM la nivelul arterei brahiale. Examinarea 

ultrastructurala relevă anumite modificări endoteliale, 

cu relevanta necunoscuta, doar la pacienţii aflaţi în IC. 

9. Practica medicală în 

îngrijirea pacienţilor cu 

insuficienţă cardiacă într-un 

centru terţiar de urgenţă – 

comparaţie cu registrul 

european Euro Heart Survey 

Maria-Corina Bornoiu, Miruna Chiru, Ana Gabriela 

Fruntelată, Maria Dorobanţu 

Spitalul Clinic de Urgenţă, Bucureşti 

Premize şi obiective: Studiile privind insuficienţa cardiacă 

sugerează faptul că tratamentul standard, bazat 

pe dovezi nu este folosit în măsura în care ar trebui. 

De aceea, am investigat felul în care sunt trataţi şi evaluaţi 

pacienţii cu insuficienţă cardiacă într-o clinică de 

cardiologie de urgenţă; totodată centru terţiar, din Bucureşti. 

Am plecat de la analiza unui grup de pacienţi cu 

insuficienţă cardiacă internaţi în clinica noastra după 

fişa de raportare a cazului folosită în EuroHeart Failure 

Survey II (EHS-HF II), în acelaşi mod în care au fost 

analizaţi pacienţii din registrul european, pentru a 

vedea realitatea îngrijirii insuficienţei cardiace la noi 

com parativ cu media din Europa. Obiectivele au fost 

evaluarea caracteristicilor pacienţilor, a etiologiei, tratamentului 

şi evoluţiei insuficienţei cardiace la pacienţii 

internaţi în Clinica de Cardiologie a Spitalului de Urgenţă 

Bucureşti în relaţie cu rezultatele studiului EHS-HF 

II. 


HEART FAILURE 

Metode: Un grup de 55 pacienţi internaţi în Clinica de 

Cardiologie a Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti 

pentru insuficienţă cardiacă acută sau insuficienţă cardiacă 

cronică decompensată au fost înregistraţi întro 

bază de date construită pe baza fişei de raportare a 

cazului din EHS-HF II. Au fost incluşi pacienţi consecutivi 

care s-au internat prin camera de gardă în 

secţia de Cardiologie. Pacienţii au fost clasificaţi în: insuficienţă 

cardiacă acută (ICA) şi insuficienţă cardiacă 

cronică decompensată (ICCD). Rezultate: Dintre pacien 

tii studiaţi, 67.3% au avut ICCD şi numai 32.7% 

ICA. Cele mai frecvente condiţii subiacente la pacienţii 

studiaţi au fost boala ischemică (80%), cu 36.4% sechelari 

de infarct miocardic, hipertensiunea arterială 

(65.5%) şi, pentru cei cu insuficienţă cardiacă acută, 

boala valvulară (63.6%). Aderenţa la ghidurile actuale 

se men ţine şi în studiul nostru cu inhibitorii enzimei de 

con ver sie a angiotensin ei şi spironolactonă prescrise la 

peste 70% dintre pacienţi la externare. Beta-blocantele 

însă sunt subutilizate în România fiind prescrise doar la 

54.5% dintre pacienţi. Digitala este extrem de utilizată 

în România, cu aproape 70% dintre pacienţi primind 

digoxin la externarea din spital. 

Concluzii: O treime dintre pacienţii studiaţi au avut 

insuficienţă cardiacă acută (de novo), similar cu raportul 

European. O treime dintre pacienţi au avut sindrom 

coro narian acut. Fracţia de ejecţie a ventriculului stâng 

evaluată ecocardiografic nu a fost diferită între clasele 

clinice de insuficienţă cardiacă, şi a fost conservată la 

peste jumătate dintre pacienţi, aspect raportat şi de 

stu diul EHS-HF II şi de alte studii similare. Jumătate 

dintre pacienţii admişi cu insuficienţă cardiacă decompensată 

se aflau sub tratam ent cu diuretice, beta-blocante 

şi/sau inhibitori de enzimă de conversie şi o treime 

erau digitalizaţi. La externare, prescripţia de inhi - 

bitori, diuretice şi digoxin a crescut semnificativ, dar 

beta-blocantele au rămas sub-utilizate.


HEART FAILURE 

10. Anxietatea, depresia şi 

calitatea vieţii la pacienţii cu 

insuficienţă cardiacă şi 

hipertensiune arterială 

Rodica Avram, Simona Tămăşan, Claudiu Popa, 

Dorina Jejeran, Tudor Ciocârlie, Florina Pârv, 

Mihai Balint, Victor Moga 

Clinica de Cardiologie, Spital Clinic Judeţean de 

Urgenţă Timişoara 

Scopul lucrării: Este de presupus ca la pacienţii cardiaci 

să existe un grad de afectare psihică, în legătură cu 

simptomatologia clinică şi limitarea funcţională, posibil 

însă şi cu o calitate a vieţii alterată. Ne-am propus 

identificarea anxietăţii, depresiei şi evaluarea calităţii 

vieţii la pacienţii (p) cu şi fără insuficienţă cardiacă şi 

corelarea cu parametrii clinici. 

Material şi Metodă: Am studiat un număr de 63 

pacienţi nediagnosticaţi cu boală psihiatrică, internaţi 

de urgenţă şi subclasificaţi în 2 loturi: insuficienţă 

cardiacă (IC) cu alterarea funcţiei sistolice (FE25) la 10p. (15,87%) şi 

respectiv 42,86% prin HADS; depresia s-a confirmat la 

31,74% şi respectiv la 28,7% din p. Gradul de severitate 

al HTA se corelează cu patologia psihiatrică (p




HEART FAILURE 

Conclusions: Anxiety and depression are present in 

more than 1/3p., with a strong correlation with the 

hyper tension’s severity. Subjective data regarding the 

quality of life and social support are in relation with 

clinical severity and the alteration of EF in heart failure 

p. The prevalence of psychiatric pathology, correlation 

with the quality of life, justifies the research and action 

on psycho – social factors.


POSTER FORUM I 

11. Tromboza a cateterului de 

stimulare – caz clinic 

M.D.Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Costache, 

D. Iliescu, Georgeta Datcu 

Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, 

Clinica I Medicala Cradiologica ”C.I.Negoita” Iasi 

Bolnavul S.Gh. 84 ani, se adresează pentru dureri toracice 

şi dispnee, ambele la eforturi minime, însoţite de 

vertij în special la schimbările bruşte ale poziţiei. Este 

la două luni de la implantarea unui pacemaker VVI 

pen tru fibrilaţie atrială cu ritm lent (fără incidente). 

Bilan ţul clinic şi investigarea cordului arată: TA 110/73 

mmHg, semne clinice de insuficienţă cardiacă dreaptă, 

RVS 60/min cu atriile în fibrilaţie.Examenul ecocar 

diografic (transtoracic şi transesofagian) pune în 

evidenţă o imagine de masă intracavitară dreaptă de 

32/38 mm, extrem de mobilă, flotantă între VD şi AD 

prin valva tricuspidă, ataşată de extremitatea distală 

a cate terului de stimulare (plasat pe peretele lateral al 

VD). Suspiciunea clinică de tromboembolism pul monar 

(sursa – tromboza pe cateter) a fost confir ma tă de 

scintigram a pulmonară (imagini lacunare în am be le 

arii pulmonare, predominent în lobul infe rior stâng) 

Dată fiind vârsta bolnavului, se opiniază pen tru heparino 

terapie 800 UI/oră, 14 zile, care a dus la dis pa riţia 

ima ginii descrise.(continuat cu trata ment anti coagulant 

oral) Subliniem prezenţa facto rilor favo ri zanţi: 

car dio megalie, atriile în fibrilaţie, insufi cien tă car diacă 

con ges tivă. 

Electrostimulation catheter 

thrombosis – case presentation 

M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Costache, 

D. Iliescu, Georgeta Datcu 

Universitatea de Medicina si Farmecie ”Gr. T. Popa” 

Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica ”C. I. Negoita” Iasi 

Patient S. Gh., 84 years old, was admitted in the hospital 

for thoracic pain and exertion dyspneea, on minimal 

physic activities, with vertigo due to sudden positional 

changes. Two months earlier the patient was inserted 

a VVI pacemaker (through the right subclavian vein) 

for low rhythm atrial fibrillation, with ought incidents. 

Present cardiac examination reveals: BP = 110/73 mm 

Hg, right heart failure decompensation signs, atrial 

fibri llation with SVF 60 beats/min on EKG. Transthoracic 

and transesophagial echocardiographic examination 

pinpoint a right intracavitary mass, 32/38 mm, 

extremely mobile, floating between right ventricle 

and atrium, through the tricuspid valve, attached to 

the distal extremity of the electrostimulation catheter 

(placed on the lateral wall of the right ventricle). The 

clinical hypothesis of pulmonary thromboembolism 

(originating in the catheter thrombosis) was confirmed 

through pulmonary perfusion scintigraphy (lacunar 

images in both pulmonary area s, mainly in the left 

inferior lobe). Due to advanced patient’s age, therapeutic 

approach consisted in continuous heparin infusion, 

800 IU/h, 14 days, followed by oral anticoagulation, 

resulting in complete thrombus dissolution. We note as 

favoring prothrombotic factors the presence of cardiomegaly, 

atrial fibrillation and congestive heart failure in 

this case. 

12. Corelaţii între variabilitatea 

tensiunii arteriale şi prezenţa 

sindromului metabolic 

C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugină, 

Carmen Ginghină, E. Apetrei 

Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare, 

“Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti 

Obiective: Scopul principal al acestui studiu a fost 

evaluarea variabilităţii tensiunii arteriale (TA) obţinută 

prin înregistrarea ambulatorie continuă la pacienţii 

hipertensivi cu sau fără sindrom metabolic (SMet). 

Drept scop secundar am urmărit corelaţiile între 

variabilitatea TA şi indicele de rigiditate arterială AASI 

(ambulatory arterial stiffness index). 

Metodă: Un grup de 195 pacienţi (pt.) hipertensivi 

(47% bărbaţi, cu vârsta >21 ani, vârsta medie 57,9 ani)



evaluaţi prin monitorizare ambulatorie a tensiunii 

arteriale (MATA) timp de 24 ore au fost investigaţi clinic 

şi biologic în privinţa existenţei sindromului metabolic 

după criteriile Federaţiei Internaţionale de Diabet 

(IDF). Pentru MATA am folosit un sistem BR-102 

(Schiller AG, Elveţia). Variabilitatea TA a fost calculată 

pentru fiecare pacient, fiind definită ca valoarea deviaţiei 

standard faţă de medie a valorilor TA înregistrate; a fost 

aleasă o valoare cut-off de 17mmHg pentru a defini 

limita normalului (limita superioară a intervalului 

de confidenţă 95% a valorii medii a variabilităţii TA 

măsurate în întreg lotul). În mod asemănător au fost 

definite valorile normale ale variabilităţii diurne şi 

nocturne de 17mmHg, respectiv 13,5mmHg. Analiza 

statistică a fost efectuată cu programul EpiInfo 2000 

(CDC, Atlanta), versiunea 3.3.2. 

Rezultate: În lotul de studiu nu au existat diferenţe 

semnificative între cele 2 sexe în privinţa variabilităţii 

TA. Pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri în funcţie 

de absenţa (grupul A, n= 131) sau prezenţa (grupul B, 

n= 64) sindromului metabolic. Nu au existat diferenţe 

semnificative statistic între cele două grupuri în ceea 

ce priveşte vârsta, sexul, antecedentele cardiovasculare. 

Valoarea variabilităţii TA nu a avut diferenţe semnificative 

legate de prezenţa sindromului metabolic (16,2 

± 5 în grupul A faţă de 16,4 ± 4,7 în grupul B); varia bilitatea 

TA a fost comparabilă indiferent de grupul de 

vârstă în care s-a făcut analiza. De asemenea, nu au 

existat diferenţe semnificative între cele două grupuri 

între variabilitatea diurnă şi respectiv cea nocturnă. 

Am obţinut o corelaţie înalt semnificativă între indicele 

de rigiditate arterială (AASI) obţinut la monitorizarea 

ambulatorie continuă şi variabilitatea TA (r= 0,98, 

p21years, medium age 57.9 

years) underwent a 24-hour ambulatory blood pressure 

monitoring (ABPM) in our Cardiology Department 

were evaluated regarding medical history, renal function 

and presence of metabolic syndrome (International 

Diabetes Foundation criteria). The device used for 

ABPM was BR-102 (Schiller AG, Switzerland). Blood 

pressure variability was calculated for each patient and 

represents the standard deviation of the mean of BP 

values over the 24-hour recording; we choose as cut-off 

value for normal BP variability 17mmHg (upper limit 

of the 95% CI interval of BP variability of all pts. in our 

group). The same was done for diurnal and nocturnal 

BP variability; normal values were 17mmHg and 

13,5mmHg, respectively. Statistical analysis was done 

with EpiInfo 2000 statistical software package, version 

3.3.2. 

Results: In our study group there was no significant 

difference of BP variability between men and women. 

The patients were divided in two groups according to 

absence (group A, 131 pts.) or presence (group B, 64 

pts.) of MetSyn. There were no statistically significant 

differences between this groups regarding age, sex, 

history of important cardiovascular diseases. Blood 

pressure variability has had no significant differences 

between the two groups (16.2 ± 5 in group A and 16.4 ± 

4.7 in group B); BP variability was comparable no matter 

the age group the analysis was done. In the mean time, 

there weren’t significant differences between groups 

regarding nocturnal and diurnal BP variability. A 

highly significant correlation index between AASI and 

BP variability was observed (r= 0.98, p< 0.001), also


independent of the presence of metabolic syndrome. 

Conclusions: The presence of the metabolic syndrome 

associated to hypertension does not influence blood 

pressure variability. Instead, BP variability it is very 

well correlated to changes of arterial stiffness reflected 

by the ambulatory arterial stiffness index, independent 

of metabolic syndrome presence. 

13. Estimarea functiei sistolice 

si diastolice prin doppler tisular 

la voluntari sanatosi 

Oana Mihailescu, Cati Istrate, Ovidiu Chioncel, 

Cezar Macarie 

Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu” 

Scop: Evaluarea velocitatilor miocardice sistolice si 

diastolice si a paternului specific al velocitatilor maxime 

sistolice (Vmx) si diastolice(E’) prin Doppler tisular, 

la voluntarii sanatosi, pentru obtinerea unor scale ale 

normalului. In paralel evaluarea functiei diastolice prin 

metoda conventionala la nivelul fluxului mitral. 

Metoda: S-au studiat 64 de voluntari sanatosi (fara 

afectare cardiovasculara, fara diabet zaharat, obezitate). 

S-au masurat: velocitatea maxima a umplerii diastolice 

precoce (E) si velocitatea maxima a umplerii diastolice 

tardive prin contractie atriala, cu Doppler pulsat 

pozitionat la varful cuspelor mitrale in sectiunea 

apical 4 camere (metoda conventionala) si velocitatile 

sistolice si diastolice prin Doppler tisular (V mx septal, 

Vmx lateral, E’septal si E’ lateral, raport E/E’s si E/E l) 

in sectiunea apical 4 si 2 camere, cu esantionul Doppler 

pulsat plasat in segmentul bazal, la 1 cm de inelul 

mitral. 

Raportul E/Ea este folosit pentru estimarea presiunii 

de umplere a ventriculului stang, chiar si in conditii 

dificile de evaluare (tahicardie sinusala), fiind relativ 

independent de presarcina sau fractia de ejectie a 

ventriculului stang. 

Rezultate: din lotul studiat de 64 de voluntari, 43 sunt 

barbati si 21 sunt femei varsta medie este 35,89 ± 8,1, 

media valorilor undei E este de 71,35 ± 13,8 cm/s, media 

valorilor undei A de 68,4 ± 11,5 cm/s, media valorilor 

undei E’s de 7,5 ±1,3 cm/s, iar media undei E’l de 8,1 ± 

1,3 cm/s, media Vmx septal 6,8± 1,3 cm/s, Vmx lat 7,6 

±1,7 cm/s, iar rapoartele E/E’s cu media 8,6±2,8 si E/E’l 

de 7,9 ± 2,5. 



S-au constatat: coeficient de corelatie E’s cu E’l de 

0,791 semnificativ statistic (p=0,001), coeficient de 

corelatie VMS cu VML de 0,883 semnificativ statistic 

(p=0,001), coeficient de corelatie E’l cu VML de 0,850 si 

E’l cu VMS de 0,789 semnificative statistic, (p=0,001), 

coeficient de corelatie E’s cu VMS de 0,635 si E’s cu VML 

de 0,704, semnificative statistic (p=0,001) coeficient de 

corelatie E/E’s cu E/E’l de 0,857 semnificativ statistic 

(p=0,001). 

Un procent de 13,9% din voluntari au raportul E/ 

E’l mai mare decat valorile din literatura (care sunt 

considerate normale), iar 58,13% din voluntari au 

raportul E/E’s mai mare decat valorile considerate 

normale. 18,6% din voluntari au raportul E/E’s mai mare 

decat media + deviatia standard si 13,9% au raportul E/ 

E’l mai mare decat media +deviatia standard. 

Concluzii: Media velocitatii maxime laterale este mai 

mare decat velocitatea maxime septale si media undei 

E’lat este mai mare decat media E’septal. Velocitatile 

diastolice ( E’l, E’s) se coreleaza cu velocitatile sistolice 

(Vmx lat, Vmx septal), iar velocitatile maxime sistolice 

la nivelul peretelui lateral scad cu varsta, mai pregnant 

decat velocitatile maxime de la nivelul septului. 

9,3% din voluntari au ambele rapoarte (E/E’l si E/E’s) 

peste limita normala, aratand disfunctie diastolica, in 

timp ce valorile undelor E si A sunt in limite normale. 

Din lotul studiat se poate afirma importanta estimarii 

velocitatilor sistolice si diastolice prin Doppler tisular, 

fiind net mai sensibile in detectarea disfunctiei 

diastolice fata de metoda clasica (undele E, A, raport 

E/A), precum si importanta estimarii velocitatilor atat 

la nivelul peretelui lateral cat si septal. 

Assesment of diastolic and systolic 

ventricular function by 

tissue doppler on healthy voluntaries 

Oana Mihailescu, Cati Istrate, Ovidiu Chioncel, 

Cezar Macarie 


Aims: The aim of the study was to evaluate diastolic 

and systolic velocities, particular patterns of maximal 

systolic velocities (Vmx) and diastolic velocities (E’) by 

Doppler tissue imaging (DTI) on healthy voluntaries



for assessment of normal scales, comparative with conventional 

methods for assessment diastolic function. 

Methods: 64 healthy voluntaries (without any 

cardiovascular disease, diabetes mellitus, and obesity) 

were referred for an echocardiogram. It was measured 

early diastolic filling with maximal velocity (E), late 

diastolic filling by atrial contraction (A) on transmitral 

flow with Doppler pulsate, maximal systolic velocities 

(Vmx) and diastolic velocities (E’) by tissue Doppler, on 

lateral wall and interventricular sept, in 4 chambers and 

2 chambers view. E/E’ ratio was measured for assessment 

of left ventricular filling in difficult conditions such 

sinusal tachycardia, because of its relative independence 

with preload or ejection fraction. 

Results: In this lot, 64 healthy voluntaries, 43 men and 

21 women, mean age was 35,89 ± 8,1, the average for 

E velocity was 71,35 ± 13,8 cm/s, the average for A 

velocity was 68,4 ± 11,5 cm/s, average for E’s 7,5 ±1,3 

cm/s and for E’l 8,1 ± 1,3 cm/s, the average for Vmx 

septal was 6,8± 1,3 cm/s and mean for Vmx lat was 7,6 

±1,7 cm/s. 

The E/E’s ratio had the average 8,6±2,8 and E/E’l 

ratio had the average 7,9 ± 2,5. 

The correlation coefficient between E’s and E’l was 

0.791 statistical significant (p=0,001), the correlation 

coefficient between systolic velocity Vmx septal and V 

mx lateral was 0.883 statistical significant (p=0,001). 

The correlation coefficient between E’l and Vmx 

lateral was 0.850 and E’l with Vmx septal 0.789, both 

statistical significant (p=0,001), the correlation coefficient 

between E’s with Vmx septal was 0.635 and E’s 

with Vmx lateral 0.704 statistical significant (p=0,001). 

The correlation coefficient between E/E’s and E/E’l ratio 

was 0.857 statistical significant (p=0,001). 

13.9% form voluntaries had E/E’l ratio significantly 

higher comparative with normal range from literature 

and 58.13% from voluntaries had E/E’s ratio higher 

comparative with normal range from literature. 18.6% 

from voluntaries had E/E’s ratio significantly higher 

comparative with mean + standard deviation and 

13.9% had E/E’l ratio significantly higher comparative 

with mean + standard deviation. 

Conclusion: The average of the maximal systolic lateral 

velocities was higher comparative with the average of 

maximal systolic septal velocities and the average of 

E’lateral was higher comparative with the average of 

E’septal. Diastolic velocities ( E’l, E’s) was significantly 

correlated with systolic velocities (Vex lat, Vex septal) 

and maximal systolic lateral velocities decreased with 

age, significantly higher comparative with maximal 


systolic septal velocities. 9.3% from voluntaries had 

both E/E’l and E/E’s ratio above normal range, revealed 

diastolic dysfunction, when the velocities E and A 

was normal. So, is important to asses the systolic 

and diastolic velocities by tissue Doppler, because of 

higher sensibility for diastolic dysfunction comparative 

with conventional methods for assessment diastolic 

function, as well the assessment of both lateral and 

septal velocities. 

14. Potenţialele atriale tardive 

şi riscul de fibrilaţie atrială 

la hipertensivii cu disfuncţie 

diastolică 

Musetescu Rodica, Toader Despina, Popescu Monica, 

E. Belu, D.-D. Ionescu 

Centrul de Cardiologie Craiova 

Disfuncţia diastolică din hipertensiunea arterială este 

caracterizată printr-o presiune de umplere crescută. 

PHiRes este o metodă care analizează potenţialele 

atriale tardive de la finalul undei P, reprezentând 

depolarizarea tardivă a miocardului atrial, locul în care 

îşi au originea aritmiile prin reintrare. 

Scop: folosirea potenţialelor atriale tardive (PAT) ca 

marker al afectării structurale a miocardului atrial la 

pacienţii hipertensivi cu disfuncţie diastolică şi contractilitate 

sistolică prezervată a ventriculului stâng. 

Metode: 44 de pacienţi hipertensivi cu vârste cuprinse 

între 48 şi 80 de ani au fost evaluaţi prin: examinare clinică 

– clasa funcţională NYHA I-III; electrocardiograma 

cu 12 derivaţii: criteriile Cornell pentru hipertrofia 

ventriculară stângă (HVS) şi suprasolicitarea atrială 

(SA), ecocardiografia transtoracică: criterii pentru HVS 

– septul interventricular >13 mm, peretele posterior al 

VS >12 mm ( măsurate în modul M), indexul volumului 

atriului stâng >20 ml/m 2 ; criterii pentru disfuncţia 

dias tolică folosind fluxul Doppler transmitral, fluxul 

venos pulmonar, tissue Doppler la nivelul lateral al 

inelului mitral în sectiunea 4 camere apical, velocitatea 

propagării fluxului (VPF) în modul M precum şi criterii 

pentru potenţialele atrial e tardive folosind electrocardiograma 

de înaltă rezoluţie: durata undei P cu 

semnal mediat (SAPWD) >140 ms, rădăcina pătrată 

medie (RMS 40) >3,5 μV, integrala undei P >800 μV,


cu filtrele setate între 250-400 Mhz, nivelul zgomotului 



The effect of acute exercise 

upon adiponectin and leptin in 

overweight subjects 

D. Pop, D. Zdrenghea, G. Bodisz, D. Petrovai 

Universitatea de Medicina si Farmacie \”Iuliu Hatieganu\”, 

Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, 

Cluj-Napoca 


14414±10320 9355±8180 NS 3929±4193 35653±2989 

NS Females (9p) 14290±8815 13088.8±12794 NS 

10868.8±9097 5393.3±5020 NS BMI≥25kg/(m)2 

(60p) 5889.1±6278 5590.1±6400 NS 9235.8±10988 

8013.9±11449 p=0.05 Males (27p) 3697.4±3710 

4988.1±5239 NS 7123.6±10542 7129.4±13862 NS Fema 

les (33p) 7498.7±7420 5930.9±7318 NS 10749.3 

±11329 8747.8±9524 p=0.02 

Background: Adiponectin is decreased and leptin 

increased in overweight subjects. In turn, exercise 

has controversial effect upon adiponectin and leptin 

plasmatic levels. 

Purpose: To study the effect of acute exercise upon 

plasmatic levels of adiponectin and leptin in normal 

and overweight subjects. 

Method: We studied 79 subjects, 42 males and 37 

females, aged 56±9 years, divided in two groups. Group 

I consisted of 19 patients with body mass index


POSTER I 

16. Este utilă monitorizarea 

ambulatorie ECG în dinamică 

la pacienţii cu cardiomiopatie 

dilatativă 





Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost evaluarea informa 

ţiilor obţinute prin monitorizare ambulatorie Holter 

ECG 24 ore (AECG) repetată la pacienţii cu cardio miopatie 

dilatativă (CMD). 

Metodă: Pentru studiul de faţă, a fost selectat un subgrup 

de 30 pacienţi (vârstă medie 59,9±10,6 ani, 83,3% 

bărbaţi), diagnosticaţi cu CMD în clinica noastră, la 

care s-a efectuat mai mult de o înregistrare ambulatorie 

ECG (AECG) pe 24 ore. Aparatul utilizat pentru monitorizarea 

Holter ECG 24 ore a fost MT-100 şi softul 

utilizat pentru analiză a fost MT-200 (Schiller AG, 

Elveţia). Pentru fiecare pacient au fost analizate doar 

pri ma şi ultima înregistrare din perioada de urmărire. 

Intervalul mediu între înregistrări a fost de 14±11 luni. 

Perioada de urmărire (evenimente clinice, implantul de 

stimulator cardiac şi/sau defibrilator intracardiac etc.) a 

fost de 18±12 luni. La 15 pacienţi a fost evaluată variabilitatea 

ritmului cardiac (HRV) în ambele înre gis trări 

şi a fost clasificată ca normală sau scăzută utilizând 2 

parametrii: HRV index şi pNN50. Analiza statistică a 

fost realizată cu EpiInfo 2000, versiunea 3.3.2. 

Rezultate: Prima monitorizare Holter ECG a arătat 

arit mii ventriculare semnificative şi a determinat începerea 

profilaxiei cu amiodaronă la 5 dintre pacienţi, 

3 dintre aceştia având indicaţie IIb pentru AECG. La 

15 din cei 30 pacienţi indicaţia pentru ambele AECG 

a fost evaluarea aritmiilor în insuficienţa cardiacă (indicaţie 

de clasă IIb). Implantarea de stimulator cardiac 

a fost efectuată după prima monitorizare la 4 pacienţi 

şi după a doua monitorizare la 2 pacienţi. În lotul 

studiat a fost necesară implantarea unui singur defibrilator 

intracardiac. Pe perioada de urmărire nu s-a 

înre gistrat nici un deces în lotul studiat. Nu a existat 

nici o diferenţă în ceea ce priveşte fracţia de ejecţie a 

ventriculului stâng în subgrupurile cu HRV scăzută şi, 

respectiv normală. HRV s-a modificat între cele două 

înregistrări doar la 4 pacienţi (la 3 de la scăzută la 

normală), ambele înregistrări AECG fiind efectuate în 

condiţii de stabilitate clinică. Evaluarea HRV prin două 

înregistrări AECG în comparaţie cu doar o singură 

moni torizare AECG s-a corelat ceva mai bine cu scăderea 

clasei NYHA (r= 0,28 vs. r= 0,18) şi creşterea fracţiei 

de ejecţie (r= 0,25 vs. r= 0,19). 

Concluzii: Deşi a fost efectuat pe un lot mic de pacienţi, 

studiul de faţă a arătat faptul că mai multe înregistrări 

AECG la pacienţii cu CMD, în special la cei fără aritmii 

simptomatice, cresc şansele pentru un tratament mai 

agresiv al aritmiilor. Variabilitatea ritmului sinusal nu 

s-a modificat semnificativ pe perioada de urmărire, dar 

valoarea prognostică a acesteia rămâne crescută. 

Use of multiple ambulatory 

ECG recordings in dilated 

cardiomiopathy. Is it useful 





Purpose: The aim of the study was the evaluation of 

informations provided by serial 24-hours ambulatory 

ECG monitoring (AECG) in patients with dilated cardiomyopathy 

(DCM). 

Method: A subgroup of 30 patients (mean age 59.9 

±10.6 years, 83.3% men), diagnosed with DCM in our 

Department, with more than one 24-hours AECG recording, 

were selected for the present study. The device 

used for 24 hours ECG monitoring was MT-100 and the 

software used for ECG analysis was MT-200 (Schiller 

AG, Switzerland). For each patient, only first and last 

recording during follow-up were analyzed. The mean 

time interval between recordings was 14±11 months. 

The follow-up period (clinical events, pacemakers and/ 

or ICD implantations, etc) was 18±12 months. Heart 

rate variability (HRV) was assessed for both recordings



in 15 patients and was classified as normal or low HRV 

using 2 parameters: HRV index and pNN50. Statistical 

analysis was done using EpiInfo 2000 statistical package, 

version 3.3.2. 

Results: The first AECG monitoring shows significant 

ventricular arrhythmia and determined starting of 

amio darone prophylaxis in 5 patients, 3 of them with 

class IIb indication for AECG. In 15 of 30 patients 

the indication for both AECG was the evaluation of 

arrhythmia in heart failure (class IIb). Pace-maker 

implantation was considered after the first AECG in 4 

pa tients and after the second AECG in other 2 patients. 

Only one ICD implantation was necessary in our group 

of patients. None of the patients died during follow up. 

There was no difference in the left ventricular ejection 

fraction between low and normal HRV subgroups. 

HRV did change between evaluations in 4 patients (3 

from low to normal), both AECG exams in clinically 

stable condition. Evaluation of HRV by two AECG 

com pared to only one has a slightly better correlation 

to NYHA class decrease of (r= 0.28 vs. r= 0.18) and 

ejection fraction increase (r= 0.25 vs. r= 0.19). 

Conclusions: Despite the small series of patients in the 

present study, we showed that multiple AECG recordings 

in patients with DCM, especially without symptomatic 

arrhythmias, increase the chance for a more 

aggre ssive attitude in treating arrhythmias. Heart rate 

variability does not change significantly during followup, 

but its prognostic value is high. 

17. Monitorizarea ambulatorie 

a tensiunii arteriale la pacientii 

diabetici hipertensivi 

E. Badila, D. Bartos, C. Tirziu, S. Ghiorghe, 

M. Dorobantu 

Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti 

Obiectiv: Aprecierea utilitatii monitorizarii ambulatorii 

automate a tensiunii arteriale (MAATA) in controlul 

valorilor tensionale la pacientii diabetici hipertensivi 

apparent bine controlati prin masurarea TA la cabinet. 

Metoda: In studiu au fost inclusi 62 pacienti hipertensivi 

diabetici. Fiecare subiect era tratat si aparent bine 

controlat (TA 125/80 mmHg. 

Rezultate: Din totalul pacientilor diabetici hipertensivi 

inclusi in studiul nostru, 67.7% au avut media valorilor 

presionale la MAATA peste limita (>125/80 mmHg). 

Media valorilor TA sistolice pe intreg lotul a fost de 

141+/-10 mmHg iar media TA diastolice a fost 88+/- 

7 mmHg. Prevalenta pattern-ului non-dipping printre 

pacientii nostrii a fost de 64.5%. Din totalul subiectilor 

inclusi, 30.6% au prezentat un pattern cu risc inalt de 

tip riser (media TA nocturna mai mare decat media TA 

diurna). 

Concluzii: Pacientii diabetici cu hipertensiune arte riala 

trebuie evaluati prin monitorizare ambulatorie automata 

a TA cu scopul stabilirii controlului optim al valorilor 

presionale. Doua treimi din pacientii inclusi in 

stu diul nostru au avut valorile TA peste limita, desi TA 

la cabinet era bine controlata. O treime dintre pacienti 

au asociat un pattern de tip riser, asociat cu un risc cardiovascular 

foarte inalt. 

Ambulatory blood pressure 

monitoring in diabetic 

hypertensive patients 

E. Badila, D. Bartos, C. Tirziu, S. Ghiorghe, 

M. Dorobantu 

Emergency Hospital Bucharest, Bucharest, Romania 

Purpose: To assess the usefulness of ambulatory blood 

pressure monitoring (ABPM) in the control of blood 

pressure (BP) values in diabetic hypertensive patients 

with apparently well controled office blood pressure. 

Methods: 62 hypertensive and diabetic patients were 

included in our study. Each subject was treated and 

the blood pressure was apparently well controlled 

(office BP

POSTER I 

ded in our study, 67.7% had 24 h mean BP values over 

limits (>125/80 mmHg). The 24 h mean systolic BP in 

all groups was 141+/-10 mmHg and the diastolic BP 

was 88+/-7 mmHg. The prevalence of non-dipping 

pattern among our patients was 64.5%. 30.6% of the 

patients presented a high risk riser pattern (night time 

BP above daytime mean). 

Conclusions: Diabetic hypertensive patients should be 

evaluated by ambulatory blood pressure monitoring 

in order to estabilish the optimal control of BP values. 

Two third of our patients had BP over limits despite 

well controled office BP. One third presented a riser 

pattern associated to a very high cardiovascular risk. 

18. Este utila dozarea pro-BNP 

plasmatic pentru stratificarea 

riscului cardiovascular la 

pacientii hipertensivi 

C. Tirziu 1 , E.Badila 1 , D. Bartos 1 , S. Ghiorghe 1 , 

R. Tirziu 2 

1 

Spitalul Clinic de Urgenta, Bucuresti 

2 

CMDTA”Acad. St. Milcu”, Bucuresti 

Scopul studiului a fost de a testa utilitatea clinica a doza 

rii plasmatice a proBNP-lui in vederea stratificarii 

ris cului cardiovascular la pacientii cu hipertensiune 

arteriala. 

Metoda: Am evaluat un lot de 45 de pacienti cu hiper - 

tensiune arteriala esentiala fara insuficienta car dia ca 

sau alte afectiuni concomitente dovedite a se core la 

cu cresterea valorilor plasmatice ale pro-BNP. Fie care 

pacient a fost evaluat astfel: a). clinic prin inre gistrarea 

circumferintei taliei si indicelui de masa cor porala 

(IMC); b). biologic prin determinarea valo rilor 

plas matice ale glicemiei, colesterolului total, tri gli ce ri - 

delor, creatiniei (si clearenceul la creatinina), pro-BNP 

(ELECSYS 2010, Roche); si c). imagistic prin inre gistrarea 

ECG, ecocardiografie, determinarea eco grafica 

a indicelui intima-medie carotidian (IIM) si moni torizarea 

24 ore a TA (ABPM Meditech). 

Rezultate: Valoarea proBNP-lui plasmatic s-a corelat 

liniar pozitiv (r= 0,523) cu valoarea colesterolului total 

si s-a corelat dupa o relatie patratica (r=0,517) cu nivelul 

trigliceridelor serice. Nu am identificat corelatie intre 

pro-BNP si circumferinta taliei sau IMC. De asemenea 



nu s-a inregistrat legatura semnificativa statistic intre 

pro-BNP si prezenta ecocardiografica a HVS (coeficient 

Pearson 0,23) sau a disfunctiei diastolice (coefficient 

Pearson 0,21), si nici cu valorile creatininei plasmatice 

sau a IIM. Am identificat o corelatie moderata pozitiva 

liniara intre pro-BNP si TAS medie (r=0,607) si TAD 

medie (r=0,596) dar fara concordanta intre valorile 

pro-BNP si variatia diurnal a TA. 

Concluzie: La pacientii cu HTA valoarea plasmatica 

a pro-BNP se coreleaza cu valorile colesterolului total 

si trigliceridelor dar nu am identificat corelatii semnificative 

intre valorile acestuia si atingerea de organe tinta. 

Consideram ca dozarea pro-BNP plasmatic este utila in 

aprecierea controlului valorilor tensionale (corelatie cu 

valorile tensionale obtinute la monitorizarea in 24 de 

ore) dar nu isi dovedeste utilitatea privind stratificarea 

riscului cardio-vascular la pacientii cu hipertensiune 

arteriala. 

19. Tratamentul hipertensiunii 

rezistente prin adaugarea unei 

doze mici de spironolactona 

E. Badila, C. Tirziu, S. Ghiorghe, D. Bartos, 

M. Dorobantu 


Obiectiv: Aprecierea eficientei clinice si hemodinamice 

a adaugarii unei doze mici de spironolactona, antagonist 

al aldosteronului, in tratamentul hipertensiunii arteriale 

rezistente. 

Metoda: Studiul a inclus 26 pacienti cu HTA rezistenta. 

Eficienta clinica a adaugarii unei doze mici de 

spironolactona (25 mg/zi) a fost apreciata prin masurarea 

TA la cabinet si prin monitorizarea ambulatorie 

auto mata a TA (ABPM-04, Meditech, Ungaria). Eficien 

ta hemodinamica a fost apreciata non-invaziv 

prin bioimpedanta electrica toracica (Hotman, Hemo 

Sapiens Inc). Pentru fiecare pacient am determinat TA 

la cabinet, media TAS, media TAD, presiunea pulsului 

(PP), TA medie (TAM), stroke systemic vascular resistance 

index (SSVRI), total arterial compliance index 

(TACI), stroke index (SI). 

Rezultate: redate in tabel. 

Concluzii: Adaugarea unei doze mici de spironolactona 

este eficienta in controlul hipertensiunii rezistente. Re-



ducerea rezistentei periferice reprezinta probabil un 

me canism important al eficientei spironolactonei in 

HTA rezistenta. Utilizarea metodei bioimpedantei electrice 

toracice in managementul hipertensiunii rezis - 

tente permite identificarea noninvaziva a ano ma liilor 

hemodinamice prezente la acesti pacienti. 

Inainte de 

Dupa 

spironolactona spironolactona 

p 

Media TAS mmHg 164,6±12,5 129,5±6,3 0.01 

Media TAD mmHg 92,3±10,4 76,4±5,3 0.01 

TAM mmHg 116,4±9,6 94,2±5,3 0.01 

PP mmHg 72,1±12,1 53,1±4,2 0.01 

SI ml/m2 34,8±8,4 39,8±10,5 ns 

SSVRI dyn.sec.cm-5.m2 251,6±40,5 184,5±71,4 0.01 

TACI 0,54±0,2 0,75±0,2 ns 

Management of resistant 

hypertension by adding a low 

dose spironolactone 

E. Badila, C. Tirziu, S. Ghiorghe, D. Bartos, 

M. Dorobantu 

Emergency Hospital Bucharest 

Objective: To assess the clinical and hemodynamical 

effectiveness of aldosterone antagonist spironolactone 

in the treatment of resistant hypertension. 

Method: 26 patients with resistant hypertension 

were included. The clinical effectiveness of adding a 

low dose spironolactone (25 mg/day) was assess by 

office and ambulatory blood pressure monitoring 

(ABPM) (Meditech, Hungary). The hemodinamycal 

effectiveness was assess non-invasively by electric 

thoracic bioimpedance (ETB) (Hotman, HemoSapiens 

Inc). We measured office blood pressure, mean systolic 

BP, mean diastolic BP, pulse pressure (PP), mean arterial 

pressure (MAP), stroke systemic vascular resistance 

index (SSVRI), total arterial compliance index (TACI), 

stroke index (SI). 

Results: see table. 

Conclusions: A low dose spironolactone is efficacious 

in the control of resistant hypertension. Reduction of 

peripheral resistance is probably an important mechanism 

of effectiveness of spironolactone in resistant hypertension. 

The use of ETB in management of resistant 

hypertension allows non-invasive identification of 

under lying hemodinamic abnormalities in these 

patien ts. 

POSTER I 

Before 

After 

spironolactone spironolactone 

p 

SBP mmHg 164,6±12,5 129,5±6,3 0.01 

DBP mmHg 92,3±10,4 76,4±5,3 0.01 

MAP mmHg 116,4±9,6 94,2±5,3 0.01 

PP mmHg 72,1±12,1 53,1±4,2 0.01 

SI ml/m2 34,8±8,4 39,8±10,5 ns 

SSVRI dyn.sec.cm-5.m2 251,6±40,5 184,5±71,4 0.01 

TACI 0,54±0,2 0,75±0,2 ns 

20. Agregarea plachetară la 


vechi şi diabet zaharat tip 2 

Silvia Filimon 

IMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, Republica 

Moldova 

Scop: determinarea particularităţilor agregării plachetare 

la pacienţii cu infarct miocardic vechi şi diabet zaharat 

tip 2. Material şi metode: 100 pacienţi, incluşi în 

studiu, cu vîrsta medie 58,88±0,92 ani, dintre care 51 

bărbaţi şi 49 femei, au fost divizaţi în două grupuri: Grupul 

I- de bază a inclus 50 pacienţi cu infarct miocardic 

vechi (IMV) şi diabet zaharat tip 2 (DZ tip 2), care primeau 

terapie standard pentru pacienţii cu cardiopatie 

ischemică (CPI) (β-adrenoblocante, inhibitori ai enzimei 

de conversie a angiotensinei-II, antiagregante, 

nitra ţi) şi terapie hipoglicemică orală cu Glibenclamid 

şi Grupul II- de referinţă a inclus 50 pacienţi cu IMV 

fără DZ tip 2, care primeau terapie standard pentru 

CPI. Terapia antiagregantă a fost suspendată cu 7 zile 

înainte de investigaţie. Agregarea plachetară (AP) a 

fost studiată prin metoda fotometrică Born/O’Braen 

(1962), care permite aprecierea gradului şi vitezei 

agregării plachetare. În calitate de inductor al agregării 

a fost utilizat adenozindifosfat (ADF (Germania) în concentraţie 

de 0,1 şi 0,5 μMol. Paralel a fost apreciată AP 

prin metoda propusă de Gabassov Z.A. şi coaut.(1989), 

care permite înregistrarea razei medii a agregatelor. 

Protocolul explorării a inclus determinarea timpului 

agregării maximale prin două metode (T%- metoda 

Born şi TR- metoda Gabassov în secunde (s), gradului 

de agregare (H%) în procente (%), razei agregatelor 

(HR) în unităţi optice (u.o) şi indicelui de agregare 

(A)conform formulei: A= (Umax/Uo) 2 - 1 unde A- 

indi cele de agregare; Umax- valoarea maximală a razei 

agregatelor; Uo- valoarea iniţială a razei agregatelor. 

Rezultate: Analiza rezultatelor studiului a relevat unele 

particularităţi ale agregării plachetare la pacienţii cu

POSTER I 

IMV şi DZ tip 2. La aceşti pacienţi s-a înregistrat o rază 

iniţială a agregatelor mai mare la concentraţia 0,1 μMol 

ADF- 4,84±0,19 u.o comparativ cu pacienţii cu IMV 

fără DZ tip 2- 3,66±0,12 u.o (p



The utility of stabilizing sheath 

in the radiofrequency catheter 

ablation of the preexcitation 

syndrome in Ebstein’s anomaly 

Mihaela Grecu, Andrei Lozba, Tudor Georgescu, 

Cătălina Arsenescu Georgescu 

Cardiovascular Diseases Institute “Prof. Dr. George I. 

M. Georgescu” Iasi 

Background: The anatomical malformation of the 

tricuspid valve apparatus makes difficult the radiofrequency 

ablation of the preexcitation syndrome in 

Ebstein’s anomaly. There are few data concerning the 

usefulness of the stabilizing sheath in maintaining the 

position of the ablation cathether. 

Method: A 50 year old patient, with an echocardiographic 

diagnosis of Ebstein’s anomaly (apical displacement 

of the septal tricuspid valve leaflet of 35mm from the 

mitral annulus, 2nd degree tricuspid regurgitation 

and 50% atrialized right ventricle), with palpitations 

uncontrolled by class Ia, Ic and III antiarrhytmic 

drugs was referred to an electrophysiological study. 

The two-dimensional endocavitary mapping reveals 

the presence of an unique accessory pathway with fast 

bidirectional conduction, with an absolute refractory 

period of 220ms, located in the lateral side of the 

atrialized ventricular myocardium. Atrial stimulation 

induces the clinical orthodromic tachycardia, with 

right bundle branch block pattern, with a prolonged 

HV interval of 63ms and a VA interval of 274ms at 

the His bundle level and of 63ms at the right lateral 

level. The location of the ablation site was made solely 

on electrophysiologial criteria. The instability of the 

ablation catheter has imposed the use of a Preface 

stabilizing sheath that allowed the succesful maintaining 

of the catheter at the ablation site, where was recorded, 

in a bipolar lead, a low amplitude atrial potential, follow 

ed by a high amplitude ventricular potential with 

con ti nuous fusion in bipolar leads. Once identified the 

atrial insertion of the accessory pathway during sinus 

rythm, orthodromic tachycardia was induced, during 

which the coincidence of the retrograde insertion 

of the accessory pathway with the anterograde one 

was proved, as located in the lateral side of the atrialized 

ventricular myocardium. Postablation, the atrioventricular 

conduction was normal, but there was 

present an infra His conduction delay ( HV interval 

POSTER I 

of 63ms) with right bundle branch block pattern (QRS 

duration of 150ms), a common finding in Ebstein’s 

anomaly. The final ventricular stimulation evidentiated 

the disappearance of the retrograde conduction over 

the accessory pathway. After 3 months of follow-up the 

patient is asymptomatic, doesn’t require antiarrhytmic 

drugs, while maintaining the right bundle branch block 

pattern. 

Conclusions: The classical radiofrequency ablation of 

the preexcitation syndrome in Ebstein’s anomaly could 

be difficult due to anatomical peculiarities. The use 

of the stabilizing sheath for the ablation catheter may 

contribute to the success of the procedure. 

22. Diabetul zaharat şi 

insuficienţa cardiacă acută 

- elemente de epidemiologie 

descriptivă 

Monica Benguş 1 , O. Chioncel 2 , C. Macarie 2 

1 

Secţia de cardiologie, Spitalul Judeţean Focşani 

2 

Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare 

“C.C.Iliescu” Bucureşti 

Introducere: Există până în prezent date limitate lega te 

de particularităţile clinice şi prevalenţa diabetului zaharat 

(DZ) în insuficienţa cardiacă acută (ICA). Diabetul 

zaharat reprezintă un factor cheie în fiziopatolgia ICA 

alături de congestie, injurie miocardică şi sindrom 

cardio-renal. Evidenţele epidemiologice legate de ICA 

pro vin din registre şi trialuri mari (ADHERE, OPTI- 

MIZE HF, EHFS II, EFICA) şi arată că prevalenţa DZ la 

pacienţii spitalizaţi cu ICA este mare şi variază în funcţie 

de forma clinică a ICA. 

Obiective: Evaluarea prevalenţei DZ şi a tulburărilor de 

glicoreglare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă acută şi 

evaluarea caracteristicilor clinice în cazul asocierii DZ- 

ICA. 

Material şi metodă: Studiul, observaţional, de cohortă 

prospectiv foloseşte date din Registrul Român de Insuficienţă 

cardică acută. Sunt înrolaţi consecutiv pacienţi 

internaţi în secţii de cardiologie din ţară cu diagnosticul 

de ICA. Pacienţii sunt încadraţi în 3 forme clinice de 

ICA: insuficienţă cardiacă decompensată, edem pul monar 

acut şi şoc cardiogen. Sunt folosite criteriile ADA 

1997 pentru clasificarea glucometabolică (IFG, DZ). 

In cazul pacienţilor diabetici este menţionat tipul DZ

POSTER I 

(cu noscut sau nou descoperit) şi tratamentul folosit 

anterior internării pentru controlul glicemiei. 

Rezultate: In intervalul noiembrie 2007-februarie 2008 

au fost înrolaţi consecutiv 400 pacienţi cu diagnosticul 

de ICA cu vârsta medie 67.1 ani (SD 12.6), 41.3% femei 

şi 58.8% barbaţi. Din totalul pacienţilor, 68.75% au fost 

spitalizaţi pentru insuficienţă cardiacă decompensată; 

24.75% cu edem pulmonar acut şi 6.5% cu diagnosticul 

de şoc cardiogen. 

Prevalenţa DZ la pacienţii cu ICA a fost de 31.8% 

(21.3% DZ cunoscut şi 10.5% DZ nou descoperit), 

ocupând a treia poziţie în ierarhia factorilor de risc cardiovascular 

după HTA (50.8%) si dislipidemie (33.3%). 

Prevalenţa tulburărilor de glicoreglare la internare la 

pa cienţii nondiabetici (hiperglicemii tranzitorii peste 

110 mg%) a fost de 25.75%. Astfel, prevalenţa DZ şi 

a tulburărilor de glicoreglare în grupul pacienţilor cu 

ICA a fost de 57.55%. Prevalenţa DZ a fost diferită 

în cele trei forme clinice de ICA. La pacienţii cu ICA 

decompensată prevalenţa DZ a fost de 27.64% (18.55% 

DZ cunoscut şi 9.09% DZ nou descoperit); la cei cu EPA 

prevalenţa DZ a fost de 40.40% (26.26% DZ cunoscut şi 

14.14% DZ nou descoperit). In cazul pacienţilor cu şoc 

cardiogen prevalenţa DZ a fost de 42.31% (30.77% DZ 

cunoscut şi 11.54% DZ nou desoperit). 

Caracteristici clinice: In rândul pacienţilor diabetici 

48.82% erau fără tratament antidiabetic la internare, 

26.77% aveau tratament cu insulină, 7.09% biguanide, 

10.24% foloseau asocieri. 

Concluzii: Studiul aduce date legate de prevalenţa 

DZ la pacienţii spitalizaţi cu ICA şi prezintă o serie 

de caracteristici clinice ale asocierii DZ-ICA, unele 

re zul tate fiind comparabile cu cele din studiile mari. 

Nu mă rul pacienţilor incluşi în acest studiu este mic, 

Regis trul Român de Insuficienţă cardică acută este în 

desfăşurare. 

Diabetes mellitus and acute 

heart failure-descriptive 

epidemiological data 

Monica Benguş 1 , O. Chioncel 2 , C. Macarie 2 

1 

Secţia de cardiologie, Spitalul Judeţean Focşani 

2 


“C.C.Iliescu” Bucureşti 



in acute heart failure. Diabetes mellitus represents 

a key factor in acute heart failure physiopathology, 

like congestion, myocardial injury and cardio-renal 

syndrome. There is epidemiological data regarding 

acute heart failure from registries and clinical trials 

(ADHERE, OPTIMIZE HF, EHFS II, EFICA) showing 

that diabetes prevalence is increased in patients hospitalized 

with acute heart failure, and prevalence is not the 

same in different clinical form of acute heart failure. 

Objectives: This study, observational cohort study, 

used data from the Romanian Registry of Acute Heart 

Failure and its goals are prevalence evaluation of diabetes 

mellitus and glucometabolic impairement in patients 

with acute heart failure and clinical features evaluation 

in these patients. 

Methods: Between November 2007-february 2008, 400 

patients hospitalized with acute heart failure were enrolled 

consecutively in three clinical forms of acute heart 

failure: decompensated heart failure, pulmonary oedema 

and cardiogenic shock. Criteria used for gluco metabolic 

classification was made according to the ADA 

1997 (for impaired fasting glucose, diabetes melli tus). 

Results: 400 patients were enrolled consecutively with 

diagnosis of acute heart failure, 41.3% women and 

58.8% men, age 67.1 (SD 12.6). 68.75% patients were 

hos pitalized with decompensated heart failure, 24.75% 

with pulmonary oedema and 6.5% with cardio genic 

shock. The prevalence of diabetes mellitus in these 

patients was 31.8%, third position after arterial hypertension 

(50.8%) and dislipidemia, as cardiovascular 

risk factors. Prevalence of glucometabolic impairement 

in non diabetic patients (transitory increasing in plasma 

glu cose above 110 mg%) was 25.75%. 

The prevalence of diabetes mellitus varied in different 

clinical forms of acute heart failure. In patients with 

decompensated heart failure the prevalence of diabetes 

was 27.64%; in patients with pulmonary oedema 40.40% 

and in patients with cardiogenic shock the prevalence 

of diabetes mellitus was 42.31%. Regarding diabetic 

treatment, 57.55% of patients were without treatment, 

26.77% used insulin, 7.09% biguanide and 10.24% used 

associations. 

Conclusions: This study brings new data concering 

romanian experience. Some of the results are similar 

with data recorded in large clinical trials and registries 

in the field of acute heart failure. 

Background: Till now, there is limited data concerning 

clinical features and prevalence of diabetes mellitus



23. Efectele hipertrofiei ventriculare 

stângi induse de 

constricţia de aortă asupra 

fenomenelor electrice şi mecanice 

ale cordului de şobolan 

Alina Scridon, R.C. Serban, M. Perian, Dan Dobreanu 

Disciplina de Fiziologie, UMF Targu Mures 

POSTER I 

Introducere: Ca răspuns la o largă varietate de stimuli 

- me canici, hemodinamici, hormonali, miocardul se 

adap tează necesităţilor crescute prin hipertrofia mio citelor. 

Mecanismele implicate în hipertrofia fizio logi că, 

precum şi în cea patologică sunt puţin înţelese. Rezultatele 

unor studii au sugerat posibilitatea ca cuplul excitaţie-contracţie 

să fie alterat în hipertrofia car diacă. 

Scopul studiului: A fost acela de a înţelege bazele 

electro-mecanice implicate în hipertofia cardiacă. 

Material şi metodă: Treizeci de şobolani Wistar au fost 

distribuiţi în două grupuri: grupul control şi grupul cu 

constricţie aortică. Pentru grupul de studiu s-a efectuat 

intervenţia chirurgicală pentru realizarea constricţiei 

aortei abdominale. După patru săptămâni, şobolanii 

din ambele grupuri au fost anesteziaţi şi sacrificaţi. Au 

fost măsuraţi o serie de parametrii electrici şi respectiv 

mecanici. Pentru a investiga posibilul rol al alterării 

cuplului excitaţie-contracţie, am comparat activitatea 

mecanică şi electrică, înregistrate simultan la muşchii 

papilari normali şi hipertrofiaţi. 

Rezultate: Masele cardiace au fost mai mari pentru 

grupul de şobolani cu constricţie de aortă cu 27±0,7% 

(p

POSTER I 

sub forma unei brosuri. Majoritatea cunosteau valorile 

target ale factorilor de risc cardiovasculari:61% pentru 

circumferinta abdominala, 59% pentru tensiunea 

sistolica si diastolica, 57% pentru HDL colesterol si 

trigliceride. Toate femeiele din studiu aveau circumferinta 

abdominala mai mare decit normalul dar in rest 

valorile parametrilor masurati erau la tinta. 

Concluzii: O buna informare referitoare la factorii de 

risc cardiovasculari este necesara dar nu suficienta in 

clinica practica, masuri active din partea medicilor si 

pacientilor sunt necesare. 

The awareness’level of 

cardiovascular risk factors 

values in women with 

metabolic syndrom 

Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu, 

Carmen Ginghina 

Asociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sanatate 

(ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica 

de Cradiologie Fundeni 

Purpose: It is accepted that the awareness of cardiovascular 

risk factors and a good level of patient ‘s information 

link with cardiovascular disease improve the 

adherence to treatment. The information quality and 

sources are very important criterion in this process. 

We want to establish the awareness ‘level link with 

cardiovascular factors in a women group who came at 

a routine medical examination in an ambulatory care 

settings. 

Material and methods: 149 women randomly selected 

among a patient population who came in an ambulatory 

care setting between june - september 2006. In all women 

we measured sistolic and diastolic blood pressure 

and HDL cholesterol, glicemia and triglycerides were 

measured in the whole group. Obesity was assessed 

by abdominal circumference. All women answer to a 

questionnaire about the right values of cardiovascular 

risk factors and how are the major sources of medical 

information. 

Results: The mean age was 52,4 with standard deviation 

10,26. Based on NCEP-ATPIII criterion, 91 

(61,9%) had metabolic syndrom.Most of them have a 

me dium level of education(42,85%) and only 36,73% 



had university degree. 55% received before the current 

visit a medical material link cardiovascular risk factors, 

and in 55% they received it in a medical setting as a 

written brochure (in 55%, too). Most of them know 

the right value of cardiovascular risk factors measured: 

61% for abdominal circunference, 59%for sistolic and 

diastolic bloood pressure value, 57% for either HDL 

cholesterol and tryglicerides. All hypertensive women 

have the current value at target level, but whole group 

have an abdominal circumference higher than normal. 

Conclusions: A good information level about cardiovascular 

disease factors is necessary but it is not enough 

in clinical practice, active measures from both parts 

doctors and patients are needed. 

25. Solutiile e-health: 

forta motrice a viitoarelor 

strategii de preventie 






Scop: In ultimii ani strategiile sistemelor de sanatate in 

domeniul cardiologiei au virat dinspre interventional 

spre preventie. Rezultatele programelor de preventie 

apar dupa multi ani, deci e nevoie de strategii eficiente 

pentru aplicarea teoriei in practica. E-health este 

un concept dezvoltat in ultimii ani, dar cu o crestere 

importanta. Scopul studiului nostru epidemiologic, 

statistic si IT este de stabili daca e- helath pot reprezenta 

solutii pentru strategiile de preventie. 

Metode: Am analizat date din EuroStat, EuroHeart 

Survey despre distributia epidemiologica si consecintele 

financiare ale afectiunilor cardiovasculare.Pe de alta 

parte am analizat oprtunitatile, costurile si bene ficiile 

sistemelor de e-health. 

Rezultate: Solutiile e-health sunt un instrument 

important pentru: educatie, cercetare, CIS (sisteme 

cardio logice informatizate), networking, stabilind o 

legatura puternica intre furnizorii de servicii medicale 

si pacienti. Oamenii tineri cu virste intre 35-45 de ani 

sunt navigatori frecventi pe internet, deci segmentele 

de educatie si cercetare pot fi foarte folositoare din acest



punct de vedere. Acuratetea si veridicitatea informatiei 

medicale sunt insa subiecte delicate. Tehnicile imagistice 

(ecografia, MRI, angiografia) sunt frecvent folosite in 

cardiologie, iar urmarirea pacientilor necesita stocarea 

multor informatii, respectiv imagini. La sfirsit, dar nu 

pe ultimul loc, networking-ul insemna sa motivezi 

oame nii in directia potrivita. Concluzii: Coroborind 

datele din toate aceste perspective, solutiile e- health 

pot fi forta motrice a strategiilor preventive. 

E-health solutions: 

the driving force for future 

prevention’s strategies 






Purpose: In the last few years health strategies in 

cardiology field shift from interventional to prevention 

Prevention’s results will appear after a long period of 

time, so, good strategies to put theory in practice, are 

needed. E-health is a concept developed in the last 

few years but with an important growth. The purpose 

of our epidemiological, statistical and IT research 

is to establish if e-health can be a good solution for 

prevention’s strategi es. 

Methods: We analyzed statistical data from EuroStat, 

EuroHeartSurvey about financial and epidemiological 

distribution of cardiovascular diseases across Europe. 

At the other side we analyze e-health opportunities, 

costs and benefits. Results E-health is a useful tool 

for: education, research, CIS (cardiology information 

system), networking, a strong link between healthcare 

providers and patients. Young people with age between 

35-45 years old are frecquent flyers on internet, so 

education and research can be very useful from this 

point of view. Information’s accuracy and truth is a 

very delicate issue. Imagining (echo, MRI, angyogram) 

are used often in cardiology, and a patient follow-up 

need a lot of written and imaging information, so CIS 

is essen tial. At least but not the last, networking means 

to share and motivate people in the right direction as 

Heart Char ter does. 

POSTER I 

Conclusions: Thinkig from all this perspective e-health 

is the driving force for future prevention’s strategies. 

26. Aplicaţia în practică a 

ghidurilor ESC în clasificarea 

clinică şi identificarea 

factorilor de precipitare a 

cazurilor de insuficienţă 

cardiacă acută 

A. Frigy, Ildiko Kocsis, E. Caraşca 

Clinica Medicală IV, Tg. Mureş 

Clasificarea clinică şi identificarea factorilor de precipitare 

a cazurilor de insuficienţă cardiacă acută (ICA) 

este importantă atât pentru luarea unor deci zii terapeutice 

corecte, cât şi pentru prevenirea recuren ţelor. 

Pacienţi şi metodă. Într-un interval de 6 luni toţi 

pacienţii admişi cu ICA (25 femei, 57 bărbaţi, vârstă 

medie 65.59 ani) au fost introduşi într-o bază de date 

complexă, în care am registrat – conform ghidului ESC 

din 2005 – clasificarea clinică a cazurilor, respectiv 

facto rii precipitanţi ai decompensării acute. 

Rezultate: Distribuţia cazurilor conform claselor clinice 

a fost următoarea: decompensarea insuficienţei cardiace 

cronice - 39, ICA hipertensivă - 21, edem pulmonar 

acut - 6, şoc cardiogen - 7, debit cardiac crescut - 3, 

ICA de ventricul drept - 6 cazuri. Distribuţia pacienţilor 

în funcţie de „severitate clinică” a fost: „cald şi 

uscat” - 4, „cald şi umed” - 71, „rece şi uscat” - 0, „rece 

şi umed” - 7 pacienţi. Cei mai frecvenţi factori de precipitare 

au fost (primii cinci): complianţă scăzută - 27, 

criză hipertensivă - 12, tratament cronic suboptimal - 

10, infecţie -7, diagnostic greşit - 6 cazuri. 

Concluzii: Majoritatea cazurilor intră in clasele clinice 

cu şanse terapeutice mai bune (tensiune arterială păstrată). 

Analiza factorilor de precipitare a decelat, că 

multe cazuri pot fi prevenite printr-o îngrijire mai 

aten tă, respectiv prin ameliorarea cooperării pacientmedic-familie.

POSTER I 

Practical application of ESC 

guidelines in the clinical 

classification and the 

identification of precipitating 

factors of acute heart failure 

cases 

A. Frigy, Ildiko Kocsis, E. Caraşca 

Clinica Medicală IV, Tg. Mureş 

Classification of acut heart failure (AHF) cases and the 

identification of precipitating factors is important for 

early and adecvate therapeutic decisions and prevention 

of recurrences. 

Patients and methods: In a 6 month period, all patients 

(25 women, 57 men, mean age 69,59 yrs) admitted with 

AHF were introduced into a complex database, containing 

data about the classification (clinical, „clinical 

seve rity”) and precipitating factors of the acute decompensation, 

according to the ESC guidelines from 2005. 

Results: The distribution of cases regarding clinical 

classification was: acute decompensated heart failure - 

39, hypertensive AHF – 21, acute pulmonary oedema 

- 6, cardiogenic shock -7, high output AHF - 3, acute 

right heart failure - 6 patients. Classification of patients 

according to „clinical severity” was: „warm and dry”: 4, 

„warm and wet”: 71, „cold and dry”: 0, „cold and wet”: 

7 patients. The most frequent precipitating factors were 

(the first five): lack of compliance - 27, hypertensive 

crisis -12, suboptimal chronic treatment - 10, infection 

-7, missed diagnosis – 6 patients. 

Conclusions: The majority of cases felt into categories 

with a better therapeutic chance (preserved blood pressure). 

Analysis of precipitation factors revealed that a 

lot of cases can be prevented by a more careful patient 

mana gement and by enhancing the patient – physician 

– family cooperation. 



27. Extinderea calcificarilor 

valvulare aortice la pacientul cu 

hipertensiune arteriala corelata 

cu velocitatea fluxului 

transvalvular 

Aura Popa, Aurora-Maria Vladaia, Bogdan Popescu, 


Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu“, 

Bucuresti 

Rezumat: Rolul important al calcificarilor valvulare 

aortice neobstructive (CVA) în morbiditatea si mortalitatea 

cardiovasculara este cunoscut. Datele privind 

factorii care determina extinderea CVA, inter relatia lor 

cu velocitatea fluxului transvalvular aortic sunt putine 

si discordante. 

Obiective: -analiza factorilor care determina extinderea 

calcificarilor valvulare aortice la pacientii cu hiper 

tensiune arteriala; - analiza posibilei asocieri intre 

exten sia CVA si velocitatea fluxului transvalvular aortic 

la pacientii fara stenoza aortica. 

Metoda: Esantionul de studiu a fost reprezentat din 

66 pacienti (36 barbati si 30 feme), cu varsta intre 

52-79 ani, media 65 ± 6 ani, care au fost evaluaţi Eco- 

Doppler. Depozitul calcar este definit astfel: minim 5 mm. Criteriile 

de prezenţă a calcificărilor valvulare aortice extinse: 

1) cel puţin o calcificare semnificativă; 2) cel puţin 2 

calcificări medii. In lotul nostru au fost 8 pacienţi 

(12%) cu calcificări semnificative şi 36 de pacienţi 

(55%) fără calcificări valvulare; restul de 22 de pacienţi 

(33%) nu au criterii de CVA constituind grupul cu CVA 

nesemnificative. 

Rezultate: Un sfert din velocităţile fluxului transvalvular 

aortic s-au definit prin velocităţi crescute; veloci 

tatea maxima a fost semnificativ mai crescută la 

pa cienţii cu calcificări valvulare semnificative (135 ± 

45 mm/sec) versus cei cu calcificări nesemnificative 

(116 ± 23 mm/sec) sau cei fără calcificări valvulare 

(113 ± 21 mm/sec). Fluxul aortic semnificativ crescut 

a fost la pacienţii cu CVA semnificative faţă de cei 

fără calcificări. Am identificat vârsta ca fiind singura 

variabilă independentă asociată cu CVA avansate. CVA 

semnificative şi genul feminin au fost identificate ca 

variabile independente pentru creşterea fluxului transvalvular 

aortic. 

Concluzii: Prevalenţa CVA printre pacientii hiper tensivi 

este ridicată şi în relaţie clară cu vârsta. CVA sem-



nificative se asociază cu creşterea velocităţii fluxului în 

ciuda deschiderii nerestrictive a cuspelor aortice. 

28. Afectarea cardiaca in 

limfoamele maligne 

non-hodgkin la copil – 

diagnostic ecocardiografic 

Mandric Cristina, Dimitriu A.G, Miron Ingrith 

Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi 

Scopul lucrarii: obiectivarea rolului major al ecocardiografiei 

in diagnosticul si monitorizarea afectarii cardiace 

in limfomul malign non-hodgkin (LMNH). 

Metoda: Pacienti: 38 copii, varsta cuprinsa intre 3 

luni- 17ani cu LMNH, pe o perioada de 5 ani. Toti 

pacientii- evaluati clinic, electrocardiografic, radiologic 

si ecocardiografic. 

Rezultate: Afectarea cardiaca - 6 cazuri (15,8%); 5 

cazuri limfom-T-, 1 caz limfom B; semne clinice de 

de but: astenie, dispnee, sindrom de vena cava supe rioara. 

ECG: microvoltaj QRS si unda T. Rx. torace: afectare 

mediastinala(5cazuri) si efuziune pleu rala dreapta 

importanta(1). Eco aspecte: efuzie pericar dice(4), 

tamponada cardiaca(2); tumora pericardica (1). 2 

cazuri mase intracardiace; caz1- masa tumorala ce 

umple atriul drept,cu baza de implantare spre VCS, caz2 

–masa tumorala ce se extinde de la peretele late ral AD 

spre valva septala tricuspida, la care se aso ciaza efuziune 

pericardica masiva; modificarile eco din cazul 1 a fost 

confirmat ulterior la necropsie. In cazul 2 si la toate 

cazurile cu efuziune pericardica la debut, modificarile 

eco au revenit la normal dupa chimioterapie. 

Concluzie: Incidenta mare a afectarii car diace in 

LMNH determina necesitatea evaluarii eco in toate 

cazurile, chiar si in absenta simptomatologiei clinice, 

pentru a preveni aparitia tamponadei cardiace sau a 

altor urgente cardiace. Echo este o metoda cruciala de 

inves tigatie in diagnosticul si monitorizarea afectarii 

cardiace de LMNH. 

POSTER I 

29. Studiu privind incidenta si 

prevalenta sindromului 

coronarian acut la pacientii cu 

stenoza aortica degenerativa 

care prezinta asociat si stenoze 

carotidiene 

Dan Delia, Calin Pop 

Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare, Facultatea de 

Medicina. Universitatea de Vest ”Vasile Goldis”- Arad 

Introducere: Creşterea grosimii intimă-medie la nivel 

carotidian (IMT), stenozele carotidiene (CAS) şi calcifierea 

inelului mitral (MAC) sunt legate de pato logia 

cardiovasculară. Legătura între riscul de dezvol tare 

a sindromului coronarian acut (SCA) şi IMT, CAS şi 

MAC, la pacienţii cu stenoză aortică dege nerativă nu 

este încă bine stabilită. Noi am evaluat rela ţia dintre 

IMT, CAS, MAC şi SCA la un grup de pacienţi cu 

stenoză aortică degenerativă, pentru a vedea dacă 

aceştia sunt factori independenţi de risc. 

Metodă: Populaţia de studiu a constat în 72 de pacienţi 

de rasă caucaziană, cu stenoză aortică degenerativă, 

evidenţiată ecocardiografic, care nu au avut afecţiuni 

manifeste cardiovasculare. Aceşti pacienţi au fost 

eva luaţi clinic, ecocardiografic, prin ultrasonografie 

Doppler la nivelul arterelor carotide şi biologic, iar 

apari ţia SCA a fost diagnosticată conform metodelor 

în vi goare (clinic, EKG şi enzimatic). 

Rezultate: Pe o perioadă de urmărire de 1 an, 18 pacienţi 

(25%) au dezvoltat SCA, iar prezenţa steno zelor 

carotidiene a fost documentată la 9 din ei (50%), comparativ 

cu doar 12 pacienţi (22,2%) din lotul martor 

( p=0.049), în timp ce calcifierea de inel mitral a fost 

prezentă la 17 pacienţi (94,44%) din lotul SCA, faţă 

de 44 (81,48%) la lotul martor, dar fără atingerea semnificaţiei 

statistice (p=0.21). Prezenţa CAS, dar nu şi 

a IMT sau a MAC se asociază cu o creştere de 3.5 ori 

a riscului de SCA la pacienţii cu stenoză aortică degenerativă, 

după ajustarea în funcţie de sex , vârstă şi 

varia bile clinice (OR = 3.58; 95% CI, p= 0.049). 

Concluzii: Pacienţii cu stenoze aortice degenerative, 

care prezintă asociat şi CAS au un risc crescut de a 

dezvolta SCA şi necesită controlul strict al riscului 

cardiovascular global precum şi o dispensarizare medicală 

intensivă.

POSTER I 

Cuvinte cheie: stenoza aortică degenerativă, stenoza 

carotidiană, sindrom coronarian acut 



de insuficienţã cardiacã la pacienţii cu alungire marcatã 

a intervalului PR. 

30. Blocul atrio-ventricular 

de gradul I - indicaţie de 

cardiostimulare electrică 

permanentã 

Cristina Moisa, Mihaela Grecu, Simona Moruzi, 

Cristian Stãtescu, Cătălina Arsenescu-Georgescu 

Institutul de Boli Cardio - Vasculare „Prof. dr. George 

I.M. Georgescu” Iaşi 

Introducere: Blocul atrioventricular de gradul I marcat 

(PR ≥0.30 sec) poate determina fenomene clinice de 

insuficienţã cardiacã, expresia pseudo- sindromului de 

pacemaker, chiar si la pacienţi cu funcţie sistolicã VS 

normalã. 

Material si metodã: Prezentãm cazul unui pacient, 

bărbat, 68 ani, diagnosticat cu BAV gr. I (PR 0,36 sec.) 

cu 4 ani anterior, cu agravare progresivã prin alungirea 

marcatã a intervalului PR, simptomatic prin astenie 

şi dispnee la eforturi moderate de 6 luni. Examenul 

clinic la internare decelează pulsaţii ample ale venelor 

jugulare, fãrã semne de decompensare cardiacã stângã 

sau dreaptã. Electrocardiografic se evidenţiază BAV 

gr. I marcat (PR 0.56 sec), fãrã scurtare semnificativã 

după administrare de atropinã, cu complex QRS fin şi 

super poziţia undei P peste unda T a ciclului cardiac 

precedent. La examenul ecocardiografic se remarcã 

dimensiunile normale ale cavităţilor cardiace, profil 

Doppler transmitral cu unda E unicã prin fuziunea E- 

A, expresie a pierderii sincronismului atrioventricular, 

cu regurgitare mitralã gradul II, dar cu funcţie sistolicã 

VS normalã (FEVS 62%). Monitorizarea Holter ecg 

/24 ore decelează BAV gr. I permanent şi BAV gr. II tip 

Mobitz I intermitent, frecventa sinusalã variind intre 

60 si 130/min. 

S-a practicat cardiostimularea electricã permanentã 

tip VDDR cu optimizarea intervalului A-V, cu reducerea 

regurgitării mitrale la gradul I, ameliorare clinicã a 

fenomenelor de insuficienţã cardiacã şi creşterea toleranţei 

la efort, scăderea spontanã a frecvenţei rit mului 

sinusal de la 80/min la 65/min şi normalizarea aspectului 

ecocardiografic al fluxului transmitral. 

Concluzii: Cardiostimularea electricã permanentã repre 

zintă o alternativã de corecţie a fenomenelor clinice 

First-degree atrio-ventricular 

block - an indication for 

cardiac pacing 

Cristina Moisa, Mihaela Grecu, Simona Moruzi, 

Cristian Stãtescu, Cătălina Arsenescu-Georgescu 

Institute of Cardiovascular Diseases „Prof. dr. George 


Introduction: Marked first degree A-V block (PR 

≥0,30 sec) can produce heart failure similar to the pacemaker 

syndrome, even in the presence of normal LV 

function. 

Methods: We present the case of 68-old patient with 

first degree A-V block and progressive and marked 

prolongation of PR interval in the last 4 years, with 

astenia and exertional dyspnoea in the last 6 months, 

pulsations of jugulars veins, but without congestive 

signs in the moment of clinical examination. The 

electrocardiogramm reveals marked first degree A- 

V block (PR 0.56 sec), PR interval does not shorten 

appropiately on atropin, with narrow QRS complex 

and superimposed P wave and T wave of the precedent 

cardiac cycle. Transthoracic echocardiography shows 

normal dimensions of cardiac chambers, pulsed-wave 

Doppler transmitral flow with single E wave (fusion 

between E and A waves) due to loss of A-V synchrony, 

moderate mitral regurgitation, but normal LV 

sistolic function (FEVS 62%). 24-hours Holter monitoring 

reveals permanent first degree A-V block and 

intermitent type I- second degree A-V block, with 

spontaneus rate of sinus node between 60-130 bpm. 

We proceed to permanent dual chamber pacing 

VDDR with A-V delay optimisation, for reducing 

mode rate mitral regurgitation to mild, with clinical 

impro vement of heart failure, spontaneus reduction of 

sinus rhytm up to 65 bpm and transmitral flow normalisation. 

Conclusion: Cardiac pacing can be a therapeutic 

resource with benefits in regression of clinical heart 

failure in patients with marked prolongation of PR 

interval.



31. Modificari 

electrocardiografice in 

diselectrolitemii 

Daniela Crisu, Viviana Aursulesei, Ileana Antohe, 

Georgeta Datcu, M.D. Datcu 

Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” 

Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de 

Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi 

Introducere: Electrocardiograma este o metoda 

utila pentru recunoasterea tulburarilor electrolitice, 

permitand aprecierea severitatii diselectrolitemiei si 

urmarirea eficientei terapeutice. 

Obiectiv: Scopul lucrarii a fost de a identifica modi ficarile 

electrocardiografice si evolutia acestora in cateva 

cazuri de diselectrolitemii. 

Metoda: Sunt prezentate cazurile a 4 pacienti la care 

tulburarile electrolitice severe survenite pe boala cardiaca 

organica sau pe cord indemn au determinat 

modificari clinice si electrocardiografice care puteau 

preta la confuzii de diagnostic. Determinarea seriata a 

electrolitilor serici a aratat o corelare a severitatii diselectrolitemiei 

cu modificarile electrocardiografice. Tratamentul 

tulburarilor electrolitice a necesitat si decelarea 

cau zei, normalizarea diselectrolitemiei corelandu-se cu 

evolutia clinica si electrocardiografica. 

Concluzii: Corelatiile dintre modificarile electro cardiografice 

si tulburarile electrolitice sunt cu atat mai 

bune cu cat acestea survin mai brusc si sunt mai severe. 

Asocierea modificarilor electrocardiografice deter minate 

de o cardiopatie organica le pot masca pe cele 

deter minate de diselecterolitemii. 

Electrocardiographic changes 

in ellectrolitic abnormalities 

(case presentation) 

Daniela Crisu, Viviana Aursulesei, Ileana Antohe, 

Georgeta Datcu, M.D. Datcu 

Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa“ 



Background: Electrocardiography is a simple and 

useful diagnostic test for ellectrolitic abnormalities, 

POSTER I 

allowing their severity and therapeutic correction’s 

assessment. 

Aim: The aim of the study was to pinpoint electrocardiographic 

dynamic changes in diverse ellectrolitic 

abnormalities. 

Method: Four case presentations are depicted (3 patients 

with organic cardiac disease) with ellectro litic 

abnormalities, responsible for clinic and/or electrocardiographic 

changes, generating diagnostic difficulties. 

Conclusions: Correlations betwen electrocardiographic 

and ellectrolitic changes depend on the suddeness and 

severity of ellectrolitic abnormalities. Electrocar diographic 

changes due to an organic cardiac diseases can 

hide dysellectrolitic abnormalities. 

32. Afectarea cardiaca la 

pacientul arteriopat 

Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina 

Girleanu, Anca Marandiuc 




Scop: evaluarea patologiei cardiovasculare asociate 

întâl nite la pacienţii diagnosticaţi cu arteriopatie obliterantă 

membrele inferioare (AOMI) stadiul II-IV. 

Material si metodă: studiul a cuprins un numar de 127 

pacienţi cu AOMI stadiul II-IV, internaţi în Clinica I 

Cardiologie Iaşi, în perioada ianuarie 2005- martie 2008, 

în vederea depistării unei eventuale patologii asociate. 

Evaluarea cardiacă a fost efectuată: clinic (ascultaţia 

cordului şi a arterelor carotide în vederea depistării 

unor sufluri cu caracter ateromatos, măsurarea tensiunii 

arteriale) şi prin metode de monitorizare non-invazivă: 

înregistrarea 24 ore a valorilor tensiunii arteriale 

(ABPM), electrocardiogramă şi ecocardiografie (M 

mode, 2D, Doppler). 

S-a urmărit: prezenţa semnelor de hipertrofie ventriculară 

stangă, tulburari de ritm sau de conducere, prezenţa 

modificarilor de ischemie pe ECG, funcţia sistolică 

(FE

POSTER I 

pacienţi aveau aritmii cardiace din care 25,9% fibrilaţie 

atrială şi 1,33% extrasistolie ventriculară şi la 42,5% din 

pacienţi s-au înregistrat tulburări de conducere, 25,1% 

bloc de ram drept, 17,3% bloc de ram stâng şi 56,6% 

asociau modificări ischemice. Ecocardiografia a evaluat 

modificările aterosclerotice de la nivelul valvelor aortică 

şi mitrală, 59% având afectare valvulară degenerativă la 

nivel aortic şi numai 26,7% la nivel mitral. 53,5% dintre 

pacienţi asociau hipertrofie ventriculară stângă, 50,3% 

disfuncţie diastolică şi 33% disfuncţie sistolică. 

Concluzii: majoritatea pacienţilor arteriopaţi prezintă 

afectare cardiacă concomitentă, fapt care atestă ideea 

că ateroscleroza este o afecţiune cu caracter sistemic, 

iar pacienţii diagnosticaţi cu AOMI ar trebui trataţi ca 

orice pacient cu afectare coronarină. 

Cardiac involvement in 

patients with peripheral 

arterial disease 

Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina 

Girleanu, Anca Marandiuc 




Purpose: evaluation of cardiovascular disease in patients 

diagnosed with peripheral arterial disease (PAD) stage 

II-IV. 

Material and methods: we studied 127 patients 

diagnosed with PAD stage II-IV, admitted in Iasi 

Cardiology Clinic I , between January 2005- March 2008, 

for angiographic examination and cardiac evaluation in 

order to find other associated pathologies. The patients 

were evaluated: clinically (heart and carotide arteries 

auscultation in order to find abnormal murmurs) and 

non-invasive cardiac monitoring by: 24 hours registered 

arterial tension (ABPM), electrocardiogram, 

echo cardiography (M mode, 2D, Doppler). We search 

for the presence of left ventricular hypertrophy, cardiac 

arrhy thmia or conduction abnormalities, and presence 

of ischemic lesions on ECG. Diastolic and systolic 

dysfunc tions were evaluated by conventional Doppler 

echo cardiography: LVEF



rile obtinute au fost indexate pe suprafata corporala. 

Valoarea cut-off pentru dilatarea aortei ascendente a 

fost considerata 21 mm/m 2 . Pacientii cu coarctatie de 

aorta si HTA secundara au fost exclusi din studiu (9 

cazuri). 

Rezultate: Privind legatura dintre hipertensiunea 

arteriala sistemica si dilatarea aortica, dintre cele 51 

cazuri analizate, au fost 19 (37%) cazuri cu dilatare de 

aorta ascendenta fara HTA, 10 pacienti (20%) cu HTA 

fara dilatare de aorta ascendenta, 5 pacienti (10%) cu 

HTA si dilatare aortica si 17 pacienti (33%) fara HTA 

sau dilatarea aortei ascendente. 

Diametrul mediu al aortei ascendente a fost de 21 

mm/m 2 la normotensivi si de 19,6 mm/m 2 la pacientii 

hipertensivi; prezenta HTA nu s-a corelat cu prezenta 

dilatarii aortice (p=0,235, Fisher); nici severitatea HTA 

nu s-a corelat cu diametrul aortei ascendente (p=0,53, 

Kendall’s tau). 

Prezenta dilatarii aortice nu a fost semnificativ diferita 

intre subgrupurile de pacienti cu unul sau mai 

multi factori de risc cardiovascular (sex masculin, fumat, 

diabet, obezitate, dislipidemie) versus pacientii 

fara nici un factor de risc (p=1, Chi-square). Diametrul 

aortei ascendente a crescut cu varsta (p=0,08), dar 

dependenta a fost slaba (r2=0,13, regresie lineara). 

Privind valvulopatiile asociate, cea mai frecventa a 

fost insuficienta aortica, prezenta in 30 cazuri (59%), 

urmata de leziunea mixta (insuficienta si stenoza 

aortica) la 4 pacienti (7%) si stenoza aortica in 2 cazuri 

(4%); diametrul aortei ascendente a fost mai mare la 

pacientii cu regurgitare aortica (diametrul me diu 20,7 

mm/m 2 ), fata de pacientii fara insuficienta aor tica 

(diametrul mediu 18,6 mm/m 2 ); intr-un model de 

corelatie bivariata, severitatea regurgitarii aortice s-a 

corelat semnificativ cu diametrul aortic (p

POSTER I 

Ascending aorta diameter increased with age 

(p=0.08), but the dependency was weak (r 2 =0.13 by linear 

regression). 

From associated aortic valvular lesions, the most 

frequent was aortic regurgitation, in 30 cases (59%), 

follo wed by mixed aortic valve disease (aortic insufficiency 

and stenosis) in 4 pts. (7%), and aortic stenosis 

in 2 pts. (4%). Ascending aorta diameter was larger in 

pts. with aortic insufficiency (mean diameter 20,7 mm/ 

m2) versus those without aortic regurgitation (mean 

diameter 18,6 mm/m 2 ). In a bivariate correlation model 

by Spearman, the severity of aortic insufficiency was 

correlated with asceding aorta size ( p



Myocardial infarction with Q 

wave and right bundle branch 

block 

Radu Grigore 1 , Cristina Șuțescu 2 , 

Ileana Grigore 3 

1 

County Hospital „Sf. Apostol Andrei” Galati 

2 

Center of diagnosis and treatment „N. kretzulescu” 

Bucuresti 

3 

Center of diagnosis and treatment Galati 

Classic, because RBBB alters only terminal position of 

QRS and also the Q wave in MI alters only the initial 

portion of QRS, it accepts that RBBB does not interfere 

with the diagnosis with Q wave. On the normal heart 

the initial portion of QRS is generated by the left ventricle, 

the contribution of right ventricle being insi g- 

nificant. However when the left ventricle looses myocardial 

tissue in MI and in other pathological states, 

which changes the ratio of electrical forces between 

the two ventricle, the weight of right ventricular in the 

depolarization of initial portion of QRS is not to be 

ignored. There were described false negative Q waves 

especially in the inferior MI and false positive Q waves 

in MI anteroseptal (“RBBB dependent Q wave”). There 

was described the diminution of the necrosis Q wave 

after aortocoronarian bypass in the inferior MI. The 

vectorial influences between RBBB and Q waves can 

mask or simulate an acute MI. There were described 

Q waves in right precordial in acute MI and these Q 

waves have appeared on the ventricular complexes with 

intermittent RBBB. 

Personal observations: 1. F. 78 years old with AVB 

Wenckebach without the necrosis Q waves; after four 

months slow atrial fibrillation 40/min with intermittent 

RBBB. The complexes with RBBB are with anteroseptal 

necrosis which disappear on the complexes without 

RBBB. This is a case with “RBBB dependent Q wave”. 

2. M. 70 years old with old anteroseptal MI and RBBB 

(QRV1 and QSV2). After 10 days the patient is with 

acute pulmonary edema and with RBBB with other 

morphology, rR’V1 and Rr’V2 without necrosis Q waves. 

It is possible that the necrosis Q waves are canceled by R 

wave of a posterior acute MI. 3. M. 72 years old with old 

anterior and inferior MI and bypass aortocoronarian. 

There is a slow atrial fibrillation and intermittent RBBB. 

In the precordials after a ventricular extrasystole; RBBB 

appear which diminishes the necrosis Q waves of QS 

(0.08 sec) in V1-V4 to 0.03-0.04 sec. 4. M. 71 years 

POSTER I 

old with old anterior MI. After one year the anterior 

QS waves (0.08 sec) disappear and it inscribes RBBB 

with qR V1-V3 (0.04-0.03 sec). It is possible that RBBB 

contributes to the diminishing of the necrosis Q waves. 

5. F. 81 years old with old MI anteroseptal. On the same 

ECG the appearance of RBBB have diminished the 

width of necrosis Q wave from 0.08 sec in V1 to 0.04 

sec and the disappearance of the necrosis Q wave in V2. 

6. F. 63 years old with old MI posterior and acute MI 

anteroseptal masked by LBBB. The intermittent RBBB 

unmasks anteroseptal MI. 

Conclusions: The interferences between RBBB and 

the necrosis Q wave put various problems of electrocardiography 

diagnosis. 

35. Evaluarea percepţiei 

modificării stilului de viaţă la 

pacientul cu boala coronariana 

aterosclerotica - studiu pe 500 

de cazuri 

Horaţiu Rus, Codruţ Ciurea 

Facultatea de Medicină. Universitatea Transilvania 

Braşov 

Introducere: Recomandarile privind modificarea stilului 

de viata sunt esentiale in managementul modern al 

pacientului cu boala coronariana ischemica (BCI). 

Obiectiv: Evaluarea gradului de educatie la pacientii 

cu BCI in relatie cu recomandarile privind modificarea 

stilului de viata. 

Material si metoda: Am evaluat 500 de pacienti cu 

BCI privind gradul lor de instructie in ceea ce priveste 

recomandarile privind modificarea stilului de viata. 

Am considerat ca si variabile: varsta, sexul, greutatea, 

prezenta diabetului si a tratamentului medicamentos. 

Statistica Pearson. 

Rezultate: Majoritatea p. cu BCI. (90%), relateaza prezenta 

unui grad de instructie medicala in ceea ce priveste 

modificarea stilului de viata. Recomandarea de 

modificare a regimului alimentar a fost raportata cel 

mai frevent (80%), urmata de reducerea aportului de 

sare (52%), reducerea consumului de alcool (35%) si 

incu ra jarea antenamentului fizic.(30%). Recomandarile 

privind modificarea stilului de viata au fost raportate

POSTER I 

cel mai frecvent de pacientii mai tineri de 60 ani (odd 

ratio OR 1,51; 95% interval de cofidenta IC 1,22-1,84), 

la persoa nele supraponderale şi obeze (IMC ≥30 kg/ 

m 2 ) în raport cu normoponderalii şi subponderalii (OR 

1,72; 95% IC, 2,15-3,45), şi la cei trataţi medicamentos 

(OR 2,28;95% IC, 2,22-3,38). 

Concluzie: Pacienţii cu boala coronariana ischemica si 

vârsta mai mare de 60 ani, cei care nu sunt supraponderali 

şi obezi, şi cei fără un tratament medicamentos, relatează 

un grad mai redus de instrucţie privind modificarea 

stilului de viaţă. 

Evaluation of degree of 

perception concerning life 

style modification – 

500 patients study 

Horaţiu Rus, Codruţ Ciurea 

Facultatea de Medicină. Universitatea Transilvania 

Braşov 

Background: Recomandations regarding the life 

style changing are essential in the management of the 

patients with ischemic heart disease(IHD). 

Objectiv: Evaluate the degree of education in patients 

with IHD in relation with lifestyle management. 

Matherial and method: We interogate 500 patients with 

IHD regarding their degree of education concerning life 

style management. We consider as variables: age, sex, 

weight, presence of diabetes, and medical treatement. 

Stastistics Pearson anlysis. 

Rezultats: Most of patients with IHD (90%), report 

the presence of medical instruction concerning the 

importance of life style management. Recomandation of 

changing the eating habits was reported most frecquently 

(80%) ,followed salt intake by (52%), reduction of 

alcohol intake (35%) and encouraging of sport training 

(30%). Life style changing recomandations were reported 

more frequently in pacients younger than 60 years 

old (odd ratio OR 1,51; 95% confidence interval IC 

1,22-1,84), in obese and overweight patients (IMC ≥30 

kg/m 2 ) in relation with normal and underweight patients 

(OR 1,72; 95% IC, 2,15-3,45), and in medically 

trea ted patients(OR 2,28;95% IC, 2,22-3,38). 

Conclusion: Pts. over 60 years, with IHD, whitout 

obe sity and those without medical therapy are shown 



to be less instructed regarding life style changing recomandations. 

36. B-type natriuretic peptide 

(BNP) dincolo de „capcane“ in 

insuficienta cardiaca congestiva 

(ICC) 

Daniela Toporan, Cristina Tanaseanu, Marius Vintila 

Clinica de Medician interna si Cardiologie, Spitalul de 

Urgenta “Sf. Pantelimon” UMF Bucuresti 

Background: Nivelul BNP reprezinta o cale comuna 

pentru multiple stari patologice cardiovaculare ca 

ischemia, aritmiile, fibroza, hipertrofia cardiaca, disfunctia 

endoteliala. Dincolo de aceste „capcane“ clinice, 

BNP este utilizat ca un marker solid de prognostic la 

pacientii cu ICC. 

Obiectiv: A fost evaluat beneficiul clinic al masuratorilor 

BNP deopotriva la internare, la externare si ca predictor 

prognostic pe termen scurt (30 zile) la pacientii cu ICC. 

Metoda. 340 de pacienti internati in clinica cu ICC 

clasele I-IV NYHA, varsta medie 75 ani, sex maculin 

59%, au fost inclusi in studiu. 53% dintre pacienti au 

fost in clasa IV NYHA, 22% in clasa III, 14% in clasa 

II si 11% in clasa I. Tuturor li s-a masurat fractia de 

ejec tie a ventriculului stang (FEVS) prin metoda cantitativa 

2D biplan Simpson si li s-a examinat fluxul 

Doppler transmitral pentru o completa evaluare a 

functiei sistolo-diastolice a VS. Au fost exclusi pacientii 

cu disfunctie diastolica izolata, insuficienta cardiaca 

dreapta si hiperteniune pulmonara primitiva.In cazurile 

cu FE ≤45% a fost determinat nivelul BNP, valori 

sem nificative fiind considerate cele >600pg/ml. ICC a 

avut boala coronariana ischemica ca boala de baza in 

56% din cazuri. 

Rezultate: S-a inregistrat o relatie inversa intre nivelul 

BNP si valoarea FEVS, de la o valoare medie de 420 pg/ 

ml pentru o FE de 45% la o valoare medie de 11300pg/ 

ml pentru o FE de 18% (p14 

zile) si cu un status instabil al acestor cazuri (mai multe 

evenimente cardiace ischemice, hipotensiune severa, 

dis functie renala si o mai lenta regresie a simptomelor 

si semnelor de ICC). Decesul s-a instalat in 3 cazuri



cu valori constant crescute ale BNP in ciuda terapiei 

adec vate. O valoare a BNP >1000 pg/ml la pacientii 

exter nati si corect tratati s-a asociat cu o evolutie nefavora 

bila si cu o rata a mortalitatii de 13% la 30 de zile, 

com pa rativ cu o rata de 5% a mortalitatii in cazurile cu 

BNP 1000 

pg/ml) in correct and maximal treated patients was 

correlated with an adverse short-term outcome consisted 

in re-hospitalization for worsening heart fail ure 

and severe ventricular arrhythmia, also with a higher 

cardiovascular mortality rate (13%) within 30 days 

after discharge, respect of those with lower BNP levels 

at discharge (

POSTER I 

la pacientii hipertensivi. Controlul tensiunii arteriale 

(TA) este esential in imbunatatirea prognosticului cardio 

vascular. Totusi, exista insuficiente informatii despre 

profilul clinic al pacientilor hipertensivi cu BCI in 

practica curenta. 

Obiective si metoda: Au fost inclusi in studiu pacienti 

de ambele sexe, ≥18 ani, hipertensivi si coronarieni 

cunos cuti. Au fost exclusi din studiu pacientii cu sindrom 

coronarian acut in ultimele trei luni. Datele 

obtinute sunt corelate cu controlul valorilor TA. Un 

bun control al TA a fost considerat la valori



dies, BP control is remarkably poor in this high-risk 

popu lation. Predictor of no BP control were increased 

waist circumference, female gender , diabetes, excessive 

alcohol intake and excessive salt intake. Therefore, it is 

important the early identification of these patients for a 

more aggressive approach. 

38. Afectarea cardiovasculară 

subclinică în sindromul 

metabolic 

S.I. Dumitrescu 1 , I. Tintoiu 1 , C. Manole 2 , R. Orosan 2 , 

M. Vicol 2 , V. Greere 1 , I. Raduta 1 , I. Moscaliuc 1 , 

G. Neagoe 1 , V.A. Voicu 3 

1 

Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al 

Armatei, Bucureşti, România 

2 

Centrul Medical STS, Bucureşti, România 

3 

Academia Română, Bucureşti, România 

Scop: Am urmărit afectarea cardiovasculară subclincă 

la indivizii diagnosticaţi cu sindrom metabolic conform 

criteriilor IDF, prin determinarea valorilor următorilor 

markeri: vasodilataţia mediată de flux la nivelul arterei 

brahiale (FMD), grosimea complexului intimă-medie 

la nivelul arterelor carotide (IMT), masa ventriculului 

stâng indexată la suprafaţa corporală (LVMI), timpul 

de decelerare al undei E (EDT), timpul de relaxare izovolu 

metrică (IVRT) şi indicele de performanţă mio cardică 

(Tei). 

Metode: În cadrul unui program de prevenţie primară 

cardiovasculară am realizat screeningul a 179 subiecţi 

cu următoarele caracteristici: vârsta 45.4 ± 8.8 ani, 

47.5% bărbaţi, BMI 27.0±4.8 kg/m2, circumferinţa taliei 

(WC) 94.4±14.1 cm, fumători 31.3%, diabetici 10.1%, 

ten siunea arterială sistolică/diastolică (BP) 129.3±19.4 / 

79.6±11.5 mmHg, glicemia 92.5±28.9 mg/dl, colesterol 

total (TC) 213.2±42.1 mg/dl, LDL-colesterol 135.7±37.8 

mg/dl, HDL-colesterol 47.5±12.8 mg/dl, trigliceride 

(TG) 151.8±120.7 mg/dl. Conform criteriilor IDF 2005, 

68 (38%) dintre persoanele din lotul studiat au fost 

diag nosticate cu sindrom metabolic. După colectarea 

da telor de ecografie cardiacă şi vascularară (IMT, FMD, 

LVMI, EDT, IVRT, Tei) am realizat analiza statistică. 

Rezultate: Indivizii cu sindrom metabolic au în proporţie 

semnificativ mai mare afectare subclinică faţă de 

restul grupului – 80.8% vs. 62.1% (p=0.013), rezul tat 

POSTER I 

calculat pentru prezenţa uneia sau mai multor valo ri 

anormale ale markerilor studiaţi, care analizaţi individual 

în cele două subgrupuri sunt deasemenea diferiţi: 

valori anormale ale FMD 73.53% vs. 41.44% (p

POSTER I 

Subclinical cardiovascular 

disease in metabolic syndrome 

SI. Dumitrescu 1 , I. Tintoiu 1 , C. Manole 2 , R. Orosan 2 , 

M. Vicol 2 , V. Greere 1 , I. Raduta 1 , I. Moscaliuc 1 , 

G. Neagoe 1 , V. A. Voicu 3 

1 

Center for Cardiovascular Disease of Army, Bucharest, 

Romania 

2 

STS Medical Center, Bucharest, Romania 

3 

Romanian Academy, Bucharest, Romania 

Purpose: To explore the presence of subclinical cardiovascular 

impairment assessed by evaluation of brachial 

artery Flow Mediated Dilatation (FMD), carotid artery 

Intima Media Thickness (IMT), left ventricular mass 

indexed to BSA (LVMI), E wave deceleration time 

(EDT), iso-volumetric relaxation time (IVRT) and myocar 

dial performance index (Tei) in individuals with 

meta bolic syndrome (MS) identified according to IDF 

criteria. 

Methods: We assessed 179 persons in a cardiovascular 

primary prevention program: age 45.4 ± 8.8 years, 

47.5% males, BMI 27.0±4.8 kg/m 2 , waist circumference 

(WC) 94.4±14.1 cm, smoking 31.3%, diabetes 10.1%, 

blood pressure (BP) 129.3±19.4 / 79.6±11.5 mmHg, 

blood glucose 92.5±28.9 mg/dl, total cholesterol (TC) 

213.2±42.1 mg/dl, LDL-cholesterol 135.7±37.8 mg/dl, 

HDL-cholesterol 47.5±12.8 mg/dl, triglycerides (TG) 

151.8±120.7 mg/dl. According to IDF 2007 criteria, 68 

persons (38%) had metabolic syndrome. After collecting 

data from the vascular and cardiac ultrasound exam, 

we performed the statistical analysis. 

Results: The individuals with MS had significantly more 

subclinical abnormalities as compared with the group 

without MS – 80.8% vs. 62.1% (p=0.013) – calculation 

for the presence of one or more abnormal values of 

our markers, which also were different independently: 

abnormal FMD 73.53% vs. 41.44% (p



diu şi mic. Grupul cu risc mic a cuprins 119 persoane 

cu următoarele caracteristici: vârsta 41.3 ± 6.1 ani, 

33.6% bărbaţi, BMI 26.1±3.8 kg/m 2 , circumferinţa talia 

(WC) 90.3±12.6 cm, fumători 23.5%, diabetici 3.3%, 

tensiunea arterială sistolică/diastolică (TAS/TAD) 

124.1±16.2/77.2±11.1 mmHg, glicemie 87.5±21.1 mg/ 

dl, coles terol total (TC) 209±42.7 mg/dl, LDL-colesterol 

134.7±37.4 mg/dl, HDL-colesterol 48.3±12.3 mg/dl, 

trigli ceride (TG) 129.2±96.7 mg/dl. După colectarea 

date lor de ecografie cardiacă şi vascularară (IMT, FMD, 

LVMI, EDT, IVRT, Tei) am realizat analiza statistică. 

Rezultate: Afectarea cardiovasculară subclinică dovedită 

prin una sau mai multe valori anormale ale markerilor 

urmăriţi a fost prezentă la 57% din indivizii clasificaţi 

ca având risc scăzut, valorile anormale ale FMD fiind 

cele mai frecvente–42%, urmate de cele ale indicelui 

Tei–21.8%, prelungirea EDT–12.8% şi IVRT–9.2%, 

pre zenţa aterosclerozei carotidiene–8.4%, cea mai rar 

întâl nită fiind hipertrofia de ventricul stâng–4.2%. Am 

găsit următoarele diferenţe semificative statistic între 

sub grupul cu afectare subclinică faţă de cel fără afectare 

sub clinică: BMI 27.0±3.5 vs. 24.9±4.0 kg/m 2 (p=0.003), 

WC 93.4±11.3 vs. 86.4±13.4 cm (p=0.002), HDL-C 

45.7±10.2 vs. 51.9±14.2 mg/dl (p=0.006), raportul 

TC/HDL-C 4.8±1.1 vs. 4.2±1.1 (p=0.005), TA sistolică 

129.6±17.3 vs. 116±12 mmHg (p

POSTER I 

low risk group, abnormal FMD being prevalent–42%, 

followed by abnormal Tei index–21.8%, abnormal 

relaxation (prolonged EDT–12.8%, IVRT–9.2%), carotid 

atherosclerosis–8.4%, LV hypertrophy 4.2%. The 

significant differences in the subgroups with vs. without 

subclinical impairment are: BMI 27.0±3.5 vs. 

24.9±4.0 kg/m2 (p=0.003), WC 93.4±11.3 vs. 86.4±13.4 

cm (p=0.002), HDL-C 45.7±10.2 vs. 51.9±14.2 mg/ 

dl (p=0.006), TC/HDL-C ratio 4.8±1.1 vs. 4.2±1.1 

(p=0.005), systolic BP 129.6±17.3 vs. 116±12 mmHg 

(p



toţi pacienţii erau hipertensivi. Hipercolesterolemia, 

hipertrigliceridemia şi diabetul zaharat nu s-au 

asociat cu modificări semnificative ale GIM sau ale 

prezenţei placilor aterosclerotice carotidiene la acest 

lot. La grupa de pacienţi cu sindrom metabolic definit 

prin două componente asociate obezităţii GIM nu a 

variat semnificativ (0,91±0,20 vs 0,90±0,20); la grupa 

cu sindrom metabolic la care au fost prezente trei 

componente alături de obezitate, valoarea GIM este mai 

mare dar fără a atinge pragul de semnificaţie statistică 

(0,92±0,21 vs 0,89±0,20). Determinarea fibrinogenului 

la lotul studiat a relevat o asociere directă şi semnificativă 

statistic cu GIM (p=0,01). 

Concluzii: La pacienţii obezi cu sindrom metabolic, 

GIM crescută, ca marker de ateroscleroză, se corelează 

mai bine cu perimetrul abdominal decât cu IMC. La 

lotul studiat, GIM este mai puţin influenţat de fiecare 

componentă izolată a sindromului metabolic, însă mai 

accentuat de asocierea tuturor componentelor (obezitate, 

HTA, hipercolesterolemie, diabet zaharat). Pare 

a exista o relaţie strânsă între fibrinogen ca marker al 

inflamaţiei şi modificările endoteliale carotidiene de 

ateroscleroză. 

Role of carotid ultrasound 

examination in the assessment 

of cardiovascular risk in 

metabolic syndrome 

F. Mitu 1 , M. Mitu 2 , M. Turiceanu 3 

1 

University of Medicine „Gr. T. Popa” Iasi 

2 

Rehabilitation Hospital Iasi 

3 

Emergency Hospital Moinesti 

The presence of metabolic syndrome increases cardiovascular 

risk and is an indication for further assessment 

for asymptomatic atherosclerotic disease. 

Purpose: The study of the relationship between atherosclerotic 

alterations pointed out at carotid ultrasound 

examination at patients with cardiovascular risk factors 

and the presence of the metabolic syndrome. 

Methods: 144 patients (84 male/60 female) with stable 

cardiovascular disease (angina, chronic myo cardial 

infarction, and arterial hypertension) were inves ti gated. 

Classical risk factors (smoking, diabetes melli tus, 

hypercholesterolemia, obesity) were assessed. Obe sity 

was considered at a body-mass index (BMI) ≥30 and a 

POSTER I 

waist circumference (WC) ≥102 cm at male and 88 cm 

at female. The metabolic syndrome was consi dered in 

the presence of obesity and at least two of the following: 

arterial hypertension, diabetes mellitus, hyper cholesterolemia 

or hypertrigliceridemia. Ultrasound exa mination 

of the extra cranial carotid arteries included 

mea surement of intima-media thickness (IMT) and 

detec tion of carotid plaques. 

Results: 77 patients were obese and 46 had metabolic 

syndrome. There was not a significant relation between 

BMI and IMT or carotid plaques. A raised WC 

was correlated with a significant increase of IMT 

(0.93±0.19 mm vs 0.91±0.16 mm, p=0.01). Arterial 

hyper tension was more frequent at an IMT > 0.08 mm 

(63.8% vs 21.6%, p=0.05) and at an IMT≥1.1 mm all 

pa tients were hypertensive. Hypercholesterolemia, 

hyper tri gliceridemia and diabetes mellitus were not 

asso ciated with significant alterations of IMT or the 

pre sence of carotid plaques. Patients with metabolic 

syndrome defined by two components associated to 

obesity did not show a significantly greater value of 

IMT (0.91±0.20 mm vs 0.90±0.20 mm); patients with 

metabolic syndrome with three components associated 

to obesity had an increased IMT but not statistically 

relevant (0.92±0.21 mm vs 0.89±0.20 mm). There is a 

significant correlation between serum fibrinogen and 

IMT at the study group (p=0.01). 

Conclusions: In metabolic syndrome, an increased 

IMT is better correlated with WC than with BMI. IMT 

is less influenced by each component of the metabolic 

syndrome (except arterial hypertension) but seems to 

increase in the presence of all. There is a strong relation 

between fibrinogen as an inflammation marker and 

IMT. 

41. Predictori de remodelare 

pozitiva ventriculara stanga 

dupa angioplastia coronariana 

M. Serban, I.S. Craciunescu, IA. Ghiorghiu, 

M.E. Iancu, S. Vasile, G. Pampu, A. Hodo, M. Postu, 

D. Deleanu, C. Ginghina 

Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”, 

Bucuresti, Romania 

Premise: Dintre pacientii cu disfunctie sistolica de 

ventricul stang (VS) post-infarct miocardic, o categorie

POSTER I 

din ce in ce mai mare beneficiaza de angioplastie 

trans luminala percutana (PTCA), in scopul atenuarii 

simpto matologiei, dar si pentru ameliorarea functiei 

ven triculare stangi. 

Scopul lucrarii: Acest studiu evalueaza modificarile 

functiei sistolice ale VS dupa PTCA si factorii predictivi 

pentru o buna recuperare a acesteia. 

Metoda: Studiul a evaluat prospectiv 172 pacienti 

inro lati consecutiv (79,7% barbati, varsta medie 61,7 

ani), cu boala coronariana aterosclerotica si disfunctie 

sistolica de VS, care au avut indicatie de PTCA cu stent. 

Functia sistolica a fost evaluata ecocardiografic, fractia 

de ejectie (FE) si indexul de cinetica parietala (WMI) 

au fost determinati la momentul procedurii si reevaluati 

dupa 6 luni. Au fost masurate, de asemenea, diametrele 

VS, telesistolic (ESLVD) si telediastolic (EDLVD). 

Rezultate: 94 pts. (54.6%) au avut o recuperare a fractiei 

de ejectie de cel putin 5% (cresterea medie a FE 

a fost 11.7 ± 4.1 %.). Imbunatirea WMI, definita prin 

amelorarea kineticii regionale in cel putin 2 segmente 

adicente a fst identificata la cel putin 56 pts. (32.5%). 

Ameliorarea functiei sitolice a fost insotita de o descrestere 

semnificativa a diametrelor ventriculare stan gi 

(descresterea medie pentru EDLVD : 6.3 ± 2.2, descres 

terea medie a ESLVD: 3.8 ± 0.79). In analiza multivariata, 

predictorii independenti ai cresterii FE au fost 

revascularizarea miocardica completa (HR 4.33, 95%CI 

1.63 – 10.5, p = 0.003), FE initiala (HR 5.2, 95% CI 2.7 

– 18.6, p



42. Activitatile homocistein 

tiolactonazica si esterazica ale 

paraoxonazei-1 la pacienti cu 

insuficienta cardiaca 

E Moldoveanu 1 , DS Marta 1 , M Serban 2 , I Serban 3 , 

G Manea 1 , N Radulescu 4 ,T. Kosaka 5 

1 

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Domeniul 

Patologiei si Stiinţelor Biomedicale “Victor Babes”, 

Bucuresti 

2 

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, 

Bucuresti 

3 

Institutul de Boli Cardiovasculare “CC Iliescu”, Bucuresti 

4 

Sisteme Informatice pentru Automatizări - SIAT SA, 

Bucuresti 

5 

Afresa Pharma Corporation, Osaka, Japonia 

Scop: Homocisteina plasmatica (Hcy) este un factor de 

risc pentru bolile cardiovasculare si are o valoare predictiva 

pentru mortalitate, independenta de alti factori de 

risc traditionali la pacientii cu boli coronariene. Efectele 

nocive ale hiperhomocisteinemiei se exercita prin mai 

multe mecanisme din care un loc central ocupa stresul 

oxidativ, inductia factorilor proinflamatori si formarea 

unui metabolit homocistein tiolactona (HcyTL). 

HcyTL este un compus cu reactivitate mare care are 

capa citatea de a reactiona cu proteinele, modificandule 

activitatea fiziologica si are o actiune toxica asupra 

celulelor. Recent s-a aratat ca paraoxonaza-1 (PON1), 

o enzima cu proprietati antioxidante si antiaterogene 

are in plus fata de activitatea esterazica si o activitate 

homo cistein tiolactonazica (HcyTL-azica), HcyTL 

fiind substratul ei natural. 

Am presupus ca PON1 prin activitatile esterazica 

si HcyTL-azica joaca un rol important in insuficienta 

cardiaca, sindrom complex in evolutia caruia sunt 

implicate stresul oxidativ si inflamatia. Obiectivul acestui 

studiu este determinarea activitatilor esterazice si 

HcyTL-azice ale PON1 si corelarea lor cu doi markeri 

ai inflamatiei, mieloperoxidaza (MPO) si fosfolipaza 

A2 asociata LDL (LpPLA2). 

Metode: Am masurat la 100 de pacienti cu insuficienta 

cardiaca si la 20 de martori activitatile esterazice si 

HcyTL-azice ale PON1, MPO si LpPLA2 prin metode 

spectrofotometrice. Evaluarea bazala a pacientilor a 

inclus: examinarea clinica, ECG cu 12 derivatii, estimarea 

clasei functionale NYHA, ecocardiografie transtoracica 

si teste de laborator de rutina. 

POSTER I 

Rezultate: Activitatatea esterazica si cea HcyTL-azica 

a PON1 au fost semnificativ mai scazute la pacientii cu 

insuficienta cardiaca [(47.47±12.36(U) / 14.36±4.43(U/ 

L)] comparativ cu martorii [(88.1±13.1(U) / 20.37± 

6.2(U/L)]. 

Concluzii: Activitatatea esterazica si cea HcyTL-azica a 

PON1 sunt scazute la pacientii cu insuficienta cardiaca 

si se coreleaza negativ, semnificativ statistic, cu markerii 

de inflamatie investigati (MPO si LpPLA2). Activitatea 

HcyTL-azica poate reprezenta un mecanism natural de 

protectie cardiovasculara. 

Homocysteine thiolactonase/ 

esterase activity of paraoxonase 

1 in heart failure patients 

E Moldoveanu 1 , DS Marta 1 , M Serban 2 , I Serban 3 , 

G Manea 1 , N Radulescu 4 , T. Kosaka 5 

1 

“Victor Babes” National Institute of Pathology and 

Biomedical Sciences - Bucharest, Romania 

2 

“Carol Davila” Medical School, Bucharest 

3 

“CC Iliescu” Institute of Cardiovascular Disease, Bucharest 

4 

SIAT SA, Bucharest 

5 

Afresa Pharma Corporation, Osaka, Japan 

Purpose: Plasma homocysteine (Hcy) is a risk factor 

for cardiovascular disease and predicts mortality independently 

of traditional risk factors in patients with 

coronary artery disease. Hyperhomocysteinemia exerts 

its adverse effects through multiple mechanisms, oxidative 

stress, induction of proinflammatory factors and 

formation Hcy metabolite, homocysteine thiolactone 

(HcyTL) having a central role. HcyTL is a highly 

reactive compound which has the ability to modify 

proteins, decreasing their physiologic activities and 

having toxic effects on cells. Recently it was shown that 

paraoxonase 1 (PON1), an enzyme with antioxidant 

and antiatherogenic properties, also has homocysteine 

thiolactonase (HTLase) activity, HcyTL being its physiologic 

substrate. 

We presumed that PON1 esterase/ HTLase activities 

play an important role in heart failure (HF), a complex 

syndrome in which oxidative stress and inflammation 

are implicated in disease evolution. Our objectives 

were to determine PON1 esterase/ HTLase activities

POSTER I 

and to correlate both activities with two inflammatory 

markers myeloperoxidase (MPO) and lipoproteinassociated 

phospholipase A2 (LpPLA2). 

Methods: We measured PON1 esterase, PON1 HTLase, 

PLA2-LDL and MPO activities (spectrophotometric 

methods) in 100 patients with ischemic HF and 20 

controls. Baseline evaluation for patients included 

clinical examination, 12-lead ECG, estimation of 

NYHA functional class, transtoracic echocardiography 

and routine laboratory tests. 

Results: Both PON1 esterase/ HTLase activities were 

significantly lower in HF patients [(47.47±12.36(U) / 

14.36±4.43(U/L)] than in controls [(88.1±13.1(U) / 

20.37±6.2(U/L)]. 

Conclusions: PON1 esterase/ HTLase activities are decrea 

sed in HF patients and are statistically significant 

inverse associated with markers of inflammation 

(MPO, PLA2-LDL). PON1 esterase/ HTLase activities 

might represent a natural mechanism of cardiovascular 

protection. 

43. Riscul aritmogen al testului 

de efort 

Adina Malai, R. Rosu, D. Zdrenghea, E. Bogdan 

Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu Hatieganu”, 

Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj- 

Napoca 

Scop: In ultimii douazeci de ani indicatia efectuarii 

testului de efort s-a largit, acesta fiind folosit atat in scop 

diagnostic, cat si in evaluarea pacientilor cu afectiuni 

cardiovasculare. In aceeasi perioada, prevalenta 

tulburarilor de ritm a crescut semnificativ, la pacientii 

cardiaci, sustinand reevaluarea riscului aritmogenic al 

testului de efort. 

Metoda: Au fost studiate 1110 teste de efort consecutive, 

indicate in scop diagnostic sau de evaluare. Au fost 

exclusi subiectii care au prezentat tulburari de ritm 

in repaus, imediat inaintea testului. In acest studiu 

au fost luate in considerare ca tulburari de ritm atat 

tahiaritmiile (cu exceptia tahicardiei sinusale), cat si 

tulburarile de conducere in timpul testului de efort si 

in urmatoarele 10 minute, si au fost corelate cu (unii) 

factori de risc cardiovascular, etiologia boli cardiace si 

performanta ventriculului stang. 

Rezultate: Grupul studiat a constat din 1110 pacienti, 

589 femei si 521 barbati, in varsta de 55,25 +/-9,78 



ani, diagnosticati cu cardiopatie ischemica (64,1%), 

cardiomiopatie dilatativa (4,1%), alte boli cardio vasculare 

(8,92%) si subienti sanatosi (22,88%). Un numar 

de 421 pacienti a fost adresat la testul de efort in scop 

diagnostic. Tulburarile de ritm au fost inregistrate in 

timpul testului de efort in 21,2% din cazuri si dupa 

efort in 13,0% din cazuri, iar tulburarile de conducere 

in timpul si dupa efort au aparut la 2,2%. In timpul 

efortului tulburarile de ritm au fost reprezentate de 

extrasistole ventriculare (13%), tahicardie ventriculara 

(1,1%), extrasistole supraventriculare (6,7%) si fibri latie 

atriala (0,4%). Extrasistolele ventriculare in timpul 

efortului nu au fost semnificativ mai frecuente la pacientii 

cu cardiopatie ischemica (13% vs 12%, p=0,14), 

exceptand infarctul miocardic vechi (24,5% vs 10,7%, 

p



Arrhythmogenic risk of 

exercise stress testing 

Adina Malai, R. Rosu, D. Zdrenghea, E. Bogdan 

Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu Hatieganu”, 


Napoca 

Background and purpose: In the last two decades the 

indication of exercise stress testing (ET) enlarged, being 

used for diagnostic purposes and the evaluation of the 

great majority of cardiovascular patients. In the same 

period, the prevalence of arrhythmias significantly 

increa sed in cardiovascular patients, supporting a 

reeva luation of the arrhythmogenic risk of exercise 

stress testing. 

Methods: There were studied 1110 consecutively exercise 

stress tests, indicated for diagnosis or evaluation. 

There were excluded the subjects with arrhythmias at 

rest, immediately before ET. In the present study there 

were took into account tachyarrhythmias (except sinus 

tachycardia), but also conduction disturbances during 

and ten minutes after the ET and they were correlated 

with (some) cardiovascular risk factors, etiolo gy 

of cardiovascular disease and left ventricular performance. 

Results: The studied group consisted in 1110 patients, 

589 females and 521 males, aged of 55,25 +/- 9,78 

years, diagnosed with ischemic heart disease (64,1%), 

dilated cardiomyopathy (4,1%), other cardiovascular 

disease (8,92%) and healthy subjects (22,88%). A number 

of 421 of all patients were addressed to ET for 

diagnostic reason. Arrhythmias were registered dur ing 

ET in 21,2% of all cases and after effort in 13,0% and 

conduction disturbances during ET and after effo rt 

in 2,2%. During exercise the arhythmias were represented 

by ventricular premature beats (VPB) in 13%, 

ventricular tachycardia in 1,1%, supraventricular extrasystoles 

6,7% and atrial fibrillation 0,4%. VPB weren’t 

significantly more frequent in ischemic heart disease 

(13,1% vs 12,8%, p=0,14), except old myocardial infarction 

(24,5% vs 10,7%, p

POSTER I 

s-au notat parametrii inclusi in scorul Grace (varsta, 

ante cedentele de insuficienta cardiaca, antecedentele 

de infarct miocardic, alura ventriculara in repaus, tensiunea 

arterial sistolica, creatinina serica la internare, 

efectuarea angioplastiei coronariene in spital). Bolnavii 

au fost clasificati in functie de localizarea infarctului, 

timpul scurs de la debutul simptomelor pana la internare, 

tratamentul fibrinolitic, antecedentele de diabet 

zaharat. Lor li s-a aplicat un chestionar telefonic la 6 

luni de la eveniment, care a inclus reinternariea, aparitia 

fenomenelor de insuficienta cardiaca, aparitia crizelor 

anginoase si decesul cardiovascular. Datele au fost 

analizate statistixc cu testul Student’. 

Rezultate: Au ramas in studiu 60 bolnavi care au putut 

fi contactati telefonic, 51,18% barbati, cu varsta medie 

75,5 (55-83). 34,8% au avut STEMI antero-septal, 

34,8 % inferior si 30,1% anterior intins. La 85,7% s-a 

efec tuat tromboliza, 40% dintre acestia avand semne 

ECG de reperfuzie. 2% bolnavi au fost trimisi pentru 

angio plastie primara. 12,5% au avut antecedente de 

infarct miocardic, 39,7% au avut istoric de insuficienta 

cardiaca, 2,5% creatinina serica peste 2 mg/% si 15,3% 

au avut tensiunea arteriala sistolica intre 80-99,9 mmHg. 

Scorul Grace a fost in medie 130, realizat mai ales prin 

varsta inaintata a bolnavilor. Acest scor corespunde 

unei mortalitati cardio-vasculare la 6 luni de 5,8%. 

Mortalitatea la 6 luni in grupul studiat a fost de 1,8% iar 

recurenta ischemiei, reinternarile, insuficienta cardiaca 

au fost prezente la 30%. 

Concluzii: In grupul studiat scorul Grace are valoare 

prog nostica limitata in aprecierea riscului de deces 

cardiovascular la 6 luni la bolnavii STEMI tratati cu 

terapie ce vizeaza dezobstructia coronariana. Acest fapt 

poate fi explicat prin prevalenta scazuta in grupul studiat 

a bolnavilor cu antecedente de infarct miocardic, 

insuficienta cardiaca si insuficienta renala cronica. 



Grace score and the 

cardio-vascular events after 

acute myocardial infarction 

with ST segment elevation in 

the community 

Gabriela Silvia Gheorghe, Irina Mariella Andrei, 

Mariana Bulandra, Irina Chivu 1 , Sorin Visan 1 , 

Adriana Mihaela Iliesiu, Ioan Tiberiu Nanea 

Clinica Medicala Caritas, Bucuresti 1 medici rezidenti 

medicina interna 

Background: Grace score estimates the risk of 6 months 

of post discharge death in patients with acute coronary 

syndromes. 

Purpose: to evaluate the prognostic value of Grace 

Score in the patients (pts) with acute myocardial infarction 

with ST segment elevation (STEMI). 

Method: We studied 110 pts who survived after a 

STEMI and we noted the criteria of Grace score (age, 

history of heart failure, old myocardial infarction, ventricular 

frequency at the admission, systolic arterial 

pressure, serum creatinine at the admission, in hospital 

angioplasty). 

Pts were classified according to STEMI localization, 

time between symptoms and admission, fibrinolitic therapy, 

history of diabetes mellitus. 6 months after STEMI 

they were asked by phone about rehospitalization, new 

symptoms of heart failure, new symptoms of angina 

cardio-vascular death. Statistical analysis was made by 

Student test. 

Results: 60 pts answered to the phone call, 51,18% 

men, 75,5 (55-83) years old. 34,8% had antero-septal 

STEMI, 34,8 % inferior and 30,1% anterior. 85,7 % pts 

were thrombolized , from whom 40 % had ECG signs 

of reperfusion. 2% pts performed primary angioplasty. 

12,5% had old myocardial infarction, 39,7% history 

of heart failure, 2,5 % serum creatinine above 2 mg/% 

and 15,3% had systolic arterial pressure between 

80-99,9 mmHg. Grace score was 130 in the whole 

group, especially due to the old age of the pts. This 

score presume a 6 months cardio-vascular mortality 

of 5,8%. In the study pts the mortality was 1,8 % and 

the recurrence of ischemia, rehospitalizations, new 

symptoms of heart failure occurred in 30 % pts. 

Conclusions: In this study, Grace Score has little prognostic 

value regarding the risk of 6 months cardiovascular 

death in pts with STEMI treated with fibrinolitics. This



fact may be due to the reduced prevalence of pts with 

old myocardial infarction, chronic heart failure and 

chronic renal failure in the study group. 

45. Modificări ale evoluţiei 

leziunilor valvulare cardiace 

întîlnite în practica medicală a 

ultimilor ani 

Ionescu Simona Daniela, Manea Paloma, 

Artenie Romeo, Rezuş Ciprian, Tănase Daniela Maria, 

Ouatu Anca 

Clinica a III-a Medicală Cardiologică “I.Enescu”, Universitatea 

de Medicină şi Farmacie ”Gr.T. Popa”, Iaşi 

Obiectivul şi metoda: Studiul prospectiv al aspectelor 

evolutive determinate de leziunile valvulare cardiace a 

arătat apariţia unor modificări semnificative. În perioada 

1.01.2003-31.12.2007 au fost internaţi în Clinica a 

III-a Medicală Cardiologică 780 pacienţi cu leziuni valvulare 

cardiace reumatismale şi 1031 pacienţi cu leziuni 

valvulare aterosclerotice. 

Rezultate: Pentru leziunile valvulare reumatismale 

maxim de frecvenţă a fost de 363 pacienţi în 2003 şi 

minim 58 pacienţi în 2007; vîrsta medie de descoperire 

a fost de 31,3 ani şi au predominat la sexul feminin ( 512 

F/268 B sau 65,6% / 34,4%). S-au exprimat dominant 

prin boală mitrală, stenoză mitrală şi insuficienţă aortică 

iar circumstanţele de descoperire au fost reprezen 

tate de tulburări de ritm 530 pacienţi (68%), ± 

insuficienţă cardiacă II-IV NYHA 694 pacienţi (89%), 

± tromboembolism 148 pacienţi (19%), endocardită 

infec ţioasă 7 pacienţi (0,87%). 

Pentru leziuni aterosclerotice minim de frecvenţă 

a fost de 124 pacienţi 2003 şi maxim de 412 pacienţi 

în 2007; vîrsta medie de descoperire a fost de 74,5 ani, 

cu exprimare relativ egală pe sexe: 563 F/486 B (54,6% 

/ 45,4%) şi manifestare dominantă ca stenoză aortică 

± insuficienţă mitrală. Circumstanţele de descoperire 

au fost: insuficienţa cardiacă II-IV NYHA 814 pacienţi 

(79%), ± tulburări de ritm 278 pacienţi (27%), ± angină 

pec torală 381 pacienţi (37%), ± infarct miocardic 217 

pacienţi (21%), endocardită infecţioasă 8 pacienţi 

(0,77%). 

Concluzii: Leziunile valvulare aterosclerotice au devenit 

prioritare. Leziunile reumatismale au diminuat semnificativ 

prin dispariţia cazurilor de RAA. Vîrsta de 

POSTER I 

exprimare a celor două etiologii determină circumstanţe 

deosebite evolutive şi terapeutice. Leziunile valvulare 

aterosclerotice sînt însoţite de ateroscleroză vasculară 

cu prognostic sever. Endocardita infecţioasă complică 

ambele tipuri, dar mai frecvent etiologia reumatismală. 

Modification of heart valvular 

diseases evolution seen in 

medical practice of the last 

years 

Ionescu Simona Daniela, Manea Paloma, 

Artenie Romeo, Rezuş Ciprian, Tănase Daniela Maria, 

Ouatu Anca 

3rd Medical Cardiology Clinic „ I. Enescu”, University 

of Medicine and Pharmacy „ Gr. T. Popa”, Iasi 

Objective and method: The prospective study of 

evolutive aspects determined by heart valvular diseases 

has shown the apparition of significant modifications. 

Between 1st January 2003 and 31st December 2007, 

780 patients with rheumatismal heart valvular diseases 

and 1031 patients with atherosclerotic valvular diseases 

have been hospitalised in the 3rd Medical Cardiology 

Clinic. 

Results: There was a maximum of 363 patients in 

2003 and a minimum of 58 patients in 2007, suffering 

of rheu matismal valvular disease; the average age was 

31,3 years, most of them beeing women 512 and 268 

men (65,6% / 34,4%).The majority of them suffered of 

mi tral disease, mitral stenosis and aortic regurgitation. 

The circum stances of discovery were represented by rhythm 

distur bances: 530 patients (68%), ± heart failure 

II-IV NYHA: 694 patients (89%), ± tromboembolism: 

148 patients (19%), infective endocarditis: 7 patients 

(0,87%). 

There was a minimum of 124 patients (in 2003) and 

a maximum of 412 patients (in 2007) suffering of atherosclerotic 

diseases.The average age was 74,5 years, with 

almost equal ratio of sexes ( 563 women and 468 men 

– 54,6% / 45,4%). The dominant manifestations were 

aortic stenosis ± mitral regurgitation. The circum stances 

of discovery were heart failure II-IV NYHA – 814 

patients (79%), ± rhythm disturbances 278 patien ts 

(27%), ± angina pectoris 381 patients (37%), ± myo car-

POSTER I 

dial infarction 217 patients (21%), infective endo carditis 

8 patients (0,77%). 

Conclusions: Atherosclerotic valvular diseases have 

become a priority. Rheumatismal valvular diseases have 

diminished semnificatively because of disaperance of 

rheumatic fever. The age of manifestation of the two 

ethiologies determine special evolutive and therapeutical 

circumstances.The atherosclerotic valvular diseases are 

associated with vascular atherosclerosis, sever outcome. 

The infective endocarditis aggravates both types of 

diseases, but more frecquently the rheumatismal ethiolgy. 

46. Aspecte ecocardiografice 

în sindromul metabolic 

(rezultate preliminare) 

Cătălina Lionte, L. Şorodoc, O.R. Petriş, 

Victoriţa Şorodoc, Cristina Bologa, Gabriela Anton, 

Marilena Spiridon, D. Tesloianu, P. Scripcariu 

Clinica Medicală, Spitalul Clinic de Urgenţe “Sf. Ioan” 

Iaşi 

Scop: Studiu prospectiv pentru evaluarea structurii 

şi funcţiei cardiace la pacienţi cu sindrom metabolic 

(SM), fără istoric de boală cardiovasculară, analizând 

para metrii ecocardiografici. 

Material şi metodă: În ultimele 6 luni am efectuat un 

screening de boală cardiovasculară folosind ecocardiografia 

la 155 pacienţi, 63% femei, divizaţi într-un grup 

cu SM (n=85, vârsta: 51+/-3.7 ani) şi fără SM (n=70, 

vârsta: 50+/-3.5 ani) folosind criteriile ATP III-NCEP 

de definire ale SM. Dimensiunile şi grosimea pere ţilor 

ventricolului stâng (VS) au fost măsurate prin ecocar 

diografie mod M. Grosimea ţesutului adipos subepicardic 

(GSE), componentă a grăsimii viscerale ce 

înconjură cordul şi vasele coronare s-a măsurat prin 

ecocardiografie mod M în secţiune parasternală ax 

lung şi scurt. S-au măsurat valorile maxime la aceste 

niveluri şi media a fost folosită pentru analiza statistică. 

S-au mai calculat indexul masei VS, fracţia de ejecţie a 

VS. Funcţia diastolică a VS s-a evaluat prin velocitatea 

undei E, velocitatea undei A şi raportul E/A pe fluxul 

transmitral, prin ecocardiografie Doppler. A fost de 

asemenea calculat indexul Tei, ce reflectă global, atât 

funcţia diastolică, cât şi cea sistolică a VS. 



Rezultate: Nu s-au găsit diferenţe semnificative între 

grosimea relativă a pereţilor, indexul masei VS, sau fracţia 

de ejecţie a VS între cele 2 grupuri. Atât raportul 

E/A, cât şi indicele Tei au fost semnificativ diferite 

(p



to A (E/A) by the transmitral flow with Doppler echocardiography. 

The Tei index, which reflects both LV 

dias tolic and systolic function, was also calculated. 

Results: There were no differences in relative wall thickness, 

LV mass index, or LVEF between the two groups. 

However, both the E/A and Tei index were significantly 

different between the MS (0.67+/-0.12 and 0.34+/-0.05, 

respectively) and non-MS (0.87+/-0.23 and 0.28+/- 

0.08) groups (p 70 ani), 

forma severa de insuficienta cardiaca (clasa NYHA IV, 

socul cardiogen, edemul pulmonar acut) si disfunctia 

sistolica severa de ventricul stang. Durata medie a 

spitalizarii nu a fost influentata semnificativ de prezenta 

fibrilatiei atriale (7,3 ± 4,2 zile in lotul cu fibrilatie atriala 

vs 6,4 ± 3,9 zile in lotul fara fibrilatie atriala). Optiunea

POSTER I 

de tratament in majoritatea cazurilor a fost controlul 

ritmului cardiac cu digitala si beta blocante, conversia 

chimica sau electrica fiind recomandata in mai putin 

de 3% dintre situatii. 

Concluzii: Fibrilatia atriala este aritmia cu prevalenta 

cea mai mare in cohorta studiata. Insuficienta cardiaca 

poate fi declansata sau agravata de fibrilatia atriala, in 

timp ce insuficienta cardiaca poate fi factor determinant 

al fibrilatiei atriale. Prognosticul pacientilor cu insuficienta 

cardiaca acuta si fibrilatie atriala este determinat 

de varsta inaintata, severitatea insuficientei cardiace si 

a disfunctiei sistolice de ventricul stang. 

Atrial fibrillation in the acute 

heart failure: factor of 

prognostic on the admission 

Lucica Grigorica, O. Chioncel, A. Carp, Ileana Tepes, 

Rodica Cioranu, Iulia Kulcsar, E.Stoica, C. Macarie 

Institute of Cardiovascular Disease “Prof. Dr. C. C. 

Iliescu” Bucharest 

Background: Heart failure and the atrial fibrillation is 

a pathologically condition with factors of risk and etio 

logical common and with incidence breeded after the 

age of 60 years. Between one and there exist a reci pro cal 

relation: heart failure represents one of the most strong 

predictor for atrial fibrilation, and the atrial fibri la tion 

can cause or aggravates a cardiac insuffi ciency. 

Aim. The authors analysed the role of atrial fibrillation: 

precipitant or agravant factor for the patients with acute 

heart failure. 

Material and metod: The authors evaluated 481 hos pitalized 

consecutive with acute heart failure admi tted 

to the first Department of Cardiology of the Ins titute 

of Cardiovascular Disease “Prof. Dr. C. C. Ilie scu” Bucharest, 

between 01.01.2006 – 31.03.2007. Defi nitions 

and classification of the acute heart failure was in 

con formity with recommendation of the acute heart 

failure guideline of the European Society of Car diology. 

(2005). 

Results: Median age was 67, 4 ± 6, 2 years, the masculine 

gender was preponderant (60, 3%). The most 

frequent clinical form was acute decompensate heart 

failure - 82, 8 %. In our group, was a high prevalence 

of worse NYHA functional class: 92% NYHA III and 

NYHA IV). 15,% % of patients was hospitalized with 



de novo acute heart failure and one third of patients 

and 36,6 % of patients was hospitalized with acute heat 

failure with preserved ejection fraction (EF >50%). 

The most frequent precipitant factor was myocardial 

ischemia (34.5%), followed by hypertensive creases 

and treatment non- compliance (25, 5%). The initial 

admission ECG finds: atrial fibrillation in the 39, 5% 

patients and normal sinusal rhythm in the 53, 2% 

patients. The atrial fibrillation was the only precipitant 

factor for the actual acute heart failure episode in 8, 5% 

cases. The prevalence of atrial fibrillation was higher 

in the group with severe NYHA functional class: 

11,2% - NYHA II, 17,5% - NYHA III, 58% - NYHA 

IV.The prevalence of atrial fibrillation was higher in 

the group with acute heart failure with preserved left 

ventricular systolic function vs. left ventricular systolic 

dysfunction: 44, 2%, vs. 35, 4%. The prevalence is also 

higer in the older patients: 72,3% for the patients older 

than 65 years. No significant differences between acute 

decompensated heart failure vs de novo acute heart 

failure (38 % vs 40%).Atrial fibrillation was a predictor 

factor for mortality in our study (OR 3, 5). 

The mortality in the group with atrial fibrillation 

was of 8, 7%, in the conditions which in the general 

mor tality in the lot was of 5,2%. The prognostic factors 

for in – hospital mortality were: the age ( >70 years), 

seve re heart failure (class IV NYHA cardiogen schock, 

acut pulmonary edema) and the severe left ventricular 

sisto lic disfunction. Median lenght of stay wasn’t 

signi ficant influenced by the atrial fibrillation vs the 

group without atrial fibrillation: 7,3 ± 4,2 days vs 6,4 

± 3,9 days. Heart rate control was the most frequent 

treat ement methode (beta blockers and dygoxin); the 

control rythm (electrical or chimical conversion was 

performed



48. Aspecte particulare de 

diagnostic in miocardite acute 

Alina Simion, S. Huidu, I. Stanca, R.C. Popescu, 

A.Popescu, L. Ionescu, L. Arama, E. Floares, 

A. Albulescu, D. Dimulescu 

Spitalul Universitar de Urgenta Elias, Bucuresti 

Introducere: Miocardita reprezinta o boala inflamatorie 

a miocardului, cu un spectru larg de manifestari clinice 

la prezentare, de la forme asimptomatice sau fruste, 

pana la forme fulminante si deces. Diagnosticul se 

bazeaza pe criterii histologice, imunologice. Conform 

criteriilor Dallas (1987), miocardita este caracterizata 

prin infiltrat inflamator la nivelul miocardului, cu 

ne croza si/sau degenerescenta cardiomiocitelor adiacente, 

atipica pentru leziune-ischemie caracteristica 

bolii coronariene. Incidenta este greu de apreciat datorita 

problemelor frecvente de diagnostic diferential, 

pa cientii prezentand deseori la debut tablou de sindrom 

coronarian acut. Aspectele evolutive pot orien ta 

ulterior diagnosticul, in cele mai multe cazuri pacien tii 

prezentand remisiunea modificarilor ECG si a tulburarilor 

de cinetica parietala, in contextul absentei unor 

modificari patologice coronarografice. Cei mai mul ti 

pacienti se recupereaza complet, fara disfunctie cardiaca 

reziduala, in timp ce 20% evolueaza spre cardiomiopatie 

dilatativa. 

Obiective: urmarirea caracterelor clinice si evolutive 

ale pacientilor cu miocardita, in vederea identificarii factorilor 

cu valoare prognostica. Material si metoda: A fost 

realizat un studiu in care au fost analizate retrospectiv 

16 cazuri de miocardita diagnosticate in perioada 2005- 

2007 in Clinica de Cardiologie a Spitalului Universitar 

de Urgenta Elias, pentru care au fost disponibile datele 

clinice. Au fost urmarite date referitoare la varsta, sex, 

antecedente personale si heredo-colaterale, factorii 

de risc cardiovascular (fumat, HTA, diabet zaharat, 

disli pidemie, obezitate), date de laborator, ECG, test 

de efort, ecocardiografie, coronarografie, scintigrafie 

miocardica, RMN. 

Rezultate: Varsta medie a pacientilor a fost 43 ani, cu 

predominanta sexului masculin (10 cazuri). Simptomele 

de debut au fost similare in majoritatea cazurilor: 

subfebra, transpiratii, dureri toracice anterioare, palpitatii, 

fatigabilitate, dispnee. Un singur caz a prezentat 

sincopa la debut. Sindromul inflamator a fost prezent 

la 6 pacienti, iar leucocitoza la 7 pacienti. Aritmia 

extra sistolica ventriculara a fost prezenta in 3 cazuri, 

in timp ce tulburari de conducere AV au prezentat 2 

POSTER I 

pa cienti, iar BRS major 1 caz. Troponina a prezentat 

valori de pana la 1ng/ml la 5 pacienti, si de peste 1ng/ 

ml la 4 pacienti. Enzimele de citoliza miocardica au 

fost crescute la mai putin de 2 ori valoarea normala 

la 6 pacienti. Cinci pacienti au prezentat maxim 2 

factori de risc cardiovascular. Doua cazuri au prezentat 

afectare tranzitorie usoara a functiei renale. Din punct 

de vedere imagistic, jumatate din pacienti au prezentat 

tulburare de cinetica la ecocardiografie, cu remisiune 

completa, in timp ce doua cazuri au evoluat spre CMD, 

scintigrafia miocardica evidentiind la acesti pacienti 

tulburari de perfuzie miocardica, in restul cazurilor 

in care s-a efectuat, fiind normala. Toti pacientii care 

au fost explorati angiografic au prezentat coronare epicardice 

normale. Testele serologice au fost efectuate la 

doi pacienti, evidentiind etiologia cu Chlamidia Trachomatis 

in unul din cazuri, iar in celalalt fiind negative. 

Concluzii: Miocardita reprezinta unul dintre cele mai 

controversate diagnostice. Aceasta entitate este rareori 

recunoscuta la debut, fiziopatologia este putin inteleasa, 

nu exista criterii unanim acceptate de diag nostic, iar 

tratamentul genereaza inca numeroase con tro verse. 

Miocardita trebuie suspicionata la pacien ti tineri, in 

general fara sau cu putini factori de risc cardio vascular, 

care prezinta de obicei un tablou clinic sugestiv de 

infectie virala, cu sindrom inflamator pre zent, cu 

modificari enzimatice, ECG, tulburari de cine tica regre 

sive in totalitate, si coronare epicardice nor male 

in majoritatea cazurilor. Deoarece biopsia endo miocar 

dica este o metoda invaziva, cu anumite riscuri, si 

care presupune prezenta unei echipe complexe, testele 

sero logice sunt rareori concludente, iar RMN desi 

pre zinta inalta sensibilitate si specificiate este rareori 

dispo nibila, diagnosticul de certitudine este greu de 

stabilit, numeroase cazuri sunt incorect incadrate in 

spec trul altor entitati patologice, iar o parte dintre 

CMD “idiopatice” ar putea avea in realitate un punct 

de plecare miocarditic.

POSTER I 

Particular aspects of diagnostic 

in acute myocarditis 

Alina Simion, S.Huidu, I. Stanca, R.C. Popescu, 

A. Popescu, L. Ionescu, L. Arama, E. Floares, 

A. Albulescu, D. Dimulescu 

Emergency Universitary Elias Hospital, Bucharest 

Introduction: Myocarditis is an inflammatory disease, 

with a large spectrum of clinical manifestation at presentation, 

from asymptomatic to fulminant forms and 

death. Diagnostic is based on histologic, imunologic 

criteria. Correspondig with Dallas criteria (1987), myocarditis 

is characterized by inflammatory infiltrate in 

myocardium, with necrosis and/or degeneration of 

adya cente myocytes, not typical of ischemic damage 

associated with coronary artery disease. Incidence is 

hard to appreciate because of frequent diferential diagnostic 

problems, pacients often presenting at onset with 

clinical aspects of acute coronary syndrom. Evolution 

can than suggest the diagnostic, almost patients 

presentig remission of ECG changes and of contractility 

abnormalities, in the absence of coronarography abnormalities. 

Majority of patients recovers completly, without 

residual cardiac dysfunction, but 20% of pa tients 

evoluate to dilated cardiomopathy. 

Objectives: clinical and evolutive characteristics of 

patients with myocarditis, for identification of factors 

with prognostic value. Matherial and method: We 

annalized retrospective 16 patients with myocarditis 

diagnosed between 2005-2007 in Cardiology Clinic of 

Emergency Universitary Elias Hospital, for which we 

have disponible information. We utilized information 

about age, sex, personal and heredo-colateral antecedents, 

cardiovascular risk factors (smoke, HTA, diabetus 

mellitus, dyslipidemia. obesity, laboratory para - 

meters, ECG, exercise ECG, ecocardiography, coro narography, 

myocardial scintigraphy, MRI. 

Results: Median age was 43 years old, predominant 

males (9 patients). Onset symptoms were similar: 

fever, sweats, chest pain, palpitations, fatigue, dyspnea. 

One case had syncope at onset. Inflammatory syndrom 

was present in 6 patients, and 7 patients had 

leuco citosis. Ventricular extrasystolic arhytmia was 

pre sent in 3 cases, 2 patients had atrioventricular conduc 

tion abnormalities, LBBB one case. Troponin was 

up to 1 ng/ml at 5 patients, and over 1 ng/ml at 4 patients. 

Myocardial necrosis enzyms were up to 2 folds 

normal value in 6 patients. 5 patients had up to 2 cardiovascular 

risk factors. 2 cases presented mild transient 



abnormality of renal function. Half of patients had 

contractility abnormalities at echocardiography, with 

complete remission, and 2 cases evoluated to dilated 

cardiomiopathy, myocardial scintigraphy presentig 

myocardial perfusion anomalies, the other patients 

having normal scintigraphy. All angiographyc explored 

patients, had normal epicardial coronary arteries. 

Serological tests were disponible in 2 cases, one case 

was positive for Chlamidia Trachomatis, and the other 

one was negative. 

Conclusions: Myocarditis is one of the most challenging 

diagnoses. The entity is rarely recognized at 

onset, pathophysiology is poorly under stood, there 

are no commonly diagnostic criteria, and treatment 

is still a source of controversions. Myocarditis must 

be suspicioned in young patients without or with little 

car dio vascular risk factors, with clinical aspects of viral 

infection, with inflammatory syndrom, abnormal myocardial 

enzyms, ECG, contractility, total regresive, and 

normal coronary arteries at most patients. Because 

endomyocardial biopsy is an invasive method, with 

risks, which needs complex team, serological tests are 

rarely concludent, and MRI although has high sensibility 

and specificity is rarely disponible, diagnostic 

of myocarditis is hard to establish, many cases are 

erronate considered like other pathologic entities, and 

a part of idiopathyc dilated cardiomiopathy may have a 

myocarditic substrate. 

49. Aderenţa populaţiei la 

programele de prevenţie a 

cardiopatiei ischemice prin 

antrenament fizic 

Corneliu Zeana 1 , Cornel Diaconescu 2 , 

Ivona Răileanu 3 , Cătălina Constantin 4 

1,4 

Spitalul de Urgenta Floreasca Bucuresti 

2 

Medic Familie, Rm Valcea 

3 

MF Iasi 

Motivare: sedentarismul este un important factor de 

risc pentru cardiopatia ischemică, iar antrenamentul 

fizic reprezintă o metoda de prevenţie dovedit eficientă. 

Recomandarea este prevăzută în toate ghidurile de 

practică. 

Obiectiv: Verificarea măsurii în care populaţia noastră



este avizată asupra rolului preventiv al efortului fizic şi 

gradul de aderenţă la programe. 

Material, metodă. Studiu efectuat pe bază de chestionar 

şi de discuţii pe un lot de 480 de subiecţi (264F,216M), 

între 50 şi 69 ani, fără invalidităţi motorii şi fără insuficienţă 

cardiacă manifestă. 

Rezultate: 88% nu au primit informaţii consistente 

privind rolul efortului fizic în prevenirea cardiopatiei 

ischemice. Sursa principală de informare a fost: 1. 

Radioul, emisiunile de sănătate, 2. Presa, 3. TV, 4. 

Medicul. Marea majoritate a medicilor de familie (86%) 

nu explică şi nu insistă asupra acestui factor, nu urmăresc 

modul în care se efectuează antrenamentul fizic, 

rezultatele obţinute etc, în schimb, toţi pacienţii pleacă 

de la medic cu o reţetă de medicamente. 36% primesc 

şi unele recomandări dietetice. 

Mai puţin de 1% din intervievaţi cunosc existenţa 

unor structuri organizaţionale ca “Sportul pentru toţi” 

(Min Tineretului şi Sportului), “Federaţia Română de 

Atletism Seniori” sau altele. 

92% nu şi-au pus problema unor exerciţii fizice regulate 

şi intense, consideră că activitatea în gospodărie, 

deplasările şi plimbările sunt suficiente. 

După ce au primit informaţii privitor la beneficiile 

antr e namentului fizic, o treime s-au arătat dornici să 

participe la programe de antrenament. Impedimente: 

lipsa bazelor sportive adecvate şi mai ales accesul la 

aceste baze. Doar 7 M şi 3 F practică un regim de antrenament 

corespunzător atandardelor. 

Concluzii: 1. Participare foarte redusă a populaţiei la 

programele de antrenament fizic. 

2. Medicii cunosc foarte puţin această problemă, 

deficitul de pregătire din facultate fiind în principal 

legat de lipsa programelor şi a catedrelor de cardiologie 

preventivă. 3. Medicii de familie nu sunt remuneraţi 

pentru activităţi de cardiologie preventivă. 4.În Romania 

există un enorm deficit de baze de antrenament dedicate 

menţinerii sănătăţii populaţiei. 5. Casa de Asigurari de 

Sănătate ar trebui să suporte o parte (importantă) din 

costurile reclamate de antrenamentul fizic (accesul la 

bazine de înot şi alte baze sportive, în acelaşi regim cu 

medicamentele. 

POSTER I 

The attitude of Romanians 

toward ischemic cardiopathy 

prevention by physical 

training 

Corneliu Zeana, Cornel Diaconescu, Yvona Raileanu, 

Catalina Constantin 

The sedentary life is one of the most important risk factors 

for coronary heart disease. All the guidelines stress 

on the importance of the physical training. 

Objective: To check the Romanian population adherence 

to the physical activity programs of value in the 

ischemic cardiopathy prevention. 

Material, method: Questionnaire and personal dis cussion 

with 480 subjects (264F,216M) aged 50-69 years, 

with no motor disabilities or heart failure necessitating 

drug treatment. 

Results: 88% are not aware of the role of physical training 

on the prevention of the ischemic heart disease. 

The family doctor does not insist on this topic, but 

invariable prescribes drugs. After discussion, more 

than 1/3 are willing to be involved in physical activity 

programs. Declared impediments: mainly the rarity of 

the sportive bases, or, if they exists, almost inaccessible 

to seniors. 

Conclusions: 1. In Romania there is a very low adherence 

to the physical activity programs for the prevention 

of the ischemic heart disease (and not only)2. Phycians 

are not prepared in this respect and are not remunerated 

for preventive activities. 3. There is an immense 

deficit in sportive bases : swimming pools, sportive 

parks etc. 4. The Health Security System (CNAS) should 

support physical activity programs, at least for the 

seco ndary prevention of the myocardial infarction.

POSTER I 

50. Peptidele cardiace in timpul 

exercitiului izometric la 

pacientii cu disfunctie 

diastolica 

D T. Zdrenghea, M. Ilea, D. Petrovai 

Universitatea de Medicina si Farmacie Spitalul Clinic de 

Recuperare Cardiologie, Cluj-Napoca 

Premise: La pacientii cu insuficienta cardiaca, peptidele 

cardiace (PC) cresc in timpul exercitiului dinamic, 

imbu natatind astfel posibilitatile de diagnostic si evaluare 

a pacientilor atat cu disfunctie sistolica cat si 

diastolica a VS. In schimb, PC au fost mai putin studiate 

in timpul exercitiului izometric iar datele cu privire 

la efectul handgrip la pacientii cu disfunctie diastolica 

izolata sunt insuficiente. Material si metoda: Au 

fost studiati 43 de pacienti cu insuficienta cardiaca (p) 

apartinand claselor NYHA II-III cu functie sistolica a 

VS pastrata, dar cu disfunctie diastolica evaluata prin 

echo Doppler- flux transmitral, flux venos pulmonar, 

viteza propagata doppler M color. Toti pacientii au fost 

supusi unui test handgrip (cu mana dominanta) la 50% 

din contractia voluntara maximala, timp de 3 minute. 

PC au fost determinate inainte si dupa handgrip din sangele 

venos (proANP, VN0.05). Datele demonstreaza ca 

in timpul unui efort izometric chiar si de instensitate 

crescuta, disfunctia VS este un stimul mai putin 

puternic decat disfunctia diastolica pentru cresterea 

nivelelor PC. 

Concluzie: Pacientii cu insuficienta cardiaca cu disfunctie 

diastolica a VS si functie sistolica pastrata, 

exer citiul izometric nu creste nivelul PC, sugerand ca 

efortul izometric moderat este bine tolerat la aceasta 

categorie de pacienti. 

Cardiac peptides during isometric 

exercise in patients with 

diastolic dysfunction 

D T. Zdrenghea, M. Ilea, D. Petrovai 

Universitatea de Medicina si Farmacie”Iuliu Hatieganu”, 


Napoca 

Background and purpose: In heart failure patients, 

cardiac peptides (CP) increase during dynamic exer cise, 

improving the diagnostic and evaluation in patients 

with either systolic or diastolic LV dysfunction. In 

turn, during isometric exercise CP were less studied 

and data are lacking about the effect of handgrip in 

pa tie nts with isolated diastolic dysfunction. Methods: 

There were studied 43 heart failure patients (p), NYHA 

II-III class, with preserved LV systolic function, but 

with diastolic dysfunction determined through echo 

Doppler - transmitral flow, pulmonary venous flow, 

Doppler M color propagated velocity. All patients 

were submitted to a handgrip test (dominant hand) 

at 50% of the maximal voluntary contraction, for 

three minutes. Before and after handgrip, CP were 

deter mined using venous blood samples (proANP, vn 



(proBNP 1856±170fmol/ml; proANP 1521±143fmol/ 

ml) in comparison with abnormal relaxation (proBNP 

962±78fmol/ml, proANP 1228±110fmol/ml, p0.05), 

su gg es ting that isometric exercise results in a lesser 

de gree of ventricular and atrial stretching effect. The 

data were similar when we considered separa tely 

patients with abnormal relaxation (proBNP 897.9 ±83 

fmol/ml; proANP 1244±120fmol/ml, p>0.05) and with 

pseudonormalization or restriction (proBNP 1759 

±167fmol/ml; proANP 1719±127fmol/ml, p>0.05). 

The data prove that during isometric effort even severe, 

LV dysfunction is a less strong stimulus than systolic 

dysfunction for increasing the cardiac peptides. 

Conclusion: In heart failure patients with LV diastolic 

dysfunction and preserved LV systolic function, isometric 

exercise doesn’t increase cardiac peptides level, 

suggesting that moderate isometric effort can be safe in 

this category of patients. 

51. Obezitatea, sTNFR- I si 

polimorfismul genetic al ACE 

la pacientii cu insuficienta 

cardiaca 

O. Penciu, D. Pop, D T. Zdrenghea, L. Procopciuc, 

M. Cebanu 

Universitatea de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca, 

Spitalul Clinic de Recuperare Cardiologie 

Material si metoda: casexia este considerata facor de 

risc la pacientii cu insuficienta cardiaca, iar prin contrast, 

obezitatea ar trebui considerata factor de protectie. 

In schimb, obezitatea se coreleaza cu gradul 

de inflamatie care este in relatie cu nivelul ACE si al 

angiotensinei II. Acestea depind semnificativ de polimorfismul 

genetic al ACE, mutatia genetica DD fiind 

corelata cu nivele crescute ale ACE. Astfel, este important 

sa se studieze relatia dintre obezitat e, receptorul 

solubil I al factorului de necroza tumorala (sTNFR- I), 

ca o expresie a inflamatiei la pacientii cu insuficienta 

car diaca si polimorfismul ACE. 

Metode: Au fost studiati 36 de pacienti cu insuficienta 

cardiaca apartinand claselor NYHA III-IV, 20 barbati 

POSTER I 

si 16 femei cu varsta de 71.3±9.22. La toti pacientii, 

polimorfismul genetic ACE a fost determinat utilizand 

metoda PCR si de asemenea nivelele plasmatice ale 

sTNFR-I (ELISA; VN

POSTER I 



sity has to be a protective one. In turn, obesity correlates 

with the degree of inflammation, witch is also in 

relationship with ACE and angiotensin II levels. These 

depend significantly by ACE genetic poly morphism, DD 

genetic mutation being correlated with increased levels 

of ACE. Thus, it is important to study the relationship 

between obesity, soluble tumor necrosis factor receptor 

I (sTNFR- I) as an expression of inflammation in heart 

failure patient, and ACE poly morphism. Methods: 

There were studied 36 heart failure patients NYHA III- 

IV class, 20 males and 16 females aged 71.3±9.22 years. 

In all patients ACE genetic polymorphism was determined 

through PCR methods, but also sTNFR-I plasmatic 

levels (ELISA; nv


ARITMII I 

52. Are valoare predictivă ECG 

de înaltă rezoluţie la nivel atrial 

în recurenţa fibrilaţiei atriale 

persistente după cardioversie 

Constantin Militaru, Mirela Manescu, Cristina Radoi, 

Anda Ungureanu, Dan-Dominic Ionescu 


Fibrilaţia atrială este o aritmie comună a cărei prevalenţă 

creşte odată cu vârsta (5% din pacienţii cu vârsta peste 

69 ani au fibrilaţie atrială). Recurenţa acestei aritmii 

după cardioversie este frecventă, în special la pacienţii 

cu anomalii electrice şi anatomice. S-a demonstrat că 

para metri modificaţi ai ECG de înaltă rezoluţie pre zic 

riscul fibrilaţiei atriale la pacienţii cu diverse boli cardio 

vasculare, însă valoarea lor predictivă în recu renţa 

fibrilaţiei atriale după cardioversie nu a fost clar stabilită. 

Metodă: La 109 pacienţi cu boală coronariană şi vârsta 

60,1±9,6 ani s-a efectuat ECG standard 12 derivaţii şi 

ECG de înaltă rezoluţie la nivel atrial în prima oră după 

cardioversia reuşită a fibrilaţiei atriale persistente. Toţi 

pacienţii au avut un interval PR >0,12sec. Toate ECG 

de înaltă rezoluţie la nivel atrial s-au inregistrat la un 

zgomot de fond sub 1μV .Pe baza morfologiei semnalului 

dintre sfârşitul undei P şi începutul complexului QRS, 

pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri: grupul A- 21 

pacienţi pe a căror ECG de înaltă rezoluţie unda P nu 

este separată de complexul QRS prin linie izoelectrică 

şi grupul B-88 pacienţi pe a căror ECG de înaltă rezoluţie 

unda P este separată de complexul QRS prin linie 

izo electrică evidentă. Parametri măsuraţi în grupul B 

au fost: durata undei P filtrate în msec (Pdur), rădă cina 

medie pătrată a undei P (RMS P), RMS ai ulti milor 40, 30 

si 20 μV (RMS40, RMS30 si RMS20) şi integrala undei 

P (Pint) în μV/sec. Niciunul dintre aceşti parametrii nu 

a fost luat în consideraţie în grupul A. Toţi pacienţii au 

fost urmăriţi lunar timp de 6 luni Analiza statistică a 

inclus comparaţia celor două grupuri în ceea ce priveşte 

rata recurenţei FA şi testul Student pentru parametri 

ECG de înaltă rezoluţie la pacienţii din grupul B, cu şi 

fără FA recurentă; pentru ambele teste un p

ARITMII I 

rii a fost cercetarea incidentei FA survenite post bypass 

aorto-coronarian la pacienti (P) tratati cu BB si 

importanta factorilor de risc clinic si ecocardiografici 

pentru aparitia FA. 

Metode: La 203 P recrutati in serie in sectia de chirurgie 

cardiaca, Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara 

intre ianuarie 2005 si decembrie 2007, incidenta FA 

postoperatorii a fost cercetata in functie de factorii 

de risc clinic si ecocardiografici de FA. P au fost tratati 

preoperator cu 4 BB, metoprolol, bisoprolol, carvedilol 

si betaxolol, instituiti sau continuati dupa internare si 

postoperator. Rezultatele au fost analizate in functie 

de factorii de risc clinic si ecocardiografici pentru tot 

lotul de 203 p. Urmarirea postoperatorie s-a facut pana 

la externare, in medie 7.7±1.9zile. Pentru identificarea 

predictorilor s-a efectuat analiza univariata si multivariata 

cu ajutorul programului STATA 9.2. 

Rezultate: FA a aparut postoperator la 46 p(22.6%). 

Analiza univariata releva faptul ca dintre toti factorii 

de risc analizati varsta inaintata, FEVS si dimensiunile 

AS se asociaza semnificativ cu incidenta crescuta de FA 

postoperator (pentru toti factorii de risc p



54. Performanta pe termen 

lung a sondelor de stimulare 

permanenta plasate la nivelul 

septului interatrial 

Calin Siliste, Margulescu Andrei Dumitru, 

Sisu Roxana Cristina, Cinteza Mircea, 

Vinereanu Dragos 

Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, 

UMF Carol Davila Bucuresti 

Context: Plasarea sondelor la nivelul septului interatrial 

(SIA) reprezinta o alternativa la stimularea clasica 

a auriculului drept (AuD), in special datorita re ducerii 

fibrilatiei atriale pe termen lung. In acelasi timp 

insa stimularea SIA poate fi grevata de dificultati tehnice, 

respectiv de praguri de stimulare mai mari si de 

instabilitate pe termen lung a sondelor implantate. 

Obiective si Metoda: Obiectivele studiului au fost verificarea 

a 2 ipoteze: 1) implantarea SIA nu este inferioara 

implantarii AuD din punct de vedere al parametrilor 

de stimulare (impedanta, sensing, prag stimulare) la 1 

luna, 6 luni si 1 an de urmarire; 2) stimularea SIA ofera 

un sincronism interatrial superior implantarii AuD 

(evaluat pe baza duratei undei P stimulate). Studiul a 

fost retrospectiv pe 14 pacienti (70 +/- 12 ani): 7 pacienti 

stimulati la nivelul SIA postero-inferior (grup 1) si un 

grup de control (grup 2) format din 7 pacienti similar ca 

varsta, mod de stimulare si parametrii ecocardiografici, 

stimulati la nivelul AuD. Stimulatoarele cardiace au fost 

de tip unicameral AAI (4 pacienti) si bicameral DDD 

(10 pacienti). Sondele utilizate au fost de tip Medtronic 

5076-52. 

Rezultate: Unda P masurata in ritm sinusal (RS) in 

cazul grupului 1 a fost superiora fata de grupul 2 (110 

ms vs. 83 ms, p = 0.003). Cresterea duratei undei P 

stimulate fata de P in RS a fost inferioara in cazul grupului 

1 fata de grupul 2 (10 ms vs. 76 ms, p = 0.03); in 

con secinta, durata undei P stimulate a fost inferioara in 

cazul grupului 1 fata de grupul 2 (127 ms vs 167 ms, p = 

0.05). Aceste date sugereaza resincronizare interatriala. 

Evolutia parametrilor de stimulare (sensing, impedanta, 

prag stimulare) a fost similara in cele 2 loturi la 1 luna, 

6 luni si un an dupa implantare: Implantare Luna 1 

Luna 6 Luna 12 SIA AuD SIA AuD SIA AuD SIA AuD 

Impedanta (ohm) 1131 727 722 528 665 518 431 570 

Prag (V) 0.9 1.1 0.7 0.5 0.6 0.5 0.7 0.6 Amplitudine 

unda P (mV) 2.6 3.7 3 3.2 0.7 0.6 2.4 2.8 

ARITMII I 

Concluzie: Implantarea unei sonde atriale cu fixare 

acti va la nivel SIA este o alternativa implantarii AuD 

in privinta parametrilor de stimulare pe termen lung. 

Implan tarea SIA ar putea fi superioara implantarii AuD 

in privinta parametrilor electrici de resincronizare interatriala. 

Long-term performance of 

permanent atrial stimulation 

leads implanted at interatrial 

septum 

Siliste Calin, Margulescu Andrei Dumitru, Sisu 

Roxana Cristina, Cinteza Mircea, Vinereanu Dragos 

Cardiology, University and Emergency Hospital of Bucharest, 

UMPh Carol Davila Bucharest 

Background: Lead implantation at interatrial septum 

(IAS) level is an alternative to the classical right atrial 

appendix (RAA) pacing site, mainly because of the long 

term decrease in the incidence of atrial fibrillation. 

Meanwhile, IAS pacing can be associated with technical 

difficulties, high stimulation thresholds, and long-term 

lead instability. 

Objectives and Method: The objectives of this study 

were to check the following 2 hypothesis: 1) Pacing 

para meters (impedance, sensing, pacing threshold) of 

IAS implantation is not inferior to RAA implantation 

after 1, 6, and 12 months of follow-up; 2) IAS pacing 

offers better interatrial synchronicity compared with 

RAA pacing (as assessed by P wave duration). The study 

was retrospective on 14 patients (70 +/- 12 years): 7 

pa tients paced at postero-inferior IAS level (group 1) 

and a control group (group 2) of 7 patients paced at 

RAA level, with similar age, pacing modes, and echocar 

dio graphical parameters. Cardiac pacemakers were 

single-chamber AAI mode (4 patients) and dual-chamber 

DDD mode (10 patients). The atrial leads were Medtronic 

5076-52 (active fixation). 

Results: The measured P wave in sinus rhythm (SR) in 

group 1 was longer than in group 2 (110 ms vs. 83 ms, 

p = 0.003). The increase of the duration of the paced P 

wave as compared with the duration of the P wave in 

SR was smaller in group 1 than in group 2 (10 ms vs. 76 

ms, p = 0.03); consequently, the duration of the paced 

P wave was smaller in group 1 compared with group 2

ARITMII I 

The evolution of pacing parameters of the 2 groups at 

1, 6 and 12 months of follow-up was similar: Implant 

Month 1 Month 6 Month 12 IAS RAA IAS RAA IAS 

RAA IAS RAA Impedance (ohm) 1131 727 722 528 665 

518 431 570 Threshold (V) 0.9 1.1 0.7 0.5 0.6 0.5 0.7 0.6 

P wave amplitude (mV) 2.6 3.7 3 3.2 0.7 0.6 2.4 2.8 

Conclusion: The implantation of active-fixation atrial 

leads at IAS level is an alternative to RAA pacing site, 

by having similar long-term pacing parameters. IAS 

pa cing can be superior to RAA pacing possibly by 

impro vement of interatrial synchronicity electrical parameters. 

55. Implantarea unei sonde de 

defibrilare cu fixare activa la 

nivelul tractului de ejectie al 

ventriculului drept, prin vena 

cava superioara stanga 

persistenta 

Siliste Calin, Vinereanu Dragos, 

Margulescu Andrei Dumitru, Cinteza Mircea 

Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti; 

UMF Carol Davila Bucuresti 

Context: Vena cava superioara stanga (VCSS) reprezinta 

o anomalie congenitala rara care poate determina dificultati 

in implantarea sondelor de defibrilare si obtinerea 

unor praguri de defibrilare acceptabile. Rapoartele 

precedente au descris implantari ale acestor sonde la sau 

adiacent apexului ventriculului drept (VD). Raportam 

un caz in care implantarea unei sonde de defibrilare 

subtiri, cu fixare activa s-a realizat la nivelul tractului 

de ejectie al VD (TEVD). 

Prezentare de caz: Un pacient in varsta de 72 de ani, cu 

infarct miocardic anterior vechi, insuficienta car diaca 

clasa II NYHA, disfunctie ventriculara stanga seve ra 

(fractie ejectie 25%), anevrism apical important calcificat, 

fibrilatie atriala cronica si tahicardie ventriculara 

monomorfa instabila hemodinamic, a fost internat in 

vederea implantarii unui defibrilator automat intern 

(DAI) monocameral. Prin abord cefalic stang, o sonda 

de defibrilare dublu-coil cu fixare activa (St. Jude Medical, 

Riata 1580-65 cm) a fost introdusa printr-o VCSS 



anterior necunoscuta (confirmata prin flebografie ulterioara) 

care drena in sinusul coronar. Sonda a fost plasata 

la nivelul TEVD septal folosind un ghid in forma de J 

larg. Regiunea apicala a fost evitata intentionat datorita 

riscului de perforare asociat mai ales cu acest tip de 

sonda. Amplitudinea undei R, pragul de stimulare 

si impedanta de stimulare au fost 13.4 mV, 0.9 mV la 

0.4 ms si 539 Ohm, respectiv. Sonda a fost conectata 

la un DIA monocameral (St. Jude Medical, Epic VR V- 

197). Fibrilatia ventriculara a fost indusa si convertita 

cu succes la ritm sinusal printr-un soc unic de 20J 

intre coil-ul distal si carcasa DIA (protocol de inductie 

unica); impedanta de defibrilare a fost 57 Ohm. Dupa 

o luna, pozitia sondei si parametrii acesteia au ramas 

stabili. 

Concluzie: Acest caz reprezinta prima raportare a 

implan tarii unei sonde dublu-coil, subtiri, cu fixare 

activa, la nivelul TEVD prin VCSS persistenta. 

Right ventricular outflow 

tract implantation of an active 

fixation defibrillation lead 

through persistent left 

superior vena cava 

Siliste Calin, Vinereanu Dragos, 

Margulescu Andrei Dumitru, Cinteza Mircea 

Cardiology, University and Emergency Hospital of 

Bucharest, UMPh Carol Davila Bucharest 

Background: Persistent left superior vena cava (LSVC) 

is a rare congenital anomaly which can add difficulties 

in placing defibrillation leads and achieving good defibrillation 

thresholds. Previous reports described pla cement 

of leads at or near the right ventricular (RV) apex. 

We report a case of implantation of a thin acti ve fixation 

defibrillation lead into the RV outflow tract (RVOT). 

Case report: A 72-year-old male with an old anterior 

myocardial infarction, NYHA class II, severe left 

ventricular systolic dysfunction (ejection frac tion 

25%), large calcified apical aneurism, chronic atrial 

fibri llation, and hemodinamically unstable monomor 

phic ventricular tachycardia, was admitted for 

implan tation of single chamber internal cardioverterdefi 

bri lla tor (ICD). By left cephalic venothomy, a 

dual-coil active fixation defibrillation lead (St. Jude



Medical, Riata 1580-65 cm) was advanced through a 

previously unknown persistent LSVC (confirmed by 

subsequent flebography), draining into the coronary 

sinus. The lead was placed into the septal RVOT using 

a single stylet sha ped like a large rounded J. The apical 

region was deli berately avoided because of the risk for 

perforation, espe cially with this type of lead. R wave, 

pacing thre shold, and pacing impedance were 13.4 

mV, 0.9 mV at 0.4 ms, and 539 Ohms, respectively. The 

lead was connec ted to a single chamber ICD (St. Jude 

Medical, Epic VR V-197). Ventricular fibrillation was 

induced and successfully terminated with a 20J shock 

between the distal coil and the can (one induction 

protocol); the defi bri llation impedance was 57 Ohms. 

One month later, the lead position and parameters 

remained stable. 

Conclusion: To the best of our knowledge, this is the 

first report of a dual-coil, active fixation defibrillation 

lead of thin type succesfully implanted into the RVOT 

through a persistent LSVC. 

56. Restaurarea ritmului sinusal 

dupa izolarea peretelui 

posterior al atriului stang in 

fibrilatia atriala persistenta: 

de cine depinde 

Mariana Floria, Valentin Ambarus 1 , Ciprian Rezus 1 , 

Jacques Jamart 2 , Mark La Meir 2 , Luc De Roy 2 

Clinica II Medicală, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe 

Sfântul Spiridon Iaşi 

1 

Clinica II Medicală, UMF Iaşi, România 

2 

Cliniques Universitaires UCL de Mont-Godinne, Yvoir, 

Belgium 

ARITMII I 

Premize: La pacientii cu fibrilatie atriala (FA) persistenta 

refractara restaurarea ritmului sinusal (RS) se 

poate face printr-o tehnica ablativa minim invaziva. 

Scop: Evaluarea parametrilor care influienteaza restaurarea 

RS la pacientii (pac) supusi izolarii epicardice a 

venelor pulmonare in FA persistenta. 

Metode: Am evaluat suprafata si volumul atriului stang 

(AS) ecocardiografic (EEL) si computer-tomografic 

(CTEL), prin metoda elipsoidului, inainte si dupa ablatia 

toracoscopica la pac cu FA persistenta. Functia mecanica 

atriala a fost deasemenea evaluata prin Doppler 

transmitral. Am analizat factorii de care depinde restaurarea 

RS la 3 luni postprocedura. 

Rezultate: La cei 40 de pac inclusi in studiu FA a fost 

continua cu o durata medie de 17 luni (54.5 ± 11.7 ani, 

80% B, IMC=27.35±3.7kg/m 2 ). Evaluarea la 5.3 ± 5.1 

luni a obiectivat RS stabil la 31 de pac. S-a obtinut deci 

controlul adecvat al ritmului, la cei mai multi cu adaus 

de medicatie antiaritmica, la 77.5% din pac. S-a observat 

o reducere semnificativa a volumului si suprafetei AS la 

pac convertiti si ramasi in RS: EEL=59±31ml, CTEL = 

84±43ml si 25.7±9.7mm 2 vs. EEL=48±16ml, CTEL = 

62±22ml si 20± 5.6mm 2 (p

ARITMII I 



iso lation of the pulmonary veins for persistent AF. 

Methods: We evaluated left atrial (LA) surface and 

vo lu me by echocardiography (EEL) and computertomo 

graphy (CTEL) with the ellipsoid method, before 

and after right thoracoscopic ablation, in refractory 

per sistent AF. Mechanical LA function by transmitral 

Doppler was either assessed. We analyzed by who depen 

ds the restoration of stable SR at 3 months (M) after 

ablation. 

Results: The mean duration of continued AF before 

pro cedure, in 40 pts (54.5 ± 11.7 years, 80% men, 

BMI=27.35±3.7kg/m 2 ), was 17 M. At the time of 

echo cardiographic evaluation (5.3 ± 5.1 M after intervention), 

31 pts were in SR. An adequate rhythm control, 

with addition of antiarrhythmic drugs in most of them, 

could thus be obtained in 77.5% of pts. We observed 

a significant reduction of LA volume and surface in 

pts who converted and remained in SR, respectively 

EEL=59±31ml, CTEL=84±43ml and 25.7±9.7mm 2 

vs. EEL=48±16ml, CTEL=62±22ml and 20± 5.6mm 2 

(p


ARITMII II 

57. Cardiostimularea 

permanenta septala versus 

apicala ventricul drept - efecte 

similare pe termen scurt si 

mediu asupra functiei 

ventriculare stangi si 

sincronismului 

R. C. Sisu, A. D. Margulescu, C. Siliste, M. Cinteza, 

D. Vinereranu 

Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti 

Premisele teoretice: Stimularea permanenta la nivelul 

apexului ventriculului drept (VD) este cea mai utilizata 

tehnica de stimulare fiind accesibila, avand o pozitie 

a electrodului si prag stimulare stabile. La pacientii 

stimulo dependenti, acest situs de stimulare ar putea 

induce un asincronism important de contractie si consecutiv 

disfunctie ventriculara stanga. In acest context, 

stimularea septala VD, printr-o activare posibil mai 

fiziologica ar putea fi o alternativa mai buna. 

Scopul studiului: La pacientii cu cardiostimulare permanenta 

s-au comparat pentru cele 2 situsuri de stimulare, 

efectele pe termen scurt si mediu asupra functiei 

cardiace si sincronismului, prin ecocardiografie conventionala 

si doppler tisular. 

Metoda: Au fost inclusi 40 pacienti (73±8 ani, 19 barbati), 

20 stimulati apical si 20 septal VD aflati la 11±4 

luni de la implantare. 24 dintre ei au fost urmariti la 6 

luni de la includere (13 stimulati apical). Masuratorile 

doppler tisular s-au facut la nivelul celor 6 segmente 

bazale VS si bazal VD. Pentru fiecare segment s-au 

masu rat velocitatile sistolice si diastolice si timpul 

debut QRS - velocitate maxima sistolica si diastolica. 

Asin cro nismul intraventricular a fost cuantificat prin 

intar zierea miscarii sept-perete posterior VS (STP), 

devia tia standard (sistolica - SDS si diastolica - SDD) 

si diferenta maxima (sistolica - MxS si diastolica - 

MxD) a timpilor miocardici VS. Asincronismul interven 

tricular a fost cuantificat prin intarzierea flux aortic-flux 

pulmonar (APD) si diferenta maxima intre 

seg men tele bazale VS si VD (Inter). Functia sistolica a 

fost estimata prin fractia de ejectie (EF) si prin viteza 

sistolica longitudinala medie (STDE) iar cea diastolica 

prin viteza diastolica longitudinala medie (ETDE), E/ 

Ea si E/Vp. 

Rezultate: Sincronismul contractiei si functia sistolica 

si diastolica VS nu au fost semnificativ diferite, pentru 

cele 2 situsuri de implantare, la baseline (1) si in urmarire 

la 6 luni (2). In acelasi timp nu au existat modi ficari 

semnificative ale sincronismului si functiei intre cele 

2 vizite pentru ambele situsuri de stimulare. Situs stimulare 

STP (ms) SDS (ms) MxS (ms) SDD (ms) MxD 

(ms) APD (ms) Inter (ms) EF (%) STDE (cm/s) ETDE 

(cm/s) E/Ea E/Vp Apical1 90±54 41±19 79±39 29±21 

17±10 38±35 73±42 56±8 4±0.9 5.5±1.8 14±8 2.6±1 

Apical2 92±55 35±21 49±49 62±77 16±11 33±25 43±66 

52±6 4±0.9 4.9±1.9 17±5 2.5±0.9 Septal1 172±98 47±16 

87±38 42±25 57±42 42±16 131±35 54±10 4.2±1.2 

4.8±1.8 13±8 1.3±0.7 Septal2 164±76 40±22 57±50 

34±18 35±42 43±20 61±57 48±6 4.4±0.9 5.1±1.7 14±7 

1.6±0.5 

Concluzii: Nu exista diferente majore pe termen scurt 

si mediu, in functia sistolica si diastolica VS si sincronismului, 

pentru cele 2 situsuri de implantare, la pacientii 

cardiostimulati permanent. De aceea situsul de 

implantare adecvat ar putea depinde de caracteristicile 

individuale ale pacientilor. 

Similar short- and mid- term 

effects on cardiac synchrony 

and function, between apical 

and septal right ventricular 

permanent pacing 

R. Sisu, A. Margulescu, C. Siliste, M. Cinteza, 

D. Vinereanu 

University of Medicine Carol Davila, Bucharest, 

Romania 

Background: Pacing at the apex of right ventricle is 

the most used technique for pacemaker implantation, 

being simple and giving stable lead position and stable

ARITMII II 

threshold. However, in pacing-dependent patients, this 

site might cause significant asynchrony, inducing left 

ventricular dysfunction. Therefore, septal right ven tricular 

pacing, by using more physiological electrical activation 

pathways, might be a better alternative. 

Purpose: To compare short- and mid- term effects on 

cardiac synchrony and function, by conventional and 

tissue Doppler echocardiography, between the two 

pacing sites, in chronically implanted patients. 

Methods: 40 pacing-dependent patients (73±8 years, 

19 men), 20 paced at the apex and 20 at the septal 

level (age-matched), were studied 11±4 months after 

implan tation. For 24 of them (13 paced at the apex), a 6 

months follow up visit was performed. Tissue Doppler 

measurements were made from 6 left ventricular basal 

myocardial segments, and one right ventricular segment. 

For each segment, peak systolic and diastolic 

velo cities, and time-to-peak systolic and diastolic velocities 

were measured. Intra-ventricular synchrony was 

asse ssed from septal-to-posterior wall motion delay 

(STP), standard deviation (systolic - SDS, and diastolic 

- SDD), and maximal difference (systolic - MxS, and 

dias tolic - MxD) of the left ventricular myocardial timin 

gs. Inter-ventricular synchrony was assessed from 

the aorto-pulmonary flow delay (APD), and maximal 

diffe rence between any left ventricular segment and the 

right ventricular segment (Inter). Systolic function was 

assessed from ejection fraction (EF), and mean longitudinal 

systolic velocity (STDE); diastolic function 

from mean longitudinal diastolic velocity (ETDE), E/ 

Ea ratio, and E/Vp ratio. 

Results: Cardiac synchrony and function were not 

signi ficantly different between the two pacing sites at 

base line (1), and after 6 months follow-up (2) (table). 

Mean while, there were no significant changes in synchrony 

and function between the two visits for both 

pacing sites. STP (ms) SDS (ms) MxS (ms) SDD (ms) 

MxD (ms) APD (ms) Inter (ms) EF (%) STDE (cm/s) 

ETDE (cm/s) E/Ea E/Vp Apical1 90±54 41±19 79±39 

29±21 17±10 38±35 73±42 56±8 4±0.9 5.5±1.8 14±8 

2.6±1 Apical2 92±55 35±21 49±49 62±77 16±11 33±25 

43±66 52±6 4±0.9 4.9±1.9 17±5 2.5±0.9 Septal1 172±98 

47±16 87±38 42±25 57±42 42±16 131±35 54±10 

4.2±1.2 4.8±1.8 13±8 1.3±0.7 Septal2 164±76 40±22 

57±50 34±18 35±42 43±20 61±57 48±6 4.4±0.9 5.1±1.7 

14±7 1.6±0.5 

Conclusion: There are no major differences during 

short- and mid- term follow up, for cardiac synchrony 



and function, between the two pacing modalities in 

chro nically implanted patients. Therefore, appropriate 

pacing site should depend on individual patient characteristics. 

58. Reprezinta testul mesei 

înclinate o investigaţie utilă în 

predicţia recurenţelor pe 

termen scurt (6 luni) la 

pacienţii cu sincope 

vasovagale 

Dr. Daniel Gherasim, Dr. Razvan Ticulescu, 

Dr. Irina Marin 


Bucuresti 

Scop: Testul mesei înclinate intră în protocolul curent 

de evaluare a bolnavilor cu suspiciune de sincopă vasovagală. 

Scopul lucrarii este de a investiga daca există un 

marker de predicţie a recurenţelor derivat din răspunsul 

la test. 

Metoda: Din 725 pacienţi consecutivi care au efectuat 

testul mesei înclinate între 1997 –2007, am selecţionat 

pe cei testaţi pe parcursul anului 2007, pentru care am 

avut date complete de identificare si contact. Au fost 

realizate 54 de teste, la pacienţi cu vârsta intre 7 si 84 

de ani, 23 fiind de sex masculin si 31 femei, protocolul 

folosit constînd in înclinarea mesei la 70 grade, timp 

de 30 de minute, răspunsul fiind considerat pozitiv la 

dezvoltarea sincopei. Toţi pacientii care au efectuat 

testul au fost chestionaţi telefonic la 6 luni, indiferent 

de răspunsul obţinut la test. 

Rezultate: Testul a fost pozitiv la 6 dintre pacienti 

(11,1%), distribuiţi egal pe sexe (3 barbati si 3 femei), 2 

raspunsuri fiind de tip mixt si 4 de tip cardioinhibitor 

(1 de tip II A si 3 de tip II B, conform clasificarii VASIS). 

Niciunul dintre pacienţii cu test pozitiv nu a repetat 

sincopa în interval de 6 luni. Dintre cei cu test negativ, 

3 pacienţi (2 femei si un barbat) au repetat sincopa in 

intervalul amintit. Ca o caracteristica comună, toti 3 

descriseseră mai mult de 2 episoade sincopale pîna la 

efectuarea testului mesei înclinate.Vîrsta celor care au 

repetat sincopa a fost cuprinsa intre 18 si 76 de ani.



Concluzie: In predictia recurenţelor pe termen scurt, 

rezultatul pozitiv la testul mesei înclinate nu are semnificaţie. 

Este posibil ca alte elemente, cum ar fi numarul 

episoadelor sincopale la prezentare, să fie mai utile 

in predicţia recurentelor. Studiul este prospectiv si 

isi propune să inregimenteze un număr mai mare de 

subiecţi si pe o perioadă mai îndelungată de urmărire 

pentru a trage o concluzie mai clară. 

Syncope recurrence at 6 

months can be predicted by 

head-up tilt testing in patients 

with vasovagal syncope 

Dr. Daniel Gherasim, Dr. Razvan Ticulescu, 

Dr. Irina Marin 

Institute of Cardiovascular Disease “Prof.Dr.C.C.Iliescu” 

Bucharest 

ARITMII II 

Background: Head-up tilt testing is widely used in the 

evaluation of patients with suspected vasovagal syncope. 

The aim of the study was to prospectively analyze if we 

can find a marker for recurrence of syncope from tilt 

test results. 

Methods: We included the patients referred for head-up 

tilt testing in 2007, from 725 patients which performed 

the tilt-testing between 1997 and 2007. 

The identification and contact data were colected for all 

patients in 2007. 

The protocol used consisted in tilting the table at 70° 

for 30 minutes.A positive response was noted in patients 

which developed syncope.The test was performed in 

54 patients, with distribution of age between 7 and 84 

years, 23 being males and 31 females. 

Results: The test was positive in 6 patients (11,1%), 3 

males and the same number of females.The positive 

responses were classified (VASIS classification) as type 

I mixed (2 patients), type II A (one patient) and type II 

B (cardioinhibition with asystole in 3 patients).None of 

the patients with positive response have a reccurence 

during follow-up. Three of the patients with negative 

response (2 females and one male) at tilt testing have 

a reccurence in 6 month. All of them described at least 

2episodes of syncope in the past.The age of patients 

with reccurence varied between 18 and 76 years. 

Conclusions: In patients with vasovagal syncope, a 

posi tive response at tilt testing is not a marker for reccurences.The 

number of syncopes at admission is possible 

to corelate with risk of recurrence. More patients and a 

longer follow-up are needed for better conclusions. 

59. Importanţa localizării 

electrocardiografice a căilor accesorii 

atrioventriculare în tactica 

studiului electrofiziologic 

Andrei Lozbă, Mihaela Grecu, 


Institutul de Boli Cardiovasculare „ Prof. Dr. George 


Introducere: Studiul şi-a propus să puna în evidenţă 

valoarea localizării căilor accesorii la pacienţii cu 

sindrom Wolff – Parkinson – White în tactica studiului 

electrofiziologic endocavitar şi a ablaţiei prin radiofrecvenţă. 

În acest scop a fost propusă o diversitate de 

algoritmi, din care au fost selectaţi 2, a căror acurateţe 

a fost testată prin compararea cu rezultatele obţinute 

prin mapping endocavitar. 

Material si metodă: Lotul de studiu a fost format din 

103 pacienţi cu aspecte electrocardiografice sugestive 

pentru un sindrom de preexcitaţie evaluaţi în cadrul 

Laboratorului de Electrofiziologie al Institutului de Boli 

Cardiovasculare „Prof. Dr. George I. M. Georgescu” 

Iaşi, supuşi studiului electrofiziologic în perioada 2002 

– 2007. Localizarea căilor accesorii s-a făcut prin analiza 

electrocardiogramelor de suprafaţă 12 derivaţii în 

repaus, cât şi în timpul tahicardiei prin reintrare atrioventriculară. 

Rezultatul a fost comparat cu localizarea 

căilor accesorii prin studiu electrofiziologic endocavitar. 

Pentru identificarea localizării căii accesorii manifeste 

pe electrocardiograma de repaus ( 82 cazuri) s-a folosit 

un algoritm bazat pe polaritatea complexului QRS in 

5 derivatii (DII, DIII, aVL, V1, V2). În cazul căilor 

acce sorii oculte, a fost evaluat aspectul undelor P’ 

retro grade (morfologie şi polaritate) în derivaţiile DI, 

DII, DIII, aVF şi V1 pe traseele electrocardiografice 

din timpul episoadelor de tahicardie (21 cazuri). Localizarea 

endocavitară a preexcitaţiei s-a făcut prin mapping 

la nivelul inelelor tricuspidian şi mitral în poziţie 

anteroposterioară, oblic anterior stâng şi oblic anterior 

drept, urmărindu-se intervalul AV minim, timpul de 

activare endocavitară ca şi aspectul QS al depolarizării

ARITMII II 

ventriculare în derivaţia unipolară şi având ca reper 

punctul de succes al aplicaţiilor de curent de radiofrecvenţă. 

Rezultate: În total, utilizarea celor 2 algoritmi în 

ambele situaţii de căi accesorii a dus la o estimare precisă 

a localizarii preexcitaţiei in 90/103 cazuri (87.4%). 

Loca lizarea ventriculară a cailor accesorii manifeste a 

fost corectă în 90% din cazuri (atât căi drepte cât şi căi 

stângi), iar corelaţia exactă cu localizarea endocavitară 

în 73 /82 cazuri (89%) din care 41/44 cazuri (93.2%) pentru 

căile accesorii drepte şi 32/38cazuri (84.2%) pentru 

căile accesorii stângi. Localizarea căilor accesorii oculte 

a fost corectă în 17 /21 cazuri (80.9%). Localizarea căilor 

accesorii manifeste se realizează cu acurateţe mai 

mare pentru căile accesorii drepte. Eroarea de localizare 

a căilor accesorii manifeste şi oculte a fost de maxim un 

sfert de cadran. 

Concluzii: Aplicarea algoritmilor de localizare a căilor 

accesorii pe electrocardiograma de suprafaţă este o 

moda litate simplă, rapidă şi precisă de localizare a căilor 

accesorii, permiţând mappingul ţintit endocavitar, ceea 

ce duce la scurtarea timpului de realizare a procedurii 

şi a timpului de iradiere. 

The importance of the electrocardiographic 

localization of 

the atrioventricular accessory 

pathways in the tactics of the 

electrophysiological study 

Andrei Lozbă, Mihaela Grecu, 


Cardiovascular Diseases Institute „ Prof. Dr. George 


Introduction: The aim of the study was to underline 

the value of the localization of the accessory pathways 

in patients with Wolff – Parkinson – White syndrome 

in the tactics of the electrophysiological study and 

radiofrequency ablation.In this purpose, a multitude of 

electrocardiographical algorithms was proposed, from 

which only 2 were selected and their accuracy was 

tested through comparison with the results obtained 

from the endocavitary mapping. 

Material and method: The study was performed on 

a group of 103 patients with electrocardiographical 



aspects suggestive of preexcitation syndrome evaluated 

in the Electrophysiological Laboratory of the Cardiovascular 

Diseases Institute „ Prof. Dr. George I.M. 

Georgescu” Iaşi that underwent electrophysiological 

studies between 2002 and 2007. The localization of 

the accessory pathways was made through the analyze 

of the resting 12 lead electrocardiograms and the 

electrocardiograms recorded during the tachycardia 

episodes. The result was compared to the localization 

of the accessory pathways through endocavitary electrophysiological 

study. An algorithm based on the QRS 

polarity in 5 leads (DII, DIII, aVL, V1 and V2) was used 

for the location of the manifest accessory pathways (82 

cases). In the case of occult accessory pathways, there 

was analized the aspect of the retrograde P’ waves 

(morphology and polarity) in the leads DI, DII, DIII, 

aVF and V1 on the electrocardiograms recorded during 

episodes of tachycardia (21 cases). The endocavitary 

localization of the preexcitation was made through 

mapping at the levels of the tricuspid and mitral 

annulus, in anteroposterior, right anterior oblique, left 

anterior oblique, by observing the shortest AV interval, 

the endocavitary activation time, QS aspect of the 

ventricular depolarization in unipolar leads, and the 

successful ablation site. 

Results: The use of the 2 algorithms in the 2 types of 

accessory pathways led to an accurate estimation of the 

localization of preexcitation in 90/103 cases (87.3%). 

The ventricular localization of manifest accessory 

path ways was accurate in 90% cases (both for right 

and left pathways) and the exact correlation with the 

endo cavitary localization was in 73/82 cases (89%), 

41/44 cases (93.2%) for right pathways and 32/38 cases 

(84.2%) for left pathways. The localization of the occult 

pathways was correctly assessed in 17/21 cases (80,9%). 

The localization of manifest accessory pathways is more 

accurate for the right sided pathways. The localization 

on the surface electrocardiogram of manifest and occult 

accessory pathways is made with an error of an quarter 

of a quadrant. 

Conclusions: The use of the algorithms for the localization 

of the accessory pathways is an easy, fast and 

accurate tool for their localization, thus allowing the 

targeted endocavitary mapping, that leads to the shortening 

of the procedural time and of the radiation exposure 

time.



60. Prezentare orala 

Ablatia prin curenti de 

radiofrecventa folosind 

sistemul de maping non 

contact ensite: experienta 

a sase ani 

R.Bolohan, R.Alexandru 1 , L.Chiriac, 

Veronica Indries, Mihaela Mihai, Mihaela B. Leustean, 

D. Nita, G. Cristian 

Centrul Clinic de Urgenta de Boli Cardiovasculare al 

Armatei Bucuresti 

1 

Medtronic Romania 

Din mai 2002 functioneaza in cadrul Laboratorului de 

electrofiziologie al Centrului Clinic de Urgenta de Boli 

Cardiovasculare al Armatei Bucuresti primul sistem de 

maping noncontact din Romania. Prezentam activitatea 

celor sase ani in care am efectuat ablatie prin curenti de 

radiofrecventa folosind sistemul de maping noncontact 

EnSite. 

Am realizat 45 de ablatii prin curenti de radiofrec venta 

in perioada mai 2002-mai 2008; 28 barbati (62,2%) 

si 17 femei(37,8%), cu media de virsta de 48 ani (26-69 

ani). 

Lotul de studiu a cuprins: -flutter atrial postincizional 

(dupa interventie chirurgicala pe cord deschis)- 8 pacienti 

(17,7%) 

- tahicardie automatic atriala dreapta- 3 pac.(6,7%) 

- flutter atrial +tahicardie automatica AD- 3 pac 

(6,7%) 

- flutter atrial +focar extrasistolic AD- 4 pac (8,8%) 

- flutter atrial +tahicardie paroxistica supraventri 

culara prin reintrare intrajonctionala- 8 pac 

(17,8%) 

- flutter atrial- 19 pac (42,3%) (5 pac si cu flutter 

1:1) 

Rezultate: La 39 de pacienti (86,6%) procedura a fost 

eficienta; 3 pacienti (6,7%) au necesitat repetarea procedurii, 

la 3 pacienti (6,7%) terapia ablativa a fost ineficienta 

la distanta. 

Flutter atrial cu circuit deplasabil am observat la 9 

pacienti (20,1%) 

Concluzii: 1. Avantaje: evidentierea circuitelor elec trice, 

a focarelor extrasistolice, vizualizarea zonelor de 

ablatie, scurtarea timpului de ablatie si a timpului de 

expu nere radiologica, la pacientii cu cavitati mari, cu 

ARITMII II 

zone anevrismale, cu circuite atipice, cu circuite profunde, 

cu ablatii anterioare ineficiente, ablatia tulburarilor 

de ritm asociate si numar mic de sonde 

2. Dezavantaje: manevrabilitatea dificila a sondelor 

in jurul balonului, timp suplimentar pentru procedurile 

de pregatire ale balonului, pretul. 

Radiofrequency ablation 

using ensite non contact 

mapping system: experience 

of 6 years 

R. Bolohan, R. Alexandru 1 , L. Chiriac, 

Veronica Indries, Mihaela Mihai, Mihaela B. Leustean, 

D. Nita, G.Cristian 

Army’s Emergency Clinical Center of Cardiovascular 

Diseases, Bucharest 

1 

Medtronic Romania 

Since May 2002 we have the first non contact 

mapping system from Romania in our Laboratory of 

Electrophysiology of Army’s Emergency Clinical Center 

of Cardiovascular Diseases from Bucharest. We 

would like to present our 6 years activity when we 

pe r for med radiofrequency ablation using EnSite Noncontact 

Mapping System. 

We realized 45 radiofrequency ablations between 

May 2002 and May 2008, 28 men (62.2%) and 17 women 

(37.8%), mean age 48 years old (26-69 years old). 

Material: The patients were diagnosed with: 

- Postincisional atrial flutter (after open heart sur gery) 

- 8 patients (17.7%) 

- Right atrial automatic tachycardia -3 patients 

(6.7%) 

- Atrial flutter and right atrial automatic tachycardia 

– 3 patients (6.7%) 

- Atrial flutter and right atrial ectopic beats- 4 

patients (8.8%) 

- Atrial flutter and supraventricular intranodal reentry 

tachycardia- 8 patients (17.8%) 

- Atrial flutter -19 patients (42.3%) (among them 

there were 5 patients with 1:1 atrial flutter 

Results: The procedure was efficient to 39 patients 

(86.6%). 3 patients (6.7%) needed the repetition of the 

ablation and at 3 patients (6.7%) the radiofrequency 

ablation wasn’t efficient for long time.

ARITMII II 

We observed 9 patients (20.1%) with moving circuit 

atrial flutter 

Conclusions: 1. Advantage: the possibility to see electrical 

circuits, ectopic foci and ablation zone, shorter 

ablation time and radiological exposure time, the 

possibility of ablation for patients with large cavities, 

aneurismal zone, atypical or deep circuits or in case of 

ineffective prior ablation, the possibility of ablation for 

patients with associated rhythm disturbances and the 

use of a small number of catheters. 

2. Disadvantage: the difficulty to move the catheters 

on all sides of the balloon, the need of an extra time for 

preparing the balloon and the price of the procedure. 

61. Insuficienta cardiaca si 

fibrilatia atriala - 

caracteristici generale si 

factori de prognostic 

Ileana Ţepeş Piser, Mădălina Patrichi, Rodica Cioranu 

Stănescu, Iulia Kulcsar, A. Carp, E. Stoica, 

O. Chioncel, C.Macarie 


Bucureşti 

Fibrilatia atriala (FiA) este cea mai frecventa aritmie 

cardiaca intalnita in cardiologia clinica, in special la 

pacientii cu insuficienta cardiaca. Prevalenta acesteia 

creste odata cu gradul de disfunctie a ventriculului 

stang si severitatea simptomelor insuficientei cardiace. 

Dezvoltarea FiA la pacientii cu insuficienta cardiaca 

duce la cresterea mortalitatii. 

Scopul studiului: Analiza caracteristicilor generale si a 

factorilor de prognostic la pacientii cu fibrilatie atriala si 

insuficienta cardiaca cu disfunctie sistolica, comparativ 

cu pacientii cu fibrilatie atriala si insuficienta cardiaca 

cu fractie de ejectie prezervata a ventriculului stang. 

Materiale si metode: Grupul de studiu a inclus 463 de 

pacienti internati cu diagnosticul de fibrilatie atriala 

si insuficienta cardiaca, clasa III-IV NYHA, admisi la 

Sectia 1 de Cardiologie a Institutului ‘’C.C. Iliescu’’, in 

perioada ianuarie 2004- decembrie 2007. Criteriile de 

excludere au fost: boli valvulare severe, cardiomiopatie 

hipertrofica obstructiva, cardiomiopatie restrictiva, 

pericardita, stadiu avansat de neoplazie, pacemaker, 

creatinina ser> 3 mg/ dl. 



Fractia de ejectie prezervata a fost considerata >= 

50%. Datele au fost analizate folosind un program 

SPSS. 

Rezultate: Incidenta fibrilatiei atriale la pacientii cu 

insuficienta cardiaca clasa III-IV NYHA a fost 34,2%. 

La internare, 57,12% din pacienti au fost cu clasa III 

NYHA, 42,8% cu clasa IV NYHA. La externarea , 14% 

din pacienti au fost cu clasa II NYHA, 79% cu clasa III 

NYHA si 7% din pacienti au fost cu clasa IV NYHA. 

In functie de valoarea fractiei de ejectie a ventri culului 

stang, pacientii au fost impartiti in doua grupuri: 

69,5% cu fractie de ejectie < 50% si 30,5% cu fractie de 

ejectie >=50%. 

Varsta medie a grupului de studiu a fost de 68,13 ani. 

Reprtitia pe sexe a fost de 38,1% sex feminin si 61,9%. 

Sex masculin. In grupul cu fractie de ejectie prezervata 

au predominat barbatii 81,7% vs 42% femei. Varsta 

medie a grupului cu fractie de ejectie prezervata a fost 

de 67,2 ani iar in cel cu disfunctie sistolica de VS a fost 

de 66,02 ani. Etiologia ischemica, diabetul zaharat si 

cardio miopatiile au fost mai frecvente la pacientii cu 

dis functie sistolica VS comparativ cu grupul cu frac tia 

de ejectie prezervata: 36% vs 18%, 25% vs 22%% vs 4%. 

in timp ce hipertensiunea a fost mai frecvent intalnita la 

pacientii cu fractie de ejectie pre zervata (67% vs 58%). 

Prevalenta obezitatii (22,9%) si dislipidemiei (42%) 

a fost similara in ambele grupuri. Consumul de alcool 

a avut o frecventa de 13% la pacientii cu fractie de 

ejectie prezervata in comparatie cu 21% la pacientii 

cu disfunctie sistolica a ventriculului stang. Nivelul 

mediu al ureei a fost mai ridicat in grupul cu disfunctie 

sistolica 68+-32 mg/ dl vs 57+-14 mg/ dl, iar valoarea 

medie a sodiului plasmatic a fost mai scazut in grupul 

cu disfunctie sistolica 134+-19 mmol/ l vs 139+-8,2 

mmol/ l. Valoarea medie a BNP-ului a fost de 650 pg/ 

dl, fara diferente intre cele doua grupuri. Au existat mai 

multi pacienti cu un QRS complex >120 ms in grupul 

cu FE50%. (9,7%). 

Accidentul vascular cerebral a fost mai des intalnit 

la pacientii cu disfunctie sistolica de ventricul stang 

(13,6% vs 6,8%). Durata medie a spitalizarii la pacientii 

cu disfunctie sistolica de ventricul stang a fost de 6,2 zile 

iar la cei cu fractie de ejectie prezervata a fost de 5,51 

zile. Analiza mortalitatii si a variabilelor asociate cu 

aceasta a fost realizata pe un subgrup, care a inclus 256 

de pacienti internati intre ianuarie 2004 si octombrie 

2006. Perioada medie de supervizare a fost de 709+481 

zile (de la 8 luni la 56 de luni). Mortalitatea generala a 

fost de 43,1%. Analiza univariata a aratat ca factorii de 

risc pentru mortalitate au fost genul masculin, fractia



de ejectie si valoarea BUN. Analiza multivariata a aratat 

ca barbatii prezinta o mortalitate mai ridicata decat 

femeile (semnificatia statistica p=0,001) si ca disfunctia 

sistolica (FE VS 3 mg/ dl. 

Preserved ejection fraction was considered > =50%. 

Data were analysed using a SPSS program. 

Results: The incidence of atrial fibrillation in patients 

with heart failure NYHA class III- IV, was 34,2%. At 

admission, 57,12% of patients were with NYHA class 

III, 42,8% with NYHA class IV. At discharge of hospital, 

14% of patients were with NYHA class II, 79% 

were with NYHA class III and 7% of patients were with 

NYHA class IV. According to ejection fraction value of 

left ven tricle, patients were separated in 2 groups: 69,5% 

with ejec tion fraction =50%. The mean age of the study group was 

68,13 years. 

The gender separation was 38,1% of female gender 

and 61,9% of male gender. In the group with preserved 

ejection fraction were mainly 81,7% males vs. 42% 

females. Median age of the group with preserved 

ejection fraction was 67,2 years and 66,02 years in the 

group with systolic dysfunction. Etiologic factors of 

the heart failure had a higher prevalence of ischemic 

cardiac disease, diabetus mellitus and cardiomyopathy 

in patients with systolic dysfunction comparative with 

preserved left ventricle ejection fraction: 36% vs 18%, 

25% vs 22%, 16 vs 4%. Hypertension was more frequent 

in patients with preserved ejection fraction (67% vs 

58%). Obesity (22,9%) and dislipidemy (42%) pre valence 

was similar in the both groups. The alco hol intake 

had a frequency of 13% in patients with preser ved ejection 

fraction in comparison with 21% in patients with 

left ventricular systolic dysfunction. Mean blood urea 

nitrogen level was higher in the group with systolic 

dysfunction 68+-32 mg/ dl vs. 57+-14 mg/ dl and the 

mean value of serum sodium was lower in the group 

with systolic dysfunction 134+-19 mmol/l vs. 139+- 

8,2mmol/l. The mean value of BNP was 650 pg/ dl, with 

no differences between the two groups. There were 

more patients with an QRS complex >120 ms in the 

group with EF 50%. 

(26% vs 9,7%). The stroke was more frequent in patients 

with left ventricular systolic dysfunction (13,6% vs 

6,8%). The mean hospitalisation duration in patients 

with left ventricular systolic dysfunction was 6,2 days 

and in those with preserved ejection fraction was 5,51 

days. Mortality analysis and variables associated with

ARITMII II 

mortality was realized on a secondary group which 

included 256 patients hospitalized between January 

2004- October 2006. Median supervising period was 

709+481 days (from 8 months to 56 months). Overall 

mortality was 43,1%. Univariable analysis has shown 

that the risk factors for mortality were male gender, ejection 

fraction and BUN value. The multivariable analysis 

has shown that males present a higher mortality 

than females (statistical significance p=0,001) and that 

sys tolic dysfunction (FE VS


POSTER FORUM II 

62. Prevalenta factorilor de risc 

cardiovasculari majori la 

femeile la menopauza. 

Date din studiul SEPHAR 

M. Dorobantu 1 , E. Badila 1 , S. Ghiorghe 1 , 

R. O. Darabont 2 , G. Datcu 3 , M. R. Luca 4 

1 


2 


3 

Spitalul ”Sf. Spiridon” Iasi 

4 

Bios Diagnostic 

Obiectiv: a fost aprecierea prevalentei factorilor de risc 

cardiovasculari majori la femeile la menopauza din 

Romania. 

Metoda: In 2005, in Romania s-a desfasurat studiul 

SEPHAR, primul studiu epidemiologic care a avut ca 

scop aprecierea prevalentei hipertensiunii arteriale si 

a altor factori de risc CV majori in populatia adulta 

a tarii noastre. Au fost inclusi 2017 subiecti cu varsta 

cuprinsa intre 18-85 ani, esantion reprezentativ pentru 

populatia adulta a Romaniei. Examinarea fiecarui individ 

a constat intr-un chestionar completat de catre o asistenta, 

masurarea tensiunii arteriale, masuratori antropometrice 

si teste de laborator. In acest sub-studiu din 

SEPHAR am analizat prevalenta factorilor de risc CV 

majori la femeile la menopauza. Obezitatea viscerala 

a fost definita la valori ale circumferintei abdominale 

>102 cm la barbati si >88 cm la femei. Diabetul zaharat 

a fost considerat cand glicemia ≥126 mg/dl; valoarea 

intre 100-126 mg/dl a fost interpretata ca toleranta alterata 

la glucoza. Sindromul metabolic a fost definit in 

acord cu criteriile NCEP ATP III. Menopauza a fost 

apreciata dupa istoricul pacientei de sangerari menstruale. 

Rezultate: Dintre cei 2017 subiecti inclusi in SEPHAR 

au fost identificate 150 femei la menopauza. Distributia 

pe grupe de varsta a fost urmatoarea: 35-44 ani - 4% ; 45- 

54 ani -30.6%; 55-64 ani - 41.3%; ≥ 65 ani - 24% femei. 

In functie de aria de resedinta, au fost 62.6% femei in 

mediu urban si 37.3% in mediu rural. Prevalenta factorilor 

de risc CV majori la femeile la menopauza este 

redata in tabel. Prevalenta hipertensiunii in popu latia 

adulta a Romaniei a fost 45%. 

Concluzii: Menopauza afecteaza nivelul tensiunii arteriale. 

Cresterea presiunii arteriale dupa menopauza 

pare sa se coreleze cu cresterea prevalentei altor factori 

de risc CV majori (diabet, dislipidemie). Desi un numar 

mare dintre femeile hipertensive la menopauza urmeaza 

tratament, controlul valorilor tensionale este foarte 

scazut si fara diferenta semnificativ statistica in comparatie 

cu populatia adulta a Romaniei. 

Femei la menopauza 

(n=150) 

Lotul global 

(2017) 

Factori risc 

p 

Hipertensiunea 

Prevalenta 

66.6% 45%


for the Romanian adult population, range age 18-85 

yrs). The examination consisted of a nurse-completed 

questionnaire, blood pressure (BP) measurement, anthro 

pometrical measurements and laboratory tests. In this 

sub study from SEPHAR we analyzed the pre valence 

of major risk factors in postmenopausal women. The 

visceral obesity was defined as waist circumference 

>102 cm in males and >88 cm in females. Diabetes was 

considered when glycemia ≥126mg/dl; a value between 

100 and 126 mg/dl was impairing fasting glucose 

(IFG). The metabolic syndrome was defined in accord 

with NCEP ATP III criteria. The menopausal status was 

assessed using patient’s history of menstrual bleeding. 

Results: There were 150 women in postmenopausal 

status from 2017 included subjects. The age distribution 

was: 35-44 yrs-4%; 45-54 yrs-30.6%; 55-64 yrs-41.3%; 

≥65 yrs-24% females. Depending of area of resi dence, 

there were 62.6% females in urban area and 37.3% in 

rural area. The prevalence of risk factors in post menopausal 

women is showed in the table. The pre va lence 

of hypertension in adult population in Romania was 

45%. 

Conclusions: The menopause affects blood pressure 

levels. The BP rise after the menopause seems to be correlated 

with increase of other cardiovascular risk factors 

(diabetes, dyslipidemia). Despite a higher number of 

hypertensives treated in postmenopausal women, the 

control of BP is very low and without significant difference 

in comparison with general adult population in 

Romania. 

Risk Factors 

Hypertension 

Prevalence 

Awareness 

Treated 

Controlled 

(% of all hypertensives) 

Menopausal 

women (n=150) 

Global sample 

(2017) 

66.6% 45%



Intraprocedural Complications 

During Radiofrequency 

Ablation 

G. Ivanica, S. Pescariu, C.T. Luca, Eugenia Venescu, 

Al. Gheorghiu, Alina Ivanica, A. Ivanica, St.I. Dragulescu 

Timisoara Institute of Cardiovascular Diseases 

Aims of the study: To observe the periprocedural complications 

related to radiofrequency ablation. 

Methods: We observed 2100 patients treated in Timisoara 

Institute of Cardiovascular Diseases, from 1998 

to 2008, who were submitted to ablation procedures for 

different types of tachyarrhythmias. 

Results: Periprocedural surveillance led to the following 

observations: 

- there was no death among the patients observed; 

- cardiac perforation and tamponade – 2 cases 

(0,095%) (the patients needed drainage and explorative 

torachotomy, respectively); 

- third-degree atrioventricular block– 2 cases 

(0,095%) (1 patient with atrioventricular nodal 

reentrant tachycardia and 1 patient with idiopathic 

ventricular tachycardia). 

- puncture site hematoma and secondary anemia, 

requiring surgical drainage – 1 case (0,047%); 

- puncture site arteriovenous fistula – 0 cases; 

- postprocedural infective endocarditis – 0 cases; 

- pneumothorax – 0 cases. 

Conclusion: Radiofrequency ablation is a cura tive therapeutic 

procedure for a large range of supra ventricular 

and ventricular arrhythmias, with a low rate of periprocedural 

complications. 


Introducere: Numeroasele cercetări experimentale 

şi date de laborator au subliniat semnificaţia valorilor 

HbA1C asupra echilibrului glicemic pe perioada ultimelor 

6-8 săptămâni. MOTOCU, JEBELEANU au dozat 

cromatografic HBA1C la diabetici, constatând că 

aceasta reflectă fidel statusul glicemic din ultimele 8 

săptă mâni, diabeticii prezentând valori duble faţă de 

nor mal. Astfel, acest parametru este deosebit de util 

în supra vegherea de durată a controlului metabolic în 

DZ. 

Material şi metodă: Hb glicozilată A1c (VN=6%) a 

fost determinată la 202 pacienţi diabetici, inclusiv la cei 

20 pacienţi de cazuri nou depistate cu DZ, precum şi la 

cei 52 pacienţi nondiabetici care prezentau la internare 

valori mari ale glicemiei, toţi internaţi pentru infarct 

miocardic avut. 

Rezultate: Cei 182 de pacienţi diabetici cunoscuţi cu 

DZ tip 2 aveau toţi Hb glicozilată A1c la valori crescute, 

cu o valoare medie de 11,1±1,4% (8-15%). 52 pacienţi 

aveau Hb A1c peste 13% ceea ce denotă un control 

metabolic deficitar major şi prelungit. La cei 20 pacienţi 

nou depistaţi cu diabet, Hb glicozilată A1c a înregistrat 

valori peste valoarea normală, cu o valoare medie de 

14,3±1,7% (11-16%). 14 pacienţi aveau Hb A1c >13% 

deci şi aceşti pacienţi aveau un control metabolic deficitar. 

Cei 52 pacienţi nondiabetici cu valori mai mari ale 

glicemiei la internare aveau Hb glicozilată A1c în limite 

normale cu o valoare medie de 5,3%±0,3 (5-6%). 

Concluzii: Sindromul coronarian acut (IMA) se instalează 

cu precădere la diabeticii cu echilibru metabolic 

neco respunzător, manifestat prin glicemie à jeun ridicată 

şi valori crescute ale HbA1c. Hemoglobina glicozilată 

a fost la cei mai mulţi pacienţi diabetici peste 13% 

ceea ce dovedeşte un control metabolic deficitar, major 

şi prelungit, care poate fi cauza debutului unui accident 

coronarian major. 

64. Valoarea prognostică a 

HbA1c la pacienţii diabetici 

cu IMA 

Sorina Magheru, Alina Iacobescu, F. Maghiar, 

M. Popescu 

Universitatea din Oradea


65. Stratificarea riscului de 

deces intra-spitalicesc al 

pacientilor cu insuficienta 

cardiaca acuta: o estimare 

intr-adevar utila in practica 

A.O. Petris, M.D. Datcu, Dana Crisu, L. Slatineanu, 

Maria Stoenescu, Georgeta Datcu, D. Iliescu 

Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” 

Iasi, Romania 

Introducere: Un registru al insuficientei cardiace 

acute (ICA) a identificat valoarea tensiunii arteriale 

sis to lice (SBP), nivelul ureei serice (BUN, mg/dl) si a 

crea tininei serice (Scr, mg/dl) ca predictori utili in statifica 

rea riscului de deces intra-spitalices al acestui tip de 

pacienti (pts). OBIECTIV. Verificarea utilitatii aces tui 

sis tem de trei variabile in predictia mortalitatii pacientilor 

suferind de un sindrom cu o mortalitate redutabila 

pre cum si identificarea altor variabile cu potential rol 

prog nostic. 

Metoda: Am utilizat datele introduse con secutiv intrun 

registru local de insuficienta cardia ca acuta a pacientilor 

internati in perioada iunie 2005-ianuarie 2007 

in unitatea de terapie intensiva coronarieni (CCU) a 

unui spital universitar din Iasi (Romania). Au fost identificati 

pacientii cu risc inalt, intermediar si inalt pe 

baza valorilor de departajare pentru nivelul BUN – 43 

mg/dl, pentru Scr - 2, 75 mg/dl si pentru SBP – 115 

mmHg. Pacientii au fost incadrati in 5 grupuri: 1. insuficienta 

cardiaca decompensata (DHF); 2. insuficienta 

cardiaca hipertensiva (HHF); 3. edem pulmonar acut 

(APE); 4. soc cardiogen (CS) si 5. insuficienta cardiaca 

a ventriculului drept (RHF). 

Rezultate: Lotul a cuprins 106 pts cu ICA: DHF 25 

pts (23.6%), HHF 16 pts (15.1%), APE 19 pts (17.9%), 

CS 30 pts (28.3%) and RHF 16 pts (15.1%). Valoarea 

medie a BUN a fost 69.83+/-50.69 mg/dl, valoarea 

medie a creatininei derice – 1.52+/-0.82 mg/dl 

(clearance-ul creatininei calculat cu formula Cockcroft-Gault 

– 65.0+/-32.37 ml/min si antecedente 

pato lo gice renale la 19.6% din pacientii intregului 

lot), iar valoarea medie a SBP 117.08+/-39.85 mmHg. 

Morta litatea intraspitaliceasca a fost mare – pentru 

DHF 36.0%, pentru HHF 31.3%, pentru APE 15.8%, 

pentru CS 70.0% iar pentru RHF 37.5%. Mortalitatea 

intraspitaliceasca la pacientii cu BUN



To verify the utility of this three clinico-biological 

vari ables in prediction of mortality in this life-threatening 

syndrome and to detect some more prognosis 

variables. 

Methods: From the local AHF registry we use the 

anonymised data related to all consecutives pts with 

diagnosis of AHF admitted between June 2005 and 

January 2007 in our coronary care unit (CCU) of an 

university hospital from Iasi (Romania). Low, inter mediate 

and high risk were identified using this cut-point 

values for BUN – 43 mg/dl, for Scr - 2, 75 mg/dl and for 

SBP – 115 mmHg. 

Results: There were 106 pts with AHF: decompensated 

heart failure (DHF) 25 pts (23.6%), hypertensive heart 

failure (HHF) 16 pts (15.1%), pulmonary oedema 

(APE) 19 pts (17.9%), cardiogenic shock (CS) 30 pts 

(28.3%) and right ventricular heart failure (RHF) 

16 pts (15.1%). The mean BUN value for all pts was 

69.83+/-50.69 mg/dl, the mean serum creatinine value 

– 1.52+/-0.82 mg/dl (creatinine clearance calculated 

with Cockcroft-Gault equation – 65.0+/-32.37 ml/ 

min and renal failure his tory in 19.6% of all pts), and 

the SBP mean value was 117.08+/-39.85 mmHg. The 

in-hospital mortality was high – for DHF 36.0%, for 

HHF 31.3%, for APE 15.8%, for CS 70.0% and for RHF 

37.5%. In-hospital mortality in pts with BUN


medie de 12.86 ± 1.3% (14.61±1.01% - sublotul de barbati 

si 11.18±1.45% in cel de femei). Valoarea ET-1 plasmatice 

nu s-a corelat cu FMD sau vasodilatatia independenta de 

endoteliu (p>0.21, respectiv, p>0 .28). In schimb, FMD a 

prezentat o relatie semnificativa sta tistic cu FE (p0,27). 

Concluzii: La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica 

endotelina-1 plasmatica este crescuta si vasodilatatia 

mediate de flux scazuta dar nu exista o relatie semnificativa 

statistic intre acesti doi parametri. Parametrii 

hemodinamici se coreleaza cu valoarea ET-1, nu si cu 

FMD. Ecografia vasculara certifica existenta disfunctiei 

endoteliale dar nu si gradul afectarii hemodinamice 

la pacientii cu ICC. Prin dozarea ET-1 plasmatice se 

poate evalua atat disfunctia endoteliala cat si gravitatea 

clinica si statusul hemodinamic in ICC. 

Evaluation of endothelial 

dysfunction in patients with 

congestive heart failure 

Liliana Slatineanu, Viviana Aursulesei, Antoniu Petris, 

Georgeta Datcu 




Background: The relation between endothelial dysfunction 

and heart failure has already been established. 

We simultaneously evaluated the endothelial dysfunction 

by two independent methods (plasma endothelin- 

1 and vascular ultrasound (flow-mediated dilatation 

- FMD) in order to quantify their correlation with the 

morphological and haemodynamic alteration of the 

heart. 

Materials and Methods: We included 71 pa tients with 

NYHA class II - IV ischemic and/or alcoholic congestive 

heart failure. The ejection fraction was lower 

than 40%. The sex distribution was 36 men (50.7%) 

and 35 women (49.3%). We excluded patients who 

suffered from chronic renal failure, malignancies, systemic 

autoimmune disorders, liver cirrhosis. The echocardiography 

evaluated the chambers dimensions, valvular 

regurgitations, ejection and shortening fraction, 

systolic pulmonary artery pressure, cardiac output. 



All patients were assessed for endothelin-1, usual hema 

tological and biochemical tests, chest X-ray and 

electro cardiogram. The vascular echography eva luated 

FMD and endothelium-independent dila tation of the 

brachial artery. 

Results: The plasma level of endothelin-1 was increased 

in all patients (5,2775 ± 2,65 fmol/ml). The value of ET- 

1 was associated with NYHA class of congestive heart 

failure (p


POSTER II 

67. Prevenţia secundara 

medicamentoasa la femeile 

in postmenopauza cu boala 

cardiovasculara 

A. Sitar-Taut, M. Cebanu, D. Zdrenghea, D. Pop 

Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu 

Hatieganu”Cluj-Napoca 

Scop: este bine cunoscut ca femeile cu boala cardiovasculara 

sunt subtratate (incluzând terapia medica mentoasa). 

Acest aspect a fost mai puţin studiat referitor la 

drogurile care sunt utilizate pentru prevenţie secundara. 

Metoda: intr-o comunitate urbana din România, a fost 

studiat, din punct de vedere al prevenţiei secundare 

medicamentoase, un lot reprezentativ de 150 femei 

in postmenopauza, cunoscute cu boala ischemica cardiacă. 

Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute pe 

un eşan tion similar de bărbaţi cu vârsta peste 55 ani, cu 

boala ische mică. Studiul s-a desfăşurat utilizând fisele 

medi cilor de familie. 

Rezultate: in concordanţă cu literatura, au fost considerate 

ca făcând parte din categoria drogurilor de prevenţie 

antiagregantele plachetare, statinele, betablo cantele 

si IECA. Aspirina a fost utilizata la 56.4% dintre 

femei, respectiv la 72.5% dintre bărbaţi (p0.05), betablocantele in 69.1% si 

74.3 % (p>0.05), iar statinele in 48.9% si 48.6% (p>0.05). 

Chiar daca nu reprezintă droguri de prevenţie, un procent 

important de pacienţi au fost trataţi cu nitraţi 

(36.2% femei, 43.1% bărbaţi p>0.05) si blocante de 

canale de calciu (31.9% femei si 19.3% bărbaţi p0.05), PCI 5.3 % la femei si 

13.8% la bărbaţi (p55 years with ischaemic heart disease. 

The study was carried out using general practitioner’s 

files. 

Results: In according to literature, there were considered 

as preventive drugs: antiplatelet agents, statins, beta 

blockers and ACEI. Aspirin was used in 56.4% of 

the women and 72.5% of the men (p0.05), beta blockers in 69.1% 

and 74.3 % (p>0.05) and statins in 48.9% and 48.6% 

(p>0.05). Even if they don’t represent preventive drugs, 

a significant percent of the patients were treated with 

nitra tes (36.2% women, 43.1% men p>0.05) and with 

calcium channel blockers (31.9% women and 19.3% 

men p

POSTER II 

almost equal in men and women, ACEI are less used 

in women. The maximum use of preventive drugs in 

women was registered after acute myocardial infarction 

(beta blockers-85.7%, statins-50%, aspirin-60.7%, 

ACEI-75%). In turn, the myocardial revascularization 

by CABG and PCI is low in both groups , but much less 

in women than in men: CABG 1.1% in women, 4.6% 

in men p>0.05, PCI 5.3 % in women and 13.8% in men 

p



of arterial stiffness (AS) stroke volume index/pulse 

pressure ratio (ISV/PP). 

Material and methods: we studied 147 patients 92 

hyper tensives (mean age 60.72±6.4, 57.6% females, 

with out diabetes) and 55 matched normotensives. 

Caro tid-femoral PWV (Complior) was evaluated in a 

basal manner and using pharmacodynamic study for 

defining central NOAS relation: NO dependent/indepen 

dent vasodilation were studied using Ventolin 

spray (DPWVC-F % = BRC-F) and sublingual NTG 

(DPWVC-F % = NRC-F) respectively. ISV was determined 

by echocardiography, peripheral PP after blood 

pressure measurement, aortic PP estimated with 

Complior. The relations with risk factors were evaluated 

in a basal moment and after 6, 12 months of antihypertensive 

treatment. 

Results: 1. PWV is related with hemo dynamic para meters: 

systolic blood pressure (SBP), peripheral and aortic 

PP (p

POSTER II 

asupra rigiditatii arteriale, dar la nivel individual efectul 

independent este inconstant. 

The effects of metabolic 

syndrome on arterial stiffness 

Viviana Aursulesei, Georgeta Datcu, M. D. Datcu, 




Objective: metabolic syndrome (MS) is characterized 

by an increased risk of cardiovascular morbidity and 

mortality. The coexistent arterial stiffness might be 

responsible at least in part for this type of evolution. We 

investigated how the clustering of the risk factors of the 

MS determine central or peripheral arterial stiffening. 

Methods and materials: we studied 73 consecutive 

patients with MS according NCEP-ATP III criteria 

and 43 matched control subjects. The patients were 

categorized according to the type and number of traits 

of the MS (72% arterial hypertension, 36% abdominal 

obesity, 41% low HDL-cholesterol, 47% high tryglicerides, 

39% abnormal oral glucose tolerance). Arterial 

stiffness was assessed using Complior method (carotidfemoral 

and carotid-radial pulse wave velocity PWV, 

estimated central pulse pressure PP), ISV/PP stroke 

volume index/pulse pressure and β index (carotidian 

ultrasound). 

Results: 1. PWV values increased with number of 

traits of MS after adjusting for confounders factors 

and other cardiovascular risk factors (ANCOVA). It is 

a significant difference between PWV and β index in 

MS as compared with control subjects (carotid-femo ral 

PWV +17.02%, p< 0.03; carotid-radial PWV +10.9%, 

p=0.02; β index +7.89%, p



alte teritorii; 27,8% AOMI+boala coronariana; 13,5% 

AOMI+afectare cerebrovasculara; 15,7% afectare arteriala 

multipla. 2. Nivelul glicemiei, TA sistolica, fumatul 

reprezinta factori independenti de predictie a afectarii 

clinice severe in AOMI (ANCOVA); in sublotul cu diabet 

zaharat relatia cu asocierea de factori de risc/afectare 

clinica manifesta in alte teritorii este semnificativa 

statistic (p0,9 mm. 

Concluzii: 1. AOMI in populatia studiata este frecvent 

o “boala sistemica”; determinarea IGB si IMT creste 

acuratetea evaluarii clinice. 2. Diagnosticul se stabileste 

tardiv si este corelat cu stadiul clinic avansat si cu leziuni 

angiografice extinse. 3. Profilul cardio-metabolic este 

slab controlat in momentul diagnosticului. 4. Este 

necesara implementarea unui sistem integrat de preventie, 

depistare activa si tratare agresiva a bolii arteriale 

periferice. 

Clinical and angiographic 

profile of patients with lower 

extremity arterial disease 

M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, D. Iliescu, 

Irina Costache, Liliana Slatineanu 



Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi 

POSTER II 

19.7% genetic factor, 23.8% NCEP-ATP criteria for 

metabolic syndrome, 22% prior revascularization + 

amputation, 25.7% prior cardio vascular morbidities, 

58% 2 risk factors), angiography (82% thrombosis: 

45.4% superficial femoral artery-SFA, 7.4% profunda 

femoral artery-PFA, 11% iliac arteries, 4.3% popliteal 

artery, 26.2% calf arteries, 5.7% occlusion of lower 

limb arteries), 18% stenosis (unique/multiple, 77% of 

SFA). Ankle-brachial index (ABI) was evaluated in 627 

patients (43.7%). Arterial disease in other territories 

was evaluated by clinical exam, vascular ultrasound 

(atheroma plaques, intima-media thickness IMT in 582 

patients-40.6%), ecg and echocardiography. 

Results: 1. There are some clinical subgroups: 43% PAD 

without other manifest cardiovascular disease; 27.8% 

PAD+coronary disease; 13.5% PAD+cerebrovascular 

disease; 15.7% multiple arterial disease. 2. Glycemic 

values, systolic blood pressure, active smoking are 

independent predictors of severe clinical PAD (ANCO- 

VA); in diabetic patients it is a significant corre lation 

with associated risk factors/manifest clinical arterial 

disease in other territories (p0.9 mm. 

Conclusions: 1. PAD in the studied cohort is often a 

“systemic disease”; using ABI and IMT the accuracy 

of clinical evaluation is higher. 2. There is a tardive 

diagnosis for PAD, related with advanced clinical status 

and extensive angiographic lesions. 3. Cardio-metabolic 

profile has a poor control at the moment of diagnosis. 

4. It is strongly necessary to create an integrated system 

for prevention, active detection and aggressive therapy 

for PAD. 

Objectives: 1. to identify the vulnerable patient with 

peripheral (lower extremity) arterial disease PAD according 

to the clinical status and cardio-metabolic risk 

factors. 2. to establish clinical and angiographic correlations. 

Material and methods: retrospective analysis of a 

cohort including 1432 consecutive patients, hospitalized 

between 2002-2008, with certain diagnosis of PAD. The 

diagnosis protocol included history interview, clinical 

arterial exam (29% stage II B Leriche), conventional 

risk factors profile (mean age 56.4±4.5 years, 87.3% 

males, 81.6% active smokers, 37.8% diabetes, 4.3% 

obese, 42.7% dyslipidemia, 39% arterial hypertension,

POSTER II 

71. Putem evalua prin ecografie 

vasculara modificarile functiei 

endoteliale la pacientii cu 

insuficienta cardiaca 

Liliana Slatineanu, Viviana Aursulesei, 

Georgeta Datcu 

Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa“ 



Scop: Multe studii publicate pana in prezent in literatura 

au demonstrat existenta unei relatii puternice 

intre disfunctia endoteliala si insuficienta cardiaca. 

Obiectivul acestui studiu a fost de a evalua disfuncţia 

endotelială prin ecografie vasculara (o metoda nu foarte 

scumpa, relativ usor de efectuat, dar desi stan dardizata 

inca nevalidata pentru aceasta categorie de pacienti) la 

pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică (ICC). 

Material şi metodă: Lotul de studiu a inclus 71 de 

pacienţi cu ICC (clasa II-IV NYHA) având vârsta medie 

de 72,07± 3,2, din care 50,7% barbaţi şi 49,3% femei. 

Toţi pacienţii au avut fracţia de ejecţie (FE) sub 40%. 

Criteriul de selecţie a fost cardiomiopatie dilatativă 

ische mică şi/sau alcoolică. Au fost excluşi pacienţii cu 

valvulopatii, cardiopatii congenitale sau alte afecţiuni 

care ar fi putut influenţa rezultatele (hipertensiune arterială, 

infarct miocardic acut, angina pectorala, accident 

vascular cerebral recent, dislipidemie, diabet zaharat). 

La toţi pacienţii s-au efectuat o serie de determinări 

hematologice şi biochimice uzuale, electrocardiograma, 

radiografia toracică. Ecocardiografic s-au măsurat dimen 

siunile cavităţilor cardiace, fracţia de ejecţie (FE), 

fracţia de scurtare (FS), presiunea în artera pulmonară, 

regur gitările valvulare. Am evaluat debitul cardiac 

(DC), indexul cardiac (IC) şi rezistenţa vasculară siste 

mică (RVS). Prin ecografie vasculară am evaluat 

vaso dilataţia dependentă (FMD) şi independentă de 

endo teliu (EID). Măsurătorile s-au efectuat la nivelul 

arterei brahiale. Cu ajutorul formulelor de calcul am 

deter minat complianta si distensibilitatea. 

Rezultate: FMD a fost scăzută la toţi pacienţii cu 

ICC (7,574±0.8%), mai ales în lotul de femei faţă de 

bărbaţi (6.54±0.57%, versus 8.61±0.48%). Vasodilataţia 

independentă de endoteliu a avut o valoare medie de 

12.86±1.3% (14.61±1.01% la bărbaţi şi 11.18±1.45% 

la femei). Presiunea arterială medie a fost de 97.43 ± 

6.78mmHg. FMD s-a corelat cu FE (p



and other conditions which could influence the results 

(hypertension, acute myocardial infarction, stroke, 

dysli pidemias, pectoral angina, diabetes mellitus). 

All patients were assessed with usual hematologic 

and biochemical tests, electrocardiogram, chest X- 

ray. The echocardiographic assessment evaluated the 

heart chambers dimensions, left ventricular ejection 

frac tion (EF) and shortening fraction (SF), systolic 

pul mo nary artery pressure, valvular regurgitation. 

We deter mined cardiac output (CO), cardiac index 

(CI), systemic vascular resistance (SVR). The vascular 

echo graphy evaluated the parameters of the brachial 

artery. Flux mediated vasodilation (FMD) and 

endothelial independent vasodilation (EID) was measured 

by vascular ultrasound in the brachial artery. We 

determined compliance and distensibility. 

Results: The flow mediated dilatation was decreased for 

all the studied patients (7,574±0,8%), more in women 

(6,54±0.57%) than in men (8,61±0.48%). The flow 

inde pendent dilatation was 12.86±1.3% (14.61±1.01% 

in men and 11.18±1.45% in women). Mean arterial 

pre ssure was 97,43±6,78 mmHg. FMD was correlated 

with EF (p

POSTER II 

Comorbidities in patients with 

peripheral arterial disease 

Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, 

Irina Girleanu, Anca Marandiuc 

Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T. Popa” 


Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi 

Purpose: the evaluation of co-prevalence of atherosclerotic 

vascular disease in patients with peripheral 

arterial disease and the impact on patient’s prognosis. 

Method and material: we enrolled data from 127 patients 

with lower extremity peripheral arterial disease 

stage II-IV, admitted in Iasi Cardiology Clinic I, between 

January 2005-March 2008, for angiographic 

explo ration. Diagnosis of peripheral arterial disease 

(PAD) was presumed clinically and confirmed by ankle 

brachial index and angiographic or angioRM explorations 

of lower extremity arteries. The assessment of 

comorbidities involved: 1. cardiac diseases- arterial 

hypertension, cardiovascular arterial disease (history 

of acute myocardial infarction or angina), heart failure, 

alcoholic cardiomiopathy – evaluated by ECG and 

echocardiography; 2. diabetes mellitus; 3. renal function 

– evaluated using serum creatinine clea rance; 4. 

cerebrovascular disease (history of stroke or transient 

ischemic attack); 5. lipids abnormalities. 

Results: 86.6% of patients with PAD had comorbidities 

which support the idea that the patient with PAD has 

a plurivascular disease. PAD patients were more likely 

to have widespread atheromatous disease in multiple 

vascular beds (72,4%). Hypertension was associated 

in 85% of cases, dyslipidemia in 70% of cases, diabetes 

in 33% of cases and impaired renal function in 53,5 of 

cases. We found that from 127 men with PAD 56.6% 

had coronary artery disease and 4,7% had an ischemic 

cere bral infarction. 

Conclusion: the patient with PAD needs a complex 

and careful evaluation of atherosclerotic risk factors 

and target organs damage (heart, brain, and kidney). 

The association between comorbidities has a negative 

impact on the prognosis and subsequent evolution of 

the patient. 



73. Severitatea emboliei 

pulmonare la pacienţii 

spitalizaţi cu tromboză venoasă 

profundă a membrelor 

inferioare – studiu retrospectiv 

Mihai Balint, Rodica Avram, Florina Pârv, 

Claudiu Popa, Tudor Ciocârlie 

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” 

Timişoara, Clinica de Cardiologie, Spital Clinic 

Judeţean de Urgenţă, Timişoara 

Scopul lucrării: Am efectuat un studiu retrospectiv 

privind existenţa unei relaţii între gradul de extindere 

a trombozei venoase profunde (TVP) a membrelor 

inferioare, factorii de risc asociaţi şi severitatea emboliei 

pulmonare (EP) la pacienţi internaţi. 

Material şi metodă: Studiul retrospectiv a inclus 288 

de pacienţi (cu vârste între 24 şi 89 de ani) cu TVP 

a membrelor inferioare dintre care 78 (27%) cu EP, 

spitalizaţi în Clinica de Cardiologie în ultimii 6 ani. 

Diagnosticul s-a pus pe baza tabloului clinic, a modificărilor 

electrocardiografice, pe datele de eco cardiografie 

şi ultrasonografie Doppler vasculară pentru 

TVP şi, respectiv, pe informaţiile furnizate de explorările 

imagistice (radiografie toracică, scintigrafie de 

per fuzie pulmonară şi, mai recent, angiotomografia 

com puterizată de tip multislice) pentru EP. 

Rezultate: Am înregistrat 151 pacienţi (52,43%) cu 

TVP gambieră (grupul A), 132 pacienţi (45,83%) cu 

TVP iliofemurală (grupul B) şi 5 pacienţi (1,73%) cu 

TVP extinsă la întreg membrul inferior (grupul C). Am 

remarcat predominenţa sexului feminin, indiferent de 

localizarea TVP (72,18% în grupul A, 65% în grupul 

B şi 80% în grupul C). Cei 78 de pacienţi internaţi cu 

EP au cuprins 52 de femei (66,67%) şi 26 de bărbaţi 

(33,33%), TVP iliofemurală ca substrat morfopatologic 

fiind mai frecventă (51,28%) decât cea gambieră 

(43,58%). EP pe fond de TVP gambieră a fost întâlnită 

predominant la pacienţi tineri (vârstă medie 37,1±10,3 

ani) care au avut intervenţii chirurgicale fără protecţie 

prealabilă cu anticoagulant (7 cazuri), graviditate (5 

cazuri), obezitate (5 cazuri), tumori maligne avansate 

(4 cazuri), dar şi la cei vârstnici (peste 65 de ani), cu 

obezitate (5 cazuri), imobilizare prelungită la pat (4 

cazuri) şi cu tumori maligne (4 cazuri). EP pe fond 

de TVP iliofemurală a fost mai frecventă la pacienţii 

vârstnici cu imobilizare prelungită la pat (10 cazuri),



obezitate (8 cazuri), intervenţii chirurgicale neprotejate 

cu anticoagulant (6 cazuri), neoplazii (6 cazuri), pe 

când pacienţii tineri (vârsta medie 40,6±2,5 ani) au fost 

afectaţi prin obezitate (7 cazuri), intervenţii chirurgicale 

neprotejate cu anticoagulant (5 cazuri) şi neoplazii (2 

cazuri). Au decedat 18 pacienţi prin cord pulmonar 

acut, 6 (33,33%) cu TVP gambieră şi 12 (66,67%) cu 

TVP iliofemurală, având condiţii favorizante neoplazii 

(6 cazuri), imobilizare prelungită la pat (6 cazuri), 

obezitate (4 cazuri) şi intervenţii chirurgicale anterioare 

(2 cazuri). Jumătate dintre pacienţii decedaţi aveau 

asociată şi patologie cardiacă severă. 

Concluzii: Sexul feminin, neoplaziile, imobilizarea 

prelungită la pat, obezitatea, intervenţiile chirurgicale 

neprotejate prin anticoagulare şi patologia cardiacă 

severă constituie factori de risc în strânsă legătură cu 

prognosticul defavorabil în EP. Aceste condiţii par să fie 

la fel de importante ca şi localizarea topografică a TVP, 

impunând ca o necesitate profilaxia cu anticoagulant a 

EP. 

Severity of pulmonary 

embolism in hospitalized 

patients with lower limb 

deep vein thrombosis – 

a retrospective study 

Mihai Balint, Rodica Avram, Florina Pârv, 

Claudiu Popa, Tudor Ciocârlie 

University of Medicine and Pharmacy “Victor Babeş” 

Timişoara, Cardiology Clinic, Emergency County 

Hospital, Timişoara 

POSTER II 

exa mination, perfusion lung scintigraphy and, lately, 

multislice chest CT scan for PE. 

Results: We recorded 151 patients (52,43%) with calf 

DVT (group A), 132 patients (45,83%) with iliofemural 

DVT (group B) and 5 patients (1,73%) with total lower 

limb DVT (group C). We noted the preponderance of 

women irrespective of DVT spreading degree (72,18% 

in group A, 67,88% in group B and 80% in group C). 

The 78 patients admitted for PE consisted of 52 women 

and 25 men. The iliofemural DVT as underlying base 

was more frecquent (51,28%) than calf DVT (43,58%). 

Calf DVT related PE was recorded in young patients 

(mean age 37,1±10,3 ani) who suffered unprotected by 

anticoagulation surgical procedures (7 cases), pregnancy 

(5 cases), obesity (5 cases), advanced malignant tumors 

(4 cases) and in elderly (over 65 years) with obesity (5 

cases), prolonged bed immobilization (4 cases) and 

malignancy (4 cases). Iliofemural DVT related PE was 

nore frecquent in elderly with prolonged bed immobilization 

(10 cases), obesity (8 cases), unprotected 

by anticoagulation surgical procedures (6 cases), neoplasic 

disease (6 cases), while young patients (mean 

age 40,6±2,5 ani) were affected by obesity (7 cases), 

unprotected by anticoagulation surgical procedures (5 

cases) and neoplasic disease (2 cases). 18 patients died 

by acute cor pulmonale, 6 of them (33,33%) having calf 

DVT and 12 (66,67%) iliofemural DVT, associated with 

malignancy (6 cases), prolonged bed immobilization 

(6 cases), obesity (4 cases) and surgical procedures (2 

cases). Half of death patients were suffering associated 

severe cardiac disease. 

Conclusions: Women, malignancy, prolonged bed 

immo bilization, obesity, unprotected by anticoagulation 

surgical procedures and severe cardiac disease are risk 

factors associated to poor prognosis in PE and they 

seem to have the same importance as DVT location. 

Therefore in these circumstances PE prophylactic therapy 

becomes necessary. 

Introduction: We explored the relationship between 

deep vein thrombosis (DVT) spreading degree, associated 

risk factors and pulmonary embolism (PE) in 

hospitalized pacients. 

Materials and methods: This retrospective study 

included 288 patients (age 24 to 89 years) admitted 

for DVT, 78 of them (27%) for PE and all of them 

hospitalized in Cardiology Clinic during last 6 years. 

Diagnosis was based on clinical features, electrocardiographic 

changes, echocardiographic and vascular 

Doppler ultrasonography data for DVT and, respectively, 

on informations provided by chest X-ray

POSTER II 

74. Acuratetea ecocardiografiei 

ultraportabile in evaluarea 

patologiei cardiace – studiu 

comparativ cu ecocardiografia 

standard 

Sorin Giusca, Ruxandra Jurcut, Razvan Ticulescu, 

Dafina Dumitru, Aurora Vladaia, Oana Savu, 

Ramona Cazacu, Carmen Ginghina 

Departamentul de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare 

“Prof. Dr. C. C. Iliescu “, Bucuresti 

Obiective: Dezvoltarea tehnologica din ultimele decade 

a permis miniaturizarea ecocardiografelor ceea ce a dus 

mai departe la o crestere a portabilitatii. Obiectivul studiului 

nostru a fost evaluarea rolului clinic si educa tional 

a unui aparat ecocardiografic ultraportabil (EcUP) 

utilizat de catre un medic rezident cardiolog in ana liza 

diferitelor aspecte morfologice ale cordului. 

Materiale si metode: 56 de pacienti consecutivi internati 

in Departamentul de Cardiologie al Institutului 

de Boli Cardiovasculare “Prof Dr C. C. Iliescu” au fost 

examinati de catre medici rezidenti cu nivel 1 de pregatire 

(criterii ASE) utilizand un EcUp cu soft dedicat 

eva luarii cordului capabil de redare imagini in mod B. 

Stan dardul de aur pentru comparatie a fost examenul 

eco cardiografic efectuat de catre medici specialisti cu 

nivel 3 de pregatire in ecocardiografie utilizand aparate 

cu dotari standard (ESD). Au fost analizati mai multi 

parametri: tulburari de cinetica segmentare (TCS), 

modificari la nivelul valvei mitrale (MVM), modificari 

la nivelul valvei aortice (MVA), prezenta lichidului pericar 

dic (LP), dilatarea si hipertrofia de ventricul stang 

(VS). Analiza statistica a presupus determinare coeficientului 

kappa de corelatie (k), sensibilitatii (Sn), specificitatii 

(Sp), valorii predictive negative (VPN) si pozitive 

(VPP) pentru fiecare dintre parametrul studiat 

Rezultate: Pe baza ecogenicitatii, examinarile cu EcUp 

si ESD au fot posibile la 52 dintre cei 56 de pacienti (26 

femei, varsta medie 60±11.95 ani). Analiza TCS a aratat 

o corelatie moderata (k=0,56) cu evaluarea stan dard. 

Corelatii substantiale au fos evidentiate in cazul analizei 

MVM (k=0,72), MVA (k=0,76) si LP (k=0,65). In 

cazul dilatarii de VS corelatia a fost excelenta (k=0,81), 

evaluarea hipertrofiei VS avand o corelatie substan tiala 

(k=0,67). Sp foarte bune s-au inregistrat in cazul evalaurii 

valvulopatiilor si efuziunii pericardice (MVM - 

97,4%, MVA - 100% si LP - 100%) cu rezultate totusi 



infe rioare in cazul Sn si VPN. O evaluare hemodinamica 

completa a valvelor prostetice si native precum si a 

hiper tensiunii pulmonare nu a fost posibila datorita 

limitarilor tehnice. 

Concluzii: EcUp este un instrument util in evaluarea in 

salon a pacientilor din punct de vedere al dimensiunilor 

si grosimii peretilor ventriculari, functiei sistolice a ventricului 

stang si a valvulopatiilor semnificative. Totusi, 

pre zinta limitari tehnice in ceea ce priveste analiza 

hemo dinamica, un element important in practica cardiologica. 

Nu in ultimul rand, EcUp se poate dovedi un 

dispozitiv util in pregatirea medicilor rezidenti cardiologi 

daca este combinat cu ESD. 

Accuracy of hand-held 

echocardiography for bedside 

diagnostic evaluation in a 

tertiary cardiology center 

– comparison with standard 

echocardiography 

Sorin Giusca, Ruxandra Jurcut, Razvan Ticulescu, 

Dafina Dumitru, Aurora Vladaia, Oana Savu, 

Ramona Cazacu, Carmen Ginghina 

Department of Cardiology, Institute of Cardiovascular 

Diseases “Prof.dr.C.C.Iliescu”, Bucharest, Romania 

Objectives: The technological advancement seen in 

recent decades has made possible the development of 

compact, miniaturized and battery-powered echocardiographic 

systems. The aim of our study was to assess 

the clinical and educational role of a basic hand-held 

echocardiographic device (HHE) used by a trainee in 

car diology in evaluating different morphological elements 

of the heart. 

Methods: 56 consecutive patients (pts) admitted in 

our Cardiology Department had an echocardiographic 

exam performed by cardiology trainees with a level 1 

train ing in echocardiography (ASE criteria) using a 

4th type HHE with B-mode potential only. The gold 

standard for comparison was an echocardiography performed 

by level 3 echocardiographers using a stan dard 

echocardiography device (SED). Several para meters 

were analyzed: the presence of wall motion abnor malities 

(WMA), aortic valve abnormalities (AVA), mitral



valve abnormalities (MVA), the presence of peri cardial 

effusion (PE), as well as the presence of a dila ted or 

hypertrophied left ventricle (LV). The Kappa coefficient 

of correlation between the two methods (k) was 

determined, along with the sensitivity (Sn), speci ficity 

(Sp), negative predictive value (NPV) and positive 

predictive value (PPV) for each of the analyzed parameters. 

Results: Based on pts echogenicity, both HHE and 

SED examinations were possible in 52 of the 56 pts 

(26 women, mean age 60.0±11.9 years). There was 

a moderate correlation in the assessment of WMA 

(k=0.56) with a substantial agreement for MVA (k=0.72), 

AVA (k=0.76) and PE (k=0.65). There was excellent 

agree ment for LV chamber dilatation identification 

(k=0.81), with substantial agreement for LV walls hypertrophy 

(k=0.67). Valvular and pericardial disease were 

determined by HHE with good Sp (MVA - 97.4%, AVA 

-100% and PE - 100%), although the Sn and NPV were 

lower. A complete hemodynamic evaluation of patients 

with native or prosthetic dysfunctional valves, as well 

as pulmonary hypertension, was not possible using 

HHE due to its technical limitations in determining 

hemodynamic parameters. 

Conclusions: Bedside evaluation using HHE is helpful 

for assessing LV chamber and walls dimensions, LV 

systolic function, and significant valvular disease. For 

technical reasons, the method has limitations regarding 

hemodynamic assessment, an important issue in the 

cardiology tertiary center. In a University Cardiology 

Hospital, HHE may be very useful as a teaching instrument 

in echocardiography for cardiology trainees if 

combined with SED. 

75. Tratamentul hipertensiunii 

arteriale şi riscul de accident 

vascular cerebral 

Floridor Adam, Anca Popa, Raluca Ciomag, 

Crina Sinescu 

Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenta 

”Bagdasar”, Bucuresti 

Obiectiv: Numeroase studii confirma importanta detec 

tarii si tratamentului hipertensiunii arteriale in prevenirea 

bolilor cerebrovasculare. Studiul de fata analizeaza 

prevalenta hipertensiunii tratate si netratate la 

pa cientii cu accident vascular cerebral. 

POSTER II 

Material si metoda: Au fost luati in studiu121 de pacienti 

cu varste intre 46 si 85 de ani admisi in clinica de 

cardiologie a spitalului “Bagdasar-Arseni” in perioada 

februarie 2002-decembrie 2007 pentru diverse patologii 

cardiace (cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca 

con gestiva, hipertensiune arteriala) care dezvolta un 

acci dent vascular cerebral in cursul spitalizarii sau care 

au un istoric recent de accident vascular cerebral, avand 

internari anterioare intr-o clinica de neurologie. 

Rezultate: Din totalul pacientilor, 67 erau hipertensivi 

cunoscuti (55,37%), restul neavand istoric de hiper tensiune 

(44,63%). Din totalul celor cu istoric de hiper tensiune 

23 de pacienti (34,32%) erau tratati iar 44 (65,68%) 

erau netratati. Din cei fara istoric de hiperten siu ne 17 

pacienti (31,48%) erau hipertensivi nou desco pe riti, 

restul fiind normotensivi. Rezulta o prevalenta tota la a 

hipertensiunii de 69,42% la pacientii cu accident cerebral. 

Dintre hipertensivi doar 23 (27,38%) erau tratati, 

restul fiind netratati inaintea episodului acut. 

Concluzii: Pacientii cu accident cerebral au o prevalenta 

mare a hipertensiunii arteriale. Aproape trei sferturi 

dintre hipertensivi sunt netratati inaintea episodului 

acut cerebral. Aceste date readuc in prim plan 

importanta preventiei primare a accidentului vascular 

cerebral prin tratamentul antihipertensiv. 

76. Rezultatele postinfarct 

miocardic ale terapiei cu 

Irbesartan la pacientii cu 

DZ tip 2 si hipertensivi 

Dr. Doina Rosu 1 , L. Vasiluta 1 , D. Pascut 1 , Alina Feiler 1 , 

Deliana Tanasie 2 

1 

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara 

2Spitalul Clinic Municipal Timisoara 

Scopul lucrarii: DZ tip2 si HTA sunt doi dintre factorii 

de risc cei mai agresivi de crestere a riscului de 

eve ni mente cardiovasculare atat pre cat si postinfarct 

mio cardic; pentru scaderea riscului este obligatoriu 

con trolul metabolic si al HTA. 

Terapia cu sartani prin inhibarea sistemului reni naangiotensiva 

(excesiva postinfarct) poate reali za protectia 

dubla cardiaca si vasculara (previne remo delarea 

ven triculara si proliferarea neointimala excesiva endoteliala) 

si controlul valorilor TA.

POSTER II 

Material si metoda: S-au luat in studiu un numar de 

83 pacienti(P) cu DZ tip 2 si hipertensivi care au fost 

inter nati in T.I. Coronarieni la S. C. J. U. Timisoara 

timp de 2 ani si care au fost diagnosticati cu infarct mio - 

cardic acut cu insuficienta cardiaca KILLIP I-III, fiind 

trombolizati cu Streptokinaza/Reteplaza. 

La toti P din studiu s-a administrat terapia combinata 

standard postinfarct la care s-a adaugat Irbesartan intre 

ziua 4 si ziua 14 in doze progresiv crescande (75mg- 

300 mg) pana la atingerea tintei terapeutice pentru controlul 

valorilor tensionale (TA



sca zuta si 34P(37%) cu HRV normala; Lot 2: 92P cu Fe 

>30% din care 51P(55%) cu HRV scazuta si 41P \(45% 

cu HRV normala). Astfel s-au format Lot 3: 109 P cu 

HRV scazuta indiferent de FE format (indi ferent de FE) 

si Lot 4: 75 P cu HRV normal (indiferent de FE). 

Parametri urmariti Lot1 Lot2 Lot3 Lot4 

Mortalitatea la 3 luni 11,9% 7,6% 12,8% 5,66% 

Mortalitatea la 1 an 15,67% 7,6% 16,5% 8% 

Mortalitatea la 2 ani 21,7% 19% 25,68% 12% 

Hospitalizare la 2 ani pt. IC 35,8% 30% 33% 32% 

Aritmii la 2 ani 26,8% 20,6% 28% 17,3% 

Recurenta ischemiei la 2 ani 14,1% 12,24% 15,59% 12% 

P s-au urmarit si evaluat in functie de urmatorii parametrii: 

mortalitate la 3 luni si 2 ani, hospitalizarea pt IC 

agravata (definita ca scaderea ecocardiografica cu mai 

mult de 10% a FEVS), prezenta aritmiilor, recurenta 

ischemiei/infarctului. 

Concluzii: 1. HRV scazuta postIMA este un predictor 

inde pendent pentru mortalitatea la 3 luni si un an si 

arit mica (la fel ca si FEVS), iar asocierea cu o FEVS 

POSTER II 

Followed Cardiac Events Group 1 Group 2 Group 3 Group 4 

Mortality at 3 months 11,9% 7,6% 12,8% 5,66% 

Mortality at 1 year 15,67% 7,6% 16,5% 8% 

Mortality at 2 years 21,7% 19% 25,68% 12% 

Hospitalisation for CI in 2 years 35,8% 30% 33% 32% 

Arithmyas in 2 years 26,8% 20,6% 28% 17,3% 

The recurence of the ischemya 

in 2 years 

14,1% 12,24% 15,59% 12% 

The patients have been folowed up and evaluated by 

the next parameteres: mortality at 3 months,1 and 2 

years, hospitalization for aggravated HF (defined by the 

echografic lowerage with more than 10% of the LVEF), 

the presence of the arithmyas, the recurrence of the 

ischemia/infarct. 

Conclusions: 1. Post AMI lowered HRV is an independent 

predictor for the mortality at 3 months and 1 year, 

and for the arrhythmias at 2 years (LVEF as well), and 

the association between HRV and LVEF



La 6 luni post procedural pacientul este asimptomatic, 

în ritm ventricular stimulat, fără tahiaritmii susţinute 

la monitorizarea Holter. 

Concluzii: DAVD poate se poate manifesta tardiv 

printr-un spectru larg de tahiaritmii (fibrilaţie atrială, 

tahicardie ventriculară polimorfă, bradicardie sinusală), 

deşi clasic debutul său este în decadele 2-4 de viaţă. 

Cardiostimularea electrică permanentă în combinaţie 

cu medicaţia antiaritmică poate reprezenta o soluţie 

tera peutică la pacientul vârstnic. 

Polymorphic tachycardias 

associated with sick sinus 

syndrome – a type of onset in 

arrhythmogenic right 

ventricular dysplasia in 

aged persons 

Mihaela Grecu, Andrei Lozba, Mircea Balasanian, 

Cristian Statescu, Catalina Arsenescu Georgescu 

Cardiovascular Diseases Institute “Prof. Dr. George I. 

M. Georgescu” Iasi 

Introduction: Arrhytmogenic right ventricular dysplasia 

(ARVD) is a cardiomyopathy characterized by fatty 

infil tration of right ventricular (RV) wall, with clinical 

mani festations such as syncopes, ventricular tachyarrhyt 

mias and sudden death, appearing especially in 

young patients. There have been reported sporadic cases 

of ARVD with late onset (after 65 years of age). 

Objectives: There is presented the evolution of a 67 year 

old patient, with recent episodes of paroxysmal atrial 

fibrillation (PAF) appearing on sinus bradycardia (SB), 

that was referred to us for an episode of lipothymia 

during rest, associated with fast rate palpitations, with 

a duration of over an hour. The clinical hypotesis was 

atrial flutter with 1:1 atrioventricular conduction, due 

to the history of sick sinus syndrome and PAF. The ECG 

recorded during the episode revealed broad complex 

tachycardia 220/min, left bundle branch block aspect, 

with morphological criteria for ventricular tachycardia 

(VT), that imposed electrical DC cardioversion. The 

Holter monitoring revealed SB 34-80/min, per manent 

right bundle branch block, short episodes of PAF, 

POSTER II 

frequent systematized premature ventricular beats and 

episodes of non sustained VT. Late ventricular po ten - 

tials were present. Ecocardiography revealed a dila ted 

(41 mm) and hypertrabeculated RV, asso cia ted with 

systolic dysfuction and an aneurysm of the inferolateral 

wall of the RV. The coronarography exclu ded the 

ischemic etiology of the VT. The endocavitary electrophysiological 

study indicated the suspicion of a RV 

structural substrate (ARVD), because the programmed 

ventricular stimulation, performed during PAF, has 

induced VT with RV origin, with different morphology 

than that of the clinical tachycardia, with haemodynamic 

instability, supressed by overdrive stimulation. The 

induction of polymorphic VT represented a major criterium 

for ARVD. Due to the indisponibility of an ICD, 

the therapeutic solution was the association between 

amiodarone and VVI pacing. After 6 months of followup, 

the patient is asymptomatic, in ventricular paced 

rhythm, without sustained arrhytmias revealed by 

Holter monitoring. 

Conclusions: ARVD could have a late onset charac terized 

by a multitude of tachyarrhytmias (AF, poly morphic 

VT, SB), in spite of its classical onset in the 2nd – 

4th decade. The association between permanent pacing 

and antiarrhytmic drugs could be a therapeutic option 

in aged patients. 

79. Studiu asupra factorilor 

clinici cu valoare predictiva 

pentru rezultatul testului de 

inclinare la pacientii cu risc de 

sincopa vaso-vagala 

C. David, C. Podoleanu, M. Dorgo, E. Carasca 

Clinica Medicala nr 4, UMF Targu Mures, *Ospedali 

dei Tigulio, Lavagna (GE), Italia 

Introducere: Desi sincopa neurocardiogena este conside 

rata a fi mai frecventa la tineri decat la varstnici, 

exista putine studii care au urmarit efectul varstei si 

severitatii simptomatologiei asupra rezultatului testului 

de inclinare (TI). Scop: Scopul acestui studiu este urmarirea 

corelatiei intre rezultatul TI si aspectele clinice 

sugestive pentru sincopa neurocardiogena. 

Metode: Au fost inclusi 84 de pacienti (36 barbati si 

48 femei; varsta medie de 34.4±12 ani) cu sincopa re-

POSTER II 

curenta si cu o probabilitate mare a etiologiei me dia te 

nervos inaintea efectuarii testului. Criteriile de pro ba bilitate 

mare, pretest, au fost urmatoarele: (1) cel putin 2 

episoade sincopale; (2) absenta bolii car dia ce orga nice 

si traseu ECG normal; (3) varsta



(TI) fara potentare cu nitroglicerina (5 minute in pozitie 

decliva, 10 minute in pozitie ridicata la 60°). TI a fost 

efectuat sub terapie medicamentoasa hipotensiva. 

Rezultate: Hipotensiunea ortostatica, definita ca o 

scadere a TA sistolice cu ≥20 mmHg a fost evidentiata 

la 17 pacienti (25%) si a fost prevazuta de modelul tensional 

diurn non-dipper: odds ratio (OR) 2,86 cu interval 

de confidenta 95% [1,021-11,622], p

POSTER II 

si 4,1± 1,1 minute pentru protocolul cu durata mai 

scurta, p=NS. Incidenta unui raspuns pozitiv la TI dupa 

stimulare cu nitroglicerina a fost mai mare folo sind 

protocolul P2 cu durata mai scurta: 26 din 32 pacienti 

(80%) versus 17 din 30 pacienti (55%). 

Concluzii: Ambele protocoale si-au dovedit eficienta in 

diagnosticarea sincopei vasovagale, iar protocolul mai 

scurt ar putea fi o alternativa atractiva pentru o practica 

clinica zilnica incarcata. 

Study over the clinical 

efficacy of a shorter head–up 

tilt test(hutt) protocol in 

diagnosing vasovagal syncope 

M. Pop, M. Dorgo, C. Podoleanu, E. Carasca 

Clinica Medicala III Targu-Mures 

Background: The head-up tilt testing (HUTT) protocols 

differ mainly through the duration of the orthostatic 

stimulation as well as by the tilt angle. The aim 

of our work was to compare the efficacy of two HUTT 

protocols that differ through the duration of the passive 

phase. 

Methods: 84 patients with syncope of unknown origin 

were equally assigned either to the P1 protocol (42 patients, 

mean age 34,6±12,1 years) which consisted of a 

15 minutes resting phase in supine position followed 

by a 30 minutes drug-free phase at 70 degrees and sublingual 

nitroglycerine challenge or to the P2 protocol 

(42 patients, mean age 35,2±11,8 years) which differed 

by a shorter drug-free phase, of 20 minutes. Two control 

groups of healthy volunteers, with no his tory of syncope 

underwent the same protocols. 

Results: HUTT was positive in 32 (77%) patients after 

the P1 protocol vs. 30 patients (72%) after the P2 protocol. 

There were no significant differences between the 

mean time to syncope without nitroglycerine challenge: 

17,2±11,2 minutes during P1 protocol vs. 18,3±11,7 

minutes for P2 protocol, p=NS. The mean time to 

syncope after nitroglycerine challenge showed either no 

significant differences between the two protocols, being 

4,3±0,9 minutes for P1 protocol and 4,1±1,1 minutes 

for the abbreviated protocol, p=NS. The incidence of 

positive HUTT response with nitroglycerine challenge 

was higher for the shorter protocol: 26 of 32 patients 

(80%) vs. 17 of 30 (55%). 



Conclusions: Both protocols proved clinical efficacy 

in diagnosing vasovagal syncope and the shorter protocol 

could be an attractive alternative in daily busy 

prac tice. 

82. Eficienta tratamentului cu 

bandaj elastic compresiv in 

prevenirea hipotensiunii 

ortostatice progresive la 

pacientii varstnici 

C. Podoleanu, R. Maggi 1 , M. Brignole 1 , E. Carasca 

Clinica Medicala nr 4, UMF Targu Mures, 1 Ospedali dei 

Tigulio, Lavagna (GE), Italia 

Introducere: Hipotensiunea ortostatica progresiva apare 

frecvent la persoanele varstnice in cursul ortosta tismului. 

Scop: Acest studiu si-a propus sa evalueze eficienta 

com presiunii extrinseci prin bandaj elastic la nivelul 

mem brelor inferioare si abdomenului in prevenirea 

hipotensiunii ortostatice si a simptomatologiei acesteia. 

Metode: 21 de pacienti (varsta medie 70,11 ani) afectati 

de hipotensiune ortostatica progresiva simptomatica 

au efectuat testul de inclinare in 2 etape: cu si fara compresie 

prin bandaj elastic a membrelor inferioare (presiunea 

compresiei =40-60mmHg) si a abdomenului 

(pre siunea compresiei =20-30mmHg) intr-o maniera 

incru cisata randomizat. Bandajul membrelor inferioare 

a fost folosit 10 minute, fiind urmat de un bandaj abdo 

minal aditional pentru inca 10 minute. Simpto mele 

au fost evaluate folosind un chestionar cu 7 punc te 

con form Scorului Simptomelor Specifice (SSS) inain te 

si dupa o luna de terapie cu ciorapi compresivi elas tici 

(indicati la toti pacientii indiferent de rezultatul studiului 

de inclinare). 

Rezultate: In grupul de control, ten siu nea arteriala 

sistolica (TAS) masurata a scazut de la 125±18mmHg, 

imediat dupa inclinare, la 112±25 mmHg dupa 10 minute 

de bandajare placebo a mem brelor inferioare si la 

106 ± 25mmHg dupa 20 de minute in ciuda unui ban daj 

abdominal aditional placebo. Valorile cores pondente 

in cazul terapiei active au fost 129 ± 19 mmHg, 127 ± 

17mmHg (p-0,003 versus control) si 127 ± 21mmHg



(p-0,002 versus control). In grupul activ, 90% din pacienti 

au ramas asimptomatici, versus 53% in grupul 

de control (p-0,02). Scorul mediu al chestionarului SSS 

in timpul lunii anterioare evaluarii a fost 35,2±12,1, iar 

ameteala, slabiciunea si palpitatiile au reprezentat 64% 

din scorul total. Scorul SSS a scazut la 22,5±11,3 dupa 

o luna de terapie (p-0,01). 

Concluzii: Bandajul compresiv al membrelor inferioare 

este eficient in evitarea scaderii ortostatice a TAS si in 

reducerea simptomelor la pacientii varstnici afectati de 

hipotensiune ortostatica progresiva. 

POSTER II 

Hg (p -0.003 vs. control), and 127±21 mm Hg (p -0.002 

vs. control). In the active arm, 90% of patients remained 

asymptomatic, versus 53% in the control arm (p 

-0.02). During the month before evaluation, the mean 

SSS score was 35.2±12.1 with dizziness, weakness, and 

palpitations accounting for 64% of the total score. The 

SSS score decreased to 22.5±11.3 after 1 month of therapy 

(p -0.01). 

Conclusions: Lower limb compression bandage is effective 

in avoiding orthostatic systolic blood pressure decrease 

and in reducing symptoms in elderly patients 

affected by progressive orthostatic hypotension. 

Study over the efficacy of 

compression bandage of legs 

and abdomen in preventing 

progressive orthostatic 

hypotension in elderly patients 

C. Podoleanu, R. Maggi, M. Brignole, E. Carasca 

Clinica Medicala III Targu-Mures 

Background: Progressive orthostatic hypotension can 

occur in elderly people during standing. This study 

sought to assess the efficacy of compression bandage of 

legs and abdomen in preventing hypotension and symptoms. 

Methods: Twenty-one patients (70,11 years) affected 

by symptomatic progressive orthostatic hypotension 

underwent 2 tilt-test procedures, with and without 

elastic bandage of the legs (compression pressure 40 to 

60 mm Hg) and of the abdomen (compression pressure 

20 to 30mm Hg) in a randomized crossover fashion. Leg 

bandage was administered for 10 min and was followed 

by an additional abdominal bandage for a further 10 

min. Symptoms were evaluated by a 7-item Specific 

Sym ptom Score (SSS) questionnaire before and after 1 

month of therapy with elastic compression stockings of 

the legs (prescribed in all patients irrespective of the 

results of the tilt study). 

Results: In the control arm, systolic blood pressure 

decreased from 125±18 mm Hg immediately after tilting 

to 112±25 mm Hg after 10 min of sham leg bandage 

and to 106±25 mm Hg after 20 min despite the addition 

of sham abdominal bandage. The corresponding values 

with active therapy were 129±19 mm Hg, 127±17 mm 

83. Semnificatia analizei 

turbulentei de frecventa 

cardiaca pe perioada scurta si 

a variabilitatii de frecventa 

cardiaca la pacientii cu 

insuficuenta cardiaca 

V.D. Moga, Viviana Ivan, M.Turcan, Mariana Moga, T. 

Ciocarlie, Ana Maria Dan, Rodica Avram 

Universitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes” 

Timisoara. Clinica de Cardiologie Spitalul Clinic de 

Urgenta Nr 1 Timisoara 

Departamentul de Informatica. Clinica de Cardiologie 

Spitalul Clinic de Urgenta Nr 1 

Scopul lucrarii: Noi metode de analiza a aritmiilor 

si a consecintelor hemodinamice ale acestora au fost 

aplicate in stratificarea riscului, in special la pacienti 

dupa infarct miocardic. Acest studiu investigheaza 

gradul de relevanta a analizei turbulentei de frecventa 

cardiaca (HRT) pe perioada scurta, in comparatie cu 

variabilitatea de frecventa cardiaca, in caracterizarea 

mecanismelor de reglare la pacientii cu insuficienta 

cardiaca. 

Turbulenta de frecventa cardiaca, reflecta sensibi lilitatea 

baroreflexa, este o metoda noua de analizare a 

aritmiilor si de evaluare a riscului, in special la pacienti 

dupa infarct miocardic. 

Debutul turbulentei (TO) reflecta diferenta (in %) 

dintre suma celor doua intervale RR normale care urmeaza 

(RR1 si RR2) si suma celor doua intervale RR

POSTER II 

nor male (RR-1 si RR-2) care preced contractia ventri culara 

preamtura. 

TO: [(RR1+RR2)-(RR-1+RR-2)]/(RR-1+RR-2)*100 

TO>0 semnifica decelerare, TO 0 means deceleration, TO



84. Scleroza aortica - un posibil 

marker nou pentru evaluarea 

riscului cardiovascular 

Radu A. Sascău, Cristian Stătescu, Flavia Antoniu, 


Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George 

I.M. Georgescu”, Iaşi 

Introducere: Scleroza aortica valvulara, considerata 

un stadiu initial de afectare valvulara in cadrul stenozei 

aor tice, nu este o conditie benigna, fara semnificatie 

clinica, ci se asociaza cu un risc cardiovascular crescut. 

Asocierea sclerozei valvulare aortice cu ateroscleroza 

cu diverse localizari nu este intamplatoare si se explica 

in parte prin coexistenta unor factori de risc comuni, 

care predispun la aceste afectiuni. 

Premisă: Prezenta sclerozei valvulare aortice nu se asociaza 

numai cu o prevalenta crescuta a bolii cardiace 

ische mice, ci si cu extensia importanta a leziunilor vasculare 

la nivel coronarian. 

Metodă: Am analizat un lot de 65 pacienti cu scle ro za 

valvulara aortica (varsta medie 64,5+/-3,2 ani), documentata 

ecocardiografic. S-a determinat preva len ta 

prin cipalilor factori de risc cardiovasculari si pre zen ta 

bolii aterosclerotice coronariene (clinic si angio gra fic). 

Datele obtinute au fost comparate cu cele ale unui lot 

de persoane fara scleroza aortica. S-a cons ta tat prevalenta 

crescuta a HTA (45/16, p

POSTER II 

85. Upgrade-ul de la 

cardiostimularea VVI la cea 

DDD – doar un beneficiu 

hemodinamic 

Cristian Stătescu, Radu A. Sascău, Flavia Antoniu, 


Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George 

I.M. Georgescu”, Iaşi 

Introducere: Importanta hemodinamică a mentinerii 

sistolei atriale a fost recunoscută de la începutul secolului 

XX si multe studii au dovedit obţinerea unui debit 

cardiac mai mare în urma pacing-ului sincron atrioventricular 

(DDD) decât a celui ventricular uni cameral 

(VVI). Deşi menţinerea secvenţei normale de activare 

atrioventriculară are un rol important în selec ţia 

modului de stimulare, numeroşi pacienţi sunt cardiostimulaţi 

în regim VVI/VVIR. 

Material şi metodă: Upgrade-ul de la modul VVI la 

DDD este indicat la pacienţii care dezvoltă simptome 

cauzate de dissincronia atrioventriculară, cum ar fi 

„sind romul de pacemaker”. În aceste condiţii în Institutul 

de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. 

Geor gescu” Iaşi, pe o perioadă de 18 luni, am efectuat 

5 astfel de proceduri. S-a implantat un electrod atrial 

intro dus prin puncţia venei subclaviculare ipsilateral, 

care ulterior s-a poziţionat prin fixare activă pe peretele 

lateral al atriului drept. Nu au existat complicaţii procedurale. 

După restaurarea sincroniei AV şi efectua rea 

programării individualizate a intervalului AV pacienţii 

au fost evaluaţi atât ecocardiografic (indexul cardiac) 

cât şi prin chestionarul de apreciere a calităţii vieţii la 1 

şi respectiv 6 luni de la upgrade. 

Rezultate: Hemodinamic, indexul cardiac a crescut cu 

18% la 1 lună, respectiv 21% la 6 luni. În termeni de 

cali tate a vieţii s-au înregistrat beneficii cu atingerea 

pra gului de semnificaţie statistică în ceea ce priveşte 

simpto matologia, calitatea somnului, funcţiile cognitive 

şi toleranţa la efort. 

Concluzii: Upgrade-ul de la VVI la DDD duce la o ameliorare 

semnificativă a calităţii vieţii pe lângă un beneficiu 

hemodinamic cert, generate de resta bi lirea sin croniei 

atrioventriculare. Ca metodă tera peutică tre buie 

con siderată atunci când o impune simpto mato logia 

pa cientului. 



Upgrade from VVI pacing to 

DDD – only beneficial 

haemodynamic effects 

Cristian Stătescu, Radu A. Sascău, Flavia Antoniu, 


Cardiovascular Diseases Institute „Prof. Dr. George I.M. 

Georgescu”, Iaşi 

Introduction: The haemodynamic importance of atrial 

systole has been recognized since the begining of 20th 

century and many studies have demonstrated a higher 

car diac output with atrioventricular synchronous pacing 

(DDD) than with ventricular stimulation (VVI). 

How ever normal atrioventricular activation sequen ce 

should be the first choice on the selection of pacing 

mode, a significant number of patients have received 

ventricular pacemakers (VVI/VVIR). 

Methods: Up grade from VVI to DDD is indicated at 

patients with sym ptoms caused by atrioventricular 

dyssynchrony, i.e. „pacemaker syndrome”. During a 18 

months pe riod, in Cardiovascular Diseases Institute 

„Prof. George I.M. Georgescu” I’ve maded 5 procedures 

of this kind. An atrial lead was implanted via ipsilateral 

sub cla vian vein, and then positioned on the lateral 

right atrial wall, by active fixation. There were no 

post operative complications. After restoration of AV 

syn chrony and programming of an individualised AV 

delay, the follow-up was performed at 1 and 6 months 

by echo cardiography (cardiac index) and with the 

quality of life assessment questionnaire. 

Results: By haemo dyna mics, the cardiac output was 

raised with 18% at 1 month and with 21% at 6 months. 

The results of quality of life questionnaire showed a 

statistically significant difference in symptoms, sleep 

quality, cognitive func tion and physical ability. 

Conclusion: Upgrade from VVI to DDD lead to sig nificant 

improvements in quality of life and haemo dynamical 

beneficial effects, because of the restoration of 

AV synchrony. As a therapeutic method it should be 

con sidered when patient symptoms ask.



86. Probleme de diagnostic 

cito-histologic pe biopsii 

pericardice 

Liliana Parascan 1 , Vasile R 1 , Moldovan H 1 , 

Iosifescu A 1 , Radulescu B 1 , Cosa F 1 , Vasilescu A 1 , 

Candea V 1 , Laky D 2 

1 

Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. 

Iliescu”- Bucuresti - Romania 

2 

Universitatea de Medicina Semmelweiss – Budapesta 

- Ungaria 

Scop: Studiul anatomo-clinic efectuat in Clinica noastra 

a fost realizat pentru a oferi o sinteza asupra tuturor 

cazurilor de afectiuni ale pericardului (generic denumite 

pericardite) analizate citologic si/sau histologic. 

Material si metode: S-au efectuat 204 citologii din lichidul 

pericardic colorate MGG si cupe histologice colorate 

clasic (HE si VG) din fragmentele de pericard recoltate 

de catre chirurgi (Iliescu V., Vasile R., Moldovan H., 

Iosi fescu A., Cosa F., Baila S., Radulescu B., Cornea A., 

Ro ta reasa B., Vasilescu A., Stiru O., Somacescu T., Miha 

l cescu D.) in perioada 1999-2008. 

Rezultate: Din totalul de 195 de examene histologice 

ale pericardului s-au dovedit a fi: pericardite cronice: 

nespecifice 90 (49 barbati si 51 femei); specifice de tip 

TBC 4 (3 B si 1 F); pericardite acute 21 (14 B si 7 F), 

deter minari neoplazice in numar de 38 (13 B, 25 F); 

peri cardite constrictive: 23 (12 B, 11 F); pericardite 

exsu dative: 6 (3 B, 3 F); pericardite hemoragice: 27 (14 

B, 13 F). Din punct de vedere al predominantei unui sex 

sau altul, in pericarditele cronice a predominat sexul 

feminin iar in pericarditele neoplazice, cel feminin. 

Analiza pe grupe de varsta este redata in tabele. In cazul 

citologiilor din lichidele pericardice s-a obtinut in 95% 

din cazuri concordanta cito-histologica acolo unde am 

primit si lichid pericardic pe langa biopsia pericardica. 

Concluzii: Majoritatea pericarditelor examinate sunt 

pericarditele cronice nespecifice; urmeaza ca frecventa 

cele de natura neoplazica apoi cele hemoragice, fiind 

urmate de pericarditele constrictive si de cele acute; pericarditele 

edematoase (exsudative) si cronice specifice de 

tip TBC au fost italnite arareori. In ciuda unui numar 

mare de etiolgii, exista doar cateva forme anatomice ale 

intere sarii pericardice. 

POSTER II 

Cyto-histological diagnosis 

problems on pericardium biopsies 

Liliana Parascan 1 , Vasile R 1 , Moldovan H 1 , 

Iosifescu A 1 , Radulescu B 1 , Cosa F 1 , Vasilescu A 1 , 

Candea V 1 , Laky D 2 

1 


Iliescu”- Bucuresti - Romania 

2 

Universitatea de Medicina Semmelweiss – Budapesta 

- Ungaria 

Aim: An atomoclinical study was carried out in our clinic 

to offer a synthesis about all the cases with pericardial 

disease cytologically and / or histopathologically examined. 

Material ad methods: Were effectuated cytological 

exams from pericardial fluid MGG stained and classic 

histologically stained (HE, VG) from pericardial biopsies 

harvested by surgeons (Iliescu V., Vasile R., 

Moldo van H., Iosifescu A., Cosa F., Baila S., Radulescu 

B., Cornea A., Rotareasa B., Vasilescu A., Stiru O., 

Somacescu T., Mihalcescu D.) between 1999-2008. 

Results: From a total of 195 cases, histological exams 

of pericardium were: fibrinous and serofibrinous 

peri car ditis: 90 cases (49 male, 51 female); caseous 

peri carditis: 4 cases (3 male, 1 female); purulent or 

supu rative pericarditis: 21 cases (14 male, 7 female); 

chylous effusions containing malignant mediastinal 

neo plasms: 38 cases (13 male; 25 female); constrictive 

pericarditis: 23 cases (12 male, 11 female); hemorrhagic 

pericarditis: 27 cases (14 male, 13 female); serous 

pericarditis: 6 cases (3 male, 3 female). As for sex variability, 

male predominance in the fibrinous and serofibrinous 

pericarditis and female predominance in 

ma lig nant mediastinal neoplasms with metastasis in 

peri cardium. 

Conclusions: The majority of pericardium cases from 

total are fibrinous and serofibrinous pericarditis; the 

next (by number) is the serosanguineous effusions in 

the frame of malignant mediastinal neoplasms: after 

them are hemrrohagic and purulent or suppurative 

pericarditis; the serous and caseous pericarditis are rare. 

Despite the large number of etiologies of pericardial 

disease, there are relatively few anatomic forms of 

pericardial involvement.

POSTER II 

87. Caracterizarea 

hemodinamicii pulmonare la 

pacientii cu ciroza si 

hipertensiune portala 

Ioana Tudor, Adriana Gurghean, D. Spataru, 

I. Bruckner 

Spitalul Clinic Coltea, Bucuresti 

Scop: evaluare noninvaziva a hemodinamicii pulmonare 

la pacientii cu ciroza si hipertensiune portala 

(HTPo). 

Metoda: 51 pacienti cu ciroza si HTPo, varsta 59 ± 8 

ani, barbati/femei = 1,3. Etiologia cirozei: alcoolica 43%, 

post virala 29%, mixta 22%, alte 6%. Clasa Child-Pugh: 

A 37%, B 41%, C 22%; grup martor format din 57 persoa 

ne pentru a stabili o valoare maxima normala pentru 

indexul cardiac si dimensiunea atriului stang; ecocardiografie 

2D si Doppler; am evaluat presiunea sistolica 

in artera pulmonara (PAPs), presiunea medie in artera 

pul monara (PAPm), rezistenta vasculara pulmonara 

(RVP), indexul cardiac (IC), indexul de volum al atriului 

drept (IVA) si dimensiunea atriului stang (AS). 

Am considerat hipertensiune pulmonara (HTP) cand 

PAPm ≥25 mmHg si PAPs ≥35 mmHg; RVP crescuta 

≥240 dyn.s.cm-5, 240 > RVP “de granita” ≥120 dyn. 

s.cm-5 si RVP scazuta 1,8 L/min./m2; hipervolemie cand IVA ≥ 30ml/m2; 

presiune capilara pulmonara (PCP) crescuta cand AS 

>4 cm. Am considerat hipertensiune porto-pulmonara 

(HTPP) cazurile cu HTP, RVP crescuta sau “de granita” 

si PCP normala. 

Rezultate: 1. HTP a fost prezenta in 27% din cazurile cu 

HTPo; 7% din cazurile cu HTP au avut HTPP usoara. 

2. Nu am putut caracteriza hemodinamica pulmonara 

la 29% din cazurile cu HTP ( nu am putut masura RVP 

in 64% din cazuri, IVA in 21% din cazuri si IC in 7% 

din cazuri). 3. HTPP a fost prezenta in 2% din toate cazu 

rile cu HTPo. 

Concluzii: 1. HTPP este o complicatie rara a HTPo si 

atunci cand e prezenta este de severitate usoara. 2. Ecocardiografia 

poate caracteriza hemodinamica pulmonara 

la pacientii cu HTPo dar cu anumite limite impuse 

in special de dificultatea de a masura RVP. 3. Rezultatele 

trebuiesc confirmate prin alte metode (cateterism 

cardiac). 



Characterization of pulmonary 

hemodynamic in patients 

with cirrhosis and portal 

hypertension 

Ioana Tudor, Adriana Gurghean, D. Spataru, 

I. Bruckner 

Coltea Clinical Hospital, Bucharest, Romania 

Purpose: a noninvasive evaluation of pulmonary hemodynamic 

in patients with cirrhosis and portal hypertension. 

Method: 51 pts. with cirrhosis and portal hypertension, 

aged 59±8 years old, males/females=1.3.Etiology of 

cirr hosis: alcohol 43%, viral 29%, mixt 22%,others 6%. 

Child-Pugh classification: A 37%, B 41%, C 22%; control 

group (N=57) for established a cut-off value for 

cardiac index and left atrium; echocardiography 2D 

and Doppler; we evaluated systolic pulmonary arte rial 

pressure (sPAP), mean pulmonary arterial pre ssu re 

(mPAP), pulmonary vascular resistance (PVR), car diac 

index (CI), right atrial volume index (RAVI), left atrium 

dimension (LA).We considered pulmo na ry arte rial 

hyper tension (PAH) when mPAP ≥25 mmHg and sPAP 

≥35 mmHg; high PVR ≥240 dyn.s.cm-5, 240 >high 

normal PVR ≥120 dyn.s.cm-5 and low PVR 1.8L/min/m 2 ; volume overload 

when RAVI ≥30ml/m 2 ; high pulmonary capillary wedged 

pressure (PCWP) when LA >4 cm.We consi dered 

portopulmonary hypertension (PPHT) cases with PAH, 

high or high-normal PVR and normal PCWP. 

Results: 1.PAH was present in 27% from cases with 

cirrhosis; 7% from cases with PAH had mild portopul 

monary hypertension. 2.We cannot characterized 

pulmonary hemodynamic in 29% from cases with PAH 

(failure to measured PVR in 64%, RAVI in 21%, CI in 

7%). 3.PPHT was present in 2% from all cases with cirrhosis 

and portal hypertension. 

Conclusions: 1.PPHT is a rare complication of por tal 

hypertension; in all cases it was mild in severity. 2. Echocardiography 

can evaluate pulmonary hemo dynamic 

in pts. with portal hypertension but it has some limits, 

specially in measurement of PVR. 3.The results must be 

confirmed by other method (cardiac catheterism).



88. Efectele nebivololului 

comparativ cu metoprololul 

asupra nivelelor de dimetil 

arginina asimetrica la bolnavii 

hipertensivi cu diabet zaharat 

Adriana Toadere 

Spitalul Clinic Judetean Oradea, Universitatea din 

Oradea 

Introducere: Adenil dimetil arginina asime trica 

(ADMA) este un inhibitor endogen al nitric-oxid 

sintetazei iar nivelele ridicate ale acesteia contribuie la 

accentuare disfunctiei endoteliale. Nivele ridicate ale 

ADMA au fost detectate in hipertensiunea arteriala, 

dia betul zaharat, dislipidemie precum si la bolnavii cu 

insuficienta renala. Exista evidente clinice care converg 

spre concluzia ca nivelele plasmatice ridicate ale ADMA 

constituie un factor de risc independent pentru bolile 

cardiovasculare si este un predictor puternic pentru 

progresia bolii renale. Lucrarea isi propune sa evalueze 

efectele nebivololului comprativ cu metoprololul asupra 

nivelelor circulante de ADMA la bolnavii hipertensivi 

cu diabet zaharat. 

Material si metoda: S-au luat in studiu 80 de bolnavi 

hipertensivi, cu varste cu prinse intre 40-60 ani si valori 

ale glicemiei a jeun >20 mg/dl. La includerea in studiu 

s-au determinat nivelele circulante ale ADMA utilizand 

metoda Elisa. Bolnavii au fost impartiti ulterior in 

2 loturi. Bolnavilor din pri mul lot li s-a administrat 

nebivolol in doza de 10 mg/zi iar bolnavilor din lotul al 

doilea metoprolol in doza de 50 mg/zi. Dupa o perioada 

de urmarire de 6 luni in care s-au monitorizat lunar 

valorile tensionale,s-au reevaluat nivelele circulante ale 

ADMA. 

Rezultate: Valorile medii ale ADMA, inregistrate in cele 

2 loturi de bolnavi au fost de 3.21 ± 0.49 μmol/l Valorile 

tensionale s-au redus cu aproximativ 15 mmHg pentru 

tensiunea arteriala sistolica si aproximativ 10 mmHg 

pentru tensiunea arteriala diastolica in ambele loturi de 

bolavi. In schimb, in lotul tratat cu nebivolol, nivelele 

circulante ale ADMA nu s-au modificat fata de valorile 

initiale, pe cand in lotul bolnavilor tratati cu metoprolol 

acestea au fost semnificativ mai mari decat la includerea 

in studiu (4.12± 0.3 μmol/l). In ceea ce priveste nivelele 

glicemiei, acestea au cresut in lotul tratat cu metoprolol 

cu aproximativ 20 ± 5 mg/dl comparativ cu lotul tratat 

cu nebivolol 10 ± 2 mg/dl. 

Effects of nebivolol 

compared with metoprolol in 

hypertensive patients with 

diabetes mellitus 

Adriana Toadere 

Spitalul Clinic Judetean Oradea, Universitatea din 

Oradea 

POSTER II 

Introduction: Asymmetric dimetil arginine (ADMA) 

is an endogen inhibitor of nitric oxide synthetase and 

high levels of ADMA contributes to the augmentation 

of endothelial dysfunction.High levels of ADMA were 

described in arterial hypertension, diabetes melli tus, 

dyslipidemia as well as in patients with renal insufficiency. 

There are clinical evidences that suggest high 

levels of ADMA to be an independent risk factor for 

cardiovascular desease and a powerfull predic tor for 

the progression of idney desease.The aim of this study 

was to evaluate the effects of nebivolol com pared 

with metoprolol in hypertensive patients with dia betes 

mellitus. 

Material and method: A number of 80 hyper ten sive 

patients, age between 40-60 years and levels of glycemia 

>120 mg/dl were enrolled in the study. At the inclusion 

were assessed the circulating levels of ADMA by Elisa 

method. The patients were divided in two groups. First 

group received nebivolol 10 mg/day and the second 

group received metoprolol 50 mg/day.The follow up 

period was 6 month in which were recorded monthly 

the values of blood pressure.At the end of follow up 

period the levels of ADMA were re-evaluated. 

Results: Median values of ADMA in the two groups 

were 3.21 ± 0.49 μmol/l. Blood pressure values were redu 

ced with 15 mmHg for the systolic blood pressure 

and with 10 mmHg for diastolic pressure.In group treated 

with nebivolol ADMA levels did not differ from the 

baseline compared with the group treated with meto p- 

rolol in which levels of ADMA were significant higher 

(4.12± 0.3 μmol/l) at the end of follow up period. The 

levels of glycemia in the group treated with meto prolol 

increased from the baseline with 20 ± 5 mg/dl in comparison 

with nebivolol group in which the diffe rence 

from the baseline was higher with only 10 ± 2 mg/dl.

POSTER II 

89. Relaţia dintre strain-ul 

longitudinal al atriului stâng şi 

torsiunea/detorsiunea 

ventriculului stâng. Studiu 

prin ecocardiografie speckletracking 

la subiecţi normali 

B. A. Popescu 1,2 , D. Muraru 2 , C. C. Beladan 2 , 

A. Teodorescu 2 , M. Hirşu 2 , O. Savu 2 , C. Ginghină 1,2 

1 

Universitatea de Medicină şi Farmacie 

“Carol Davila” Bucureşti 

2 


Iliescu”, Bucureşti 

Premise: Atât funcţia normală a ventriculului stâng 

(VS), cât şi cea a atriului stâng (AS) sunt deopotrivă 

impor tante pentru umplerea VS la presiuni normale. 

Stu diile anterioare au subliniat rolul torsiunii (torVS) 

şi detorsiunii VS (detorVS) pentru o sucţiune şi 

umplere diastolică VS eficiente, însă relaţia acestora 

cu parametrii de strain atrial nu a fost încă studiată. 

Obiective: Evaluarea parametrilor de deformare a 

atriu lui stâng - strain (ε) şi strain-rate (Sr) – şi rela ţia 

acestora cu parametrii de tor/detorVS şi cu indicii conven 

ţio nali de funcţie diastolică. 

Metodă: Am înrolat prospectiv 58 de subiecţi normali 

(vârsta medie 36±12, interval 18-73 ani, 17 bărbaţi). 

S-au efectuat examinări ecocardiografice complete. Au 

fost înregistrate secţiuni de ax scurt VS la nivel bazal şi 

apical pentru evaluarea offline a torsiunii şi detorsiunii 

prin ecocardiografie speckle-tracking (STE) cu ajutorul 

unui software dedicat (2D strain, EchoPac). LVtor a 

fost definită ca diferenţa maximă între unghiurile de 

rotaţie la nivel apical şi bazal, normalizată la diametrul 

longitudinal telediastolic al VS. Prin scăderea în fiecare 

moment a ratei de rotaţie apicale şi bazale (de 

sens contrar), au fost măsurate timpul până la velo citatea 

maximă de torsiune (TVMT) şi timpul până la 

velocitatea maximă de detorsiune diastolică (TVMD). 

Parametrii de strain longitudinal al AS au fost evaluaţi 

cu acelaşi software din secţiunea apical 4 camere, 

măsurând valoarea maximă globală de strain AS 

(ε) şi strain rate (SrS, SrE şi SrA) şi timpul de la vâr ful 

undei R (ECG) la fiecare valoare maximă (Tε, TSrS, 

TSrE,TSrA). Intervalele de timp sistolice au fost normalizate 

la intervalul R (ECG) - momentul închiderii valvei 

aortice, iar cele diastolice la durata diastolei. 



Rezultate: Atât parametrii de tor/detor VS, cât şi ε 

and Sr ai AS au fost obţinuţi cu acurateţe la 54 subiecţi 

(93%). Valoarea ε AS maxim a fost 36±11%, iar SrS, 

SrE şi SrA au fost: 1,5±0,4 s-1; -2±0,6 s-1; -1,7±0,5 

s-1. TorVS maximă a fost 2,3±0,7º/cm. ε AS a avut o 

core laţie inversă cu TVMT (p



but their relation to atrial strain parameters has not 

been studied. 

Purpose: To assess atrial strain (ε) and strain-rate (Sr) 

and their relationship with LV tor/untwisting para meters 

and with conventional indices of diastolic function. 

Methods: We studied prospectively 58 normal subjects 

(age 36±12, range 18-73 years, 17 men) who 

under went a comprehensive echocardiogram. LV basal 

and apical short-axis loops were stored for offline 

assess ment of LVtor and untwisting by speckle tra cking 

echo cardiography (STE) with dedicated 2D strain 

soft ware (EchoPac). LVtor was defined as the peak 

diffe rence between rotation angles at the apex and base, 

normalized for LV diastolic longitudinal length. By subtracting 

rotation rates at each time point of both planes, 

time to peak LV torsional velocity (TPTV) and time 

to peak untwisting velocity (TPUV) were measured. 

Longi tudinal LA strain parameters were assessed with 

the same 2D strain software from apical 4 chamber images 

by measuring peak values of average segmental ε 

and Sr (SSr, ESr and ASr) and time intervals from R 

(ECG) wave to each peak (Tε, TSSr, TESr,TASr). Systolic 

intervals were normalized to peak R (ECG)-aortic 

valve closure time and diastolic intervals were corrected 

to diastolic duration. 

Results: LVtor/untwisting parameters and atrial ε and 

Sr were reliably derived in 54 subjects (93%). Peak LA ε 

was 36±11%, while SSr, ESr and ASr were: 1.5±0.4 s-1; 

-2±0.6 s-1; -1.7±0.5 s-1. Peak LVtor was 2.3±0.7º/cm. 

LAε was inversely related to TPTV (p

POSTER II 

91. Prevalenţa factorilor de 

risc cardiovascular la pacienţii 

protezaţi aortic incluşi în 

programul comprehensiv de 

recuperare 

Dana Emilia Velimirovici 1 , Maria Rada 1 , Delia Berceanu 

Văduva 1 , Simona Drăgan 1 , D. Gaiţă 1 , Adriana 

Schnabel 3 , Georgiana Mancaş 1 , I. Gogoaşă 2 , Silvia 

Mancaş 1 

1 

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” 

2 

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară 

a Banatului 

3 

Spitalul Clinic Municipal Timişoara, România 

Scop: stabilirea influenţei programelor de recuperare 

cardiovasculară asupra prevalenţei factorilor de risc 

cardiovascular la pacienţii protezaţi aortic în funcţie de 

etiologia valvulopatiei aortice. 

Material şi metodă: au fost incluşi în studiu 76 pacienţi 

pro tezaţi pentru valvulopatie aortică de etiologie diversă. 

Factorii de risc cardiovascular evaluaţi la inclu dere 

şi la 6 luni postoperator au fost: TA ≥140/90 mmHg, 

IMC ≥30 kg/m 2 , CT ≥200 mg/dl, diabet zaharat tip 

2, condiţia de fumător şi ex fumător. Pacienţilor li s-a 

recomandat respectarea măsurilor de prevenţie secundară, 

inclusiv antrenament fizic sau desfăşurarea de 

acti vităţi fizice zilnice în mod regulat în funcţie de toleranţa 

individuală la efort, precum şi de rezultatele testării 

la efort, insistându-se asupra şedinţelor de mers pe 

jos. Prelucrarea statistică: media± deviaţie standard, % 

lot, testul t nepereche. 

Rezultate: la lotul inclus în studiu se remarcă prevalenţa 

etio logiei degenerative (61,84%) secondată de cea 

reu matismală. Incidenţa sexului masculin a fost de 

63,15%. La loturile randomizate în funcţie de etiologia 

val vulopatiei se remarcă o prevalenţă crescută a celor 

trei factori de risc majori tradiţionali (hipertensiune, 

hiper colesterolemie şi condiţia de fumător), îndeosebi 

la cei cu etiologie degenerativă. Beneficiul măsurilor de 

prevenţie secundară asupra dinamicii evoluţiei factorilor 

de risc cardiovascular cuantificat la 6 luni de la 

includerea în studiu, indică o ameliorare nesemni ficativă 

a prevalenţei hipertensiunii şi obezităţii în rân dul 

pacienţilor randomizaţi comparativ cu valorile post operatorii, 

în schimb prevalenţa hipercoles tero lemiei scade 

de la 28,94% la 18,30% (p



of the three traditional major risk factors (hyper tension, 

hypercholesterolemia and smoking condi tion), 

espe cialy in aortic degenerative lesions. The benefit 

of secondary prevention measures on dinamics of cardio 

vascular risk factors evolution, quantified after 6 

mon ths from study admission, indicate a poor impro vement 

of hypertension and obesity prevalence com pared 

to early post surgery values, on the other han hand 

pre valence of hypercholesterolemia decreased from 

28.94% to 18.30% (p

POSTER II 

93. Valoarea NT-proBNP în 

evaluarea prezenţei disfuncţiei 

de ventricul drept şi a 

severităţii hipertensiunii 

pulmonare la pacienţii cu 

insuficienţă cardiacă 

moderat-severă 

Adriana Gurghean 1 , Bianca Malmare 1 , Ioana Tudor 1 , 

Anca Mihailescu 1 , Luminita Varzaru 1 , Ioana Pop 2 , 

Minerva Muraru 1 , I. Bruckner 1 

1 

Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Colţea, 

Bucureşti, România 

2 


“Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Bucureşti, România 

Obiective: Scopul acestui studiu a fost evaluarea corelaţiilor 

dintre valorile NT-proBNP şi prezenţa disfuncţiei 

de ventricul drept (VD) şi severitatea hipertensiunii 

pul monare (HTP) la pacienţii cu insuficienţă cardiacă 

moderat-severă 

Metodă: Am evaluat un lot de o sută trei pacienţi (pt.) 

cu insuficienţă cardiacă clasa III-IV NYHA (55% bărbaţi, 

vârsta cuprinsă între 25 şi 92 de ani, virsta medie 

65.6 ani) la care s-au dozat valorile NT pro-BNP seric 

si s-a efectuat o evaluare ecocardiografică în care s-au 

urmărit în special parametrii funcţiei VD si ai HTP. 

Analiza statistică a fost efectuată prin utilizarea coeficientului 

de corelaţie Pearson si testul Mann-Whit ney 

U –Statistica versiunea 7. 

Rezultate: Pacienţii au fost împărţiti în două grupuri: 

grupul A cu pacienţii (53.3%pt.) care asociau disfuncţie 

de VD si grupul B cu pacienţi cu funcţie sistolică 

normală VD. (46.7%pt.). Am evaluat funcţia sistolică 

a VD utilizand modul M (TAPSE – valoare normală 

>18 mm) si Imagistica prin Tissue Doppler (unda S inel 

tricuspidian – valoare normală >10 cm/s) si hiper tensiunea 

pulmonară utilizand regurgitarea tricus pi diană 

pentru PAP sistolică si timpul de accelerare în artera 

pulmonară pentru PAP medie. Disfuncţia de VD a fost 

prezentă la 56% pt. din grupul A, 81.4% pt. din grupul 

A prezentau HTP sistolică (PAPs >35 mmHg) si toţi 

pt. din grupul A prezentau valori ale presiunii medii 

pul monare peste normal (PAPm >25 mmHg). In ceea 

ce priveste evaluarea funcţiei VD a existat o corelaţie 

semni ficativă statistic între examinarea în M-mode si 

TDI (p



B with pts. without RV dysfunction (46.7%pts.). We 

evaluated the right ventricular systolic function by using 

M-mode (TAPSE – normal value >18mm) and Tissue 

Doppler Imaging (S annular tricuspid wave – normal 

value >10cm/s) and the pulmonary hypertension by 

using the tricuspid regurgitation for systolic PAH and 

the acceleration time in pulmonary artery for mean 

PAH assessment. RV dysfunction was present in 56% 

pts. from group A, 81.4% pts. from group A had systolic 

pulmonary arterial hypertension (sPAH >35mmHg) 

and all of the pts. from group A had mean pulmonary 

arterial hypertension above normal limit (mPAH >25 

mmHg). Regarding the RV function assessment, there 

was a statistically significant correlation between the 

M-mode and TDI evaluation (p

POSTER II 

Aspects of Tachycardias 

Involving Atrioventricular 

Nodal Pathways 

G. Ivanica, S. Pescariu, C.T. Luca, Eugenia Venescu, 

Al. Gheorghiu, Alina Ivanica, A. Ivanica, 

St. I. Dragulescu 

Timisoara Institute of Cardiovascular Diseases 

Aims of the study: To underline some aspects of multi 

ple atrioventricular nodal pathways related tachy cardias 

(slow-fast, slow-slow, fast-slow) and aspects of 

tachy cardias in which nodal pathways are secondary 

involved. 

Methods: From 1998 to 2008 there were 850 patients 

admitted in Timisoara Institute of Cardiovascular Diseases 

and treated by means of radiofrequency ablation 

for tachycardias involving the presence of multiple 

atrio ventricular nodal pathways: 

- slow-fast atrioventricular nodal reentrant tachycardia 

- 846 patients (99,5%); 

- slow-slow atrioventricular nodal reentrant tachycardia 

- 12 patients (1,4%); 

- fast-slow atrioventricular nodal reentrant tachycardia 

- 9 patients (1,05%); 

- double ventricular response tachycardia - 3 patients 

(0,35%); 

- long cicle-short cicle alternating junctional reciprocating 

tachycardia - 35 patients (4,1%); 

- double tachycardia - 22 patients (2,5%). 

The patients were ablated as follows: 

- slow pathway(s) ablation - 842 patients (99%); 

- fast pathway ablation - 13 patients (1,5%). 

Results: The ablation success rate was 99,5% (846 

patients) and only in 0,5% of the patients treated (4 

cases) the tachycardia relapsed. 

We also, observed the following complications: 

- permanent third-degree atrioventricular block – 1 

case (0,11%); 

- transient second-degree Mobitz I atrio ventri cular 

block – 2 cases (0,23%); 

- cardiac tamponade – 0 cazuri; 

- puncture site haemorrhage – 0 cazuri; 

- postprocedural infective endocarditis – 0 cazuri. 

Conclusion: Tachycardias have multiple features and 

involve complex mechanisms, which necessitate confir 

mation by means of electrophysiological study. Radio 

frequency ablation in tachycardias involving the 



pre sence of multiple atrioventricular nodal pathways 

cure the pacient and has a low rate of periprocedural 

com pli cations. 

95. Aprecierea calităţii vieţii 

prin intermediul 

chestionarului duke activity 

status index la pacienţii 

valvulari aortici operaţi 

Maria Rada 1 , Dana Velimirovici 1,2 , Simona Drăgan 1,2 , 

Adriana Schnabel 3 , M. Berceanu 1 , F. Cobzariu 1 , 

V. Ionescu 1 , Florentina Tecar 2 , Silvia Mancaş 1,2 

1 


2 

Institutul de Boli Cardiovasculare 

3 

Spitalul Clinic Municipal, Timişoara, România 

Scop: stabilirea beneficiilor programelor postoperatorii 

de recuperare cardiovasculară, asupra ameliorării capacităţii 

funcţionale şi implicit a calităţii vieţii la pacienţii 

valvulari aortici operaţi, aceasta fiind în prezent o măsură 

relevantă a eficacităţii oricărui tratament. 

Material şi metodă: pentru aprecierea calităţii vieţii 

s-a utilizat chestionarul Duke Activity Status Index 

(DASI), ce se adresează în general populaţiei adulte cu 

patologie cardiovasculară. Indexul Duke este măsu rat 

pe o scala semicontinuă care permite scoruri posi bile 

între 0 şi 58,2. Scorurile maxime indică o bună funcţiona 

litate fizică, iar un scor de 0 puncte reflectă incapacitatea 

pacientului de a-şi desfăşura activităţile zilnice 

de bază. 

Cei 82 pacienţi eligibili pentru studiu, au fost randomizaţi 

în două grupe:grupa de antrenament (A)-43 

pacienţi şi grupa de control (B)-39 pacienţi. Pacienţii 

ambelor grupe, au completat chestionarele pentru evaluarea 

calităţii vieţii la includere în studiu şi la 3 luni 

(finalul fazei II de recuperare cardiovasculară). 

Rezultate: pentru a realiza o mai bună cuantificare a 

scorurilor acestea au fost grupate astfel: 0-18; 19-26; 27- 

32; 33-42; 43-50; 51-58. Deşi la includere predomină 

pacienţii cu scoruri DASI mici, 24,39% (scor 0-18), la 3 

luni se remarcă o creştere a procentului celor încadraţi 

în scoruri DASI mai înalte, 52,05% (scor 51-58), demons 

trând ameliorarea semnificativă a capacităţii 

func ţio nale la pacienţii protezaţi aortic. După 3 luni



de antrenament fizic pacienţii şi-au îmbunătăţit scorul 

DASI cu 66,78% (de la 27,85 la includere la 46,45 

la finalul fazei II). La pacienţii grupei de control se 

remarcă o îmbunătăţire mai puţin semnificativă a scorului, 

35,65% (de la 25,52 la includere la 34,62 la 3 luni). 

Analizând diferenţiat în funcţie de sex evoluţia scorului 

DUKE cele mai evidente îmbunătăţiri se semnalează 

la grupa de antrenament la pacienţii de sex masculin, 

de la 32,8 la 52,3, (p

POSTER II 

96. Tromboza intracardiaca 

dreapta - cazuri clinice 

integrate 

AG Tase, SM Marinescu, D Blajan, R Mihalache, 

M Mihaila, A Radulescu, G Stanciulescu, 

C Trache, O Tetiu 

Universitatea din Pitesti, Spitalul Judetean de Urgenta 

Arges, Pitesti 

Introducere: In ultimul timp am intalnit in practica 

noastra clinica un numar de cazuri de tromboza cardiaca 

dreapta, la diverse grupe populationale dupa criterii 

de varsta, gen, mediu, in variate contexte clinice, 

cu tromboze asociate in alte teritorii vasculare. 

Metoda: Din cadrul acestui portofoliu, am selectionat 

patru cazuri de tromboza cardiaca dreapta cu evolutie 

accelerata, de diversitate demografica (♀30 ani urban, 

♀55 ani rural, ♂27 ani rural, ♂60 ani rural), cu tablouri 

clinico-biologice nespecifice la care examenul ecocardiografic 

a fost decisiv pentru diagnostic. Au mai 

fost efectuate si alte investigatii imagistice (CT, RMN 

etc.) si biochimice specifice. 

Contextul clinic a fost variat, de la administrarea de 

contraceptive si calatorii lungi cu autocarul, la infectii 

respiratorii recidivante sau sarcom fibroblastic de perete 

toracic. Trombozele au fost prezente si in alte teritorii 

(vena saphena magna, vena cava inferioara, artera 

pulmonara etc.) 

Rezultate: Examenul ecocardiografic s-a efectuat precoce 

si a avut relevanta diagnostica. 

Tratamentul farmacologic antitrombotic maximal a 

fost instituit imediat. Majoritatea pacientilor studiati 

sunt supravietuitori (75%). 

Pacientii selectionati nu au suferit interventie chirurgicala, 

din diverse motive. Cazuistica este relevanta 

pentru succesul terapiei farmacologice. 

Similaritatile, respectiv contrastele observate la aceste 

cazuri constituie lectii clinice traite, utile pentru pacientii 

care vor urma. La Congres vor fi prezentate filmele 

video ecocardiografice. 

Concluzii: Consideram ca, datorita severitatii si trendului 

ascendent al prevalentei acestei patologii, tema 

este de actualitate. De asemenea, dorim ca prin aceasta 

lucrare sa contribuim la optimizarea diagnosticului si 

tratamentului acestei boli. 



Right intracardiac thrombosis 

- integrated clinical cases 

AG Tase, SM Marinescu, D Blajan, R Mihalache, 

M Mihaila, A Radulescu, G Stanciulescu, C Trache, 

O Tetiu 

University of Pitesti, Arges County Emergency Hospital, 

Pitesti 

Intro: In the last time we have met in our clinical practice 

a number of cases with right cardiac thrombosis, in 

diferent populational groups concerning age, gender, 

medium criteria, in various clinical contexts, with associated 

thrombosis in other vascular territories. 

Method: From this portfolio of patients, we selected four 

cases of right cardiac thrombosis with accelerated evolution, 

with demographic diversity (♀30 years urban, 

♀55 years rural, ♂27 years rural, ♂60 years rural), with 

non-specific clinical and biological patterns in which 

the echocardiographic examination was decisive for 

the diagnosis. There were also performed other imaging 

(CT, MRI, etc.) and specific biochemistry investigations. 

The clinical context was various, ranging from contraceptives 

administration and long bus trips, to iterative 

respiratory infections, or thoracic wall fibroblastic 

sarcoma. The thrombosis were also detected in other 

terri tories (vena saphena magna, inferior vena cava, 

pul monary artery, etc.) 

Results: Echocardiographic examination was performed 

early and proved diagnostic relevance. 

The maximal antithrombotic pharmacological treatment 

was initiated immediately. 

The main part of the patients studied are survivors 

(75%). 

The selected patients did not undergo surgery, from 

various reasons. 

The case portfolio is relevant for the success of the 

pharma cological therapy. 

The similarities and contrasts, respectively, observed 

in these cases, are living clinical lessons, useful for the 

ongoing patients. 

In the Congress will be presented the video echocardiographic 

movies. 

Conclusions: We consider that, because of severity and 

ascending trend of this pathology prevalence, this issue 

is actual. By this paper, we also intend to contribute in 

optimizing diagnosis and treatment of this disease.



97. Preventia primara la 

subiectul asimptomatic cu risc 

inalt - Euroaspire III Romania 

follow-up 

Avram C 1 , Craciun L 2 , Iurciuc S 2 , Avram CA 2 , 

Sarau CA 2 , Iurciuc M 2 , Gaita D 2 

1 

Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de 

Educaţie Fizică şi Sport 

2 

Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara, UMF V. 

Babes Timisoara 

Premise stiintifice: Numeroase studii ştiinţifice, pornind 

de la studii observaţionale şi trialuri controlate rando 

mizate susţin eficienţa intervenţiilor de schimbare a 

stilului de viaţă (fumatul, dieta şi exerciţii fizice), tratamentului 

hipertensiunii arteriale, hiperlipidemiei şi 

diabetului zaharat, precum şi utilizarea selectivă a terapiei 

medicamentoase profilactice (aspirina, beta blocante, 

IECA, agenţi hipolipemianţi şi anticoagulante). Toate 

aceste măsuri pot reduce morbiditatea şi mortalitatea la 

cei cu boli coronariene şi de asemenea pot reduce riscul 

dezvoltării acestei afecţiuni. 

Obiective: Obiectivul principal al acestui studiu este 

acela de a creste standardul preventiei cardiovasculare 

prin intensificarea interventiilor de schimbare a stilului 

de viata, controlul adecvat al factorilor de risc si optimizarea 

tratamentului profilactic pentru a reduce riscul 

de aparitie a bolilor cardiovasculare la subiectii cu risc 

inalt. Un alt obiectiv al protocolului acestui studiu este 

acela de a evalua eficienta tratamentului pacientilor din 

EuroAspire III prin optimizarea medicatiei conform 

ghidurilor actuale. 

Material si metoda: Pacientii au fost inclusi in studiu 

ince pand cu noiembrie 2007 fiind evaluati initial in 

cadrul studiului EUROASPIRE III Romania. Crite riile 

de includere in studiu au coincis cu cele din stu diul 

EUROASPIRE III Romania, lotul de pacienti asimptomatici 

cu risc crescut: barbati si femei sub 80 ani, nediag 

nosticati cu boala coronariana sau alte afectiuni 

atero sclerotice, care in momentul includerii in studiu 

erau sub medicatie antihipertensiva si/sau medicatie 

hipo lipemianta si/sau terapie antidiabetica (medicatie 

antidiabetica sau doar dieta), cuprinsi in intervalul de 

timp de 6 luni - 3 ani de la momentul initierii terapiei. 

Pacientii au fost evaluati la includerea in studiu, 

urmand sa fie reevaluati periodic la interval de 6 luni 

din punct de vedere clinic si biologic la nivelul cabinetelor 

de medicina de familie si medicina interna de 

POSTER II 

ambulator (6 centre medicale). Recomandarile in ceea 

ce priveste schimbarea stilului de viata, modificarea 

facto rilor de risc si prescrierea medicatiei au fost facute 

in colaborare cu specialistul cardiolog, nefrolog si diabetolog 

conform ghidului European de preventie a 

bolilor cardiovasculare (2007). 

Rezultate si concluzii: Din numarul total de pacientii 

eligibili (503 pacienti) doar 345 pacienti au putut fi 

inclusi in EUROASPIRE III Romania Follow-Up (rata 

de raspuns – 68 %) datorita compliantei scazute a pacienti 

lor cu risc crescut la masurile de preventie primara a 

bolii coronariene. Analiza finala, preconizata in iulie 

2009 ne va arata in ce masura tratamentul optim al 

fac to rilor de risc si recomandarile de schimbare a stilului 

de viata reduc mortalitatea şi morbiditatea cardiovas 

culara la subiecţii cu risc înalt. 

Primary prevention in high 

risk asimtomatic patients - 

Euroaspire III Romania 

follow-up 

Avram C 1 , Craciun L 2 , Iurciuc S 2 , Avram A 2 , 

Sarau CA 2 , Iurciuc M 2 , Gaita D 2 

1 

University of West Timişoara, Romania 

2 

Victor Babeş University of Medicine and Pharmacy 

Timişoara, Romania 

Introduction: Many scientific studies shows demonstrated 

the efficiency of lifestyle changing interventions 

(smoking, diet and physical activity), treatment of 

arterial hypertension, hyperlipemia and diabetes 

melli tus and also using prophylactic therapy (aspirin, 

beta-blockers, ACEI, hypolipemiant agents and anti coagulants). 

All of these measures can reduce the morbidity 

and mortality in patients with coronary heart diseases 

and also can prevent development of athero sclerotic 

disease. 

Objectives: The main objective of this study is to raise 

the standard of preventive cardiology through lifestyle 

intervention, good control of other risk factors and 

optimal use of prophylactic drug therapies in order to 

reduce the risk of developing cardiovascular disease 

in high risk individuals. One key point in the followup 

protocol is to asses the efficiency of treatment in 

EuroAspire III patients through optimizing the medi-

POSTER II 

cation according to current guidelines, so that every 

patient receives the appropriate cardiovascular pre ventive 

treatment. 

Material and methods: Patients were included in the 

study started with November 2007 after they were 

eva luated at baseline in EUROASPIRE III Romania. 

Inclusion criteria were the same as in the EUROASPIRE 

III Romania - high risk asymptomatic patients: men 

and women under 80 years old without coronary heart 

disease or other atherosclerotic disease treated with 

anti hypertensive and/or hypolipemiant and/or antidia 

betic drugs at inclusion and between 6 months to 3 

years from the initiation of therapy. 

The patients were evaluated at baseline and they were 

clinically and biologically reevaluated at every 6 months 

by the investigators (6 medical centres). Changing lifestyle 

intervention, management of risk factors and 

drugs recommendations were made in collaboration 

with specialist doctors (cardiologist, diabetologist and 

nephro logists) according to European prevention of 

cardio vascular diseases guideline (2007). 

Results and conclusions: From 503 eligible patients, 

just 345 patients could be included in EUROASPIRE 

III Romania Follow-Up (response rate of 68 percent) 

because of low rate compliance at primary prevention 

mea sures in high risk asymptomatic patients. 

The final results expected in July 2009 will show us 

the efficiency of cardiovascular risk factors treatment 

and recommendations of life style changing in reducing 

cardio vascular mortality and morbidity in high risk 

asymptomatic patients. 

98. Eficienţa monitorizării 

holter la pacienţii diabetici 

versus nondiabetici cu infarct 

miocardic acut 

Sorina Magheru, Alina Iacobescu, F. Maghiar, M. 

Popescu 

Universitatea din Oradea 

Introducere: Durerea precordială este principalul simptom 

al bolii ischemice coronariene după care se evaluează 

tipul şi eficacitatea tratamentului. Studiile populaţionale 

au arătat că între 20-60% dintre infarctele de miocard 

acute nonfatale nu sunt recunoscute de pacient, fiind 



descoperite numai la înregistrările electrocardiografice 

ulterioare sau decelate postmortem. 

Material şi metodă: Monitorizarea Holter s-a efectuat 

la 116 pacienţi diabetici şi la 98 pacienţi nondiabetici. 

Rezultate: În studiul nostru, în timpul monitorizării 

Holter, alungirea intervalului QTc s-a găsit la 29 pacienţi 

diabetici (14,3%) faţă de 3 nondiabetici (1,5%) (p0,05). 

La pacienţii diabetici s-au întâlnit mai multe cazuri de 

fibrilaţie atrială şi TV nesusţinută. Ischemia silenţioasă 

detectată prin înregistrări Holter a fost semnificativ mai 

frecventă la pacienţii diabetici fiind prezentă la 35,6% 

faţă de nondiabetici la care a fost prezenţă în proporţie 

de 28,4% (p



valorile TA şi activitatea AC din hematii la pacienţii cu 

terapie orală. 

Rezultate: La grupul 1 clonidina scade activitatea 

tota lă a AC din hematii cu 26% din care AC I scade 

cu 66%, iar activitatea AC II cu 14%; valorile TA au 

scăzut de la 200±15 mmHg la 140±10 mmHg. La 

grupul 2 pretratamentul cu indometacin reduce efectul 

inhibitor al clonidinei asupra AC I. Activitatea totală 

a AC din hematii scade cu 18% din care AC I scade 

cu 42%, iar AC II cu 8%. Efectul hipotensor este redus 

cu 30%, valorile TA scăzând de la 200 ±10 mmHg la 

160 ±5 mmHg. Rezultatele nostre arată că clonidina 

scade predominant activitatea AC I şi mai puţin a AC 

II. Scăderea activităţii AC I se produce concomitent cu 

scăderea valorilor TA la toţi pacienţii luaţi în studiu. 

Scăderea în paralel a valorilor TA şi a activităţii AC I 

sugerează o posibilă implicare a a acestei enzime în 

mecanismul de acţiune a clonidinei. 

Concluzii: Clonidina, prazosinul, rezerpina şi hidralazina 

scad activitatea AC I şi valorile TA, dar ultimele 

două cresc concomitent activitatea AC II. Se observă, din 

studiile de mai sus, că scăderea valorilor TA se produce 

în paralel cu scăderea activităţii AC I. Această corelaţie 

sugerează posibila implicare a AC I în mecanismul de 

acţiune a acestor droguri. 

100. Pericardita asociată 

sclerodermiei studiu 

retrospectiv pe 10 ani 

F. Maghiar, Alina Iacobescu, Sorina Magheru, M. 

Popescu 


Introducere: Prezentă clinic la aproximativ 10% din 

pacienţii cu sclerodermie, pericardita este depistată la 

autopsie la până la 50% din cazuri. 

Are ca mecanism acumularea de celule inflamatorii şi 

formarea în exces a colagenului care duce la îngroşarea 

pericardului şi formarea de aderenţe. Rareori apare un 

revărsat pericardic important. 

Material şi metodă: Pe parcursul celor 10 ani am identificat 

15 pacienţi care au prezentat semne clinice de 

peri cardită asociate afecţiunii de bază: sclerodermia. 

Toţi aceşti pacienţi au fost femei, iar vârsta medie a fost 

de 52.3 ani. 

POSTER II 

Rezultate: Pacientele, cunoscute cu sclerodermie s-au 

prezentat la medic pentru dispnee inspiratorie la eforturi 

moderate şi tabloul insuficienţei cardiace drep te. 

S-a ridicat problema diagnosticului diferenţial cu hiperten 

siunea pulmonară, prezentă deseori la pacienţii 

cu sclerodermie, dar ecografia cardiacă a tranşat diagnosticul. 

Astfel ecocardiografic 8 paciente au prezentat hiper - 

tensiune pulmonară uşoară, iar 6 au prezentat hipertensiune 

pulmonară moderată. Toate pacientele au prezentat 

lichid pericardic, între 300-500 ml. 

Pacientele au beneficiat de tratament imunosupresor 

şi au fost supravegheate medical până la remiterea lichidului. 

În următorul an, 8 paciente au prezentat din nou 

simptomatologia clinică de pericardită, confirmată prin 

prezenţa lichidului pericardic, iar alte 6 paciente au 

dezvoltat pericardită constrictivă, diagnosticată ecocardio 

grafic şi radiologic. Aceste 6 paciente au decedat 

într-un an de la diagnosticul pericarditei constrictive. 

În următorii 5 ani, alte 4 paciente au prezentat 

pericardită constrictivă, 3 decedând în anul următor, 

iar a patra la 2 ani de la diagnosticul de pericardită constrictivă. 

Nici unul dintre decese nu s-a datorat leziunilor pericardice, 

ce condiţiilor asociate în contextul afecţiunii 

autoimune. 

Concluzii: Pericardita în sclerodermie a apărut la pacienţii 

urmăriţi de noi, în fazele evoluate ale afecţiunii 

şi adeseori apariţia pericarditei constrictive prevesteşte 

exitusul, având valoarea prognostică negativă. 

101. Sindromul de efuzie 

pericardică în tuberculoza 

pulmonară 

F. Maghiar, Sorina Magheru, Alina Iacobescu, 

M. Popescu 


Introducere: Un loc aparte în cadrul pericarditelor bacteriene 

îl ocupă pericardita tuberculoasă. Deşi în ţările 

dezvoltate incidenţa pericarditei tuberculoase este în 

scădere, reprezentând 0-8% din totalul pericarditelor, 

la noi în ţară pericardita tuberculoasă cunoaşte o recrudescenţă.

POSTER II 



Material şi metodă: În studiul realizat de noi am diagnosticat 

470 pacienţi cu pericardită tuberculoasă. Dintre 

aceştia, 290 (61.70%) au fost bărbaţi şi 180 (38.30%) au 

fost femei. Vârsta medie a fost de 52, 8 ani (între 31 şi 

69 de ani). Durata medie de spitalizare a fost de 19 de 

zile. 

Rezultate: La examenul ecocardiografic 329 (70%) 

dintre pacienţi prezentau revărsat pericardic în cantitate 

medie/mare iar 141 (30%) dintre pacienţi pre zentau 

deja semne de pericardită constrictivă. Toţi pacien 

ţii au primit tratament simptomatic antialgic, 123 

(26.17%) pacienţi necesitând tratament cu opiace. Toţi 

pa cienţii au primit tratament antiinflamator, din tre 

care 131 (27.87%) pacienţi, toţi cu pericardită constrictivă, 

au primit corticoterapie pentru controlul simptoma 

to logiei. Toţi pacienţii au urmat schema standard de 

tera pie antituberculoasă. 

Dintre cei 329 de pacienţi cu revărsat pericardic în 

momentul diagnosticării 129 (39,21%) au dezvol tat pericardită 

constrictivă în următorul an de dispen sarizare. 

Alţi 20 (6,08%) de pacienţi au fost diagnosticaţi cu 

peri cardită constrictivă la un an până la trei ani de 

la reactivarea procesului tuberculos. Dintre cei 290 

(61,70%) de pacienţi cu pericardită constrictivă în momentul 

diagnosticării sau la care aceasta s-a dezvoltat 

pe parcursul perioadei de urmărire 115 (39.65%) au 

fost supuşi pericardectomiei, obţinându-se ameliorarea 

semnelor de congestie venoasă sistemică. 

Concluzii: Diagnosticul de pericardită TBC s-a stabilit 

în contextul clinic de impregnare bacilară, alături de 

diag nosticul pozitiv de pericardită. Complicaţia cea 

mai frecventă a pericarditei tuberculoase, în statistica 

noas tră, a fost pericardita constrictivă. Studiul nostru 

a dovedit că asocierea corticoterapiei la medicaţia specifică 

tuberculostatică nu duce la scăderea incidenţei 

compli caţiilor. În cazul pericarditei constrictive consecutivă 

pericarditei tuberculoase, lucrarea de faţă a 

arătat că, cu cât este mai scurt timpul de la debutul 

simpto matologiei până la pericardectomie, cu atât mai 

bune sunt rezultatele.


HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII | 

ARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES 

102. Corelatiile dintre 

explorarea ecografica a circulatiei 

cerebrale extracraniene si 

evenimentele cardiovasculare 

la pacienţii hipertensivi cu sau 

fara sindrom metabolic 

Adrian Gavrila l , Ruxandra Jurcut 2 , Rodica Musetescu 3 , 

Cristian Searpe 1 , Vaieriu Sbârceal 1 , Carmen Ginghina 2 

1 

Spitalul Universitar C.F. Craiova 

2 

Institutul de Boli Cardiovasculare Bucureşti 

3 


IR mai mare (0.75 +/- 0.11 vs 0.58 +/- 0.12, p=0.03) si cu 

RVSM mai inalt (2.53 +/- 0.13 vs 1.22 +/- 0.2, p=0,01). 

In acelasi grup, AIT a fost semnificativ mai frecvent la 

pacienţii cu VTD mai crescută (27.3 +/- 2,8 cm/s vs 

18.2 +/- 2.1 cm/s, p=0.03). AIC a fost asociat semnificativ 

cu RVSM mai mare (2.51 +/- 0.18 vs 1.12+/-0.22, 

p=0.01). 

Concluzii: Grosimea mai mare a stratului IM si nivelul 

mai ridicat al VTD si al RVSM par sa aibă o predictibilitate 

buna asupra unui prognostic mai sever pe termen 

mediu (un an) in ceea ce priveşte evenimentele cardio 

vasculare la pacienţii hipertensivi, mai ales la cei cu 

SM. Mai mult, IR crescut are o valoare prognostica mai 

puternica pe termen mediu pentru incidenţa sindroamelor 

coronariene acute fara supradenivelare de segment 

ST, la pacienţii hipertensivi cu SM. 

Rezumat: Scopul studiului a fost de a analiza felul in 

care parametrii ecografici ai arterelor carotide se corelează 

cu prognosticul pacienţilor hipertensivi cu sau 

fara sindrom metabolic (SM). 

Material si metode: 30 pacienţi hipertensivi (vârsta medie 

- 38.2 +/- 7.6 ani, 33,3% bărbaţi) -grupul 1, iar 30 

pa cienţi hipertensivi cu SM, cu caracteristici similare 

in ceea ce priveşte distribuţia pe sexe si vârsta (vârsta 

medie = 39.8+/- 7.3 ani 56.6% bărbaţi) — grupul 2. Parametrii 

de ecografie vasculara evaluaţi au fost: grosimea 

stratului intima-medie (IM) in arterele carotide comune 

(ACC), velocitatea telediastolica (VTD) in arterele carotide 

interne (ACI), indicele de rezistenta (IR) in ACI, 

raportul dintre velocitatile sistolice maxime (RVSM) in 

ACI si ACC. Toti pacientii au fost urmăriţi timp de un an 

cu scopul de a depista următoarele complicatii: angina 

instabila (AI), infarct miocardic fara supradenivelare 

de segment ST (IMFSD), accident ischemic cerebral 

tran zitor (AIT), accident ischemic cerebral constituit 

(AIC). 

Rezultate: In grupul 1, AI a fost semnificativ asociata 

cu VTD mai mare (28.2+/- 2.7 cm/s vs 16.1 +/-1.7 cm/ 

s, p=0,02). In acelaşi grup, AIT a fost prezent intr-o 

proporţie semnificativ mai mare la pacienţii cu o grosime 

mai mare de IM (1 +/- 0.3 mm vs 0.4 +/- 0.2 mm, 

p=0.01). In grupul 2, AI a fost semnificativ asociata cu 

IR mai crescut (0.74 +/- 0.09 vs 0.59 +/- 0.11, p=0.04). 

IMFSD a fost semnificativ mai frecvent la pacienţii cu 

Linking ultrasound assessment 

of the extracranial cerebral 

circulation to the 

cardiovascular events in 

hypertensive patients with or 

without metabolic syndrome 

Adrian Gavrila l , Ruxandra Jurcut 2 , Rodica Musetescu 3 , 

Cristian Searpe 1 , Vaieriu Sbârceal 1 , Carmen Ginghina 2 

1 

University Hospital C.F. , Craiova, Romania 

2 

Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest, Romania 

3 

Cardiology Center, Craiova, Romania 

The aim of the study was to estimate how the ultrasound 

para meters of the carotid arteries correlate with prognostic 

of hypertensive patients with or without metabolic 

syndrome (MS). 

Material and methods: 30 hyper ten sive patients (pts) 

(mean age= 58.2+/-7.6 years, 53.3% males) -group 1- 

and 30 hypertensive pts with MS, matched for age and 

sex (mean age=59.8+/-7.3 years, 56.6% males) -group 

2. Vascular ultrasound para meters performed were:

HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII 


thick ness of intima-media layer (IML) in common 

caro tid arteries (CCA), end diastolic velocity (EDV) 

in internal carotid arteries (ICA), resistance index(RI) 

in ICA, peak systolic velocity ratio(PSVR) in ICA and 

CCA. All pts were evaluated during one year in order 

to detect the following complications: unstable angina 

(UA), non-ST-segment-eievation myocardial infarction 

(NSTEMI), transient ischemic stroke(TIS) ischemic 

stroke(IS). 

Results: In group 1, UA was significantly associate with 

higher EDV(28.2+/-2.7 cm/s vs 16.1+/-l,7 cm/s, p=0.02). 

In the same group TIS was found in a significantly higher 

proportion at pts with greater thickness of IML(l+/- 

0.3mm vs 0.4+/-0.2mm, p=0.01). In group 2, UA was 

significantly associated with a greater RI (0.74+/-0.09 

vs 0.59+/-0.11, p=0,04). NSTEMI was significantly 

more frequent at pts with greater RI (0.75+/-0.11 vs 

0.58+/-0.12, p=0,03) and with higher PSVR (2.53+/- 

0.13 vs 1.22+/-0.2, p=0.01). In the same group TIS 

was found in a significantly higher proportion at pts 

with a higher EDV (27.3+/-2.8cm/s vs 18.2+/-2.1cm/s 

p=0.03), IS was significantly associated with a greater 

PSVR (2.51+/-0.18 vs 1.12+/-022, p=0,01) 

Conclusions: Greater thickness of IML and higher level 

of EDV and of PSVR seem to predict a worse mid term 

outcome (one year) concerning cardiovascular events 

at hypertensive pts, especially with MS. 

Moreover, higher RI appears to have mote powerful 

mid term prognostic value for incidence of acute coro 

nary syndromes without ST-segment elevation at 

hy per tensive pts with MS. 

103. Rolul stresului oxidativ 

in dezvoltarea complicatiilor 

cardiace la bolnavii 

hipertensivi 

Campeanu A 1 , Bolohan M., Olinescu R., Dusceac D., 

Nanea T. 

Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila 

Bucuresti, Spitalul Clinic Caritas 

Introducere: Date recente sugereaza ca stresul oxidativ 

(SO) este implicat in disfunctia endoteliala, formarea 

si activarea placii aterosclerotice si poate contribui la 

dezvoltarea complicatiilor la pacientii cu hipertensiune 



esentiala (HT). Este inca in discutie implicarea SO in 

dez voltarea diferitelor tipuri de complicatii cardiace la 

pacienti hipertensivi. 

Scop: Evaluarea statusului plasmatic oxidant si antioxidant 

la pacienti (pts) cu HT cu sau fara complicatii cardiace. 

Metoda: La 229 pts (varsta 62.76±7.68 ani) cu HT, 77 

pts fara complicatii (HT-C), 50 pts cu hipertrofie ven - 

triculara stanga (HVS+) evaluati ECG sau ecocar dio grafic, 

50 pts cu boala cardiaca ischemica stabila (CAD+) 

si 52 pts cu insuficienta cardica cronica (ICC+) si la 

35 subiecti sanatosi (varsta 59.05±11.44 ani) (grupul 

C), ce nu primeau antioxidanti sau beta blo can te, s-au 

recol tat probe de sange pentru deter mi na rea coles terolu 

lui(mg/dl), prooxidantii plasma tici (lipid pero xi daza 

– LPx(μmol/l), indexul de activare a leu co ci telor PMN 

– LAI) si antioxidantii (grupari tiol – SH (μmol/l), capaci 

tatea antioxidanta totala – AO(UI), si ceru lo plas mina 

- CP(μmol/l)). 

Ana liza sta tistica s-a realizat folosind testul student-t. 

Rezultate: Valorile parametrilor SO plasmatic sunt prezentate 

in tabel: 

Grup C HT-C HVS+ CAD+ ICC+ 

LPx 

2,41 ± 4,42 ± 5,20 ± 5,03 ± 5,0 ± 

0,35 1,37* 1,29*/** 1,43*/** 1,33*/** 

LAI 

26,21 ± 39,67 ± 40,52 ± 45,40 ± 47,70 ± 

3,16 8,06* 5,85* 9,44*/** 9,97*/** 

AO 

22,74 ± 16,47 ± 15,18 ± 14,97 ± 14,75 ± 

1,99 2,31* 1,90*/** 2,37*/** 2,28*/** 

SH 

416,6 ± 354,15 ± 346,88 ± 334,68 ± 329,55 ± 

14,38 54,34* 49,61* 57,93*/** 57,93*/** 

CP 

116,2 ± 127,98 ± 136,9 ± 140,97 ± 153 ± 

10,21 30,23* 28,21*/** 41*/** 41,18*/** 

Colesterol 

216.3 ± 230.4 ± 224 ± 241.2 ± 225.2 ± 

33.1 40.9 43.5 71.9 36.7 

*p



The role of oxidative stress 

in development of cardiac 

complications in patients with 

essential hypertension 

Campeanu A., Bolohan M., Olinescu R., Dusceac D., 

Nanea T. 

Carol Davila University of Medicine, Bucharest, 

Caritas Hospital 

Background: New evidences suggest that oxidative 

stress (OS) is involved in endothelial dysfunction, athe - 

ro sclerotic plaque formation and activation and may 

contribute to the development of cardiovascular com - 

pli c a tions in essential hypertension (EH). The impli catio 

ns of OS in development of different types of cardiac 

complications in patients with EH are still under debate. 

The aim was to evaluate plasma prooxidant and antioxidant 

parameters in patients (pts) with EH with or 

with out different cardiac complications. 

Methods: In 229 pts (age 62.76±7.68 years) with EH, 77 

pts without complications (HT-C group), 50 pts with 

left ventricular hypertrophy (LVH+ group) evaluated 

by ECG or echocardiographical criteria, 50 pts with 

stable coronary artery disease (CAD+ group), and 52 

pts with chronic heart failure (CHF+ group) and in 

35 heal thy subjects (age 59.05±11.44 years) (C group) 

with out antioxidants or beta blockers agents blood 

sam ples were drawn to determine cholesterol (mg/ 

dl), plas ma prooxidants (lipid peroxides -LPx(μmol/ 

l), poly morphonucleare leukocytes activation index- 

LAI)) and antioxidants (thiol compounds-SH(μmol/l), 

total anti oxidants capacity-AO(UI) and ceruloplasmin 

-CP(μmol/l)) levels. Statistical analysis- student t test. 

Results: The values of plasma OS parameters are presen 

ted in table: 

Group C HT-C LVH+ CAD+ CHF+ 

LPx 

2,41 ± 4,42 ± 5,20 ± 5,03 ± 5,0 ± 

0,35 1,37* 1,29*/** 1,43*/** 1,33*/** 

LAI 

26,21 ± 39,67 ± 40,52 ± 45,40 ± 47,70 ± 

3,16 8,06* 5,85* 9,44*/** 9,97*/** 

AO 

22,74 ± 16,47 ± 15,18 ± 14,97 ± 14,75 ± 

1,99 2,31* 1,90*/** 2,37*/** 2,28*/** 

SH 

416,6 ± 354,15 ± 346,88 ± 334,68 ± 329,55 ± 

14,38 54,34* 49,61* 57,93*/** 57,93*/** 

CP 

116,2 ± 127,98 ± 136,9 ± 140,97 ± 153 ± 

10,21 30,23* 28,21*/** 41*/** 41,18*/** 

Cholesterol 

216.3 ± 230.4 ± 224 ± 241.2 ± 225.2 ± 

33.1 40.9 43.5 71.9 36.7 

*p12 mm dilatare AS: indexul de 

volu m AS >20 ml/m 2 , aspectul fluxului Doppler transmi 

tral: velocităţile E, A, eco tissue Doppler folosind inelul 

mitral lateral: Sm, Em, Am; raportul E/Em (marker 

de creştere a presiunii de umplere); PHiRes: criterii de 

prezenţă a PAT: durata undei P (SAPWD) > 140ms, 

ră dă cina medie patratică (RMS40) >3,5 μV, integrala 

undei P >800μV, folosind filtre de 250-400 MHz, zgomot 

de fond



Rezultate: 1. Modificări ale parametrilor Tissue Doppler: 

HVS(+): Sm 800μV, filters 

250-400 MHz, noise level





nii şi detorsiunii la umplerea VS precoce şi la fenomenul 

de sucţiune diastolică a fost demonstrată, însă acest 

lucru nu a fost studiat la pacienţii cu SA. 

Obiectiv: Evaluarea detorsiunii VS şi a relaţiei acesteia 

cu parametrii de funcţie diastolică şi presiunile de 

umplere VS la pacienţi cu SA strânsă şi FEVS păstrată, 

comparativ cu subiecţi normali. 

Metodă: Am studiat 28 de pacienţi consecutivi cu SA 

strânsă (65±8 ani, 21 bărbaţi), FEVS păstrată (63±7%), 

fără leziuni coronariene semnificative şi 30 de subiecţi 

normali (43±10 ani, 6 bărbaţi). Tuturor subiecţilor li s- 

a efectuat o examinare ecocardiografică completă care 

a inclus şi măsurarea prin Doppler tisular a unor parametrii 

de funcţie diastolică (E’ a fost calculată ca media 

valorilor E’ măsurate la nivel septal şi lateral din fereastră 

apical patru camere). Pentru cuantificarea rotaţiei şi 

torsiunii VS prin ecocardiografie speckle tracking au fost 

înregistrate din incidenţă parasternal ax scurt secţiuni 

la nivelul bazei şi apexului VS, imaginile fiind ulterior 

analizate off-line cu ajutorul unui software dedicat 

(2D strain, EchoPac). Detorsiunea a fost evaluată prin 

măsurarea ratei maxime de rotaţie diastolică apicală 

şi a ratei maxime de detorsiune (calculată ca diferenţa 

dintre ratele maxime de rotaţie diastolică apicală şi bazală 

pe curba de velocităţi de torsiune). Au fost de asemenea 

măsurate intervalele de timp de la vârful undei 

R (ECG) la momentul atingerii acestor velocităţi maxime, 

intervalele de timp fiind apoi corectate la intervalul 

RR. 

Rezultate: A existat o diferenţă de vârstă între lotul de 

pacienţi cu SA şi lotul control (p0,50). Nu au existat diferenţe 

semni ficative între cele două loturi în ceea ce priveşte 

raportul E/A (p=0,70) şi E/Vp (p=0,20). Pacienţii cu 

SA au avut volume atriale stângi mai mari (p=0,036) şi 

raport E/E’ semnificativ mai mare faţă de lotul control 

(p0,10). 

Rata maximă de rotaţie diastolică apicală şi timpul 

până la atingerea acesteia au fost semnificativ crescute 

în lotul pacienţilor cu SA (p=0,007; p=0,005). În cadrul 

pacienţilor cu SA timpul până la atingerea ratei maxime 

de rotaţie diastolică apicală şi timpul până la atingerea 

detorsiunii maxime s-au corelat semnificativ cu 

E/E’ (r=0,43; p=0,03 şi respectiv r=0,40; p=0,04). 

Concluzii: La pacienţii cu SA strânsă şi FEVS păstrată 

rotaţia apicală diastolică este întârziată şi corelată semni 

ficativ cu presiunile de umplere VS. Parametrii de 

detorsiune s-au corelat de asemenea cu presiunile de 

umplere VS. Aceste rezultate subliniază rolul rotaţiei 

diasto lice apicale şi al detorsiunii în umplerea VS la 

pacienţii cu SA strânsă şi FEVS păstrată. 

The relationship between left 

ventricular untwisting and parameters 

of diastolic function 

and filling pressures in patients 

with aortic stenosis 

A. Teodorescu 1 , B. A. Popescu 1,2 , C. C. Beladan 1 , 

D. Muraru 1 , D. Deleanu 1 , F. Antonini-Canterin 3 , 

G. L. Nicolosi 3 , C. Ginghina 1,2 

1 

Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest, 

Romania 

2 


Romania 

3 

A.R.C., A.O. Santa Maria degli Angeli, Pordenone, 

Italy 

Background: In patients (pts) with severe aortic 

stenosis (AS) and normal left ventricular ejection fraction 

(LVEF) diastolic dysfunction is frequently found. 

The contribution of LV torsion and untwisting to LV 

suction and early diastolic filling was previously demonstrated, 

but this was not yet studied in pts with AS. 

Purpose: To assess LV untwisting and its relationship 

with parameters of diastolic function and filling pressures 

in pts with AS and preserved LVEF, compared to 

normal subjects. 

Methods: We studied 28 consecutive pts with severe 

AS (65±8 yrs, 21 men), preserved LVEF (63±7%) and 

without significant coronary artery disease and 30 

normal subjects (43±10 yrs, 6 men). A comprehensive 

echocardiogram was performed in all, including TDIderived 

parameters of LV diastolic function (E’ was 

calculated as the average of E’ values measured at the 

septal and lateral sites, apical 4-chamber view). The 

parasternal basal and apical short-axis planes were 

recorded to quantify basal and apical LV rotation and 

LV torsion by speckle tracking echocardiography using 

dedicated software (2D strain, EchoPac). Untwisting 

was assessed by measuring peak apical diastolic rota-



tion rate and peak untwisting rate (calculated as the net 

diffe rence between peak diastolic apical and basal rotation 

rates on the torsional velocity curve). Time intervals 

from peak R wave (ECG) to each of them were measured 

and normalized to the RR interval. 

Results: Pts with AS were older than normal subjects 

(p0.50 for all). 

There were no significant differences between groups 

regarding E/A (p=0.70) and E/Vp ratios (p=0.20). Pts 

with AS had higher left atrial volumes (p=0.036) and 

E/E’ ratios (p0.10). Peak apical diastolic rotation rate and time 

to peak apical diastolic rotation rate were increased in 

pts vs normals (p=0.007; p=0.005). In pts with AS time 

to peak apical diastolic rotation rate and time to peak 

untwisting rate had significant correlations with E/E’ 

(r=0.43; p=0.03 and r=0.40; p=0.04 respectively). 

Conclusions: In pts with severe AS and preserved LVEF 

apical diastolic rotation was delayed and significantly 

related to LV filling pressures. Untwisting parameters 

were also related to LV filling pressures. These findings 

support the role of apical diastolic rotation and of 

LV untwisting in LV filling in pts with severe AS and 

normal LVEF. 



106. Utilitatea scintigrafiei 

miocardice si a 

ecocardiografiei in 

diagnosticul precoce al 

cardiomiopatiei diabetice 

incipiente la pacientii cu diabet 

zaharat tip 2 

R. Artenie 1 , Anca Artenie 2 , Simona Ionescu 1 , 

G. Ungureanu 2 

1 

Spitalul Clinic de Urgenţe “Sf. Spiridon” Iaşi-Clinica a 

III-a Medicală-cardiologica 

2 

Spitalul Clinic „Dr. C.I.Parhon” Iaşi-Clinica a IV-a 

Medicală 

Cardiomiopatia diabetica este una dintre cele mai frecvente 

complicatii ale diabetului zaharat (DZ) a carei 

incidenta depinde de durata si severitatea DZ. Lucrarea 

a avut ca scop evaluarea funcţiei sistolice şi diastolice 

ven triculare stângi (VS) la pacienţii cu diabet zaharat 

tip 2 (DZ) în corelaţie cu tipul de tratament al DZ, 

utili zind ecografia cardiacă transtoracică si scintigrafia 

miocardica. 

Material şi metodă: Studiul s-a efectuat pe 42 de pacienţi 

diabetici tip 2: Lot A-20 pacienti insulinonecesitanti si 

lot B-22 pacienti tratati cu antidiabetice orale, cu virste 

cuprinse intre 42-58 ani, durata a bolii de 5-15 ani, fara 

semne de afectare coronariana pe EKG standard si valori 

tensionale normale. Ecocardiografic au fost urmariti 

38 de parametri dintre care 12 au fost utilizaţi pentru 

aprecierea funcţiei sistolice şi 18 au fost utilizaţi pentru 

aprecierea funcţiei diastolice a VS. Perfuzia miocardica 

a VS a fost evaluata prin scintigrafie miocardica de 

perfuzie (SPECT) cu 99mTc MYOVIEW-(16 mCi in 

repaus) combinata cu testul la dipiridamol (20mCi). 

De asemenea, am determinat profilul glucidic, HbA1, 

am efectuat EKG standard si de efort si am dozat microalbu 

minuria (test RIA). 

Rezultate: Toti pacientii aveau asociata polineuropatie 

diabetica iar 16 pacienti aveau retinopatie si MA. HbA1a 

fost de: la lot A -9.8±0.8% respectiv lot B:10.2±0.6%. 

Testul de efort a fost pozitiv pentru ischemie si tulburari 

de ritm la 55% dintre pacienti din ambele loturi. 

Ecocardiografia a aratat: Fracţia de ejecţie a VS a avut 

valori ≥60% la 11 pacienţi (5 din lot a si 6 din lot B), a 

fost cuprinsă între 50% şi 60% la 20 pacienţi (12 din



lot A si 8 lot B) şi a avut valori între 40% şi 50% la 

11 pacienţi (5 din lot A si 6 din lot B). Valorile mean 

systolic ejection rate au fost cuprinse între 221 ml/s şi 

515 ml/s, iar cele ale mean velocity of circumferential 

shortening între 0,9 circ/s şi 1,8 circ/s. Raportul undelor 

E şi A mitrale (E/A) a fost >1 la 10 pacienţi şi 1 

in 10 patients and





Conclusions: 1. There is a direct correlation between the 

diastolic dysfunction of the LV and metabolic control 

of type 2 DM and the presence of microalbuminuria. 

2. There is no dependence on the class of antidiabetic 

therapy (drugs or insulin) in development of diabetic 

cardio miopathy. 3. The echocardiography and myocardial 

scintigraphy examination represent an useful and 

noninvasive methods for an earlier diagnosis of diabetic 

cardiomiopathy.


CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ | INTERVENTIONAL CARDIOLOGY 

107. Stenturile active 

farmacologic sunt mai bune 

decât cele metalice simple la 

pacienții cu diabet zaharat, 

factori de risc cardiovascular 

multipli și leziuni dificile 

C Stoicescu, A Burlacu, V Vintila, C Udroiu, 

N Florescu, O Pirvu, M Cinteza, D Vinereanu 

Spitalul Universitar Bucuresti 

Context: Rezultatul pe termen mediu la pacienții cu 

intervenții coronariene percutane (PCI) este influențat 

de restenoza intra-stent, care reprezintă principalul 

neajuns al PCI. Studiile clinice recente au dovedit o scădere 

a incidenței restenozei de la 25% la mai puțin de 

10% consecutiv utilizării stenturilor active farmacologic 

cu sirolimus (sirolimus eluting stents, SES). Cu toate 

acestea, restenoza SES din „viața reală“ comparativ cu 

cea a pacienților similari la care s-a folosit BMS nu a 

fost întocmai raportată. 

Metode: Am efectuat un studiu de registru controlat 

(„studiu case control“) pe o perioadă de 44 luni, care 

a inclus toți pacienții la care s-a utilizat ≥1 stent activ 

farmacologic cu sirolimus, în comparație cu un grup de 

pacienți de control, la care s-a implantat ≥1 stent metalic 

simplu (BMS). Fișele standard de raportare a cazului 

au cuprins datele clinice și demografice, tipul leziunii 

responsabile (culprit), complicațiile procedurale și 

tratamentul. Pentru evaluarea diametrului de referință 

al vasului (reference vessel diameter, RVD) și diametrului 

minim al lumenului vasului (minimal lumen diameter, 

MLD) s-a utilizat angiografia coronariană cantitativă 

(QCA). End-pointul primar a constat în restenoza 

clinică (definită clinic și/sau prin test ECG de efort); 

atunci când s-a suspectat restenoza clinică, s-a repetat 

angiografia coronariană. Obiectivele secundare au fost 

evenimentele cardiace adverse majore (MACE, major 

adverse cardiac events) definite ca: decesul din cauză 

cardiacă, infarctul miocardic, revascularizarea leziunii 

țintă (TLR, target lesion revascularization) sau angina 

recurentă. 

Rezultate: În studiul nostru au fost incluși 448 pacienți: 

224 pacienți cu SES (58 ± 10 ani, 75% bărbați), comparați 

cu 224 pacienți cu BMS corespunzători vârstei și sexului. 

Au fost folosite 268 SES în 260 leziuni, versus 298 BMS 

în 278 leziuni. Perioada medie de urmărire a fost de 

226 ± 20 vs. 209 ± 18 zile. Prevalența factorilor de risc 

cardiovascular majori a fost în grupul SES versus BMS: 

diabet zaharat 26% vs. 11%, p=0.0001; hipertensiune 

arterială 79% vs. 72%, p=0.062; hipercolesterolemie 

90% vs. 79%, p=0.001. 52% vs. 40% pacienți (p=0.005) 

au asociat cel puțin 3 factori de risc, iar 16% vs. 3.5% 

pacienți au prezentat patru factori de risc majori. 71% 

vs. 43% pacienți (p=0.0001) au avut infarct miocardic 

în antecedente. 8% vs. 0.3% (p=0.001) din stenturi au 

fost utilizate pentru restenoză intra-stent. Vasul țintă 

a fost IVA la 66% vs. 45% pacienți (p =0.003); artera 

circumflexă la 12% vs. 24% (p=0.012); și ACD la 20% 

vs. 31% (p=0.05). 71% vs. 41% (p= 0.0001) din leziuni 

au avut RVD ≤3 mm, iar 88% vs. 51% (p= 0.0001) au 

fost leziuni mai lungi de 15 mm. MLD pre- și post procedural 

a fost 0.4±0.2 mm vs. 0.5±0.2 mm (ns), și respectiv, 

2.7±0.2 mm vs. 2.8±0.3 mm (ns); în mod similar, 

acute gain a fost 2.3±0.3 mm vs. 2.2±0.2 mm (ns). În 

grupul SES s-au suspectat 3 cazuri de restenoză clinică 

– con firmate angiografic la 2 pacienți (0.9%), iar în grupul 

BMS au fost suspicionate 20 cazuri de reste noză 

cli nică – confirmate angiografic la 16 pacienți (7.0%) 

(p=0.001). 2.7% pacienți din grupul SES au avut MACE 

compa rativ cu 8.9% din grupul BMS (p= 0.007). 

Concluzii: Spre deosebire de pacienții din grupul BMS, 

pacienții care au beneficiat de SES au avut mai frec vent 

diabet zaharat, mai mult de 3 factori de risc cardiovascular 

majori, în principal leziuni de IVA, leziu ni 

pe vase mici și/sau mari. Restenoza intra-stent ghi dată 

clinic a fost redusă de la 7% la 1%, cu o scădere semnificativă 

a MACE.

CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ 

INTERVENTIONAL CARDIOLOGY 

Drug eluting stents are better 

than bare metal stents in 

pacients with diabetes mellitus, 

multiple cardiovascular risk 

factors, and difficult lesions 


N Florescu, O Pirvu, M Cinteza, D Vinereanu 


Background: Medium-term outcome of patients with 

percutaneous coronary interventions (PCIs) is related 

to in-stent restenosis, which represents the main 

drawback for PCIs. Recent clinical studies have shown 

a decrease of restenosis rate from 25% to less than 10%, 

using sirolimus eluting stents (SES). However, “reallife” 

SES restenosis, by comparison with similar patients 

receiving BMS, has not been enough reported. 

Methods: We performed a controlled registry study 

(“case control study”) over a period of 44 months, including 

all patients who received ≥1 sirolimus eluting 

stent, comparing them to a control group of patients 

who received ≥1 bare metal stent (BMS). Clinical and 

demo graphical data, type of culprit lesion, procedural 

compli cations, and treatment were documented into 

stan dard case report files. Quantitative coronary angiography 

was used to evaluate reference vessel diameter 

(RVD) and minimal lumen diameter (MLD). Primary 

end-point was the clinical restenosis (defined clinically 

and/or by ECG exercise test); when clinical restenosis 

was suspected, coronary angiography was repeated. 

Secondary end-points were major adverse cardiac 

events (MACE), defined as cardiac death, myocardial 

infarc tion, target lesion revascularization, or recurrent 

angina. 

Results: 448 patients were included into the controlled 

registry study: 224 SES patients (58±10 years, 75% 

males), compared to 224 age- and sex-matched BMS 

patients. 268 SES were used in 260 lesions, versus (vs.) 

298 BMS used in 278 lesions. Mean follow-up period 

was 226±20 vs. 209±18 days. Major cardiovascular risk 

factors prevalence was: diabetes mellitus 26% vs. 11%, 

p=0.0001; arterial hypertension 79% vs. 72%, p=0.062; 

hypercholesterolemia 90% vs. 79%, p=0.001, in SES 

and BMS groups, respectively. 52% vs. 40% patients 

(p=0.005) associated at least 3 risk factors, and 16% 

vs. 3.5% patients had four major risk factors. 71% vs. 

43% patients (p=0.0001) had previous myocardial 



infarc tion. 8% vs. 0.3% (p=0.001) stents were used for 

intrastent restenosis. Target vessel was LAD in 66% 

vs. 45% patients (p=0.003); left circumflex in 12% vs. 

24% (p=0.012); and RCA in 20% vs. 31% (p=0.05). 

71% vs. 41% (p= 0.0001) were lesions with RVD ≤ 3 

mm, and 88% vs. 51 % (p= 0.0001) were lesions longer 

than 15 mm. The MLD pre- and post- procedure was 

0.4±0.2 mm vs. 0.5±0.2 mm (ns), and 2.7±0.2 mm vs. 

2.8±0.3 mm (ns), respectively; similarly, acute gain was 

2.3±0.3 mm vs. 2.2±0.2 mm (ns). 3 cases of clinical 

restenosis were suspected in the SES group, confirmed 

by coronary angiography in 2 patients (0.9%), whereas 

20 cases of clinical restenosis were suspected in the 

BMS group, confirmed by coronary angiography in 16 

patients (7.0%) (p=0.001). 2.7% patients from the SES 

group had MACE, compared with 8.9% from the BMS 

group (p= 0.007). 

Conclusions: By comparison with patients receiving 

BMS, patients who benefit from SES had more diabetes 

mellitus, more than 3 major cardiovascular risk factors, 

mainly LAD lesions, small and/or long vessel lesions. 

Clinically-driven in-stent restenosis was reduced 

from 7% to less than 1%, with a significant decrease of 

MACE. 

108. Tromboza intra-stent: un 

eveniment rar, influențat de 

tratamentul antiagregant 

plachetar combinat pe termen 

lung 


N Florescu, O Parvu, M Cinteza, D Vinereanu 

UMF ”Carol Davila” Bucuresti 

Context: Tromboza intra-stent este o complicați rară, 

dar extrem de severă. Date recente sugerează că folo sirea 

stenturilor active farmacologic (drug eluting stents, 

DES) poate crește riscul de tromboză intra-stent, în 

condițiile în care tratamentul antiplachetar combinat 

este întrerupt prematur (



primească tratament antiagregant plachetar combinat, 

gratuit pentru cel puțin 9 luni. 

Obiective: 1) evaluarea prevalenței trombozei intrastent 

(tromboză acută în primele 24 ore de la intervenție; 

trom boză subacută, între 24 ore și 30 zile; tromboză 

tardivă, peste 30 zile; și tromboză foarte tardivă, după 

mai mult de un an) în cadrul unui amplu studiu de tip 

case-control; 2) evaluarea relației dintre tromboza intrastent 

și durata tratamentului antiplachetar combinat. 

Metode: A fost efectuat un studiu de tip case-control pe 

o perioadă de 44 luni (2003-2007), care a inclus pacienți 

la care s-a implantat cel puțin un DES, comparativ cu 

un grup de control având pacienți la care s-a folosit 

cel puțin un stent metalic simplu (bare metal stent, 

BMS). Rezultate. Au fost incluși în studiu 950 pacienți: 

475 pacienți cu 578 DES implantate (268 Cypher, 152 

Endeavor, 122 XienceV și 36 Taxus) urmăriți pe o 

perioadă de 233±21 zile, în comparație cu 475 pacienți 

cu 598 BMS, umrăriți pe o perioadă similară, de 228±19 

zile. Toți pacienții au primit continuu aspirină. Toți 

pacienții au primit clopidogrel pe o perioadă de 9 luni; 

49% pacienți din grupul DES și 15% din grupul BMS 

(p



in-stent thrombosis and very late in-stent thrombosis 

did not occur in any of the two groups. In the first 30 

days, there was one death occurring into the DES group 

(VF, followed by electro-mechan ical dissociation, 

not due to stent thrombosis), and one death into the 

BMS group (due to subacute stent thrombosis). In the 

first 9 months, there was only 1 sudden cardiac death, 

occurring in the DES group, while after 1 year there 

were two sudden cardiac deaths occurring in the DES 

group. 

Conclusion: Definite and probable late and very late 

in-stent thrombosis did not occur in any of the cases, 

probably related to the fact that all patients receive combined 

antiplatelets treatment for at least 9 months after 

stent implantation (in fact, half of the patients with DES 

received it for more than one year). 

109. Angioplastia coronariana 

percutana la pacientii cu 

anevrism apical de ventricul 

stang 

Calin C., Teodorescu A., Beladan C., Savu O., Deleanu 

D., Ginghina C. 

Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. 

C.Iliescu” Bucuresti 

Mortalitatea pacientilor cu anevrism de ventricul stang 

(VS) post infarct miocardic este de 6 ori mai mare decat a 

pacientilor fara anevrism, chiar in conditiile unei fractii 

de ejectie VS (FEVS) comparabile. Anevrismectomia 

si revascularizarea chirurgicala reprezinta interventia 

recomandata la majoritatea pacientilor simptomatici, 

existand putine date despre rolul angioplastiei percutane 

coronariene transluminale in managementul pacien 

tilor cu anevrism VS constituit. 

Metode: Am studiat retrospectiv 33 de pacienti (25 

barbati) cu anevrism apical VS, cu varsta medie 62±10 

ani, cu o valoare medie a FEVS de 37±7%, selectati 

retro spectiv din baza noastra de date. Au fost exclusi 

pa cientii supusi unor interventii de revascularizare chirur 

gicala±anevrismectomie. 18 pacienti au fost tratati 

con ser vator (grupul 1), in cazul celorlalti 15 pacienti 

(gru pul 2) efectuandu-se angioplastie coronariana percu 

ta na la nivelul arterei responsabile de infarct (arte ra 

interventriculara anterioara) intr-un interval de 13±6 



sapta mani postinfarct. Au fost analizati parametri clinici 

(cla sa func tional NYHA) si ecocardiografici (FEVS, diametru 

atriu lui stang, dimensiunile anevrismului VS, 

insufi cienta mitrala). Inter valul mediu dintre infarctul 

mio cardic acut si eva luarea initiala a fost intre 3 si 40 de 

sapta mani, simi lar pentru cele doua grupuri. In grupul 

tratat inter ventional am considerat evaluarea dinaintea 

inter ven tiei ca evaluare initiala. A doua evaluare a fost 

efec tuata la un interval mediu de 12±6 saptamani de la 

prima. 

Rezultate: In cadrul evaluarii initiale cele doua grupuri 

au fost comparabile, fara diferente semnificative, in 

ceea ce priveste varsta, factorii de risc cardiovascular, 

clasa NYHA, FEVS, dimensiunile atriului stang si severitatea 

insuficientei mitrale. Dimensiunile anevris mului 

VS au fost semnificativ mai mari in grupul 1 (37.5% 

din volumul telediastolic VS – grup 1, 31% - grup 2, 

p=0.046). La a doua evaluare nu au fost identi ficate diferente 

semnificative intre grupuri din punct de vedere 

al FEVS, severitatii insuficientei mitrale, dimen siunile 

atriu lui stang si dimensiunile anevrismului VS, existand 

insa diferente semnificative ale clasei functionale NYHA 

(2.27 – grup 1, 2.83 – grup 2, p=0.01) in favoarea grupului 

revascularizat interventional. 

Concluzii: Tratamentul combinat – medical si interventional 

la nivelul arterei responsabile de infarct in cazul 

pacientilor cu anevrism apical VS a fost asociat cu o 

ameliorare semnificativa a clasei functionale, desi nu 

a avut impact asupra FEVS, severitatii insuficientei mitrale 

sau dimensiunii anevrismului. Aceste rezultate 

nece sita confirmare prin studii ulterioare. 

110. Coronarografia 

computerizată 64-multislice 

la pacienţi cu probabilitate 

intermediară şi joasă de boală 

coronariană 

Florina Parv, Rodica Avram, Balint Mihai, 

Victor Dan Moga, Ciocarlie Tudor, Popa Claudiu 

Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenţă 

Judeţean Nr. 1 Timişoara 

Scopul lucrării: Angiocoronarografia tomografică compu 

te rizată este o tehnică imagistică nouă în plină ascensiune 

cu potenţial alternativ la metodele nonin vazive



pentru boala coronariană. Metoda prezintă o mare 

acurateţe în diagnosticul leziunilor coronariene stenozante 

sau nu, precum şi determinarea încărcării cu 

calciu a plăcilor aterosclerotice. Evaluarea utilităţii coronarografiei 

computerizate 64-multislice în detectarea 

sau excluderea bolii coronariene la pacienţi cu probabilitate 

intermediară şi joasă. 

Material şi metodă: S-a luat în lucru un lot de 19 

pacienţi simptomatici, cu durere toracică non-anginoasă 

sau cu angină atipică, la care s-au efectuat ECG, 

enzimele cardiace, test de efort la ergociclu şi s-au notat 

factorii de risc clasici (hipertensiune, diabet, fumat, 

obezitate, antecedente de boală coronariană prematură, 

dislipidemie), pacienţii fiind împărţiţi în două grupe: 

cu probabilitate joasă: 4 (21,05 %) şi intermediară 15 

(78,94%). 

Rezultate: La 8 (42,10%) pacienţi (5 femei, 3 bărbaţi) 

cu vârsta medie 54,75 ± 7,99 cu biomarkeri cardiaci 

negativi, fără modificări ischemice electrice şi cu test de 

efort negativ s-a efectuat coronarografie computerizată 

64-multislice (Siemens Sensation Somatom 64). Pacienţii 

cu frecvenţă cardiacă peste 65 b/min au primit metoprolol/atenolol 

înainte de expunere. Boala corona riană 

semni ficativă a fost definită în prezenţa a cel puţin unei 

stenoze coronariene ≥ 50%. 2 pacienţi au prezentat scor 

calcic > 700 şi leziuni coronariene peste 75% care au fost 

confir mate prin coronarografie clasică şi sancţionate 

cu tra tament invaziv (1 pacientă cu PTCA şi stent şi 

un pacient cu by-pass aorto-coronarian), 5 pacienţi au 

prezentat leziuni sub 50% şi scor calcic între 0-357 şi 3 

pacienţi au prezentat coronare normale angiografic şi 

cu scor calcic 0. În total au fost detectate 16 leziuni: 7 pe 

ADA, 3 pe diagonala I, 5 pe ACX şi 1 pe ACD. Pacienţii 

cu leziuni coronariene non-stenozante, care iniţial 

erau consideraţi cu risc scăzut au fost reîncadraţi întro 

clasă superioară de risc şi au beneficiat de tratament 

specific. 

Concluzii: Deşi studiul e restrâns la un număr mic de 

cazuri este printre primele din România care arată că 

angiocoronarografia computerizată 64-multislice este o 

metodă utilă la pacienţi simptomatici cu probabilitate 

joasă sau intermediară pretest de boală coronariană. 

Un rezultat negativ CT exclude prezenţa unei afectări 

coronariene semnificative. 



64-Slice computed tomography 

in patients with low and intermediate 

probability of coronary 

heart disease 

Florina Parv, Rodica Avram, Balint Mihai, 

Victor Dan Moga, Ciocarlie Tudor, Popa Claudiu 

Cardiology Clinic, Emergency County Hospital Nr. 1 

Timişoara 

Aim: Computed tomographic coronary angiography 

is a new noninvasive coronary imaging technique with 

a very good diagnostic accuracy in coronary lesio ns 

either calcified or no, and offer independent prog nostict 

direct information, too. To assess the utility of this 

method to rule out coronary heart disease in pa tients 

with low and intermediate probability of coro nary 

disease. 

Material and Method: We studied 19 symptomatic 

patients with non-anginal chest pain and atypical 

angina in which we performed ECG, cardiac biomarkers, 

exercise test and noted classical risk factors (hypertension, 

diabetes mellitus, cigarette smoking, obe sity, 

family history of premature coronary disease, dislipidemia). 

Patients were divided in two groups, with low 

4 (21.05 %) and intermediate 15 (78.94%) probability 

risk. 

Results: In 8 (42.10%) patients (5 women, 3 men) 

with average age 54.75 ± 7.99 with negative cardiac biomarkers, 

no ischemic ECG changes and negative exercise 

test we performed 64-multislice cardiac comu ted 

tomography (Siemens Somatom Sensation 64). Patients 

with heart rate over 65 bpm received metoprolol/atenolol 

before exposure. Significant coronary disease was 

defined in presence of at least one coronary ste nosis 

≥50%. 2 patients (25%) presented an Agatston calcic 

score (CAC) over 700 and significant coronary lesions 

>75%, confirmed at clasic angiography and con se cutive 

inva sive treated (one woman with PCI and stent and 

one man with aorto-coronary by-pass), 5 patients 

(62.5%) presented lesions < 50% and a CAC score between 

0-357 and 3 (37.5%) patients had normal coronary 

arteries. We detected an amount of 16 lesions: 7 

on LAD, 3 on I-st diagonale, 5 on ACX and 1 on RCA. 

Pa tien ts with nonobstructive lesions considered initially 

with low risk were reconsidered in a superior risk 

class and appropriate treated. 

Conclusions: This small study, but one from the first in 

Romania, suggests that 64-multislice cardiac computed



tomography is useful in symptomatic patients with low 

or intermediate pretest probability of having significant 

coronary artery disease. A negative CT result may rule 

out a significant coronary lesion. 

111. Stenturile active 

farmacologic versus stenturile 

inerte în Registrul de Angioplastii 

al Institutului de Boli 

Cardiovasculare „C.C. Iliescu” 

– urmărire la 1 an 

Rami-Mihail Chreih, Dan Deleanu, Lucian Zarma, 


Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” 

– Bucureşti, România 

În Octombrie 2006 s-a iniţiat Registrul de Angioplastii 

al Institutului “C.C. Iliescu” fiind incluşi, consecutiv, 

toţi pacientii cărora li s-a efectuat angioplastie în Departamentul 

de Cardiologie Intervenţională al Institutului 

de Boli Cardiovasculare “C.C. Iliescu”. 

Scopul lucrării: Acest studiu compară rezultatele angioplastiei 

cu stent pe termen scurt şi pe termen lung (1 

an) ale pacienţilor cărora li s-au implantat stenturi active 

farma cologic (DES – drug eluting stents) versus cele 

ale pacienţilor cărora li s-au implantat stenturi iner te 

(BMS – Bare Metal Stents). 

Materiale şi metode: Rezultatele au fost definite ca 

fiind complicaţii peri-procedurale (embolizare dis tală, 

fenomen slow-flow/no-reflow, ocluzie acută de segment 

coronarian, ocluzie de vas colateral, perforare 

co ro na riană, şoc indus de procedură, AVC, reacţii aler - 

gice, necesitatea cardiostimulării), complicaţii la nive - 

lul lo cului de puncţie (hematom necesitând trans fuzie 

sau cură chirurgicală, fistulă arterio-venoasă, pseudoane 

vrism, ocluzie/disecţie vasculară ce a nece sitat interven 

ţie, infecţie), complicaţii precoce (infarct/reinfarct 

mio cardic, AVC, insuficienţă renală acută, deces intraspita 

licesc) şi complicaţii tardive (infarct/reinfarct 

mio car dic, AVC, insuficienţă renală acută, agra varea 

angi nei, agravarea dispneei, restenoză/tromboză intrastent, 

reacţie de hipersensibilitate/alergie, deces). În 

plus, complicaţiile tardive au fost completate cu date 



sepa ra te privind decesul de cauză cardiovasculară, 

dece sul de cauză non-cardiovasculară, revascularizarea 

vasu lui ţintă (target vessel revascularization – TVR) şi 

revas cularizarea leziunii ţintă (target lesion revas cularization 

– TLR). 

Între octombrie 2006 şi aprilie 2007, 631 pa cienţi au 

fost supuşi angioplastiei coronariene. 44 pacienţi nu au 

fost incluşi în studiu, aceştia fiind supuşi angioplastiei cu 

balon. Pentru a elimina posibilele erori, 65 pacienţi au 

fost excluşi, lor fiindu-le efectuată angioplastie primară/ 

de salvare/facilitată (primary/res cue/facilitated PCI), 

toţi pacienţii cărora li s-au implan tat stenturi active 

farmacologic au fost supuşi angio plastiei. S-a obţinut, 

astfel, un grup de 522 pacienţi (86 în grupul DES şi 436 

în grupul BMS). 

Cele două grupuri, obţinute după împărţirea în 

funcţie de stenturile implantate, au prezentat distribuţii 

similare ale datelor demografice, permiţând comparaţia 

fără a fi necesare ajustări statistice. 

Rezultate: Evaluarea a relevat o tendinţă care favo rizează 

grupul celor cu stenturi active, cu toate că puterea 

statistică a acestei comparaţii este mică din cauza 

procentului scăzut de stenturi active farmacologic implantate 

(p= 0.104). În ceea ce priveşte complicaţiile 

tar dive, procentul total a fost de 1.16% (1 pacient) în 

grupul DES vs. 2.75% (12 pacienţi) în grupul BMS, 

o privire mai detaliată arătând că TVR a interesat 1 

pacient în grupul DES vs. 10 pacienţi în grupul BMS, 

TLR a interesat 1 pacient în grupul DES vs. 8 pacienţi 

în grupul BMS. Toţi pacienţii din grupul DES au fost 

în viaţă la controlul după 1 an de la implantarea stenturilor, 

în timp ce 4 pacienţi din grupul BMS au murit 

din cauze cardiovasculare. Complicaţile precoce au fost, 

de asemenea, mai frecvent întâlnite în grupul BMS (4 

pacienţi vs. 0), ca şi cele la locul de puncţie (6 pacienţi 

vs. 2). Complicaţiile periprocedurale au fost relevate la 

2 pacienţi din grupul DES şi la 8 din grupul BMS. 

Concluzii: Nu există o diferenţă semnificativă statistic 

la 1 an între pacienţii cărora li s-au implantat stenturi 

active farmacologic şi cei cărora li s-au implantat stenturi 

inerte. Această concluzie ar putea fi datorată atât 

procentului scăzut de stenturi active farmacologic 

implan tate (procentul TVR şi TLR arătând o diferenţă 

netă, dar fără putere statistică), cât şi faptului că tromboza 

tardivă intra-stent poate depaşi limita de 1 an şi să 

apară la un moment mai îndepărtat.



DES versus BMS in “C.C. Iliescu” 

Institute for Cardiovascular 

Disease PCI Registry – 1 year 

follow-up 

Rami-Mihail Chreih, Dan Deleanu, Lucian Zarma, 


“C.C. Iliescu” Institute for Cardiovascular Diseases 

– Bucharest, Romania 



In October 2006 a PCI registry was started and has included 

all consecutive patients that, since, underwent PCI 

in “C.C. Iliescu” Institute for Cardiovascular Disease 

– Interventional Cardiology Department. 

Background: This study aims at comparing short-term 

and long-term results (1 year) in patients that underwent 

bare metal stent (BMS) implantation in opposition 

to those that underwent drug-eluting stent (DES) 

implantation. 

Materials and methods: The results were defined as 

peri-procedural complications (distal embolisation, noflow/slow-flow 

phenomenon, acute segment closure, 

side-branch occlusion, coronary perforation, shock 

induced by procedure, stroke, allergic reactions, pacing 

requirement), percutaneous arterial complications 

(haema toma requiring transfusion or surgery, AV fistula, 

false aneurysm, vascular occlusion/dissection requiring 

intervention, infection), early complications (myocardial 

infarction/reinfarction, stroke, renal failure, 

death prior to discharge), and late complications (myocardial 

infarction/reinfarction, stroke, renal failure, 

angina aggravation, dyspnoea aggravation, in-stent 

restenosis/thrombosis, hypersensibility/allergy, death). 

Further more late complications were completed with 

sepa rate data concerning death of cardiovascular cause, 

death of non-cardiovascular cause, target vessel revascularization 

(TVR), and target lesion revascu larization 

(TLR). 

Between October 2006 and April 2007, 631 patients 

underwent PCI. 44 patients were not included in this 

study, as they underwent balloon coronary angioplasty. 

To eliminate bias 65 patients were excluded because they 

were subject to primary/rescue/facilitated PCI, as all 

patients that underwent DES implantation underwent 

only elective PCI. A 522 patient group was obtained (86 

in DES group and 436 in BMS group). 

The two groups obtained after separation according 

to stent criteria showed similar distribution of demographic 

data values, therefore allowing a comparison 

without any statistical adjustments. 

Results: The endpoint assessment revealed a trend 

that favors the DES group although the statistical 

power of the comparison is quite low due to the small 

percen tage of DES implanted (p= 0.104). Regarding 

late complications, the total percentage was 1.16% (1 

patient) in the DES group vs. 2.75% (12 patients) in the 

BMS group, a more detailed look showing TVR was 1 

patient in the DES group vs. 10 patients in the BMS 

group, TLR was 1 patient in the DES group vs. 8 patients 

in the BMS group. All the patients in the DES group 

were alive at the 1 year follow-up, while 4 patients from 

the BMS group died from cardiovascular causes. The 

early complications were also found more frequently 

in the BMS group (4 patients vs. none), as were the 

percu taneous arterial complications (6 patients vs. 2 

patients). Periprocedural complications count was 2 for 

the DES group and 8 for the BMS group. 

Conclusions: There is no significant difference at the 1 

year follow-up mark between patients that were underwent 

PCI with DES implantation and those that underwent 

BMS implantation. This conclusion may be due to 

the low percentage of DES implanted (TVR and TLR 

counts showing a difference, but without statis tical 

significance), as well as to the fact that late stent thrombosis 

may elude the 1 year follow-up mark and may 

emerge at a later time.


POSTER FORUM III 

112. Tensiunea arteriala 

diastolica – factor de 

prognostic la pacientii cu 

insuficienta cardiaca congestiva 

Dan Darabantiu, Mirela Tomescu, Daniel Lighezan, 

Ruxandra Christodorescu, Florica Pascu, 

Horea Branea 

Clinica de Cardiologie ASCAR Spital Municipal Timisoara 

Premize si obiective: Tensiunea arteriala sistolica este 

un factor de prognostic cunoscut la pacientii (P) cu 

insuficienta cardiaca congestiva (ICC). Rolul prognostic 

al TA diastolice (TAD)mai bine stabilit la pacientii 

cu cardiopatie ischemica, fiind mai putin evaluat in 

ICC. Obiectivul acestui studiu a fost de a determina 

importanta prognostica a TAD la P cu ICC. 

Material si metoda: Din registrul de IC “Timisoara” 

au fost recrutati 244 P consecutivi internati cu ICC 

prin disfunctie sistolica VS (FEVS ≤ 40%), pentru care 

au existat date de urmarire pe o perioada de minim 3 

luni. Pentru intregul grup mediana TAD a fost de 80 

mmHg. In functie de aceasta P au fost impartiti in 2 

grupe: grupul 1 (n=124) cu TAD ≤ 80 mmHg si grupul 

2 (n=120) cu TAD > 80 mmHg. Au fost comparati 

parametrii clinici, biologici, ecocardiografici si evolutia 

clinica dupa externare. 

Rezultate: Intre cele 2 grupe nu au existat diferente 

privitor la varsta medie (65 ± 8 ani in ambele grupe) si 

distributia pe sexe. Dintre parametrii clinici la internare, 

clasa NYHA a fost semnificativ mai mare in grupul 1 (3 

± 0,6 vs. 2,7 ± 0,7, p < 0,0001), iar valorile TA (164 ± 25 

mm Hg vs 126 ±22 mm Hg si 99 ± 10 mmHg vs 73 ± 9 

mmHg), greutatea (82 ± 16 kg vs 75 ± 16 kg) si fractia 

de ejectie 36± 4% vs 33 ± 6%) semnificativ mai mari 

in grupul 2. Cardiopatia ischemica a fost prezenta la 

la 75 P din grupul 1 si 86 P din grupul 2 (p=0,07), iar 

HTA la 49 respectiv 96 P (p< 0,0001). Perioada medie 

de urmarire a fost de 16 ± 14 luni in grupul 1 si 14 ± 

10 luni in grupul 2 (p=0,2). Mortalitatea la 1 an a fost 

38% in grupul 1 (28 decese din 73 P urmariti) si 20% in 

grupul 2 (16 decese din 80 P urmariti) (p=0,02). 

Concluzii: Pacientii cu ICC si TAD ≤ 80 mmHg la 

internare au forme mai severe de IC. Prognosticul 

acestor pacienti este mai grav, ei avand o mortalitate la 

1 an semnificativ mai mare. 

Diastolic blood pressure 

– prognostic factor ni patients 

with congestive heart failure 

Dan Darabantiu, Mirela Tomescu, Daniel Lighezan, 


Horea Branea 

Cardiology Clinic ASCAR City Hospital Timisoara 

Premises and purpose: Systolic blood pressure is a 

known prognostic factor in patients (P) with congestive 

heart failure (CHF). The prognostic role of diastolic 

blood pressure (DBP) is better established in coronary 

heart disease P, but less evaluated in CHF. The purpose 

of this study was to determine the prognostic value of 

DBP in P with CHF. 

Material and method: We have recruited from our 

CHF Registry “Timisoara” 244 P with CHF due to left 

ventricular systolic dysfunction (LVEF ≤ 40%), which 

had follow-up data for at least 3 months. The median 

DBP for the whole groups has been 80 mmHg. According 

to this, P were divided into 2 groups: group 1 

(n=124) with DBP ≤80 mmHg and group 2 (n=120) with 

DBP >80 mmHg. We compared the clinical, bio logical 

and echocardiographic parameters and the clinical evolution 

after discharge between the 2 groups. 

Results: There were no differences concerning mean age 

(65 ± 8 years in both groups) and gender distribution. 

From the clinical parameters at admission, NYHA class 

was significantly higher in group 1 (3 ± 0,6 vs. 2,7 ± 

0,7, p < 0,0001), while BP values (164 ± 25 mm Hg vs 

126 ±22 mm Hg and 99 ± 10 mmHg vs 73 ± 9 mmHg), 

weight (82 ± 16 kg vs 75 ± 16 kg) and ejection fraction 

(36± 4% vs 33 ± 6%) were significantly higher in group 

2. Ischemic heart disease was present in 75 P in group 

1 and 86 P in group 2 (p=0.07), while hypertension 

in 49 and 96 P respectively (p



months in group 2 (p=0,2). One-year mortality rate 

was 38% in group 1 (28 deaths from 73 P) and 20% in 

group 2 (16 deaths from 80 P)(p=0.02). 

Conclusions: The patiens with CHF and DBP ≤80 

mmHg at admission have more severe heart failure. 

These patients’ prognosis is worse, their one year 

mortality being significantly higher 

113. Variatiile de tensiune 

arteriala la pacienti spitalizati 

pentru edem pulmonar acut 

cardiogen analizate in raport 

cu semnele de ischemie 

miocardica si functia sistolica 

de ventricul stang 

Darabont R., Costache I., Homoceanu A., 

Vinereanu D. 


Obiective: Contributia cresterii tensiunii arteriale (TA) 

la aparitia edemului pulmonar acut cardiogen (EPAC) 

are semnificatii controversate, de la epifenomen la 

factor inductor specific in forme clinice particulare. 

Scopul nostru a fost sa comparam pattern-ul tensiunii 

arteriale atat in prezenta cat si in absenta semnelor de 

ischemie miocardica acuta pe durata spitalizarii pentru 

edemul pulmonar acut cardiogen. 

Metoda: Au fost evaluati retrospectiv 95 de pacienti cu 

EPAC (varsta medie: 70 +/-11 ani ). Dintre acestia 82 

nu au fost diagnosticati cu afectiuni valvulare severe 

sau cu cardiomiopatie idiopatica si au fost impartiti in 

2 loturi, lotul A, fara semne de ischemie miocardica (18 

pacienti), si lotul B, cu angina pectorala tipica si/sau cu 

modificari electrocardiografice sau ecocardiografice 

sugerind ischemia (64 de pacienti). S-au analizat si 

comparat valorile TA la internare, dupa primele 24 de 

ore si la externare, precum si valorile fractiei de ejectie 

a ventriculului stang, evaluate prin metoda elipsoidului 

monoplan, in primele 72 de la internare. 

Rezultate: Valoare medie pentru fractia de ejectie de 

ventricul stang a fost de 47,5% in lotul A si de 36,9% in 

lotul B (p40%, iar in lotul B doar 20% au 


prezentat o functie sistolica normala saucvasinormala. 

Valorile TA in ambele loturi sunt prezentate in 

urmatorul tabel. Aritmiile acute, cronice si tulburarile 

de conducere au avut aceeasi frecventa in ambele loturi 

(CI: 0,49-4,11) Tensiunea Arteriala Grup A Grup B 

Valoarea p test “t” Student TA la internare 187 209 0,047 

TA in primele 24 de ore 136 148 0,072 TA la externare 

130 140 0,060 Variatia TA in primele 24 de ore 50 101 

0,007. 

Concluzii: Majoritatea pacientilor fara semne de ischemie 

miocardica acuta au functia sistolica a ventriculului 

stang pastrata, indeplinind criteriile de edem pulmonar 

acut cardiogen hipertensiv. Amplitudinea cresterii TA 

nu a fost in mod semnificativ mai mare la aceasta categorie 

de pacienti, raspunsul la tratament a fost similar 

la externare. Insa variatia TA in primele 24 de ore a fost 

mai putin ampla, sugerand o vasoconstrictie reziduala 

mai puternica la cei cu edem pulmonar acut cardiogen 

hiprtensiv, adesea invocata in patogeneza EPAC cu 

functie sistolica conservata 

Blood pressure patterns in 

patients hospitalised for acute 

cardiogenic pulmonary 

oedema with and without 

current signs of myocardial 

ischemia 

Darabont R., Costache I., Homoceanu A., 

Vinereanu D. 


Objectives: The significance of the blood pressure 

(BP) rise in the acute cardiogenic pulmonary oedema 

(ACPO) is still controversial, from epiphenomenon 

to specific inductor factor in some particular clinical 

forms. Our main purpose was to compare the BP 

pattern in the presence and in the absence of current 

signs of myocardial ischemia, during the hospitalization 

for ACPO. 

Methods: A series of 95 patients with ACPO were 

retrospectively evaluated (mean age: 70±11 y). 82 had no 

severe valvular disease, nor idiopathic cardiomiopathy 

and were devided in group A, without manifestations


of myocardial ischemia (18 patients) and group B, 

with tipical angina and/or electrocardiographic and/ 

or echocardiographic anomalies supporting ischemia 

(64 patients). The mesurements of BP at admission, in 

the first 24h and at discharge and the values of the left 

ventricular ejection fraction (LVEF), evaluated by the 

area-length method, in the first 72h were recorded and 

comapared. 

Results: The average LVEF was 47.5% in group A and 

36.9% in group B (p



Vitamin e increases the 

coronary functional reserve 

in heart failure 

Popovici M, Cobet V, Popovici I, Ivanov V, Ciobanu N, 

Moraru I, Todiras M, Ciobanu L 

Institute of Cardiology, Chisinau, Moldova 

Aim: Evaluation of the coronary functional reserve in 

heart failure, as well as of the vitamin E administration 

induced effect. 

Material and methods: The heart failure (HF) was 

reproduced on white rats thereby of drinking water 

regimen ad libitum (control series) enriching by NaF 

(0,5% during 3 months) after that among of the 2 

months have been administered vitamin E (50 mg/kg, 

i/p – study series) or equivalent volumes of physiologic 

solu tion (reference series). Coronary functional reserve 

(CFR) was estimated during isolated isovolumic heart 

perfusion (according to Langendorff method) at constant 

cardiac frequency (4,5 Hz) measuring the increment 

level of the coronary flux (CF) consequently to 

the natural vasorelaxing factors action: carbachol (Cb, 

10-6 M), H2O2 (10-6 M), bradykinin (Br, 10-6 M) or 

to the nitroglycerine, NO donor, action, (Ng, 10-7 M), 

inclusively in conditions of the NOSec inhibition by L- 

NAME (10-6 M). 

Results: The Ng induced endothelium independent coronary 

response was maintained in HF (CF: + 24,8±2% 

vs + 27,2±2% in control), an effect which was not 

abolished by L-NAME. CFR endothelium dependent 

con sequently to Cb action was doubly reduced (CF 

incre ment: +11,3±1% vs +23,8±2 in control), and L- 

NAME more evidently annihilated the control crorona 

roconstriction (-80% vs – 65%), indicating the 

endo the lium incompetence concerning NO release. 

Due to Br administration the CF increased as ½ from 

con trol ratio, but H 2 

O 2 

induced coronarodilation was 

simi lar. L-NAME blunted by 52% the Br induced effect 

in con trol series and only by approximately 25% - in 

HF, under lying the opportunity of the factor having 

hyper po la ri zing action (H 2 

O 2 

) in the CF control in HF 

in regard that NO and H 2 

O 2 

are the main mediators 

of the brady kinin. Vitamin E increased by 43±3% CF 

on para sympathetic stimulation due to enhancement of 

the NOSec expre ssion (or/and its activation) inasmuch 

L-NAME abro gated coroanrodialtion correspondingly 

to con trol ratio (-≈75%). To be noted in this context 

that Br induced a double CF increase (increment 


measuring 84% from reference value), but H2O2 induced 

coronarodilation raised by almost 10%, an effect 

congruent to the vitamin E capacity to augment SOD 

expression and perhaps also due to smooth myocyte 

receptor K+ expression rise. 

Conclusions: 1. H 2 

O 2 

, the factor with hyperpolarizing 

action plays an important compensator role in the 

CFR control in HF in the conditions of NO-dependent 

coronarodilation depletion. 2. Vitamin E increases the 

CF consequently Cb, Br and H 2 

O 2 

action, an effect 

presumably due to up expression of NOSec, SOD and 

of H 2 

O 2 

-piramidinic myocyte receptor and might be 

accepted as an adjuvant of HF therapy concerning the 

coronary functional reserve improvement. 

115. Impactul fibrilaţiei 

atriale asupra vârstnicilor cu 


Mirela Tomescu, D. Darabanţiu, D. Lighezan, 


Minodora Andor, D. Bărbat, I. Gyalai 

Universitatea de Medicină şi Farmacie “V. Babeş”, 

Timişoara, România 

Registrul “ Timişoara” de Insuficienţă Cardiacă 

Premize: Insuficienţa cardiacă reprezintă o problemă 

majoră de sănătate, deoarece prevalenţa sa creşte cu 

vârsta, iar prognosticul este sever. Fibrilaţia atrială 

agra vează simptomele de insuficienţă cardiacă, dar nu 

există date suficiente privind influenţa sa asupra prognosticului 

insuficienţei cardiace. 

Obiective: Am cercetat rata mortalităţii în 2 grupuri de 

pacienţi vîrstnici cu insuficienţă cardiacă: un grup cu 

ritm sinusal, celălalt grup cu fibilaţie atrială, pentru a 

verifica dacă la această categorie de pacienţi fibrilaţia 

atrială fibrilaţia atrială se asociază cu o mortalitate mai 

mare. 

Metode: Studiul retrospectiv cuprinde 240 pacienţi 

cu vârste ≥70 ani (vârsta medie 78±6 ani), 90 bărbaţi 

şi 150 femei, internaţi prima oară pentru insuficienţă 

car diacă şi cuprinşi în registrul de insuficienţă cardiacă 

“Timi şoara”. Pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri: 

gru pul I (n= 116) de pacienţi cu ritm sinusal, şi 

grupul II (n= 124) de pacienţi cu fibrilaţie atrială. 

Am analizat următorii parametrii: durata spitalizării,


parametrii clinici şi biologici, terapia la externare, rata 

reinternărilor şi deceselor la 12 luni. Metode de analiză 

statistică: media ± DS, testul Student nepereche, testul 

exact Fisher. 

Rezultate: Perioada medie de urmărire a fost de 12 ± 

3 luni. Etiologia insuficienţei cardiace a fost ischemică 

la 63% (n=151 pacienţi) şi neischemică la ceilalţi 37% 

(n=89 pacienţi). Pacienţii cu fibrilaţie atrială au avut 

clase NYHA superioare (2,9±0,6 vs 2,6±0,7, p=0,0002), 

spitalizări mai lungi (13,9±5 zile vs 11±4 zile, p 0,3). 

Concluzii: Prezenţa fibrilaţiei atriale la vârstnicii cu 

insuficienţă cardiacă creşte severitatea simptomelor 

de insuficienţă cardiacă şi durata spitalizărilor, dar nu 

creşte semnificativ rata reinternărilor şi mortalitatea la 

un an. 

Impact of atrial fibrillation 

in elderly patients with heart 

failure 

Mirela Tomescu, D. Darabanţiu, D. Lighezan, 


Minodora Andor, D. Bărbat, I. Gyalai 

University of Medicine and Pharmacy “V. Babeş”, 

Timişoara, România 

Timişoara Heart Failure Registry 

Background: Heart failure is a major public health 

pro blem, as its prevalence is increasing with age and 

its prognosis is poor. Atrial fibrillation aggravates the 

symptoms of heart faiure, but there are no available data 

regar ding its influence on prognosis in heart failure. 

Objective: We investigated the mortality rate in 2 groups 

of elderly patients with heart failure: one with sinus 

rhythmus and one with atrial fibrillation. We wanted 

to determine if atrial fibrillation in these category of 

patients was associated with a higher mortality rate. 

Methods: The retrospective study included 240 patients 

≥70 years old ( mean age 78±6 years), 90 males and 



150 females, first hospitalized for heart failure and 

recruited in the “Timisoara” HF Registry. In regard to 

the presence of persistent atrial fibrillation, we divided 

the lot into 2 groups: group I (n= 116 ) included patients 

with sinus rhythm and group II (n= 124) patients with 

atrial fibrillation. We analysed following parameters: 

duration of hospitalization, clinical and biological 

parameters, discharge therapy, and the readmission 

and death rates at 12 months. Statistics: mean ± SD, 

unpaired Student`s test and Fisher`s exact test. 

Results: Mean follow-up period was 12 ± 3 months.The 

etiology of heart failure was ischemic in 63 % (n=151 

patients ) and nonischemic in 37% (n=89 patients) . The 

patients with atrial fibrillation had a higher NYHA class 

(2,9 ± 0,6 vs 2,6 ± 0,7, p=0,0002), a longer duration of 

hospitalization (13,9± 5 days vs 11± 4 days, p< 0,0001) 

and a higher prescription rate of digoxin (82% vs 23%, 

p 0,1), and the mortality 

rate was 9% in group I and 14% in group II (p>0,3). 

Conclusion: The presence of atrial fibrillation in 

elderly patients with heart failure increases the seve rity 

of heart failure symptoms and the duration of hospitalization, 

but it does not increase significantly one year 

readmission rate and mortality. 

116. Disparitia conducerii 

sustinute pe calea lenta este un 

predictor mai bun pe termen 

lung al succesului dupa 

ablatia cu radiofrecventa 

pentru TRAVN tipica 

Vatasescu Radu, Iorgulescu Corneliu, 

Ieremciuc Isabela, Dorobantu Maria 

Spitalul clinic de Urgenta Bucuresti 

Premize: Obiectivul procedural optim al eliminarii 

substra tului in timpul ablatiei cu radiofrecventa (RF) 

de cale lenta (CL) nu poate fi obtinut intr-un pro cent 

substantial de cazuri cu TRAVN (tahicardie reintranta 

atrio-ventriculara nodala) tipica. Endpoint-ul sub-



optimal dar acceptabil in practica curenta e ste modificarea 

substratului - persistenta dualitatii fiziologice 

a NAV (DFNAV) cu nu mai mult de 2 “ecouri” dupa 

admi nistrare de isoproterenol. 

Obiective: evaluarea procentului de pacienti cu rezultat 

suboptimal dupa ablatia cu RF de CL si identificarea in 

cadrul acestui subgrup de pacienti a unui parametru 

electrofiziologic mai bine corelat cu modificarea semnificativa 

a substratului fiziologic. 

Metode: am analizat 40 cazuri consecutive de pacienti 

intens simptomatici (varsta medie 45±17 ani, 23 femei, 

perioada de urmarire 20±10 luni) care au efectuat 

ablatie cu RF pentru TRAVN forma tipica. Succesul 

periprocedural acut a fost definit ca lipsa inductibilitatii 

aritmiei inclusive dupa administrare de isoproterenol, 

cu eliminarea sau modificarea substratului. DFNAV 

a fost definita ca persistenta saltului de conducere iar 

conducerea sustinuta pe calea lenta (sustained slow 

pathway conduction - SSPC) ca PR> RR inaintea punctului 

de Wenckebach anterograd. Persistenta DFAVN si 

a SSPC a fost determinate inainte si dupa ablatie. 

Rezultate: Inainte de ablatie SSPC a fost prezent la 

90% (36) iar DFNAV la 85% (34) dintre pacienti. Succesul 

procedural acut a fost obtinut la toti pacientii. 

Sub stratul a fost eliminat la 82,5% dintre pacienti iar 

DFNAV a persistat la 17,5% (7) dintre pacienti. Au fost 

2 recurente in subgrupul cu DFNAV persistenta. SSPC 

a persistat dupa ablatie doar la pacientii cu recurente. 

Concluzii: SSPC este mai bine corelat cu modificarea 

semnificativa a substratului si este un predictor mai 

bun al absentei recurentelor dupa ablatia cu RF de CL 

pentru TRAVN 


Disappearance of sustained 

slow pathway conduction 

(SSPC) is a better predictor for 

long term success after 

radiofrequency ablation for 

typical AVNRT 


Ieremciuc Isabela, Dorobantu Maria 


Background: The optimum endpoint of substrate elimination 

during radiofrequency (RF) slow pathway 

(SP) ablation cannot be obtained in a substantial percent 

of the patients with typical AVNRT. Suboptimal 

but acceptable post procedural endpoint is substrate 

modification currently defined as persistence of dual 

AV node physiology (DAVNP) with no more than two 

„echoes” after isoproterenol administration. 

Objective: To evaluate the percentage of patients with 

a suboptimal result after RF SP ablation and to identify 

in this group an electrophysiological parameter that 

is better correlated with significant substrate modi fication. 

Methods: We retrospectively analyzed 40 con secutive 

highly symptomatic patients (mean age 45 ±17 

years, 23 female, mean follow-up 20±10 months) who 

under took RF SP ablation for typical AVNRT. Acute 

procedural success was defined as lack of indu cibi lity of 

arrhythmia with substrate elimination or modi fi ca tion 

despite isoproterenol administration. DAVNP was identified 

as by AH jump and sustained slow pathway conduction 

(SSPC) as PR>RR before anterograde Wenckebach 

point. The persistence of DAVNP and SSPC was 

determined before and after ablation. Results: Befo re 

ablation SSPC was present in 90% (36) and DAVP in 

85% (34) of the patients. Acute procedural success was 

obtained in all the patients. The substrate was eli minated 

in 82,5% of the patients and DAVN persis ted in 

17,5% (7). There were 2 recurrences, all in the group 

with persistent DAVN. SSPC was present after abla tion 

only in patients with recurrences. 

Conclusion: SSPC is better correlated with significant 

substrate modification and it is a better predictor for 

lack of recurrences after RF SP ablation for typical 

AVNRT.


POSTER III 

117. Monitorizarea 

parametrilor 

ecocardiografici la pacientii 

tratati cu antraciclinice 

Dimitriu A.G, Mandric Cristina, Miron Ingrith 

Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi 

Scopul lucrarii: Evaluarea celor mai importanti parametri 

ai functiei sistolice si diastolice a ventriculului 

stang (VS), stabilirea celor predictivi pentru disfunctia 

pre coce aparuta la copii tratati cu antracicline. 

Metoda: 124 pacienti (3luni-19 ani), tratati cu antra cicline, 

grup mar tor-40 copii sanatosi. Doza medie cumulativa 

de antra cicline-320 mg/m 2 Echocardiografia Dopp 

ler (Eco) a evaluat cei mai importanti parametric ai 

func tiei sis tolice si diastolice, intervalul dintre exa mene 

iind sta bilit in functie de doza cumulative antraci clinica. 

Para metri sistolici (FSVS,FEVS) au fost compa rati 

cu cei dias tolici ai functiei VS (E, A, E/A, DT, IVRT, 

IVCT) la toti pa cientii; in 64 cazuri a fost evaluat si 

indexul Tei. 

Rezultate: modificari eco sugestive-63 cases-51% 

(±manifestari clinice).Cele mai importante modificari 

eco au fost evidentiate la o doza cumulativa >350 mg/m 2 , 

in special disfunctie diastolica, deasemenea, cu debut 

precocet; disfunctia sistolica-scaderea FEVS (19%); 

Disfunctie diastolica: tulburari de relaxare-raport E/ 

A 

2,5 (31%), cresterea timpului de deeceleratie a undei E- 

DT (35%) si a trimpului de relaxare izovolumica TRIV 

(28%). Indicele Tei, crescut in 30 cazuri: 21 cazuri valori 

intre 0.39-0.62, 9 cazuri >0.62. 

Concluzii: Parametrii diastolici eco si indicele Tei 

permit o detectare precoce a cardiotoxicitatii antra ciclin-induse, 

frecvent nediagnosticate sau nesuspectate 

cilinic, in special deca FEVS este in limite normale 

118. Reproductibilitatea 

comparativa a testelor de 

evaluare ultrasonografica 

noninvaziva a functiei 

vasculare 

Andrea Ciobanu, Stefania Magda, Claudiu Stoicescu, 

Mircea Cinteza, Dragos Vinereanu 


Context: Masurarea functiei vasculare prin metode 

ultrasonografice reprezinta o metoda indicata de catre 

ghidurile actuale pentru evaluarea riscului cardiovascular. 

Dar, pentru a-si dovedi utilitatea clinica, masuratorile 

efectuate trebuie sa fie reproductibile. Cu toate 

aceastea, pana in prezent nu exista suficiente date cu 

privire la reproductibilitatea comparativa a inregistrarii 

si masurarii multiplilor parametri de functie vasculara. 

Metoda: 15 pacienti (48+/-15 ani, 6 barbati) au fost 

eva luati de catre 2 observatori prin ecografie vasculara 

(e-tracking, wave intensity analysis) la nivelul arterei 

carotide comune drepte (determinarea grosimii intimamedie 

– IMT, a indicelui de augmentare – AIx, si a parametrilor 

de interactiune ventriculo-arteriala, “first peak” 

– FP, “second peak” – SP, “negative area” – NA, indicele 

de rigiditate β, modulul elastic Young – EP, complianta 

arteriala – AC, viteza undei pulsului – WS) si la nivelul 

arterei brahiale drepte (vasodilatatia mediata de flux 

– FMD), folosindu-se un ecograf Aloka 5500SSD, si 

prin metoda COMPLIOR pentru determinarea vitezei 

undei pulsului (PWV). Reproductibilitatea intra- si 

inter observator a fost evaluata intr-o prima sedinta, in 

cadrul careia s-au efectuat 3 determinari consecutive, 

in ordinea: observator 1→ observator 2→ observator 1. 

Repetabilitatea metodei a fost apreciata printr-o a patra 

examinare dupa 1 saptamana (observato r 2). 

Rezultate: Reproductibilitatea comparativa (coeficientul 

de corelatie) a inregistrarii si masurarii principalilor 

parametri de functie vasculara este prezentata in tabelul 

1. Cei mai reproductibili parametri sunt PWV, IMT, 

si parametrii de rigiditate arteriala. Para metru Variabili 

tatea intraobservator Variabilitatea inter obser vator 

Repetabilitatea IMT 0.96 0.95 0.96 AIx 0.95 0.63 0.48 

FP 0.83 0.82 0.66 SP 0.68 0.71 0.45 NA 0.85 0.98 0.67 β



0.80 0.80 0.95 EP 0.84 0.83 0.95 AC 0.84 0.80 0.91 WS 

0.89 0.88 0.95 FMD 0.82 0.90 0.89 PWV 0.98 0.98 0.95 

Concluzie: Evaluarea ultrasonografica a functiei vasculare 

are o variabilitate intra- si inter- observator si o 

repetabilitate buna, similara cu a altor metode ecografice. 

The comparative 

reproductibility of the 

noninvasive ultrasound 

vascular function evaluation 

methods 

Andrea Ciobanu, Stefania Magda, Claudiu Stoicescu, 

Mircea Cinteza, Dragos Vinereanu 


POSTER III 

Background: Ultrasound vascular function measurement 

is recommended by the present guidelines for the 

cardiovascular risk evaluation. These measurements 

must be reproductible, in order to be clinically applicable. 

However, until now, there is not enough data 

avai lable regarding the comparative reproductibility of 

the acquisition and measurement of different vascular 

function parameters. 

Method: 15 patients (age 48±15 years, 6 men) had vascular 

ultrasound evaluations (e-tra cking, wave-intensity 

analysis) performed by 2 observers, of the right 

common carotid artery (mea surement of intima-media 

thickness- IMT, augmen tation index – AIx, and 

the ventriculo-arterial interac tion parameters, “first 

peak” – FP, “second peak” – SP, “negative area” – NA, 

beta stiffness index, Young elastic module – EP, arterial 

com pliance – AC, wave speed – WS), and of the 

right brachial artery (flow mediated dilation – FMD), 

using an Aloka 5500SSD ultrasound machine. Also, 

the pulse wave velocity (PWV) was evaluated using the 

COMPLIOR method. Intra- and interobserver reproduct 

ibility was assessed in the first examination, when 

three consecutive acquisitions were made: 1st observer 

2nd observer 1st observer. The repeatibility of the 

method was evaluated one week later, during the 4th 

exami nation (2nd observer). 

Results: The comparative reproductibility (the corre lation 

coefficient) of the most important vascular function 

parameters is shown in the table 1. The most reproducible 

parameters are PWV, IMT and arterial stiffness 

parameters. Parameter Intraobserver variability Interobserver 

variability Repeatibility IMT 0.96 0.95 0.96 

AIx 0.95 0.63 0.48 FP 0.83 0.82 0.66 SP 0.68 0.71 0.45 

NA 0.85 0.98 0.67 beta 0.80 0.80 0.95 EP 0.84 0.83 0.95 

AC 0.84 0.80 0.91 WS 0.89 0.88 0.95 FMD 0.82 0.90 

0.89 PWV 0.98 0.98 0.95 

Conclusion: Ultrasound vascular function evaluation 

has a good intra- and interobserver variability, and a 

good repeatibility, similar to other ultrasound methods. 

119. Prevalenţa sindromului 

metabolic la pacienţii vârstnici 

cu accident vascular cerebral 

ischemic 

Cãtãlina Cãlin, Dana Micu, Valentin Chioncel, 

Crina Sinescu 

Spitalul Clinic de Urgenţã “Bagdasar-Arseni” 

Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost să identifice prevalenţa 

sindromului metabolic (SM) la pacienţii vârstnici 

cu accident vascular cerebral ischemic (AVCI). 

Metodă: A fost un studiu retrospectiv în care am analizat 

237 pacienţi vârstnici (vârsta ≥65 ani) internaţi 

în ultimii 4 ani (grup 1) pentru boalã cardiacã acutã 

compli cată cu AVCI. Aceştia au fost comparaţi cu 276 

pacienţi vârstnici (grup 2) fără istoric pozitiv de boală 

cardiacă sau cerebrovasculară – AVCI a fost pus în 

evidenţã prin examinare CT cerebral, iar SM a fost definit 

conform ultimelor ghiduri. Distribuţia bazată pe 

sex a fost similară în ambele grupuri. 

Rezultate: Prevalenţa SM a fost semnificativ mai mare 

în grupul 1 vs. grupul 2 (43.6% vs. 21.2%, p 130 mg/dl: 41.3% 

vs. 20.6%, p

POSTER III 

Concluzii: Prevalenţa SM este semnificativ mai mare 

la pacienţii vârstnici cu AVCI. Aceasta este în relaţie 

directă cu profilul aterogenic, obezitatea şi valorile mari 

ale acidului uric seric. 

Prevalence of metabolic 

syndrome in elderly patients 

with acute ischaemic stroke 

Cãtãlina Cãlin, Dana micu, Valentin Chioncel, 

Crina Sinescu 


Aim: The aim of this study was to identify the prevalence 

of metabolic syndrome (MS) in elderly patients (pts) 

who presented an acute ischaemic stroke (AIS). 

Method: This was a retrospective study. We analyzed 

237 elderly pts (age ≥ 65 years) hospitalized in the last 

4 year (group 1) for acute cardiac disease complicated 

with AIS. They were compared with 276 elderly pts 

(group 2) without positive history for cardiac or cardiovas 

cular disease – AIS was proved by CT-scan and MS 

was defined in according with the last guidelines. The 

distri bution based by gender was similary in the both 

groups. 

Results: Prevalence of MS was significantly higher in 

group 1 vs. group 2 (43.6% vs. 21.2%, p 130 mg/dl: 41.3% vs. 

20.6%, p



Skin test anergy- predicting 

factor in advanced heart 

failure 

D. P. Petcu 1 , Denisa Babeanu 1 , Laura Bogdan 1 , 

Florescu Cristina 1 , Coriolan Petcu 2 

1 

Craiova Cardiology Center 

2 

«C.C. Iliescu» Institute of Cardiovascular Diseases, 

Bucharest/Cardiovascular Surgery 

Background: Heart failure (HF) is an important cause 

of morbidity and mortality. The mortality in patients 

with NYHA class III-IV HF is about 20-40 %/year. The 

prognostic depends on many clinical and biochemical 

factors. Skin anergy was less studied before as a prognostic 

marker. 

The endpoint of this study is to set a relationship 

between skin anergy in patients with NYHA class III- 

IV and the prognosis of their disease. 

Methods: We studied a group of 35 patients admitted 

with NYHA class III-IV HF within the Craiova Cardiology 

Center between 1.11.2007 –30.04.2008. The skin 

test was done with candidine 0,1 ml injected intra dermally 

and were read 48 hours later.Anergy was defined 

as induration 2mm.The studied patients were divided 

in 2 groups according to HF etiology: ischemic HF and 

idiopathic HF. Biochemical and hemodynamic data, 

specific for HF, were studied. These patients were treated 

according to HF guidelines. 

Results and conclusions: The entire group of HF was 

divided in anergic (45 %) and non-anergic (55%) subgroups. 

57% of anergic patients had ischemic HF and 

43% had idiopathic HF. A higher proportion of patients 

in the anergic group were classified as NYHA class IV 

rather than NYHA class III, they were older, had lower 

serum sodium and lower plasmatic lipid values. We 

deter mined a relationship between NT proBNP levels, 

inflamatory factors and hemodynamic changes (EF%). 

Skin tests could be a less expensive choice comparatively 

to other haemodinamic tests for predicting the 

prognosis in patients with advanced HF. 

POSTER III 

121. Relatia dintre doza de 

diuretic de ansa si prognosticul 

pacientilor cu insuficienta 

cardiaca acuta pe perioada 

spitalizarii 

Eugenia Nechita, Lucica Grigorica 

Spitalul Clinic de Urgenta “Sf. Apostol Andrei” Galati 

Diureticele de ansa reprezinta prima linie de tratament in 

insuficienta cardiaca congestiva. Desi utilizarea acestora 

amelioreaza semnificativ simptomele pacientilor, utili 

zarea lor este limitata de alterarea functiei renale, 

acti varea neurohormonala, agravarea prognosticului 

pa cien tilor. Scopul studiului a fost acela de a evidentia 

in ce mod dozele de furosemid pot influenta evolutia 

pa cientilor cu insuficienta cardiaca acuta pe perioada 

inter narii. End-point-urile studiului au fost: durata 

spitalizarii, pierderea in greutate, modificarea fu nctiei 

renale si mortalitatea pe perioada internarii. 

Material si metoda: Studiul a fost retrospectiv, observational 

care a cuprins pacienti internati consecutiv cu 

diagnosticul de insuficienta cardiaca acuta in pe rioa da 

01.08. – 31.12.2007 in sectia de cardiologie a Spit alului 

Clinic de Urgenta “Sf. Apostol Andrei” Galati. 

Rezultate: Lotul a cuprins 78 de subiecti, predominant 

de sex masculin (62,3 %).Varsta medie a lotului studiat 

a fost de 69,1 ± 4,5 ani. Cea mai frecventa forma clinica 

de prezentare a fost insuficienta cardiaca cronica 

decom pensate (79% dintre cazuri). Am remarcat frecventa 

crescuta a cazurilor cu edem pulmonar acut 

(10%). Proportia pacientilor cu fractie de ejectie a 

ven tri culului stang prezervata (FE >50%) a fost de 

34,5 %. Durata medie de spitalizare a fost de 9 ± 2,3 

zile, iar mortalitatea generala a fost de 7,2 %. 81,6% 

dintre pacienti au necesitat diuretic parenteral, iar 10% 

diuretic per os. Durata medie de spitalizare a fost semnificativ 

mai mare in grupul pacientilor care au primit 

furo semid injec tabil: 11 ± 2,4 zile vs 7 zile in grupul 

celor cu furosemid per os. Nu au existat diferente 

semni ficative statistic in ceea ce priveste mortalitatea 

gene rala pe perioada spitalizarii intre cele doua grupuri: 

7,4% vs 7% (mai mare in lotul cu furosemid injectabil). 

S caderea medie in greutate a fost de 3,4 ± 0,5 

Kg si nu s-a corelat cu doza zilnica de furosemid. O 

doza de furosemid mai mare de 320 mg/zi s-a corelat 

cu o du rata a spitalizarii mai mare (13±1,2 zile) si o 

mort ali tate usor crescuta comparative cu media lotului:

POSTER III 

7,8%. Nu s-au constatat corelatii semnificative statistic 

intre doza maxima de diuretic si nivelul creatininei. 

Crea tinia medie la internare a fost de 1,26 ± 0,4 mg.dl, 

28 % dintre pacienti avand creatinina >1,3 mg/dl. La 

externare 15 % dintre pacientii internati cu disfunctie 

renala mentineau creatinina >1,2 m g/dl. 

Concluzii: Dozele mari de furosemid s-au corelat cu 

spitalizare prelungita si o usoara crestere a mortalitatii 

pe perioada spitalizarii, dar nu s-au corelat cu nivelul 

scaderii ponderale si cu valoarea creatininei. 

The relation among the dose 

of diuretic of ansa and the 

prognostic of hospitalized 

patients with cardiac acute 

failure 

Eugenia Nechita, Lucica Grigorica 

Emergences Hospital “Sf. Apostol Andrei” Galati 

The loop diuretics represent the first line of treatment 

of cardiac congestive failure. Although these utilization 

improves significantly the symptoms of the patients, 

their utilization is limitated of the alteration of renal 

function, the neurohormonal activation , the severity 

prognostic of the patients. 

Aim: How the furosemid doses influenced the evo lution 

of hospitalized patients with acute heart failure. The end 

points of this study it was: the period of hos pi talization, 

loss of weight, renal function and in – hospital general 

mortality. 

Material and metod: This study was retrospective, 

observational contained patients consecutive admitted 

with acute heart failure in the period 01.08. – 31.12.2007 

in Cardiology Department of the Emergence Hospital 

“Sf. Apostol Andrei” Galati. 

Results: Our retrospective study evaluated 78 of subject, 

predominantly male (62, 3%). Median age was 69, 

1 ± 4, 5 years. The most frequent clinical form was acute 

decompensate heart failure (79% cases). We obser ved 

a high ffrequency of acute pulmonary oedema (10%). 

The proportion of the patients with preserved left 

ventricular ejection fraction (FE > 50%) was of 34, 5 

%. The median length stay was 9 ± 2, 3 days, and general 

mortality was 7, 2 %. 81, 6 % among patients required 

parenteral loop diuretic, and 10% diuretic per os. 



The median length stay was higher in the group with 

pare nteral diuretic treatment vs. per os diuretic: 11 ± 

2, 4 days vs. 7 days. The parenteral diuretic utilization 

influenced non-significantly the in – hospital mortality: 

mor tality was 7, 4% in the group with intravenous 

furo semide vs. 7% in the group without parenteral 

furosemide. Median weight loss: 3, 4 ± 0,5 Kg. The 

furosemide dose was not correlated with weight loss. 

A relation between furosemide doses >320 mg/dl 

and length stay and mortality. Correlation between 

maxi mal dose of furosemide and creatinine level was 

not statistical significant. Median creatinine level at 

admi ssion was 1, 26±0, 4 mg/dl; the seric creatinine 

was higher (>1, 3 mg/dl) for the 28 % patients. 15 % 

pa tients leave hospital with renal dysfunction (level of 

seric creatinine >1, 2 mg/dl). 

Conclusions: The high intravenous furosemide doses 

was correlated with long lenght stay and higer inhospital 

mortality vs group with per os furosemide; 

was not statistical significant correlation between the 

level of weight loss and the level of seric creatinine. 

122. Strategii terapeutice 

în fibrilaţia atrială nou 

diagnosticată 

Mihaela Bolog, Mihaela Dumitrescu, Elena Păcuraru, 

Florentina Romanoschi, Gabriela Badea, Gina Ursu, 

Mihai Tudose 

Spitalul militar de urgenţă “Agrippa Ionescu” 

Scop: Analiza strategiilor terapeutice aplicate şi evoluţia 

intraspitalicească a bolnavilor cu fibrilaţie atrială nou 

diagnosticată. 

Metoda: Analiza retrospectivă a foilor de observaţie ale 

bolnavilor spitalizaţi in perioada aprilie 2005-aprilie 

2008. Au fost selecţionate cazurile care, erau pentru 

prima oara diagnosticate cu fibrilaţie atrială. 

Rezultate: Din cei 56 bolnavi internaţi cu fibrilaţie atrială 

nou diagnosticată 18 au fost femei (32,1%) cu vârsta 

medie 64 ani si 38 barbati (67,9%) cu vârsta medie 58,5 

ani. 31 de bolnavi (55,3%) prezentau fibrilaţie atrială 

cu debut recent (



frecvenţa cardiacă 45b/minut).Toţi bolnavii au primit 

de la internare tratament anticoagulant (heparină cu 

greu tate moleculara mică), iar 50 de bolnavi( 89,2%) 

aveau, sau s-a asociat, aspirina. La bolnavii cu fibrilaţie 

atrială cu debut recent (31 bolnavi) s-a optat pentru 

cardioversie farmacologică (cu cordarone 21 bolnavi, 

37,5% si cu propafenonă 10 bolnavi 17,8%). 25 de 

bolnavi (80,6%) din cei 31cu debut recent s-au convertit 

in ritm sinusal in cursul spitalizarii iniţiale . La cei la 

care debutul fibrilaţiei atriale a fost incert s-a urmarit 

controlul frecvenţei cardiace (betablocant, digitală sau 

asocialţia dintre ele). Dintre aceştia, 13 bolnavi (52%) 

s-au convertit spontan in ritm sinusal. Un bolnav a 

necesitat cardioversie electrica de urgenţă si un bolnav 

a fost trimis pentru implantare de pacemaker. 

Concluzii: Rata conversiei la ritm sinusal a bolnavilor 

cu fibrilaţie atrială nou diagnosticată a fost de 69,6% 

(39 de bolnavi) dintre care 25 bolnavi au fost convertiţi 

chimic, (cu cordarone 21 bolnavi, 37,5% si cu pro pafenonă 

10 bolnavi, 17,8%), 13 bolnavi 23,2% s-au convertit 

spontan si 1 bolnav a fost convertit electric. 17 

bol navi (30,4%) au fost externati in fibrilaţie atrială 

urmand ca decizia de conversie la ritm sinusal sa fie 

apreciată ulterior. 

POSTER III 

rate atrial fibrillation (45b/minut). All patients received 

from the admission fractionated heparin and 50 patients 

(89,2%) had before or received now aspirin in 

asso ciation. Patients with recent onset atrial fibrillation 

(31 patients) were submitted to chemical cardioversion 

(with cordarone 21 patients, 37,5% and with propa fenone 

10 patients 17,8%). 25 patients (80,6%) of the 31 

with recent onset atrial fibrillation converted to sinusal 

rhythm. Those patients in witch the debut of the atrial 

fibrillation was uncertain, were submitted to rate control 

therapy (beta-blocker, digitalis or association). Of 

those 13 patients (52%) converted to sinusal rhythm. 

One patient needed emergency electrical cardioversion 

and one patient (with slow response atrial fibrillation) 

had pace maker implantation. 

Conclusions: The rate of conversion to sinus rhythm 

in patients with first detected atrial fibrillation was 

69,6% (39 patients): 25 patients were chemicaly cardioverted 

(with cordarone 21 patients, 37,5% and with 

propafenone 10 patients 17,8%), 13 patients 23,2% converted 

spontaneously si 1 patient was electricaly cardioverted. 

17 patients (30,4%) remained in atrial fibri llation, 

the decision of cardioversion beeing postponed to 

a latter moment. 

Therapeutic strategies in first 

detected atrial fibrillation 

Mihaela Bolog, Mihaela Dumitrescu, Elena Pacuraru, 


Mihai Tudose 

Emergency Military Hospital “Agrippa Ionescu” 

Background: Analysis of therapeutic strategies and 

intra-hospitaly evolution of patients with first detected 


Methods: Retrospective analysis of the medical records 

of the patients hospitalized between April 2005-April 

2008. There were selected and analyzed only the cases 

with first detected atrial fibrillation 

Results: From the 56 patients (0,88%/3years with first 

detected with atrial fibrillation 18 were women (32,1%) 

aged 64 years old and 38 were men (67,9%) aged 58,5 

years old. 31 patients (55,3%) had recent onset atrial 

fibrillation (

POSTER III 

bol nav (1,7%). Alţi factori predispozanţi sau/si condiţii 

asociate: hipertiroidie 3 bolnavi, pneumopatie acută 2 

bol navi, tumoră mediastinală 2 bolnavi, trombembolie 

pul monară 1 bolnav, hernie gastrică transhiatală voluminoasă 

1 bolnav, consum alcool (in absenţa altor 

etiologii posibile) 2 bolnavi, fără cauză/factori precipitanţi 

1 bolnav. Sindromul metabolic (definit conform 

criteriilor NCEP-ATP III si AHA/NHLBI) au prezentat 

15 bolnavi (26,7%). Fracţia de ejectie medie (estimată 

eco cardiografic) a fost de 48%. Dimensiunile atriului 

stâng (media diametrului cel mai mare) a fost de 44 

mm. 

Concluzii: Sexul masculin (67,9%), hipertensiunea arterială 

57,1%) şi sindromul metabolic (26,7%) reprezintă 

factorii cel mai frecvent asociaţi fibrilaţiei atriale nou 

diagnosticate. 

Demographics and associated 

condition in first detected 


Mihaela Bolog, Mihaela Dumitrescu, Elena Pacuraru, 


Mihai Tudose 

Emergency Military Hospital “Agrippa Ionescu” 

Background: Identification of the demographic factors 

and associated condition in first detected atrial fibrillation. 

Methods: Retrospective analysis of the medical records 

of the patients hospitalized between April 2005 - April 

2008. There were selected and analyzed only the cases 

with first detected atrial fibrillation. 

Results: From the 6312 hospitalization /3 years 56 

patients (0,88%/3years) were first detected with atrial 

fibri llation 18 were women (32,1%) aged 64 years old 

and 38 men (67,9%) aged 58,5 years old. Underlying 

heart disease had 48 patients (85,7%): hypertensive heart 

di sease 32 patients (57,1%), cardiac failure 9 patients 

(16%), coronary artery disease 9 patients (16%), dilated 

car dio myopathy 4 patients (7,1%), valvular heart 

disease 3 patients (5,3%), hypertrophic cardiomyopathy 

2 pa tients (3,5%), preexcitation syndrome 1 patient 

(1,7%), sick sinus syndrome 1 patient (1,7%). Other 

pre disposing or associated condition: hyperthyroidism 

3 patients, acute pneumionitis 2 patients, mediastinal 

tumor 2 patients, pulmonary thromboembolism 1 



pa tien ts, transhiatal gastric hernia voluminoasa 1 patient, 

alcohol consumption (in absence of other etiologies) 

2 patients, none 1 patients. Metabolic syndrome 

(NCEP-ATP III and AHA/NHLBI criteria) presented 

15 patients (26, 7%). Left ventricular ejection fraction 

(esti mated by echocardiography) was 48%. Left atrial 

dimension (the average of the longest diameter measured 

by echocardiography) was 44 mm. 

Conclusions: Masculine sex (67, 9%), hypertensive 

heart disease 57, 1%) and metabolic syndrome (26, 

7%) were the most frequent factors associated with first 

detec ted atrial fibrillation. 

124. Cuantificarea disfunctiei 

cardiovasculare si 

aterosclerozei precoce in 

poliartrita reumatoida 

Stefania Magda, Andrea Ciobanu, Claudiu Stoicescu, 

Gabriela Udrea, Mircea Cinteza, Dragos Vinereanu 

Spitalul Universitar de Urgenta, Bucuresti 

Context: Poliartrita reumatoida (PAR) induce frecvent 

complicatii cardiovasculare, determinate probabil de 

fenomenele de ateroscleroza precoce in context de 

inflamatie sistemica cronica. Tratamentul antiinflamator 

ar putea reduce aceste complicatii, insa prevalenta bolii 

cardiovasculare la pacientii cu PAR corect tratata este 

insuficient cunoscuta. Studiul nostru are drept obiectiv 

principal evaluarea prevalentei afectarii cardiace si 

vasculare subclinice, precum si a mecansimelo r interactiunii 

ventriculo-arteriale la pacientii cu PAR corect 

tratata. 

Metoda: Au fost evaluati prospectiv 20 de subiecti (55 ± 

6.8 ani, 2 barbati), 13 pacienti cu PAR seropozitiva tratata, 

asimptomatici din punct de vedere cardiovascular, si 7 

subiecti normali. Durata medie a PAR: 12.7 ± 9 ani. Toti 

pacientii cu PAR se aflau in tratament cronic ( 3.9 ± 2.4 

ani) cu Metotrexat ± Sulfasalazina sau corticosteroizi. 

S-au determinat parametrii de functie cardiaca prin 

eco cardiografie standard si tissue Doppler, GIM si 

indici de rigiditate arteriala la nivel carotidian prin “etracking”, 

“wave intensity analysis” (ecograf ALOKA 

5500 SSD), functia endoteliala prin metoda dilatatiei 

mediate de flux la nivelul arterei brahiale drepte (FMD) 

si viteza undei pulsului carotido-femurala, prin metoda 

Complior.



Rezultate: Cele 2 loturi au fost similare ca varsta, sex 

si distributie a factorilor de risc clasici. Durata medie 

a PAR: 12.7 ± 9 ani. Valoarea medie a VSH in lotul 

cu PAR a fost de 41 ± 13.7 iar in lotul de control 22 ± 

18.2 (p=ns). Nu s-au inregistrat diferente semnificative 

statistic intre cele 2 loturi pentru functia cardiaca sau 

vasculara (tabel 1 si 2). Tabelul 1 Parametrii de functie 

sistolica si diastolica Parametru Lot PAR Lot normali 

FEVS (%) 59 ± 5 58 ± 3.5 TRIV (msec) 94 ± 8.2 95.1 

± 10.4 Vp (cm/s) 57 ± 21.5 57 ± 9.3 Sm (cm/s) 6.1 ± 

1.4 5.3 ± 0.8 E/Em 8.8 ± 2.6 11.1 ± 3.2 E/Vp 1.3 ± 0.8 

1.2 ± 0.1 Tabelul 2 Parametrii de rigiditate arteriala, 

disfunctie endoteliala si PWV Parametru Lot PAR Lot 

normali IMT (mm) 5.8 ± 1.6 7.3 ± 0.9 AC (mm2/kPa) 

0.7 ± 0.2 0.9 ± 0.3 Indice de rigiditate β 9.7 ± 3 7.4 ± 1.8 

Primul peak sistolic 7 ± 2.8 5.6 ± 2.3 FMD (%) 10.7 ± 

3.3 10.9 ± 3.4 PWV carotido-femurala (m/s) 9.5 ± 1.8 

10.2 ± 1.6 

Concluzie: PAR corect tratata, cu inflamatie sistemica 

controlata, nu determina disfunctie cardiaca si vasculara 

subclinica. 

The quantification of 

cardiovascular disfunction 

and early atherosclerosis in 

rheumatoid arthritis 

Stefania Magda, Andrea Ciobanu, Claudiu Stoicescu, 

Gabriela Udrea, Mircea Cinteza, Dragos Vinereanu 

University Emergency Hospital Bucharest, Clinical 

Hospital ”Dr. I. Cantacuzino”, Bucharest 

Context: Rheumatoid arthritis (RA) induces frequently 

cardiovascular complications, probably related to early 

atherosclerosis determined by chronical systemic inflammation. 

Antinflammatory treatment might reduce 

these complications, but the prevalence of cardio vascular 

disease in patients with correctly treated RA is 

insufficiently known. The main purpose of our study is 

to determine the prevalence of subclinical cardiac and 

vascular disease and to evaluate the mechanisms of ventriculo-arterial 

interaction in patients with correctly 

treated RA. 

Methods: We evaluated prospectively 20 subjects (55 

± 6.8 yrs, 2 men), 13 patients with seropositive treated 

RA, without any cardiovascular symptoms and 7 

normal subjects. All patients with RA were chro ni cally 

POSTER III 

treated with (3.9 ± 2.4 yrs) Methotrexate ± Sulfa salasine 

or corticosteroids. We determined the para meters of 

cardiac function through standard and tissue Doppler 

echocardiography, IMT and arterial stiff ness at the 

level of the carotid artery through “e-tracking”, “wave 

intensity analysis” (ultrasound ma chine ALOKA 5500 

SSD), endothelial function through flow mediated 

dilation at the level of the right bra chial artery (FMD) 

and carotido-femoral pulse wave velocity using the 

Complior method. 

Results: The age, sex and classical risk factor distribution 

were similar in the 2 subgroups ca varsta, sex si distributie 

a factorilor de risc clasici. Mean duration of RA: 12.7 

± 9 yrs. Mean value of ESR in the RA subgroup was 41 

± 13.7 (mm/h) and in the control subgroup 22 ± 18.2 

(p=ns). No statistical significant differences were noted 

between the 2 subgroups regarding the cardiac and 

vascular function. (table 1 and 2). Table 1 Parameters 

of systolic and diastolic function Parameter RA group 

Control group LVEF (%) 59 ± 5 58 ± 3.5 IVRT (msec) 

94 ± 8.2 95.1 ± 10.4 Vp (cm/s) 57 ± 21.5 57 ± 9.3 Sm 

(cm/s) 6.1 ± 1.4 5.3 ± 0.8 E/Em 8.8 ± 2.6 11.1 ± 3.2 

E/Vp 1.3 ± 0.8 1.2 ± 0.1 Table 2 Parameters of arterial 

stiffness, endothelial function and PWV Parametru RA 

group Control group IMT (mm) 5.8 ± 1.6 7.3 ± 0.9 AC 

(mm2/kPa) 0.7 ± 0.2 0.9 ± 0.3 β stiffness index 9.7 ± 3 

7.4 ± 1.8 First systolic peak 7 ± 2.8 5.6 ± 2.3 FMD (%) 

10.7 ± 3.3 10.9 ± 3.4 Carotid-femoral PWV (m/s) 9.5 ± 

1.8 10.2 ± 1.6 

Conclusion: Correctly treated RA, with controlled syste 

mic inflammation doesn’t induce subclinical car diac 

and vascular disfunction. 

125. Influenta varstei si a 

sexului in selectarea pacientilor 

pentru revascularizare 

coronariana interventionala 

(PCI) in Romania 

Udroiu Cristian, Deleanu Dan, Mot Stefan, 

Vinereanu Dragos 

Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, Institutul de 

Cardiologie ”CC Iliescu”, Institutul Inimii Cluj Napoca 

Argument: Cu mai putin de 500 de angioplastii coronariene 

percutane (PCI) la un milion de locuitori,

POSTER III 

Romania este in continuare o tara cu un volum mic 

de proceduri interventionale coronariene, raportat 

la restul Europei. Aceasta, in conditiile in care morbiditatea 

cardiovasculara in Romania este una dintre 

cele mai mari din Europa, iar selectia pacientilor 

pentru PCI a devenit o problema dificila. Plecand de la 

raporta rile facute la Registrul European de PCI, unde 

Romania ocupa locul trei ca nivel de raportare, am 

urmarit criteriile de selectie si performantele tehnice 

ale utilizarii PCI in Romania versus Europa. 

Metoda: Registrul PCI este un registru populational 

prospectiv al Societatii Europene de Cardiologie, parte 

a programului Euro Heart Survey, bazat pe rapor tarile 

a peste 220 de centre, din peste 30 de tari euro pene. 

Raportarea se face sub format electronic stan dard, si 

include in prezent peste 24.000 pacienti, realizand o 

imagine de ansamblu a cardiologiei interventionale in 

Europa. 

Rezultate: Analiza statistica a fost efectuata pe 23.765 

pacienti, dintre care 2894 (12.17%) au fost raportati din 

Romania (1 aprilie 2008). In Romania pacientii tineri 

si barbatii au fost mai frecvent selectati pentru PCI. 

De asemenea in Romania frecventa factorilor de risc 

la pacientii cu PCI este semnificativ mai ridicata decat 

in Europa, iar istoricul de infarct miocardic este mai 

frecvent (vezi tabelul). In Romania procedurile elective 

sunt mai frecvente (60.8% vs 50.26%), cu rezolvarea 

de obicei a unui singur vas (87.04% vs 74.84%), si cu 

mai putine stenturi pe procedura. Doar 24.14% din 

stenturile utilizate in Romania au fost stenturi active 

(39.87% in Europa). Medicatia la externare a fost 

optimizata in Romania. 

Concluzii: Selectia pacientilor pentru PCI intr-o tara 

cu nivel scazut de resurse, se restrange la pacientii tineri 

si de sex masculin, la pacientii cu multiplii factori de 

risc si cu istoric de boala cardiaca ischemica. Frec venta 

urgentelor si a PCI pentru boala coronariana multivas 

culara este redusa. Pentru cei care beneficiaza de o 

dila tare coonariana percutana medicatia este optima. 

Romania versus Europa VARIABILA ROMANIA 

EUROPA P VARSTA MEDIE (ANI) 59.33 64.32 ns 

VARSTA >65 ANI (%) 31.62 48.08



Dilative cardiomyopathy in a 

patient with permanent atrial 

fibrillation and intermittent pre 

excitation syndrome: complete 

reversal with radiofrequency 

ablation and resynchronization 

therapy 


Balanescu Serban, Dorobantu Maria 


49 years patient, with a known history of permanent 

atrial fibrillation and Basedow disease, was presented 

in class IV NYHA heart failure. Physical exam found 

pulmonary rales, enlarged cardiac area, atrial fibrillation 

with a rapid ventricular response (160 bpm), and 

normal blood pressure. ECG showed rapidly conducted 

atrial fibrillation with a narrow QRS and intermittent 

delta wave. Echocardiography showed dilated LV and 

LA, LV ejection fraction 25% and the presence of intraventricular 

asynchrony (SPWMD of 130 ms). Blood tests 

have infirmed dysthyroidy and the coronary arteries 

were normal on angiography. Electrophysiological 

study showed a “by-stander” midseptal right sided accessory 

pathway, with no involvement in a clinical arrhythmia. 

The etiology of the cardiomyopathy were considered 

to be rapidly conducted atrial fibrillation and 

LV intraventricular asynchrony – possibly due to LV 

acti vation via the accessory pathway. A biventricular 

pace maker implantation was decided followed by 

AV node and accessory pathway radiofrequency ablation. 

A month later the patient was asymptomatic and 

echocardiography has shown reduction of LV dimension 

and an ejection fraction of 47%. 

127. Depasirea compensarii 

functiei radiale miocardice la 

pacientii diabetici tip II fara 

disfunctie cardiaca clinica 

– studiu de urmarire pe 5 ani 

Vlad Vintila, Claudiu Stoicescu, Alan Fraser, 

Dragos Vinereanu 

Spitalul Universitar de Urgenta, Bucuresti 

POSTER III 

Studii ecocardiografice efectuate la pacienti diabetici 

tip 2 fara boala cardiovasculara manifesta au sugerat ca 

dis functia longitudinala miocardica este compensata 

printr-o crestere a functiei contractile radiale, cu 

mentinerea fractiei de ejectie globale a VS. Evolutia in 

timp a acestei compensari nu a fost evaluata. 

Metoda: 27 pacienti cu DZ tip II (18 B si 9 F, varsta 

medie 63±8 ani) au fost reanalizati dupa 56.5±0.7 luni 

dupa evaluarea initiala, cand au fost comparati cu un lot 

de control similar ca varsta si sex. Functia ventriculara 

longitudinala si radiala au fost evaluate cu ajutorul 

tehnicilor de Doppler tisular. Modificarile au fost com - 

parate cu profilul de risc, fractia de ejectie a fost masu 

rata prin tehnica Simpson modificata. Acceleratia 

izo vo lumetrica a fost masurata ca un indice de functie 

con tractila. 

Rezultate: Atat functia sistolica longitudinala (medie 

a 4 segmente bazale, imagini apicale), cat si cea radiala 

au scazut cu 13% la 5.6±1.3 cm/s (p

POSTER III 

(r2=0.39, F=8.811, p



Computerized 3D 

echocardiographic evaluation 

of left ventricular remodelling, 

contraction synchronism and 

intracavitary flow 

haemodynamics in dilated 

cardiomyopathy 

Benedek Theodora, Sarbu Alexandru, Struczuy Melinda, 

Madaras Szilárd, Chitu Monica, Benedek Imre 

University of Medicine and Pharmacy-Departament of 

Cardiology 

Introduction: Computerized 3D echocardiography 

could represent an alternative to evaluate LV geometry 

and contraction synchronism for a complex analysis 

of ven tricular remodelling in dilated cardiomyopathy, 

based on a live 3D colour-coded display. 

Materials and methods: Gr.1: 22 patients with idiopathic 

DCM, gr.2: 20 patients control group. Using 

QLab software Philips Sonos 7.500, computerized 3D 

echo cardiography analysis of ventricular geometry, 

con tractility and contrraction synchronicity were performed. 

Volumetric curve of each myocardial seg ment 

during the cardiac cycle and polar map of time delay 

from onset till the maximum contraction were obtained. 

Intracavitar haemodynamics was evaluated using 

Do ppler mapping of flow velocities at 3 levels (basal, 

median and apical) along 3 longitudinal axes, and flow 

acceleration and decelerations were calculated. 

Results: In gr.1 3D computherised analysis of LV geometry 

revealed dilatation of LV cavity with 25% more 

pronounced in LV apical region than in the rest of 

the LV cavity. Apical thrombus was present in 87% 

pa tients with DCM. Eight patients had contractility 

dissynchronism between lateral and septal wall. The 

volumetric curve of contraction for apical segments was 

67% more applatized in gr.1 compared with gr.2, while 

only 37% for medioventricular segments (p

POSTER III 

leziunii si vapo rizarea materialului trombotic cu crearea 

unui tunel de cel puţin 20%. Utilizarea angioplastiei 

laser a crescut succesul tehnic de la 95.34% la 98,44% 

(p=0.15). Rata permeabilităţii primare a fost de 96.61% 

la 6 luni, 93.06% la 1 an, 89.98% la 18 luni şi 88.4% la 2 

ani, Rata permeabilităţii secundare a fost de 98.04%, pe 

întreaga perioada de urmărire. Utlizarea angioplastiei 

laser in cazurile TASC D a condus la o rata mai mare 

de succes tehnic O analiza separata pentru pacienţii din 

grupul TASC D a evidenţiat ca permeabilitatea primara 

a fost superioara in grupul cu laser decât in cel doar cu 

implantare de stent deşi cele in care s-a folosit laserul 

erau leziuni mai complexe (permeabilitate primara la 

24 luni fara laser 56,82%, laser 77,14%. p=0.41). Analiza 

factorilor care influenţează permeabilitatea pe termen 

lung arata importanta clasei TASC si a statusului clinic, 

inrgistrandu-se rate mai bune de permeabilitate primara 

la pacienţii cu TASC A si B comparativ cu cei cu TASC 

C si D (permeabilitatea primara la 24 luni: TASC AB 

97.14%, TASC CD 80.73%, p=0.051) Ambele cazuri cu 

trans plant de celule stem au evidenţiat îmbunătăţiri ale 

statusului clinic. 

Concluzii: Angioplastia axului iliac este sigură şi eficien 

tă în tratamentul stenozelor şi ocluziilor la acest 

nivel. Extinderea indicaţiilor angioplastiei iliace şi la 

ca zuri mai complexe (TASC D şi C), duce la rezultate 

bune privind permeabilitatea, rata de supravieţuire şi 

păstrarea viabilităţii membrului pe perioada de urmărire. 

Effect of complex interventional 

treatment - laser, stenting 

and stem cells - on short and 

long term patency in aortoiliac 

diseases 

Monica Chitu, Melinda Struczuy, Theodora Benedek, 

Istvan Kovacs, Alexandru Sarbu, Istvan Benedek, Imre 

Benedek 


Cardiology Targu Mures 



excimer laser) could represent an alternative for surgery 

in our experience. 

Material and method: were performed in 116 patients 

with iliac or aortoiliac obstructive diseases. Lesion type 

was TASC D in 29.41% cases, TASC C in 20.59% cases, 

TASC B in 29.41% cases and TASC A in 20.59% cases. 

Laser angioplasty was associated in 14 cases, 88 iliac 

stents were implanted and in 2 cases we performed 

STEM cell implantation. 

Results: Technical success was achieved in 127 lesions 

(98.44% of lesions), defined for PTA and stenting as 

restored arterial patency with residual stenosis



130. Controlul tensiunii 

arteriale la pacienţii cu 


congestivă şi diabet zaharat 

Dana Mincu, Cãtãlina Cãlin, Valentin Chioncel, 

Crina Sinescu 


Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost să evalueze controlul 

tensiunii arteriale (TA) la pacienţii cu insuficienţă 

cardiacă congestivă (ICC). 

Metodă: Am examinat 315 pacienţi care au fost grupaţi 

în funcţie de istoricul de diabet zaharat (DZ): pacienţi 

nondiabetici şi pacienţi diabetici. 

Rezultate: Am obţinut două grupuri de pacienţi: 54% 

nondiabetici şi 46% diabetici. Istoricul pozitiv de HTA 

a fost regăsit la 34% dintre pacienţii nondiabetici şi la 

40% dintre diabetici. Valoarea medie a TA a fost de 131 

± 28 / 79 ± 14 mmHg la nediabetici şi de 134 ± 26 / 70 ± 

11 mmHg la diabetici. Valoarea target a TA de control 

(

POSTER III 

Material si metode: Au fost incluşi 280 pacienţi internaţi 

in anul 2004 cu diagnosticul de insuficienta cardiaca. 

Urmărirea s-a efectuat timp de 4 ani (48 ± 12 luni). 

Au fost analizaţi factori clinici (etiologia insuficientei 

cardiace, clasa funcţionala, asocierea cu alţi factori 

de risc. IMC. talia abdominala), electrocardiografiei 

(pre zenta H VS, prezenta tulburărilor de ritm si de 

con ducere), ecocardiografici (FE, funcţia diastolica, 

pre zenta HVS, PAP sistolica) si de laborator (Hb. creatini 

na, acid uric, leucocite). Evenimentele urmărite au 

fost decesele totale, decesele de cauza cardiovasculara, 

reinter narile pentru agravarea insuficientei cardiace; de 

ase menea s-au urmărit si intervenţiile efectuate pentru 

revas cula rizare miocardica si cardiostimulare. 

Rezultate: Dintre pacienţii analizaţi au fost 160 pacienţi 

cu IMC >25 kg/m 2 (57,1%). In timpul urmăririi pacienţilor 

s-au produs 91 decese (32,5%) si 80 decese cardiovasculare 

(28,6%), iar reintemari pentru agravarea 

insuficientei cardiace s-au efectuat la 159 pacienţi 

(56,8%); de asemenea revascularizari miocardice s-au 

efectuat la 34 pacienţi (12,1%) si cardiostimulare permanenta 

la 40 pacienţi (14,3%). La pacienţii obezi s- 

a observat asocierea intr-o proporţie semnificativ mai 

mare a celorlati factori de risc (HTA, dislipidemie, 

diabet zaharat), iar etiologia insuficientei cardiace a 

fost intr-o proporţie mai marc cea hipertensiva (62,5% 

din pacienţii cu acest tip de insuficienta cardiaca au fost 

obezi). Dintre parametrii studiaţi obezitatea s-a asociat 

mai frecvent doar cu hipertrofia ventriculara stânga 

apre ciata ecocardiografic - RR - 1,3 (l,l-l,59)(p -0,002). 

La pacienţii obezi IC a fost intr-o proporţie mai mare 

cu FE prezervată (FE - 39,48±9,89% vs 33,20±9,3%). 

In ceea ce priveşte prognosticul, la pacienţii obezi s- 

au produs mai puţine decese de orice cauza (35% vs 

42,5% dintre pacienţii cu IMC < 25 kg/m 2 ) (p - 0,002), 

cat si de cauza cardiovasculara (22,5% vs 36,67%). IMC 

>25 kg/m având chiar rol protector asupra dece sului 

cardio vascular - RR -0,8 f (0.69 - 0,95) ( p - 0,009), iar 

decompensarile cardiace au fost prezente in aceeaşi 

proporţie. Pacienţii cu sindrom metabolic au avut 

aceleaşi caracteristici - predominenta IC cu FE prezervate, 

etiologie hipertensiva si pronostic mai bun. 

Concluzii: Dintre pacienţii internaţi pentru insuficienta 

cardiaca o marc proporţie sunt obezi. Insuficienta cardiaca 

la pacienţii obezi si la cei cu sindrom metabolic 

este predominent cu fracţie de ejectie prezervată. 

Prognosticul pe termen lung in insuficienta cardiaca 

(decese, decese cardiovasculare) este mai bun la pacienţii 

obezi (IMC >25 Kg/m 2 ) fata de cei cu IMC



Heart failure long term prognosis is better at the patients 

at the patients with BMI above 25 kg/m 2 . 

132. Statinele reduc nivelul 

hidroperoxizilor lipidici 

circulanţi şi acumularea 

LDLoxi în celulele endoteliale 

Victoria Ivanov 1 , I. Popovici, V. Cobeţ, L. Ciobanu, 

S. Costin 2 , M. Popovici 1 

1 

IMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, (R. Moldova) 

2 

Departamentul de Biologie Moleculară şi Structurală al 

Institutului Inimii şi Plămânului – Max-Planck Institute, 

Bad Nauheim (Germania) 

Modificarea oxidativă a lipidelor circulante se implică 

în disfuncţia endotelială cu apariţia ulterioară a aterosclerozei. 

Hidroperoxizii lipidici (HPL), produsul primar 

al peroxidării acizilor graşi, şi dialdehida malo nică 

(DAM), produsul secundar al acestui proces, sunt biomarkerii 

serici ai oxidării. Pătrunderea şi acumularea 

LDL oxidat (LDL oxi) în spaţiul subendotelial activează 

procesele de inflamaţie şi disfuncţia endotelială care 

pre cede iniţierea procesului ateromatos Statinele posedă 

efecte endotelio-protective, posibil mediate de proprietăţile 

lor antioxidante. 

Obiectiv: Determinarea efectelor tratamentului cu 

sta tine asupra biomarkerilor serici ai oxidării HPL şi 

DAM, cât şi asupra conţinutului de LDLoxi intracelular 

în cultură. 

Material şi metode: În studiu au fost incluşi 96 de 

pacienţi (63 bărbaţi şi 33 femei) cu vârste cuprinse între 

42 şi 74 ani (media 57,0±1,4), cu hipercolesterolemie 

primară şi risc cardiovascular foarte înalt, înalt şi 

moderat, cărora timp de 12 luni li s-a administrat 

Pravastatina în doză standardă 40mg/zi. Iniţial, apoi 

la 6 şi 12 luni de tratament acestora li s-au determinat 

markerii serici al oxidării: HPL timpurii, intermediari şi 

tardivi, precum şi DAM prin spectrofotometrii, uzând 

reactivele firmei Dia Sys Diagnostics Systems GmbH 

(Germania). 

Cercetările in vitro s-au efectuat asupra celulelor 

endoteliale, apreciind gradul asimilării LDL colesterolului 

peroxidat în acestea după incubarea culturii de 

celule endoteliale cu peroxid de hidrogen (H2O2) în 

concentraţia de 0,1 mmol şi cu LDL colesterol conjugat 

POSTER III 

direct cu fluorocrom roşu în doza de 0,01 mg/nl mediu 

de cultură. Culturile erau a fi fixate şi cercetate la 

micro scopul cu laser. La fel s-a apreciat şi asimilarea 

lipo proteinelor peroxidate într-o cultură similară, în 

care se suplimenta Fluvastatină, în dozele de 4 şi 40 mg 

comparaţia trasându-se cu celulele din cultura de control. 

În rezultatul tratamentului cu Pravastatină s-a făcut 

observată reducerea treptată a concentraţiei tuturor tipu 

rilor de HPL. Astfel, dacă iniţial HPL timpurii determinate 

în plasmă erau de de 0,96±0,04 un/ml, în a 6-a 

lună au coborât la 0,90±0,03 (p

POSTER III 

Statins reduce the levels of 

circulations lipid 

hydroperoxides and 

accumulation of oxidized LDL 

in endothelial cells 

Victoria Ivanov 1 , I. Popovici, V. Cobeţ, L. Ciobanu, 

S. Costin 2 , M. Popovici 1 

1 

IMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, (R. Moldova) 

2 

Departamentul de Biologie Moleculară şi Structurală al 

Institutului Inimii şi Plămânului – Max-Planck Institute, 

Bad Nauheim (Germania) 



Oxidative modification of circulating lipids contributes 

to endothelial dysfunction, which are hallmark features 

of atherosclerosis. Lipid hydroperoxides (LH) are a 

primary product of fatty acid peroxidation, and malon 

dialdehyde (MDA) which is more advanced product 

of this process, are a serum biomarker of oxidation. 

Penetration and accumulation of oxidized LDL 

(LDLox) in subendothelial layer activates inflammation 

and endothelial dysfunction with ulterior development 

of atherosclerosis. Statins have endothelio-protective 

effects, possible mediated by antioxidants proprieties 

of these drugs. 

The aim of this study was evaluation of effects of treatment 

with statins on serum biomarkers of oxidation, 

LH and MDA, and on the rate of intracellular LDLox 

accumulation in the endothelial cells (EC) culture. 

Methods: This study focused on the analysis of 96 patients 

63 men and 33 women 42 to 74 years of age 

(mean age was 57,0±1,4 years) with primary hypercho 

lesterolemia and considerable cardiovascular risk, 

which administrated for 12 month 40mg/die of Pravastatin. 

We evaluated LH levels in serum samples collected 

from patients at baseline and at the 6 and12-month 

period. The levels of LH and MDA (measured as thiobarbituric 

acid reactive substances) were measu red 

spectrophotometrically with reactives Dia Sys Diagnostics 

Systems GmbH (Germany). 

In vitro investigation was effectuated on culture 

of EC with determination of levels of assimilation of 

LDLox after incubation of the culture with H2O2 in 

con centration of 0,1 mmol/l and with conjugated with 

fluo rocrom red LDL cholesterol (0,01 mg/nl) in cul ture, 

with ulterior fixation and laser microscopy. The similar 

culture was supplemented with 4 and 40mg of Fluvastatin 

and compared with EC of the control culture. 

Results: Pravastatin progressively reduced the concentrations 

of all types of LP. Early LP was initially 

0,96±0,04 un/ml an 6 month 0,90±0,03 (p



Material si metoda: Am efectuat un studiu prospectiv 

pe un lot de 120 de pacienţi internaţi consecutiv în 

Clinica de Cardiologie I a Institutului C.C Iliescu cu 

diag nosticul de sindrom coronarian acut in perioada 

1.01.2008 -1.06.2008. 

Rezultate şi discuţii: Din lotul studiat 79 (65,83%) au 

fost pacienti de sex masculin, 41 (34,16%) au fost de sex 

feminin. Din acest lot 12,5% sau incadrat in grupa de 

varstă 20-40 ani, 33,33 % in grupa 41-60 ani, iar 54,16% 

au avut varste peste 61 ani. 

În lotul studiat 62,5% dintre pacienti erau fumatori, 

68,33 % erau hipertensivi cunoscuti, 26,66 % diabetici, 

65% dislipidemici. Din istoricul pacienţilor incluşi în 

lot s-a remarcat istoric familial de boli cardio-vasculare 

în 25% din cazuri, infarct miocardic cunoscut în antecedente 

în 40% cazuri, CABG în 10 % din cazuri, PCI + 

stent în antecedente în 23,33 % din cazuri. 

De asemeni am putut observa afectarea atero sclerotică 

şi a altor teritorii decât cel coronarian, precum 

arteriopatie periferică (8,33%), AVC (13,33%), retenţie 

azotată (12,5%). 

Din punct de vedere al evaluării clinice şi paraclinice 

a pacienţilor incluşi în lot am constatat prezenta semnelor 

şi simptomelor de insuficienţă cardiacă în 29,16% 

cazuri, cu disfuncţie sistolică a ventriculului stâng 

evaluată ecocardiografic în 33,33 % cazuri, prezer varea 

acesteia în 66,66% cazuri si valori crescute ale troponinei 

serice în 46,6% cazuri. 

91,66% dintre pacienţii internaţi cu sindrom coronarian 

acut au beneficiat de evaluare angiografică coronariană, 

dintre care 63,33% au necesitat angioplastie şi 

implantare de stent, 15,83% au primit indicaţie de revascularizare 

chirurgicală. 4,16 % dintre pacientii incluşi 

în lot au decedat pe parcursul internării ca urmare a 

complicaţiilor apărute postinfarct miocardic. 

In studiul efectuat am putut constata ca 75% dintre 

pacientii incluşi în lot primeau tratament betablocant la 

domiciliu, faţă de 87,5% câţi au primit la externare, 75% 

primeau tratament cu antiagregant plachetar inainte de 

internare faţă de 100% cîţi au primit la externare, 65% 

dintre cei incluşi în lot primeau terapie hipolipemiantă 

faţă de 79,16% caţi au primit la externare. 

Concluzii: În urma studiului efectuat am constatat 

incidenţa crescută în lotul studiat a factorilor de risc 

cardiovasculari care includ dislipidemia, fumatul, hipertensiunea 

arterială sistolică, factorii socio-economici, 

indicele de masă corporală, nivelul de activitate fizică. 

Incidenţa sindroamelor coronariene acute a fost mult 

crecută la pacienţii cu vârsta peste 60 ani, însă este de 

luat în seamă frecvenţa destul de mare şi în lotul celor 

tineri. 

POSTER III 

134. Verificarea aplicării 

strategiilor de prevenţie 

secundară în două cabinete de 

medcină de familie cu ajutorul 

bazelor de date pe suport 

electronic - Medprax 

Preg Zoltan, Kikeli Pal Istvan, Laszlo Mihaly-Imre, 

Hubatsch Mihaela 

UMF Targu Mures, Romania 

Introducere: Prevenţia secundară a bolilor cardiovasculare, 

urmărirea pacienţilor cu boală cardiovasculară 

manifestă este o prioritate strategică în prevenirea 

eveni mentelor fatale cardiovasculare – principala cauză 

de mortalitate în România. Scopul lucrării este iden tificarea 

situaţiei actuale a prevenţiei secundare în 2 cabinete 

de medicină de familie din Târgu Mureş. 

Scop: Datele din fişele pacient a 2500 de pacienţi au 

fost transpuse pe fişe pacient structurate şi introduse în 

sistemul Medprax. Cu ajutorul modului de prelucrare 

statistică a programului am evaluat şi am identificat 

pacienţii diagnosticaţi cu boli cardiovasculare, de asemenea 

am evaluat conformitatea tratamentel or medicamentoase 

recomandate cu cele ale ghidurilor de practică 

medicală actuale. 

Rezultate: Numărul pacienţilor diagnosticaţi cu cardio 

patie ischemică a fost de 439 – dintre aceştia au 

bene ficiat de tratament medicamentos 238 pacienţi. 

Clasele de medicamente prescrise au fost următoarele: 

anti agregante plachetare 46,6%, betablocante 48,32%, 

calciu blocante 29,83%, IEC 72,69%, nitraţi 54,2%, statine 

15,55%. Numărul pacienţilor diagnosticaţi cu insuficienţă 

cardiacă a fost 114 – dintre aceştia au bene ficiat 

de tratament medicamentos 67. Clasele de medicamente 

prescrise au fost următoarele: IEC 83,58%, betablocante 

32,84%, digitalic 14,93%, antialdosteronice 19,4%, diure 

tice de ansă 23,88% 

Concluzii: 1. Bazele de date pe suport electronic permit 

identificarea şi urmărirea stării de sănătate, a intervenţiilor 

terapeutice la nivel populaţional. 2. Per mit 

evaluarea strategiilor terapeutice şi urmărirea complian 

ţei la ghidurile terapeutice. 3. Tratamentul prescris 

pentru bolnavii cardiovasculari nu corespunde strategiilor 

de prevenţie secundară.

POSTER III 

135. Profilul clinic al 

pacientilor in faza de 

screening pentru 

hipercolesterolemie familiala 

A. Selaru, R. Creih, M. Ghionea, Mihaela Marin, 

Oana Andrei, Alexandra Gherghina, 

Raluca Tecuceanu, I.M. Coman. 

Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof.C.C.Iliescu” 

Bucuresti 

Obiectiv: Analiza caracteristicilor clinice a pacientilor 

selectionati in cadrul proiectului „Strategii noi in conduita 

diagnostica si terapeutica a hipercolesterolemiei 

familiale prin screening-ul molecular al mutatiilor genei 

receptorului LDL” in perioada 01.01.2007-31.04.2008. 

Material si metoda: Lot de 105 pacienti selectionati 

conform criteriilor Dutch Lipid Network pentru suspiciunea 

de hipercolesterolemie familiala (HF). Acestea 

au fost: (1) prezenta hipercolesterolemiei; (2) prezenta 

bolii cardiace ischemice, a afectarii cerebrovasculare 

sau periferice vasculare premature (barbate



c) Ciroza biliara primitiva. 

Astfel, pe baza scorului obtinut in protocolul anterior, 

pacientii considerati eligibili pentru a intra in studiu au 

fost subimpartiti in trei subloturi: 

- sublotul I: pacienti cu HF certa (> 8 p); 

- sublotul II: pacienti cu HF probabila (scor 6-8); 

- sublotul III: pacienti cu HF posibila (scor 3-5). 

136. Impactul schimbărilor 

de strategie trombolitică şi a 

medicaţiei concomitente la 


cu supradenivelare de segment 

ST în România. Registrul 

RO-STEMI 

Tatu-Chitoiu G.P., Dorobantu Maria, Cintez M, 

Craiu Elvira, Ionescu D.D., Datcu D.M., Petris A, 

Olariu C, Vladoianu M, Bugiardini R şi investigatorii 

RO-STEMI. 

Introducere: Registrul român pentru infarctul miocardic 

acut cu supradenivelare de segment ST (RO- 

STEMI) a înrolat 10378 pacienţi (pts) din 28 centre 

între 1.01.2000 – 31.12.2007. 

Obiectiv: Evaluarea impactului adus de modificările de 

strategie trombolitică şi de medicaţie concomitentă la 

pacienţii înrolaşi în RO-STEMI. 

Metodă: Mortalitatea intraspitalicească şi rata de 

utilizare a anticoagulantelor, antiagregantelor plachetare, 

beta-blocantelor (BB), inhibitorilor enyimei de 

con versie a angiotensinei (ACEIs) şi statinelor au fost 

evaluate la 2786 pts. RO-STEMI tratati cu trombolitice 

(streptokinază, tPA, rPA, TNK-tPA) în primele 6 ore 

de la debutul STEMI între 1.01.2003-31.12.2007. 

Rezultate: Datele principale pot fi urmărite în tabel. 

A fost evidenţiată o creştere progresivă şi intens semni 

ficativă statistic a fost înregistrată în utili zarea trombo 

liticelor fibrin specifice, a statinelor, a combi naţiei 

aspirină-clopidogrel şi a combinaţiei heparină nefrac - 

ţio nată 1000 i.u. pentru 48 ore urmată de enoxa parină 

1 mg/kgcorp pînă în ziua a 8 -a (de la 0,0% la 28,97%). 

Pro centajul de pacienţi trataţi cu ACEIs a rămas neschimbat. 

O tendinţă globală de redu cere a morta li tă ţii 

intraspitaliceşti a fost înregis trată la limita semnifica ţiei 

POSTER III 

statistice (probabil datorită numărului relativ redus de 

pacienţi). 

Concluzie: În ultimii 5 ani în România Au fost înregistrate 

modficări majore în strategia trombolitică şi în 

medicaţia concomitentă la pacienţii cu STEMI trataţi 

în primele 6 ore. Aceste schimbări par a conduce spre 

o reducere a mortaklităţii intraspitalicesşti la aceşti pacienţi. 

2003 2004 2005 2006 2007 p trend 

Pacienţi 417 761 427 753 428 / 

Litice fibrin 

specifice 

20.86% 36.66% 45.19% 42.09% 50.23% < 0.0001 

Beta-blocante 69.54% 79.76% 80.79% 83.39% 79.20% < 0.0001 

Statine 73.86% 75.68% 77.51% 86.85% 89.48%

POSTER III 

angiotensin converting enzyme inhibitors (ACEIs) and 

statins using were assessed in 2786 consecutive RO- 

STEMI pts treated with thrombolytics (streptokinase, 

tPA, rPA, TNK-tPA) within the first 6 hours after the 

STEMI onset between 1.01.2003-31.12.2007. 

Results: The main data can be seen in table. A progressively 

and strongly statistically significant increase 

of using of the fibrin specific thrombolytics, of statins, 

of combination aspirin-clopidogrel and of combination 

unfractionated heparin 1000 i.u. for 48 hours followed 

by enoxaparin 1 mg/kg bodyweight until day 8 (from 

0,0% to 28,97%) was seen within the mentioned time 

interval. The percentage of patients receiving ACEIs 

remained practically unchanged. A global trend toward 

a progressively decrease of the in-hospital mor tality 

was recorded at the limit of significance (pro bably due 

to the relatively low number of pts). 

Conclusions: Major changes regarding the thrombolytic 

strategy and the concomitant therapy in STEMI pts treated 

within the first 6 hours were recorded in Roma nia 

for the last 5 years. These changes seem to lead toward a 

decrease of the in-hospital mortality in STEMI pts. 

2003 2004 2005 2006 2007 p trend 

Patients 417 761 427 753 428 / 

Fibrin-specifics 

lytics 

20.86% 36.66% 45.19% 42.09% 50.23% < 0.0001 

Beta-blockers 69.54% 79.76% 80.79% 83.39% 79.20% < 0.0001 

Statins 73.86% 75.68% 77.51% 86.85% 89.48%



138. Reactivitatea coronariană 

endotelinică în impactul 

ischemic 

Popovici M, Cobeţ V, Popovici I, Ivanov V, Ciobanu N, 

Moraru I, Todiraş M, Ciobanu L 

IMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, Moldova 

POSTER III 

Scopul: evaluarea in vitro a răspunsului coronarian din 

cadrul fenomenului ischemie-reperfuzie la stimularea 

receptorilor endotelinici. 

Material şi metode: Cordul izolat de şobolan s-a perfuzat 

în regim izovolumetric după metoda Langendorff fără 

recirculaţie la frecvenţă de contracţie cardiacă constantă 

(electrostimulare - 4,5 Hz). După o perioadă de 30 min 

de ischemie globală jetul aortic retrograd s-a iniţiat la 

aceleaşi valori de presiune (perioada de reperfuzie). 

Endotelina-1 (ET-1), agonistul receptorilor ETA, BQ- 

3020 şi agonistul receptorilor ETB, Sarafatoxina (Sf), 

s-au administrat în concentraţia de 5 x 10-7 M înainte 

de episodul de ischemie sau după 30 min de reperfuzie. 

Valoarea fluxului coronarian (FC) s-a măsurat după 

volumul de perfuzat refluat de la cord (ml/min), iar presiunea 

sistolică dezvoltată de ventriculul stâng (PSVS) 

a fost evaluată prin intermediul autografului Linearcorder 

MARK VII W3101 (Germania). 

Rezultate: Administrarea preischemică a ET-1 şi a BQ- 

3020 a indus o coronaroconstricţie relevantă, care s-a 

manifestat prin reducerea FC cu 29±2% (p

POSTER III 

reperfusion period ET-1 realized a coronaroconstriction 

stronger than preischemic value (+40±3%), but the 

BQ3020 induced effect has remained at preischemic 

level, a fact very likely indicating the dysfunction of 

ETB receptor placed on endothelium. Indeed, the 

Sf induced postischemic coronarodilatator effect 

decreased till a 1/3 from preischemic level. Remarkably, 

in this reperfusion period the LVSP restoration has 

been attested at 89-96% from preischemic level. More 

than that, when ETA or ETB or ETA/ETB (thereby ET- 

1) receptors were activating in preischemic phase, then 

the degree of the myocardium contractile function 

redressing was notably reduced, perhaps due to an 

effort preconditioning before ischemic event. 

Conclusions: 1. The coronary endothelium is more 

receptive to a transient ischemic impact that is 

manifested by 3-fold blunting of endothelinic ETB 

receptor stimulation induced coronarodilation in 

reperfusion, a phenomenon causing the ET-1 induced 

coronaroconstriction elevation by more than 10%. 



acut, decesul de cauza cardiovasculara, accidetul vascular 

cerebral si aparitia insuficientei renale. 

Rezultate: Pacientii au fost impartiti in doua loturi 

– diabetici si nondiabetici.Diabetul zaharat s-a dovedit 

predictor puternic defavorabil pentru evolutia 

intra spital, lucru cuantificat prin rata crescuta a evenimentelor 

cardiovasculare. Intraspital pacientii diabetici 

au prezentat angina recurenta de 1,8 ori mai frecvent 

(p=0,003), reinfarctare de 2,25 ori mai frecvent (p 

>0,05), si au decedat de 3,5 ori mai frecvent (p=0,05). 

Nu s-a observat diferenta semnificativa statistic in cele 

doua loturi, in ceea ce priveste sangerarile intraspital. 

La 1 an diabetul nu a influentat semnificativ statistic nici 

unul dintre parametrii urmariti: insuficienta cardiaca 

clasa III/IV NYHA 34,3% vs. 40,9%, angina de repaus 

34,3% vs 27, 3%, mortaliatea cardiovasculara la diabetici 

a fost de 14,9%, vs. 13,3% la nondiabetici, accidentele 

vas culare cerebrale 11,4% vs. 6,8%, insuficienta renala 

nou aparuta 14,7% vs. 13,6%,. 

Concluzie: Diabetul zaharat s-a dovedit factor de prognostic 

defavorabil, indiferent de vechimea bolii, pentru 

evolutia intraspital, dar nu si pentru evolutia la 1 an. 

139. Evaluarea prognosticului 

pacientilor diabetici cu 

sindroame coronariene acute 

Laura Arama, I. Stanca, Daniela Popescu, S. Barsan, 

Luminita Ionescu, Roxana Coralia Popescu, 

Simona Huidu, Andreea Caterina Popescu, 

Doina Dimulescu 

Spitalul Universitar de Urgenta Elias – Clinica de 

Cardiologie 

Obiective: Evaluarea prognosticului pacientilor diabetici 

cu sindroame coronariene acute pe termen scurt si 

mediu. 

Material si metoda: Studiul retrospectiv a fost realizat 

in Clinica de Cardiologie a Spitalului Universitar de 

Urgenta Elias, pe un lot de 214 pacienti cu diagnosticul 

de sindrom coronarian acut cu sau fara supradenivelare 

de segment ST, inrolati in oridinea internarii, in perioada 

aprilie 2005-ianuarie 2006. Dintre acestia 40,6% au fost 

diabetici. Intraspital s-au urmarit evenimentele cardiovasculare 

(angina recurenta, reinfarctarea si decesul de 

cauza cardiovasculara), in timp ce la 1 an s-au urmarit: 

clasa NYHA a insuficientei cardiace, clasa Canadiana a 

anginei pectorale, recurenta unui eveniment coronarian 

Endothelinic coronary 

reac ti vity in the ischaemic 

impact 

Popovici M, Cobet V, Popovici I, Ivanov V, Ciobanu N, 

Moraru I, Todiras M, Ciobanu L 

Institute of Cardiology, Chisinau, Moldova 

Aim: The in vitro evaluation of the coronary response 

on endothelinic receptors stimulation after ischaemiareperfusion 

Material and methods: Isolated rat heart was perfused 

izovolumically by Langendorff method with out 

recirculation at constant cardiac frequency (electrosti 

mulation – 4,5 Hz). After a 30 min period of total 

ischaemia the retrograde aortic jet was initiated on the 

same pressure values (reperfusion period). Endothelin- 

1 (ET-1), ETA receptor agonist, BQ3020, and ETB 

receptor agonist, Sarafatoxin (Sf), were administered in 

concentration of 5 x 10-7 M before ischaemic episode 

or after 30 min of reperfusion. The coronary flux (CF) 

value was measured as perfusating volume refluxed 

from heart (ml/min). The systolic pressure developed 

by left ventricle (LVSP) was evaluated using the recorder 

MARK VII WR3101 (Germany).



Results: The preischaemic action of ET-1 and of BQ3020 

relevantly induced a coronaraconstriction manifested 

by CF reduction by 29±2% (p

POSTER III 

Methods and results: we included 725 consecutive 

patients (55% men) with suspected neurally mediated 

syncope, which had a tilt test in IBCV ”Prof. Dr C. C. 

Iliescu“ between 1997-2007. The distribution by age of 

the lot (10 years groups) in study was relatively equitable, 

with the exception of the extreme ages. The protocol 

used consisted in tilting the table at 70° for 30-40 

miutes, until the onset of symptoms, accompanied by 

changes in blood pressure and cardiac freguency or of 

the syncope. 

Results: The test was positive in 10,26% of patients.The 

most frequent pattern of responses were type I (mixt)- 

36% and type III (vasodepresor)-33%. A positive test 

was most frequent in the group of age between 61-70 

yaers (36%). In this interval of age type I and type II 

cumulated 81,48% of the positives tests. The II b reaction 

(syncope with asystole) was the most frequent one 

between 11-20 years (42,5%). The average minute of the 

syncope was 17,73. Only two patients had a syncope 

after 30 minutes. Two patinents with cardioinhibitor 

res ponse which were cardio-stimulated repeted the tilt 

test, and they have a positive response type III. 

Conclusions: there appear to be distinct pathophysiologies 

underlying in different groups of age in tilt 

table test, hypotension predominating in older ages, 

while asystole is the most frequent pattern of response 

in younger ones. 

141. Indicatiile stenturilor 

active farmacologic pentru 

leziunile „off-label“ sunt la fel 

de sigure si eficiente ca si 

indicatiile pentru leziunile 

clasice 

C. Stoicescu, N. Florescu, D. Vinereanu 




Context: Folosirea stenturilor active farmacologic 

(DES), in afara indicatiilor aprobate a fost putin studiata 

de-a lungul timpului. Date recente pun la indoiala 

siguranta folosirii acestor tipuri de stenturi in leziuni 

(off-label), altele decat cele pentru care au indicatie, 

sugerand o crestere a mortalitatii si a infarctului nonfatal. 

OBIECTIV. S-au urmarit frecventa, siguranta si 

efica citatea DES pentru indicatiile „off-label“ 

Material si metoda: In cadrul unui studiu de registru, 

am inclus toti pacientii care au primit cel putin un 

stent activ farmacologic pentru o perioda de 54 luni 

(incepand cu 2003). Pacientii au fost impartiti in doua 

loturi: lotul „off - label” definit ca lot in care s-au folosit 

stenturi pentru: leziuni de trunchi comun stang (TCS), 

restenoze intrastent, leziuni ostiale, bifurcatii ori ocluzii 

totale, sau la pacientii cu un vas de referinta (RVD) 3.75 mm in diametru, sau leziuni cu lungime 

>30 mm; si lotul „clasic“ definit ca lot in care s-au 

folosit stenturi pentru indicatiile aprobate. Obiectivul 

primar a fost restenoza clinica (definita pe baza simptomelor 

clinice si/sau a testului ECG de efort). In caz 

de suspiciune clinica de restenoza, pacientului i s-a 

repetat coronarografia. Obiectivele secundare au fost 

repre zentate de evenimentele cardiace adverse majore 

(MACE), definite ca moarte de cauza cardiaca, infarct 

de miocard, reinterventie pe leziunea / vasul tinta si 

angi na pectorala recurenta. 

Rezultate: 476 pacienti inclusi in studiu, cu 559 de 

leziuni; 26.3% au fost leziuni „off-label“ (TCS 2.3%; ISR 

7.7%; ostiu 1.1%; bifurcatii 0.4%; ocluzii totale 3.9%; 

RVD 3.75 mm 3.6%; lungime 

>30 mm 3.2%). Perioada medie de urmarire a fost de 

226±20 zile. Nu a fost nici o diferenta intre cele doua 

grupuri pentru prevalenta factorilor majori de risc 

cardiovasculari. A fost un caz de restenoza in grupul 

„off-label“ vs. 2 cazuri in grupul „clasic“ (p=ns); 0.8% 

din pacientii „off-label“ au avut MACE vs. 2.9% din 

grupul „clasic“ (p=ns). 

Concluzii: Folosirea DES pentru leziuni „off-label“ este 

obisnuita. Comparata cu indicatiile clasice, folosirea 

DES pentru leziuni „off-label“ este sigura si eficienta, 

nefiind asociata cu cresterea ratei restenozei sau a 

MACE. 

DES indications for off-label 

lesions are safe and efficient as 

indications for classical lesions 

C Stoicescu, N Florescu, D Vinereanu 


Background: Limited data exist regarding use of drugeluting 

stents (DES) outside of approved indications in



real-world settings. Safety concerns have arisen from 

recent reports that suggested increased mortality and 

nonfatal myocardial infarction (MI) with DES usage 

for „off-label“ indications. 

Aim: We performed a retro spective analysis of our 

local registry in order to deter mine the frequency, 

safety, and effectiveness of DES for off-label indications 

in percutaneous coronary interv ention (PCI). 

Methods: Within a registry study, we included all 

patients who received at least one pharmacological active 

stent, for a 54 months period (since 2003). We compared 

two groups: „off-label“ group, defined as use of 

stents in left main coronary artery disease, restenotic 

lesio ns (ISR), ostial, bifurcated, or totally occluded 

lesio ns, or in patients with a reference-vessel diameter 

(RVD) 3.75 mm, or a lesion length >30 

mm, and „classical“ group, defined as use of stents in 

appro ved indications. Primary end-point was the clinical 

restenosis (defined clinically and/or by ECG exercise 

test); when clinical restenosis was suspected, coronary 

angiography was repeated. Secondary end-points 

were major adverse cardiac events (MACE), defi ned as 

cardiac death, myocardial infarction, target lesion revascularization, 

or recurrent angina. Results. 476 patients 

were included into the registry study with 559 lesions; 

26.3% were „off-label“ lesions (TCS 2.3%; ISR 7.7%; 

ostial 1.1%; bifurcations 0.4%; total occlusion 3.9%; 

RVD 3.75 mm 3.6%; length >30 

mm 3.2%). Mean follow-up period was 226±20 days. 

There were no differences between the two groups for 

the prevalence of major cardiovascular risk factors. 

There was 1 case of restenosis in the „off-label“ group, 

vs. 2 cases in the „classical“ group (p=ns); 0.8% patients 

from the „off-label“ group had MACE, compared with 

2.9% from the „classical“ group (p= ns). Conclusions. 

„Off-label“ use of drug-eluting stents is common. 

The utilization of DES for non-approved indications 

(„off-label“ lesions) proved to be efficacious and safe, 

when compared with a control cohort for classical 

indications. „Off-label“ use of DES was not associated 

with increased rates of restenosis and MACE. 

POSTER III 

142. Eficienţa antrenamentului 

fizic în aprecierea calităţii vieţii 

la pacienţii valvulari aortici 

operaţi prin intermediul 

chestionarului Short Form 36 

Dana Emilia Velimirovici 1 , Maria Rada 1 , 

Simona Drăgan 1 , D.M. Duda-Seiman 1 , C. A. Sarău 1 , 

M. Berceanu 1 , FI. Cobzariu 1 , V. Ionescu 1 , 

Nadia Cornu 2 , Silvia Mancaş 1 

1 

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” 

2 

Spitalul Clinic Municipal Timişoara, România 

Scop: aprecierea ameliorării calităţii vieţii la finalul 

fazei II de recuperare cardiovasculară prin intermediul 

ches tionarului Short Form 36 (SF 36) la pacienţii 

valvulari aortici operaţi, acesta fiind unul din cele mai 

utilizate chestionare actuale de evaluare a calităţii vieţii 

la pacienţii cu intervenţii chirurgicale cardiace. 

Material şi metodă: monitorizarea efectelor programului 

de recuperare cardiacă asupra calităţii vieţii la 

cei 82 pacienţi incluşi în studiu s-a efectuat prin intermediul 

scorului celor două componente fizică (PCS- 

36) şi mentală (MCS-36) la includere în studiu şi la 3 

luni (finalul fazei II de recuperare cardiovasculară). 

Cal cularea punctajului celor două componente s-a 

efectuat electronic prin accesarea site-ului www.sf- 

36.org/demos/SF-36html. Pentru cuantificarea punc tajul 

obţinut s-a utilizat un scor original cu limite între 

0 şi 100, 0 cel mai slab şi 100 cel mai bun posibil status 

de sănătate. Pacienţi eligibili pentru studiu, au fost 

randomizaţi în două grupe: grupa de antrenament (A)- 

43 pacienţi şi grupa de control (B)-39 pacienţi. 

Rezultate: la debutul studiului componenta fizică 

(PCS-36) prezintă valori mai reduse comparativ cu 

cea mentală (MCS-36) atât la pacienţii protezaţi aortic 

inclu şi în program de reabilitare cardiacă cât şi la cei 

din grupa de control, datorită decondiţionarii fizice 

secundare bolii existente preoperator. După faza II 

de recuperare cardiovasculară la grupa A s-a obţinut 

o evoluţie favorabilă a componentei PCS -36 (de la o 

valoare medie de 33,67±16,2 la 60,45±23, p

POSTER III 

Concluzii: în prezent scopul programelor de reabilitare 

cardiacă nu este doar prelungirea duratei de viaţă, ci 

obţinerea unei vieţii de o calitate superioară, îmbunătăţirea 

calităţii vieţi fiind văzută din ce în ce mai 

mult ca unul din principalele obiective ale programelor 

de recuperare cardiovasculară. Deşi ambele grupe au 

bene ficiat de modificarea stilului de viaţă, conform 

recomandărilor ghidului, pacienţii care au beneficiat 

de antrenament fizic individualizat şi standardizat şiau 

îmbunătăţit semnificativ starea fizică şi statusul 

funcţional, precum şi starea mentală, comparativ cu 

grupa de control. 

Physical training efficiency 

on life quality evaluation by 

Short Form 36 questionnaire 

in patients after aortic valve 

replacement 

Dana Emilia Velimirovici 1 , Maria Rada 1 , 

Simona Drăgan 1 , D.M. Duda-Seiman 1 , C. A. Sarău 1 , 

M. Berceanu 1 , FI. Cobzariu 1 , V. Ionescu 1 , 

Nadia Cornu 2 , Silvia Mancaş 1 

1 

University of Medicine & Pharmacy „Victor Babes” 

2 

Clinical Municipal Hospital, Timisoara, Romania 

Objective: evaluation of life quality amelioration at the 

end of phase II of cardiovascular rehabilitation, using 

Short Form 36 questionnaire (SF 36) for patients after 

aortic valve replacement, SF 36 is the most used questionnaire 

for evaluation of life quality for patients after 

cardiac surgery. 

Methods and materials: monitoring of cardiac rehabilitation 

program effects on life quality for 82 study 

included patients was performed by assessing the two 

questionnaire components physical (PSC36) end mental 

(MCS-36) at admission and after 3 months (the end 

of phase II of cardiovascular rehabilitation). Synopsis 

estimation of the two components was effectuated 

on internet site www.sf-36.org/demos/SF-36html. To 

quantify obtained data, an original score with limits 

between 0 and 100 was utilized: 0-the powerless and 

100 the best possible health condition. Study eligible 

patients were divided in two groups: training group (A) 

– 43 patients and control group(B) – 39 patients. 



Results: at the beginning of the study, the physical 

component (PCS-36) had lower score comparative to 

the mental score (MCS-36) in patients with aortic valve 

replacement included in cardiovascular rehabilitation 

program, and also in the control group, because of 

phy sical decoditioning secondary to preoperatory 

disease. After phase II of cardiac rehabilitation program 

we remark a favorable evolution of the PCS-36 

com po nent (from an average value of 33,67±16,2 to 

60,45±23, p



Krebs-Henseleit la 37 grade şi s-au înregistrat electro cardiograma 

şi forţa de contracţie a ventricolului stâng. 

La cel de-al doilea lot, după prelevare cordul a fost 

oprit şi perfuzat continuu cu soluţie Sabax la +15 

grade celsius. După 3 ore s-a perfuzat cu soluţie Krebs- 

Henseleit la 37 grade şi s-au înregistrat aceiaşi para metrii. 

Am urmărit de asemenea rata de apariţie a arit miilor 

ventriculare ce au necesitat stimulare overdrive sau 

defibrilare. 

Rezultate şi concluzii: La primul lot inducţia cardioplegiei 

a fost rapidă (în medie 1 minut şi 37 secunde), 

revenirea completă s-a înregistrat la 17 minute (+/- 3 

min) iar rata de apariţie a aritmiilor ce au necesitat 

pacing overdrive sau defibrilare a fost de 63 %. În cazul 

celui de-al doilea lot, inducţia a fost mai lentă, probabil 

şi datorită temperaturii mai ridicate, timpul de revenire 

nu a fost influenţat semnificativ, însă rata de apariţie a 

arit miilor ce au necesitat stimulare overdrive sau defibrilare 

a fost de doar 35%. 

Experimental models of 

cardioplegia in isolated 

Langendorff hearts 

M. Perian, Marieta David, Crina Manole, D. Dobreanu 

Disciplina de Fiziologie U.M.F. Targu Mures 

Objective: Considering the continous developpment 

of cardiac surgery techniques, the researches for optimal 

protocols of cardioplegia are of high interrest at 

this moment. Our study is providing a comparison between 

two different cardioplegia protocols using Sabax 

solution. 

Methods: Two groups of 15 Whistar male rats were 

used in the study. After general anesthesia with Ketamine+Xylasine 

the hearts were prelevated from thoracic 

cavity. In the first group, the heart was stopped and 

kept in cold (+5 Celsius degrees) Sabax solution. After 

3 hours of cardioplegic arrest, the hearts were perfused 

with Krebs-Henseleit solution at 37 Celsius degrees. 

ECG and left ventricle contractile force were recorded. 

In the second group, after cardioplegic arrest the hearts 

were continously perfused with Sabax cardioplegic 

solution at +15 Celsius degrees. After 3 hours a perfusion 

with Krebs-Henseleit at +37 degrees was established. 

Contractile force and ECG were recorded. We also 

POSTER III 

monitored the occurence of ventricular arrhythmias 

necssitating overdrive suppresion or defibrillation. 

Results and conclusions: In the first group the induction 

of cardioplegic arrest was quick (1 min. and 37 

secs. mean), the full recovery was noticed at about 17 

minutes (+/- 3min) and the arrhythmic events rate was 

at 63%. In the second group the cardioplegic arrest 

occured later, probably also because of higher temperature, 

the full recovery time had no significant difference 

from the first group, but the arrhythmias rate was 

only 35 %. 

144. Protectia Miocardica 

utilizand Acizi Grasi Omega-3 

in Cardioplegia Cristaloida 

Hipotermica 

Cristina Goga, Marcel Perian, Marieta Gabriela David, 

Dan Dobreanu 

Universitatea de Medicina si Farmacie Targu Mures, 

Disciplina Fiziologie 

Obiective: Studiul nostru evalueaza influenta AGPN 

omega-3 asupra disfunctiei contractile si a vulnera bilitatii 

la aritmii a miocardului de sobolan in cardioplegia 

(CP) cristaloida hipotermica. 

Material si metoda: Sobolani Wistar (greutate medie 

350g), masculi, in varsta de 12 saptamani au beneficiat 

de o dieta cu etil-esteri de AGPN omega-3 (Omacor 5g/ 

Kg hrana standard) (DAG, n=15) sau de o dieta standard 

(DS, n=15) pentru 30 de zile. Muschii papilari izolati, 

prelevati din ventricolul stang, au fost supusi la 30 de 

minute CP cristaloida cu solutie St. Thomas Hospital 

No.2, rece (T= 8oC) urmata de 30 de minute de reperfuzie. 

Forta maxima a contractiei izometrice stimulate cu 

o frecventa de 1Hz si potentialele intracelulare au fost 

inregistrate inaintea inducerii CP si la 20 de minute de 

la reperfuzie. 

Rezultate: DAG a ameliorat recuperarea functiei contrac 

tile postcardioplegie, forta maxima a contractiei 

izo metrice fiind superioara celei din grupul DS (+dF, 

p=0,041). Intre cele doua grupuri nu au existat diferente 

semnificative ale timpului de dezvoltare a fortei 

maxime (+dt) si ale vitezei de dezvoltare a fortei maxime 

(+dF/dt). AG omega-3 au determinat redu cerea vitezei 

de depolarizare (dV/dt, p=0,0019) si scur tarea duratei

POSTER III 

potentialului de actiune (APD) prin redu cerea APD 

la 50 % din repolarizare (APD50, p=0,0292) si 90% 

(APD90, p=0,0215). 

Discutii: Rezultatele sugereaza ca AG omega-3 amelioreaza 

functia contractila a miocardului postcar dioplegie, 

prin augmentarea +dF, posibil prin stimularea 

mecanismelor de eliberare a Ca2+ din reticolul sarcoplasmic. 

In cursul cardioplegiei AG omega-3 au redus 

APD, prin scurtarea duratei repolarizarii, asociata cu 

diminuarea susceptibilitatii miocardului la aritmii. AG 

omega-3 au stabilizat electric miocardul prin alterarea 

activitatii canalelor ionice: inhibarea INa+, responsabila 

de reducerea dV/dt, inhibarea ICa2+,L si scurtarea 

APD50 si augmentarea IK, resposabila de scurtarea 

APD90. Mecanismul modularii activitatii electrice a 

miocardului in cursul CP cristaloide hipotermice este 

similar efectelor antiaritmice asociate ischemiei si 

reperfuziei miocardice. 

145. Functia cardiaca 

longitudinala ”supranormala” 

la sportivii de anduranta in 

comparatie cu sportivii de 

rezistenta, determinata de 

optimizarea interactiunii 

ventriculo-arteriale 

M. Florescu, I. Petcu, M. Radu, C. Palombo, 

M. Cinteza, A. Lautaru, D. Vinereanu 


Context: Adaptarea cardiaca la sportivii de performanta 

difera in functie de tipul de antrenament fizic. Astfel, 

antrenamentul de anduranta se asociaza cu hipertrofie 

ventriculara stanga (HVS) excentrica si cu o functie 

cardiaca ”supranormala”, in timp ce antrenamentul de 

rezistenta determina HVS concentrica fara a creste 

performanta cardiaca. Tipul de HVS per se nu poate 

explica diferenta de adaptare cardiaca, astfel incat, alte 

mecanisme, ca de exemplu o interactiunea ventriculoarteriala 

diferita, ar putea fi implicate. 

Obiective: 1) Sa analizeze diferenta de functie cardiaca 

in HVS determinata de cele doua tipuri de antrenament, 

de anduranta si de rezistenta; si 2) Sa evalueze 



mecanismele interactiunii ventriculo-arteriale si efectele 

acesteia asupra functiei cardiace. 

Metode: Au fost inrolati 69 de subiecti barbati (varsta 

medie 21±4 ani): 26 sportivi de anduranta (SA), 10 

sportivi de rezistenta (SR) si un lot de control de 33 de 

subiecti sedentari de aceeasi varsta (C). Functia cardiaca 

a fost evaluata prin ecocardiografie conventionala si prin 

Doppler tisular: functia sistolica globala prin calcularea 

fractiei de ejectie (FE), functia radiala prin masurarea 

velocitatilor peretelui posterior, iar functia longitudinala 

sistolica (STDE) si diastolica (ETDE) prin masurarea 

mediei velocitatilor a 6 segmente ventriculare bazale. 

Rigi ditatea arteriala a fost estimata prin calcularea 

indexului de augmentare (AIx) si a velocitatii undei 

pul su lui (PWV); functia endoteliala prin vasodilatatia 

media ta de flux (FMD) la nivelul arterei brahiale; iar 

interac tiunea ventriculo-arteriala prin amplitudinea 

undei de compresie (CW), deteriminata prin analiza 

de “wave intensity”. De asemenea, au fost masurati 

NT-proBNP, markerii de fibroza miocardica (procola 

genul de tip I amino-terminal) si markerii de stres 

oxi dativ (SO) (concentratia de carbonil in proteinele 

plasmatice). 

Rezultate: Desi ambele loturi de sportivi au avut HVS 

semnificativa in comparatie cu C, SA au avut o functie 

longitudinala mai buna (tabel), dar cu o functie radiala 

similara, asociata cu o functie arteriala si endoteliala augmentata 

si un SO scazut, cu optimizarea interactiunii 

ventriculo-arteriale. NT-proBNP si markerii de fibroza 

miocardica nu au variat intre grupuri. Concluzii. Desi 

atat SA, cat si SR prezinta HVS fiziologica, antrenamentul 

de anduranta se asociaza cu o functie cardia ca 

longitudinala “supranormala” determinata de opti mizarea 

interactiunii ventriculo-arteriale. STDE (cm/ 

s) ETDE (cm/s) AIx (%) PWV (m/s) FMD (%) CW 

(mmHg.m.s-3x103) OS (nmol/mg) SA 12±0.9 17.4±0.3 

-10.9±7 7.1±2.4 16.7±6.9 37.1±21.5 0.259±071 SR 

10±0.8 13.7±0.4 0.079±6 8.5±2 12.5±4.5 17.1±14.5 

0.549±0,9 C 10.1±1 15.8±0.2 -2.2±11 8.8±1.1 14±4.1 

17.6±13.4 0.428±0.88 p (ANOVA)



Better longitudinal function in 

endurance-trained athletes in 

comparison with 

strength-trained athletes, 

related to optimized 

ventriculo-arterial interaction 

M. Florescu, I. Petcu, M. Radu, C. Palombo, 

M. Cinteza, A. Lautaru, D. Vinereanu 


Background: Cardiac adaptation differs according to 

the type of exercise training. Thus, endurance exercise 

training is associated with eccentric LVH and better 

cardiac function, whereas strength exercise training 

induces concentric LVH and no difference in cardiac 

performance. The type of hypertrophy alone can not 

explain these differences, therefore, other mechanisms, 

such as different ventriculo-arterial interaction might 

be involved. 

Aims: 1) To assess differences in cardiac function induced 

by endurance- and strength- training. 2) To identify 

mechanisms of ventriculo-arterial interaction, and 

their effects on cardiac function in both type of athletes. 

Methods: 69 male (21±4 years) subjects were enrolled: 

26 endurance-trained athletes (EA), 10 strength-trained 

athletes (SA), and a control group (C) of 33 age-matched 

sedentary subjects. Cardiac function was assessed by 

conventional and tissue Doppler echo: global systolic 

function from EF, short-axis function from PW, and 

long-axis systolic (STDE) and diastolic (ETDE) function 

from mean 6 basal segments velocities; arterial stiffness 

from augmentation index (AIx) and carotido-femural 

pulse wave velocity (PWV); endothelial function from 

flow mediated dilatation (FMD); and ventriculo-arterial 

interaction from amplitude of the compression wave 

(CW) from the carotid wave intensity recordings. NTproBNP, 

markers of myocardial fibrosis, and markers 

of oxidative stress (OS) were measured. 

Results: Both groups of athletes had significant, but 

simi lar, LVH; however, EA had better longitudinal function 

(table), whereas short-axis function was similar, 

associated with augmented arterial and endothelial 

function and lower OS, with improved ventriculoarterial. 

NT-proBNP and markers of myocardial fibrosis 

were not different between the groups. 

POSTER III 

Conclusions: Although both EA and SA have phy siological 

LVH, endurance exercise is associated with better 

longitudinal function, due to optimized ventriculoarterial 

interaction. STDE (cm/s) ETDE (cm/s) AIx 

(%) PWV (m/s) FMD (%) CW(mmHg.m.s-3x103) 

OS (nmol/mg) EA 12±0.9 17.4±0.3 -10.9±7 7.1±2.4 

16.7±6.9 37.1±21.5 0.259±071 SA 10±0.8 13.7±0.4 

0.079±6 8.5±2 12.5±4.5 17.1±14.5 0.549±0,9 C 10.1±1 

15.8±0.2 -2.2±11 8.8±1.1 14±4.1 17.6±13.4 0.428±0.88 

p (ANOVA)

POSTER III 

femei si la 32.3% dintre barbati (p0.05), hipertensiunea la 

91.3% vs 84.5% (p>0.05), obezitatea la 29.5% vs 20.5 

% (p0.05, prevalenta cardiopatiei ischemice fiind semnificativ 

mai crescuta l a femei (55.7% vs 47.4%, p0.05) si bolile arteriale periferice (4.5% 

vs 10%, p65 years was studied in comparison with an equal 

sample of aged men. The cardiovascular risk factors 

were registered as well as the prevalence of cardio vascular 

disease using general practitioners files, but also 

cli ni cal, ECG and laboratory examination (serum lipids, 

glycemia). 

Results: The mean values of systolic and diastolic blood 

pressure and glicemia were not significantly different in 



women in comparison with men, but mean cholesterol 

(218.67±54.12 vs 197.21±45.18mg%) and triglycerides 

(148.05±77.98 vs 125.71±73.29mg%) were signi ficantly 

increased in women (p



Material si metoda: lotul urmarit a inclus 135 pacientii 

internatii consecutiv cu diagnosticul de disectie de 

aorta, in perioada ianuarie 2004-iunie 2008 in Institutul 

de Boli Cardiovasculare CC Iliescu. Au fost anali 

zate: tipul de disectie, patologia asociata, tabloul 

clinic la internare, tehnica de diagnostic, tratamentul 

initial, parametrii ecocardiografici (aorta la inel, aorta 

ascendenta, aorta la crosa, aorta descendenta, aorta 

abdominala, FE a VS, prezenta regurgitarii aortice) si 

relatia acestora cu mortalitatea intraspitaliceasca. 

Rezultate: varsta medie in lotul de studiu a fost de 

59,5 +/-13,54, 29,6% (40 pts) au fost femei si 70,3%(95 

pts) barbati. Din cei 135 pacienti cu disectie de aorta, 

67,4% (91 pts) au avut disectie de tip A iar 32,6 %(44 

pts) disectie tip B. 

La 87,40%(118 pts) debutul a fost cu durere toracica, 

6,66% (9 pts) cu durere abdominala, 21,48 % (29 pts) 

au prezentat la debut tablou clinic de tamponada care 

s-a asociat cu o mortalitate semnificativ mai mare 

(51,72%), 17,03 % au prezentat la debut sincopa, 

23,07% au avut ischemie periferica acuta la prezentare, 

3,7% accident vascular cerebral, iar 37,77% au avut la 

internare creatinina mai mare de 1,2 mg/dl. 

Din punct de vedere al patologiei asociate, 4,44% (6 

pts) din cei urmariti au avut sindrom Marfan, 1,53%(2 

pts) ectazie anulo-aortica, 6,66%(9 pts) diabet zaharat iar 

90,37 % erau hipertensivi. Mortalitate intraspitaliceasca 

generala a fost de 34 % (46pts); 31,86 % (29 pts) in 

disectia de tip A si 38,63 % (17pts) in disectia de tip B. 

In ceea ce priveste mortalitatea in functie de tipul de 

disectie si interventia chirurgicala rezultatele au fost 

21,66 % decese la pacientii cu disectie de tip A operati si 

66,66% la pacientii cu disectie de tip A neoperati versus 

51,61 % decese la pacientii operati cu disectie de tip B si 

7,6 % la pacientii cu disectie de tip B neoperati. 

De asemenea mortalitatea intraspitaliceasca a fost 

mai mare la pacientii cu tamponada la internare(51,72% 

vs 29,24%), sincopa (60,86% vs 28,57%), ischemie periferica 

acuta (38,70%) si accident vascular cerebral 

(75%). 

Concluzii: Disectia de aorta este asociata cu mortalitate 

generala crescuta. Majoritatea pacientilor cu disectie de 

aorta erau hipertensivi iar modalitatea de prezentare a 

fost variabila, tamponada cardiaca, sincopa, ischemia 

periferica si accident vascular cerebral asociindu-se cu 

mortalitate intraspitaliceasca semnificativ mai mare. 

Alte variabile asociate cu mortalitate ridicata au fost 

sexul feminin, varsta si creatinina de 1,2 mg/dl la internare. 

Interventia chirurgicala precoce a scazut mortalitatea 

in disectiile de tip A dar nu si in cele de tip B. 

Clinical and paraclinical 

predictors of mortality in 

patients with acute aortic 

dissection 

POSTER III 

Cati Istrate, Oana Andrei, Monica Bengus, Oana Mihailescu, 

Horatiu Moldovan, Bogdan Radulescu, Andrei 

Iosifescu, Razvan Vasile, Serban Bubenek, Daniela 

Filipescu, Ovidiu Chioncel, Cezar Macarie 

Institute of Cardiovascular Diseases “Prof. 

Dr.C.C.Iliescu”, Bucharest Romania 

Aim: analysis clinical and paraclinical characteristics 

and relation with in hospital mortality in patients with 

acute aortic dissection between January 2004-February 

2008. 

Material and method: the group of study included 

135 patients successively hospitalized with acute aortic 

dissection diagnoses between January 2004-February 

2008 in the Institute of Cardiovascular Diseases C.C. 

Iliescu. It was analyzed: type of dissection, associated 

disease, clinic presentation, imaging techniques, ini tial 

treatment, echocardiography parameters(aortic annulus, 

ascending aorta, descending aorta, abdominal aorta, 

ejection fraction of LV, aortic regurgitation) and 

their relation with in hospital mortality. 

Results: mean age in the study group was 59,5+/- 

13,54 and the gender separation was 29,6 %(40 pts) 

female gender and 70,3% (95 pts) male gender. From 

the group of 135 patients with acute aortic dissection, 

67,4% (91 pts) had type A dissection and 32,6% (44 

pts) had type B dissection. 87,40% (118 pts) had chest 

pain on admission, 21,48% (29 pts) had pericardial 

tamponade and was associated with a higher mortality 

rate (51,72%), 17,03% had syncope on admission, 

23,07% had acute peripheral diseases, 3,7% had stroke 

and 37,77 % had a higher serum creatinine than 1,2 

mg/dl. 

From the associated pathology point of view, 4,44% 

(6 pts) had Marfan syndrome, 1,53% (2 pts) annuloaortic 

ectasia, 6,66 %(9 pts) had diabetus mellitus, and 

90,37 % high blood pressure. 

Overall mortality was 34% (46 pts), 31,86% (29 pts) 

in patients with type A and 38,63% (17 pts) in patients 

with type B dissection. Regarding type of dissection and 

surgical intervention mortality the results were 21,66 

% deceases on patients with type A dissection who 

suffered an surgical intervention and 66,66 % deceases

POSTER III 

on patients with type A dissection with no surgical 

inter vention versus 51,61% deceases on patients with 

type B dissection who suffered an surgical intervention 

and 7,6% on patients with type B dissection with no 

surgical intervention. 

Also in hospital mortality was higher in patients with 

tamponade in the moment of admission in hos pital 

(51,72% vs 29,24%), syncope(60,86% vs 28,57%) and 

acute peripheral disease ( 38,70%) and stroke (75%). 

Conclusions: Acute aortic dissection is associated 

with high overall mortality. Majority of patients with 

acute aortic dissection had high blood pressure and 

the presentation method was different like pericardial 

tamponade, syncope, acute peripheral diseases and 

stroke in association with a higher rate of in hospital 

mortality. Early surgical intervention decreases the 

mortality in type A dissection but not in type B. 

148. Parkinsonismul indus de 

trimetazidină (T) 

Conf Dr Corneliu Zeana 

Spitalul de urgenţă Floreasca Bucureşti 

Trimetazidina este larg utilizată în România, deşi nu se 

adresează fondului patologic al bolii coronariene. Studii 

efectuate pe grupe de pacienţi au arătat că T induce 

un sindrom extrapiramidal în 25-43% din cazu ri şi 

că în cazurile de boală Parkinson preexistentă se înregistrează 

agravări. 

Caracterul studiului: clinic. 

Obiectiv: verificarea potenţialului efectelor adverse ale 

T asupra sistemului extrapiramidal. 

Material şi metodă: 1. Se prezintă 4 cazuri de de fracturi 

de col femural şi humeral produse prin cădere la bolnavi 

care au dezvoltat Parkinsonism sub administrare de 

trimetazidină. 

2. Studiu pe 68 pacienţi trataţi cu T , sub aspectul 

Parkinsonismului. 

Rezultate: doi din cei patru pacienţi cu fracturi osoase 

au decedat ca urmare a complicaţiilor. 

Cu o excepţie, boala Parkinson preexistentă a fost 

agravată după administrarea T. Apariţia unui sindrom 

extrapiramidal de novo sub T s-a observat la un sfert 

din cazuri. 

În toate cazurile a fost vorba de pacienţi peste 60 de 

ani. 



Discuţii: T acţionează la nivel metabolic nu numai 

asu pra miocardului ci şi asupra altor celule şi ţesuturi, 

sistemul nervos fiind vulnerabil 

Concluzii: 1. Administrarea trimetazidinei poate induce 

un sindrom Parkinsonian, îndeosebi la vârst nici. 2. 

Frecvenţa ridicată (un sfert din cazuri) a Par ki n so nismului 

trimetazidinic restrânge indicaţiile adminis trării 

acestui medicament. 

Extrapyramidal side effects of 

trimetazidine 

Conf. Dr. Corneliu Zeana 

Emergency Hospital Floreasca Bucharest 

Trimetazidine is largely used in Romania. In the literature, 

it was reported a 25-43% of side effects on the 

extrapyramidal system in the form of Parkinson disease. 

Aim of the study: to verify the potential harmful effect 

of trimetazidine on the extrapyramidal system. Clinical 

study. 

Material and method: 1. Four cases of bone fracture, 

consequence of the gait and movement disturbances 

that appeared under trimetazidine administration. 

3. Clinical follow up of 68 patients treated with trimetazidine. 

Results: Two of the four patients with bone fractures 

died because of complications. With one exception, a 

preexistent Parkinson disease worsened under trimetazidine. 

More than 20% of pateints developed an extrapyramidal 

syndrome (tremor, muscular rigidity, Noika 

sign, gait and walk troubles). 

Discussion: Trimetazidine disturb not only the metabolism 

of the cardiac cells, but acts also on the central nervous 

system. 

Conclusions: 1. trimetazidine induces rather frecvently 

an extrapyramidal syndrome. 

2. This side effect is frecvently encountered so that the 

administration of trimetazidine should be restrained.



149. Determinarea velocitatilor, 

deformarii si ratei deformarii 

miocardice la indivizi normali 

utilizand Vector Velocity 

Imaging 

Ruxandra Jurcut 1 , Gabriel Pintea 2 , Sorin Giusca 1 , 

Frank Rademakers 3 , Jan D’hooge 3 , Jens-Uwe Voigt 3 , 

Carmen Ginghina 1 

1 

Departamentul de Cardiologie, Institutul de Boli 

Cardiovasculare “Prof.dr.C.C.Iliescu”, Romania 

2 Policlinica Promedica, Braila, Romania 

3 

Laboratory of Cardiovascular Imaging and Dynamics, 

Catholic University Leuven, Leuven, Belgium 

POSTER III 

Obiectiv: Vector Velocity Imaging (VVI) este o tehnica 

ecocardiografica noua care masoara velocitatile si deformarea 

miocardica pe baza principiului speckle tracking, 

nefiind dependenta de unghiul de insonatie al ultrasunetelor. 

Nu au fost inca publicate valorile normale 

pentru aceasta tehnica. Scopul studiului nostru a fost 

determinarea valorilor de referinta normale pentru 

indicii de velocitate si deformare miocardica la nivelul 

ventricului stang (VS) utilizand VVI si investigarea 

paternului de distributie a deformarii la acelasi nivel. 

Materiale si metode: Au fost efectuate examinari 

ecocardiografice la 90 de indivizi sanatosi (67 barbati, 

varsta medie 41.6±9.1ani, limite 24-66 ani). Datele au 

fost achizitionate la 60-80 frame pe secunda. Velcitatile 

miocardice longitudinale (V) si indicii de deformare 

(strain, S) si rata deformarii (strain rate, SR) s-au obtinut 

din sectiunile apical 4, 3 si 2 camere. Strain-ul postsistolic 

a fost definit ca diferenta dintre S postsistolic 

maxim si S sistolic maxim. Parametrii de deformare 

radiala si circumferentiala s-au cuantificat in incidenta 

parasternal ax scurt la nivelul muschilor papilari ai VS. 

Rotatia torsiunea au fost evaluate utilizand incidenta 

parasternal ax scurt la nivel bazal si apical. 

Rezultate: Dintr-un total de 1620 de segmente, 206 au 

fost excluse din analiza datorita unei delimitari inadecvata 

in cursul examinarii VVI (fezabilitate 87.2%). 

De for marea miocardica longitudinala (-16.3±5.0% la 

baza, -19.5±5.8% la nivel mediu so -21.6±6.5% la nivel 

apical, p ANOVA

POSTER III 

deformation para meters were measured in a parasternal 

short axis view at left ventricular papillary muscles 

level. Rotation (rot) and torsion (tor) parameters were 

derived using the parasternal short axis views at basal 

and apical levels. 

Results: From a total of 1620 segments, we excluded 

206 segments from analysis due to inaccurate track ing 

during VVI evaluation (87.2% feasibility). Lon gi tudinal 

myocardial S (-16.3±5.0% at base, -19.5±5.8% at mid and 

-21.6±6.5% at apical level, p ANOVA80 cm la femei şi >94 cm 

la bărbaţi). Prevalenţa sindromului metabolic conform 

criteriilor Federaţiei Internaţionale de Diabet (IDF), este 

de 42% ceea ce confera acestor pacienţi un risc cardiometabolic 

crescut. Eficienţa tratamentului la pacienţii 

cu diabet zaharat (dietă şi/sau medicaţie antidiabetică) 

s-a dovedit a fi scăzută - doar la jumătate dintre aceştia 

s-a reuşit menţinerea hemoglobinei glicozilate la nivelul 

recomandat de ghidurile actuale (HbA1c



sunt implementate recomandările europene actuale de 

pre venţie cardiovasculară primară şi totodată vor permite 

evaluarea eficienţei programelor de prevenţie din 

prac tica clinică, în scopul reducerii mortalitalităţii şi 

morbi dităţii de cauză cardiovasculară. 

EUROASPIRE III Romania 

Follow-up – Prevalence of 

cardiovascular risk factors in 

asymptomatic high risk 

patients 

Craciun L 1 , Avram C 2 , Iurciuc S 1 , Avram CA 1 , 

Sarau CA 1 , Iurciuc M 1 , Mancas S 1 , Gaita D 1 

1 

Victor Babeş University of Medicine and Pharmacy 

Timişoara, Romania 

2 

University of West Timişoara, Romania 

Introduction: EUROASPIRE I (1995/1996) and II 

(2000/ 2001) studies indicated a high prevalence of unheal 

thy lifestyle, cardiovascular risk factors and their 

ina de quate treatment. 

Objectives: The main objective of this study is to 

empha size the prevalence of cardiovascular risk factors 

and to achieve an objective image of practicing 

cardio vascular prevention in Romanian asymptomatic 

high risk patients. As well, the study will evaluate the 

implementation of European recommendation of cardiovascular 

prevention in high risk patients and will 

try to optimize their treatment according with the guidelines 

of cardiovascular disease prevention (2007). 

Material and methods: 345 patients (58+ 9 years, 39% 

men) evaluated at baseline in EUROASPIRE III Romania 

were included. Inclusion criteria were: asymptomatic 

high risk patients with antihypertensive and/or 

hypolipemiant and/or antidiabetic treatment. Exclusion 

criteria were: age over 80 years and atherosclerotic 

diseases. The evaluations (at baseline and another 3 

reevaluation in 6 months interval) consists in clinical 

examination (height, weight, waist circumference, 

blood pressure, heart rate) and paraclinic examination 

(fasting plasma glucose and HbA1c - in diabetic patients, 

blood lipids, qualitative/quantitative microalbuminuria, 

high sensitive C-reactive protein, breathing 

CO concentration and ankle-brachial index) 

POSTER III 

Results and conclusions: The results of this study will 

show us a comprehensive image about cardiovascular 

risk factors management in asymptomatic high risk 

patients. Partial results indicate a high prevalence of 

cardiovascular risk factors: 78% of patients are hypertensive, 

60% are dyslipidemic and 18,4% are diagnosed 

with diabetes while 37.9% associates 2 respective 6.15% 

associates 3 from the previous risk factors. 27.1% from 

patients have BMI>30 kg/m 2 while 51.2% of women and 

21% of men have central obesity (waist circumference 

>80 cm in women and >94 cm in men). The prevalence 

of metabolic syndrome according to IDF criteria is 42% 

which add a high cardiometabolic risk to these patients. 

The efficiency of treatment in diabetic patients was poor, 

just a half of them reached the target of HbA1c (5mg/l). 

Finale results of EUROASPIRE III Romania Followup 

study (July 2009) will show us the level of implementation 

of the current European guidelines for primary 

prevention and also they will evaluate the efficiency 

of prevention programmes in clinical practice for 

redu cing the cardiovascular mortality and morbidity. 

151. Infectiile dupa implantul 

unui dispozitiv antiaritmiccomplicatii 

oricand posibile 

Mirela R. Petre, Mihaela Mihaila, Ion Bostan, Cristian 

Capraru, Radu Ciudin 

Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof.dr.C.C.Iliescu”, 

UMF “Carol Davila”- Bucuresti 

Tratamentul infectiilor asociate implantari unui dispozitiv 

antiaritmic ramane o provocare. 

Material si metoda: In acest studiu am analizat tipul, 

momentul de aparitie si tratamentul complicatiilor 

infectioase dupa implantul unui dispozitiv antiaritmic 

la toti pacientii ce au primit aceasta procedura la Institutul 

de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu”, in 

intervalul septembrie 1995- aprilie 2008. In aceasta 

perioada au fost 4900 de implanturi de dispozitiv 

cardiac. Am inclus 36 pac. si am analizat retrospectiv a 

datele obtinute din foile de observatie.

POSTER III 

Rezultate: In total 36 pac., cu varsta cuprinsa intre 15 

si 85 ani (mediana 70,1 ani), 18 pac. de sex masculin 

(50%), au fost internati cu diagnosticul de infectie asociata 

unui dispozitiv antiaritmic. Rata de aparitie a 

infectiilor dupa implantul unui PM/ICD a fost 0,73%. 

In clinica noastra toti pacientii au primit profilaxie cu 

antibiotic timp de 3-5 zile postimplant. 

Dispozitivele antiaritmice au fost pacemaker de tipul 

VVI (28 pac.), DDD (3 pac.), AAI (1 pac.) , si respectiv 

ICD pentru 3 pac. (1 pac. primind IDC+CRT). Indicatia 

initiala de cardiostimulare a fost: BAV de grad II sau III 

(61.1%), boala de nod sinusal (27.8%), TV/ FiV (8.3.%), 

hipersensibilitatea sinus carotidian (2,8%). 

Infectiile au aparut dupa implantul primar de 

pacemaker (25 pac.), repozitionarea sondei (5 pac.), 

schimbarea generatorului (3 pac.), interventie ptr. 

hematom local (2 pac). si up-gradarea sistemului (1 

pac.). Un debut tardiv al infectiei- dupa 30 zile – au 

avut 24 pac. (66,6%). 

Simptomatologia si semnele clinice au fost: infectia 

buzunarului/ sondei la 16 pac. (44,4 %), eroziunea 

buzu narului 14 pac. (38,9 %), endocardita infectioasa 

asociata dispozitivului la 9 pac. (25%). 3 pac. cu 

endo cardita aveau si infectie de buzunar/ sonda de 

stimulare. 

La examenul bacteriologic s-au identificat: stafilo cocul 

auriu (50%), stafilococul auriu meticilino-rezistent 

(21,3%), germeni gram negativ (21,3%), stafilcocul epidermidis 

(7,4%). 

Pentru cei 27 pac. cu infectie localizata doar la nivelul 

buzunarului/ sondei durata tratamentului antibiotic a 

fost in medie de 10 zile. Explantarea pacemaker-ului s-a 

realizat la 16 pac., cu reimplantarea unui nou dispozitiv 

contralateral (11 pac.), profund subpectoral (4 pac.) 

sau in acelasi loc (1pac.). Mediana duratei de spitalizare 

a fost de 13,2 zile (3-35 zile). Pe durata urmaririi (482 

zile) 6 pac. au avut recaderei. 

Pacientii cu endocardita au primit tratament antibiotic 

pe o durata medie de 30 zile. Extragerea totala a 

sistemul de pacing s-a efectuat chirurgical la 5 pac. (4 

pac. necesitand valvuloplastie tricuspidiana, iar 1 pac. 

by-pass aortocoronarian). Generatorul de puls a fost 

implantat la nivelul peretelui abdominal cu electrozi 

de stimulare epicardici. In cazul a 2 pac. extragerea 

sondelor endocavitare s-a facut percutan, prin tractiune 

manuala. Nu s-au inregistrat complicatii in caz de 

extractie percutana a sondei.Un pacient a decedat prin 

sepsis. Mediana duratei de spitalizare a fost de 45 zile 

(17-90 zile). Pe parcursul monitorizarii ulterioare (210 

zile) nu s-au inregistrat recaderi. 



Concluzii: 

1) Rata de aparitie a infectiilor asociate dispozitivelor 

antiaritimice in clinica noastra a fost 0,73%, mult sub 

cea raportata in literatura de specialitate. 

2) Aparitia infectiei este oricand posibila in evolutia 

pacientilor cu PM/ICD, asociata sau nu procedurii de 

implant. 

3) Tratamentul infectiilor asociate dispozitivelor de 

pacing este complex, dificil si individualizat. 

Infections post antiarrhythmic 

devices implant- 

Always possible 

Mirela R. Petre, Mihaela Mihaila, Ion Bostan, 

Cristian Capraru, Radu Ciudin 

Institute of Cardiovascular Diseases « Prof. 

dr.C.C.Iliescu », UMF “Carol Davila”Bucharest 

Treatment of antiarrhythmic devices implant related 

infections remains always a challenge. 

Material and method: In this study we have analyzed 

type, timing and treatment of infectious following 

antiarrhythmic devices implants in all patients receiving 

such procedure at Institute of Cardiovascular Diseases 

“Prof.dr.C.C.Iliescu”, between September 1995- April 

2008. In this period there were 4900 cardiac devices 

implants. 

We have included 36 patients. It was a retrospective 

review of the medical records. 

Results: A total of 36 patients, aged between 15 and 

85 years (median 70,1 years), 18 males (50%), were 

admitted with infection associated to antiarrhythmic 

devices. Infection occurrence rate in pts with a pacemaker/ICD 

implant was 0,73%. 

All patients have received a prophylactic adminis tration 

of antibiotics for 3-5 days following there implant 

procedure. 

Antiarrhythmic devices used were pacemakers: VVI 

(28 pts), DDD (3 pts.), AAI (1 pt.) and ICD for 3 pts. 

(1 pt. received an ICD+ CRT). Initial pacing indication 

was: second and third degree AVB (61.1%), sick sinus 

synd rome (27.8%), TV/VF (8.3%), carotid sinus hypersensitivity 

(2,8%). 

Infections occurred post primary implant procedure 

for 25 pts., lead repositioning for 5 pts., box-change for



POSTER III 

3 pts., local hematoma for 2 pts. and system upgrade 

for 1 pt. 

Late onset infection - occurred more that 30 days 

post implant- in 24 pts. (66,6%). 

Clinical signs and symptoms observed were pocket/ 

lead infection for 16 pts. (44,4 %), pocket erosion for 14 

pts.(38,9 %), device-related endocarditis in 9 pts. (25%). 

3 pts with endocarditis also had pocket/ lead infection. 

The microbiology exam has identified: Staphylococcus 

aureus (50%), MRSA (21,3%), gram-negative bacilli 

(21,3%) and Staphylococcus epidermitis (7,4%). 

For 27 pts. with infection localized only at the 

pocket/ lead, antibiotic treatment with a median of 10 

days was given. Pacemaker removal was underwent in 

16 pts. and reimplanting of a new device on the contra 

lteral side (11 pts.), subpectoral (4 pts.) or on the 

same side (1pt.) was performed. The average duration 

of hospitalization was 13,2 days (3- 35 days). Median 

follow-up for possible side effects was 482 days, 6 pts. 

having relapse of infection. 

Patients with endocarditis were treated with a median 

of 30 days of antibiotics. Total pacing system removal 

was done surgically in 5 pts. (4 pts. required a tricuspid 

valvuloplasty and 1 pt. CABG). The pulse generator was 

placed in an abdominal site with epicardial leads. 

2 pts. underwent percutaneous lead extraction with 

use of manual extraction. There were no complications 

in the cases of transvenous lead removal. One patient 

died with sepsis.The average duration of hospitalization 

was 45 days (17-90 days). In the follow-up (210 days), 

there was no relapse. 

Conclusions: 

1) There was a reduced occurrence rate of antiarythmic 

devices related infections in our Institute 

(0,73%), much lower than in the literature. 

2) Occurrence of infection is anytime possible 

du ring pacemaker and ICD pts follow-up, implant or 

non implant related. 

3) Treatment of infections caused by pacing devices 

is complex, difficult and individualized.


VARIA I 

152. Corelaţia dintre 

concentraţia serică a BNP şi 

extensia necrozei miocardice în 

STEMI 

Bălănescu Ş., Scafa Udrişte A., Constantinescu D., 

Onuţ R., Găinoiu E., Fruntelată A., Dan M., Teodorescu 

C., Tatu-Chiţoiu G., Dorobanţu M. 

Clinica de Medicină Internă şi Cardiologie, Spitalul 

Clinic de Urgenţă Bucureşti 

Scop: Am determinat relaţia dintre nivelul seric al BNP 

şi amploarea necrozei miocardice la pacienţii (pts) cu 

infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment 

ST (STEMI). 

Metode: Am înrolat 88 pts (78 bărbaţi, 88,6%) în vârstă 

de 51,6+/-11 ani cu STEMI internaţi in primele 12 h 

de la debutul durerii. Au fost selectaţi numai pts care 

aveau clasa Killip I la internare şi nu aveau istoric de 

insuficienţă cardiacă. Toţi pacienţii au primit tratament 

de reperfuzie prin tromboliza (n=45; 51,1%) sau 

angioplastie primară (n=43; 48,9%). Fracţia de ejecţie 

(FEVS) măsurată la internare înainte de administrarea 

oricărei terapii de reperfuzie a fost de 45,8+/-7,1%. 

Concentraţia serică a BNP a fost măsurată la internare, 

la 24h şi la 30 zile de la debutul IMA. CK şi CK-MB 

au fost apreciate la fiecrae 6h ptr 3 zile, în timp ce 

mioglobina şi troponina I (TnI) au fost determinate la 

intrare şi la 24h. Reperfuzia miocardică apreciată prin 

reducerea supradenivelării segmentului ST cu >50% 

(pe lângă criteriile angiografice utilizate la cei care au 

suferit PCI primară) a fost observată la 72 pts (81,8%). 

Rezultate: Concentraţia BNP seric s-a corela cu nivelul 

plasmatic al TnI, mioglobinei, CK şi CK-MB încă de 

la intrare, în primele 12 h de la debutul simptomelor. 

Corelaţia cea mai puternică s-a remarcat pentru valorile 

serice determinate la 24 h: BNP vs. TnI (R2=0,59; 

p



tangentiale sau la nivel toracic cu campuri electronice 

directe. Doza totala a fost de 50 Gy in 25 de fractiuni. 

La 12 paciente, nodulii limfatici interni mamari si 

supraclaviculari mediali au fost de asemenea iradiati. 

Pe baza histogramelor de doza-volum, doza medie 

la nivelul cordului a fost de 5,9±4,2 Gy. Au fost determinate 

valorile vitezei (V), strain rate-ului (SR) si 

strain-ului (S) maxim sistolic la nivelul celor 18 segmente 

ale ventricului stang (VS)(6 bazale, 6 medii si 6 

apicale). Doza cumulata de radiatii la nivelul fiecarui 

seg ment miocardic a fost calculata pe baza unui volum 

3D specific fiecarei paciente obtinut pe baza datelor de 

computer tomograf utilizate pentru planificarea tratamentului. 

Rezultate: Datele conventionale si IDM au fost obtinute 

la toate pacientele inainte si dupa radioterapie. Pe baza 

datelor de planificare ale radioterapiei, 163 (45,2%) 

segmente ale VS au fost incluse in campul de radioterapie, 

cu o medie de 8±3 segmente per pacienta (limite 3-18). 

Dimensiunile VS, fractia de ejectie, excursia sistolica 

a inelului mitral si parametrii conventionali ai functie 

diastolice nu s-au modificat dupa radioterapie. Pe de 

alta parte, o reducere semnificativa a S (de la -21.3±6.6% 

la -18.4±7.0%, p

VARIA I 

diastolic function did not change after radiotherapy. In 

contrast, a significant reduction in S (from -21.3±6.6% 

to -18.4±7.0%, p



Changes in diastolic function 

and myocardial deformation 

associated with serum levels of 

BNP in patients with preserved 

systolic left ventricle function 

I Craciunescu 1 , C. Revnic 1 , M. Serban 1 , M. Iancu 1 , 

D. Muraru 1 , A. Craciunescu 2 , V. Uscatescu 3 , R. Jurcut 1 , 

B A. Popescu 1 , C. Ginghina 1 

1 


Iliescu” 

2 

Spitalul Clinic Colentina 

3 

Institutul Clinic Fundeni 

Background: B-type natriuretic peptide (BNP) represents 

not only a powerful predictor for cardiovascular 

outcome, but also a marker of heart failure (HF). 

Purpose: To investigate the significance of changes in 

BNP levels in patients (pts) with normal left ventricular 

(LV) systolic function and without clinical HF. 

Methods: We analyzed 24 patients with coronary artery 

disease confirmed by angiography, without clinical 

HF and normal left ventricle ejection fraction (LV-EF 

≥50%). Serum levels of BNP, drawn at the time of echocardiography, 

were available for all pts. Standard echocardiography 

and 2D strain were performed. LVEF was 

calculated by Simpson’s method. Diastolic function 

para meters were evaluated: color M-mode Doppler flow 

velocity propagation (Vp), mitral E/A ratio and E-wave 

decelaration time (EDT), early diastolic myocardial 

velocity at the septal site (Em), as well as the E/Em 

ratio. 2D strain analyses were performed on loops 

acqui red from 3 parasternal short-axis views (mitral 

valve, papillary muscles and apical levels), as well as on 

3 apical views (4-chamber, 2-chamber, long axis). We 

calcu lated global longitudinal (L), circumferential (C) 

and radial (R) strain (S) and strain rate (SR) values as 

the average of segmental values. 

Results: Mean values of BNP levels was 169 pg/ml. 

Serum levels of BNP correlated with LVEF (r= - 0.51, 

p=0.02) and global LS (r= -0.54, p=0.01). There was no 

correlation between BNP levels and CS or RS, and also 

longitudinal, circumferential or radial SR. There were 

no correlations between BNP and mitral E, Em, and 

Vp, but BNP correlated with E/Em and E/Vp (r=0.41, 

p=0.04; r=0.39, p=0.047). No significant correlations 

were found between BNP levels and left atrial area, LV 

end-diastolic and end-systolic volumes. 11 pts from the 

VARIA I 

study group had a history of old myocardial infarction 

(> 1 month). Correlation was stronger between BNP 

and global LS in patients with myocardial infarction 

(mean BNP 250.0 pg/ml, mean global LS – 13.31%, r= 

-0.65), compared to those without previous myocardial 

infarction (mean BNP 110.36 pg/ml, mean global LS 

-15.2%, r= -0.41). 

Conclusion: BNP levels correlate with LVEF, global 

longi tudinal strain and diastolic function parameters 

even in pts without clinical HF and with preserved 

LVEF. 

155. Evaluarea functiei 

ventriculului stang la pacienti 

cu infarct miocardic in 

antecedente prin strain rate 

imaging 

Evaluarea corecta a functiei ventriculului stang (VS) 

dupa un eveniment coronarian acut este esentiala pentru 

prognosticul si evolutia ulterioara a pacientului. 

Progresele recente in cuantificarea functiei VS utilizand 

metode ecografice noi, precum two-dimensional (2D) 

strain imaging contribuie la o evaluare obiectiva si mai 

precisa. 

Obiectiv: Scopul studiului este de a caracteriza functia 

VS prin parametrii de strain, la pacienti cu infarct miocardic 

(IM) in antecedente si de a-i compara cu parametrii 

conventionali de evaluare a functiei VS. 

Metoda: Au fost evaluati 32 de pacienti cu IM in antecedente 

(varsta medie 57,3±9,1 ani, 27 barbati) utilizand 

un software dedicat de analiza a strain bidimensional 

(ECHOPAC). S-au calculat offline parametrii de strain 

(S) si strain rate (SR) radial (R), circumferential (C) si 

longitudinal (L) pe imagini achizitionate in trei sectiuni 

parasternale ax scurt (la nivelul valvei mitrala, al 

muschilor papilari si la nivel apical) si in trei sectiuni 

longitudinale (apical 4-camere, 2-camere si 3-camere). 

Fractia de ejectie a VS (FE-VS) a fost calculata prin 

meto da Simpson. Indexul de kinetica a peretilor VS 

(wall motion score index – WMSI) a fost calculat ca 

medie a scorurilor date de evaluarea estimativa vizuala 

a kineticii fiecarui segment al VS. 

Rezultate: Valorile medii pentru FE-VS si WMSI au fost 

51,5± 9.5% si, respectiv, 1.88 ± 0.7. FE-VS s-a corelat 

cu S longitudinal (r=0.48, p=0.004) si SR longitudinal

VARIA I 

(r=0.45, p=0.007), precum si cu S circumferential 

(r=0.33, p=0.03) si SR circumferential (r=0.31 p=0.04). 

Asocierea intre FE-VS si S si SR radial nu a atins semnificatia 

statistica. Tabelul integreaza valorile medii ale SL, 

SR-L, SC, SR-C, SR, SR-R in segmentele normokinetice, 

hipokinetice, akinetice si diskinetice. Doar S si SR longitudinal 

si circumferential au diferit semnificativ intre 

grupe, in timp ce diferentele de S si SR radial nu au fost 

semnificative statistic. 

SL SR-L SC SR-C SR SR-R 

Segm. 

normokinetice 

-16.9892 -1.1081 -18.57 -1.41 33.36 1.77 

Segm. 

hipokinetice 

-16.3478 -.9978 -16.02 -1.35 40.45 1.99 

Segm. akinetice -15.2806 -.9890 -13.05 -1.30 30.36 1.76 

Segm. 

diskinetice 

-4.1120 -.3800 -11.15 -1.20 25.96 1.65 

p-value 

(ANOVA) 

0.000 0.002 0.003 0.03 0.13 0.31 

Concluzie: Evaluarea vizuala a kineticii parietale este 

bazata mai mult pe magnitudinea miscarii miocardice si 

mai putin pe ingrosarea parietala, astfel ca modificarile 

de deformare in sens radial pot fi subestimate. Corelatia 

intre FE-VS si strainul longitudinal, precum si lipsa 

unei asocieri semnificative cu strainul radial reflecta 

importanta crescuta a straturilor longitudinale in functia 

globala a VS, precum si cresterea compensatorie a 

functiei radiale, consecutiv afectarii ischemice a functiei 

longitudinale. 

Characterization of left ventricular 

function in patients with 

previous myocardial infarction 

by strain rate imaging 

Accurate assessment of left ventricular (LV) function 

after a coronary event is essential for patient mana gement. 

Recent advances in quantification of LV function 

using advanced echocardiographic metho ds such as 

2D strain imaging contribute to a more precise and 

objective evaluation. 

Purpose: To characterize LV strain parameters in patients 

(pts) with previous myocardial infarction (MI) 

and to compare them with conventional parameters of 

LV systolic function. 

Methods: We evaluated 32 pts with previous MI (age 

57.3 ± 9.1 y; 27 men) using dedicated 2D strain software 

 



(ECHOPAC) to calculate radial (R), longitudinal (L) 

and circumferential (C) strain (S) and strain rate (SR) 

in 3 apical views and 3 short axis views. LVEF was 

calculated by Simpson’s method. Wall motion score 

index (WMSI) was calculated as the average of scores 

assigned by visual assessment to every LV segment. 

Results: Mean values for LVEF and WMSI in the study 

group were 51.5 ± 9.5% and 1.88 ± 0.7, respectively. 

LVEF correlated with longitudinal S and SR (r=0.48, 

p=0.004; r=0.45, p=0.007 respectively) and with circumferential 

S and SR (r=0.33, p=0.03; r=0.31 p=0.04 

respectively). Correlations between LVEF and RS and 

R-SR did not reach statistical significance. The table 

summarizes mean values of LS and L-SR, CS and C-SR, 

RS and R-SR in normokinetic, hypokinetic, akinetic 

and dyskinetic segments. Only longitudinal and 

circumferential S and SR differ significantly between 

groups, while RS and R-SR did not. 

Conclusion: Visual assessment of wall kinetics is based 

more on the magnitude of myocardial movement and 

less on that of wall thickening, therefore deformation 

changes in the radial direction may be underestimated. 

The correlation between LV-EF and LS, as well as the 

lack of association with RS, may reflect the higher 

importance of longitudinal layers in global LV systolic 

function and consecutive raising in radial function, 

compensatory to ischemic longitudinal dysfunction. 

LS L-SR CS C-SR RS R-SR 

Normokinetic -16.9892 -1.1081 -18.57 -1.41 33.36 1.77 

Hypokinetic -16.3478 -.9978 -16.02 -1.35 40.45 1.99 

Akinetic -15.2806 -.9890 -13.05 -1.30 30.36 1.76 

Diskinetic -4.1120 -.3800 -11.15 -1.20 25.96 1.65 

p-value 

(ANOVA) 

0.000 0.002 0.003 0.03 0.13 0.31



156. Dissincronismul rotaţiei 

apicale şi bazale: un posibil 

mecanism de alterare precoce a 

funcţiei ventriculare stângi 

D. Muraru 1 , B. A. Popescu 1,2 , A. Teodorescu 1 , 

C. C. Beladan 1 , O. Savu 1 , C. Ginghină 1,2 

1 



2 

Universitatea de Medicină “Carol Davila”, Bucureşti 

Premise: Torsiunea şi detorsiunea ventriculului stâng 

(VS) reprezintă componente importante ale unei performanţe 

cardiace normale. Sincronismul contrac ţiei 

regionale VS este la fel de important pentru o func ţie 

cardiacă normală. Datele despre diferenţele de timp 

între momentul de rotaţie maximă a apexului VS în 

raport cu cel bazal şi influenţa acestora asupra para metrilor 

de funcţie VS sunt în prezent limitate. 

Obiective: Analiza variabilităţii intervalului de timp 

dintre rotaţia maximă apicală (RAM) şi bazală (RBM) 

şi evaluarea corelaţiei acesteia cu diverşi parametri de 

funcţie sistolică şi diastolică VS. 

Metodă: Au fost înrolaţi consecutiv 60 subiecţi normali 

(vârsta: 36±12, interval 18-73 ani, 17 bărbaţi). Toţi 

subiecţii au fost supuşi unei examinări ecocardiografice 

complete, incluzând secţiuni de ax scurt VS la nivel 

apical şi bazal pentru evaluarea rotaţiei VS. Torsiunea 

VS (torVS) a fost definită ca diferenta maximă între 

unghiurile de rotaţie la nivel apical şi bazal, normalizată 

la lungimea diastolică a VS. Detorsiunea VS a fost 

cuantificată prin măsurarea velocităţii maxime de 

detorsiune derivate prin scăderea în fiecare moment a 

ratei rotaţiei de la cele două nivele. Au fost măsurate 

intervalul de la vârful undei R (ECG) la vârful rotaţiei 

maxime apicale (TRAM) şi bazale (TRBM) şi diferenţa 

între ele (TAB). 

Rezultate: Torsiunea VS a fost 18±5°, iar torsiunea 

nor malizată a fost de 2,4 ± 0,7°/cm. Fracţia de ejecţie 

VS a fost 62±3%. RAM a fost de 13 ± 5º, în timp ce 

RBM a fost de -6 ± 3º. TRAM a fost de 331±38 ms iar 

TRBM a fost de 332±49 ms. Diferenţa medie între cele 

două intervale de timp a fost de 35±32 ms. Douăzeci 

şi patru de subiecţi (40%, grupul 1) au avut o diferenţă 

semni ficativă de timp între RAM şi RBM (≥35 ms). 

Evalua rea comparativă a celor două grupuri, grupul 1 

(TAB≥35 ms) şi grupul 2 (TAB0,20 pentru 

toate), deşi RBM a fost mai mică în grupul 1 (p=0,02). 

A existat o tendinţă la atingerea torsiunii maxime VS 

dupa închiderea valvei aortice (p=0,05) în grupul 1. 

Dife renţele menţionate între cele două grupuri s-au 

menţinut şi când TAB a fost corectat la RR (ECG). 

Concluzii: O diferenţă de timp crescută între atin gerea 

rotaţiei maxime apicale şi bazale influenţează performanţa 

sistolică şi diastolică a VS. Pierderea sincronismului 

apico-bazal al rotaţiei VS poate repre zenta un 

mecanism de alterare precoce a funcţiei ventriculare 

stângi. 

Differences in timing of peak 

apical and basal rotation: a 

possible mechanism for early 

alterations in left ventricular 

mechanics 

D. Muraru 1 , B. A. Popescu 1,2 , A. Teodorescu 1 , 

C. C. Beladan 1 , O. Savu 1 , C. Ginghină 1,2 

1 

Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest, Romania 

2 

Carol Davila University of Medicine, Bucharest, Romania 

Background: Left ventricular (LV) twisting and untwisting 

are important components of normal cardiac 

per formance. Synchronicity of regional LV contraction 

is also important for normal cardiac function. Limited 

information exists regarding the apex vs base difference 

in rotational timing and its influence on cardiac function 

parameters. 

Purpose: To analyze the heterogeneity in timing of peak 

apical rotation (PAR) relative to peak basal rotation 

(PBR) and to assess its correlation with parameters of 

LV systolic and diastolic function.

VARIA I 



Methods: Sixty normal subjects were consecutively 

en rolled (age: 36±12, range 18-73 years, 17 men). A 

com prehensive echocardiogram was performed in all, 

including parasternal basal and apical LV short-axis 

views to assess rotation at each level. LV torsion (LVtor) 

was defined as the peak difference between rotation 

angles at the apex and base, normalized for LV diastolic 

longitudinal length. LV untwisting was quantified 

by measuring peak untwisting velocity derived by 

subtracting rotation rates at both planes for each time 

point. Time intervals from peak R wave (ECG) to PAR 

(TTPAR) and PBR (TTPBR) and the difference between 

them (TAB) were also measured. 

Results: LVtor was 18±5° and normalized LVtor was 

2.4 ± 0.7°/cm. LV ejection fraction (EF) was 62±3%. 

PAR was 13 ± 5°, while PBR was -6 ± 3°. TTPAR was 

331±38 ms and TTPBR was 332±49 ms. Mean time 

difference between TTPAR and TTPBR was 35±32 

ms. 24 subjects (40%, group 1) had a significant time 

difference between PAR and PBR (≥35 ms). Comparative 

evaluation between group 1 (TAB≥35 ms) and group 

2 (TAB0.20 for all), yet PBR was lower in group 1 (p=0.02). 

LV torsion tended to peak after aortic valve closure in 

group 1 (p=0.05). All of the above differences between 

groups held also true when the TAB corrected to the 

RR interval (ECG) was used in analyses. 

Conclusions: Increased time difference between peak 

apical and peak basal rotation influences both systolic 

and diastolic LV performance. Loss of synchronicity 

in apical-basal rotation may be a mechanism for early 

alterations in LV mechanics.


VARIA II 

157. Influenţa remodelării 

ventriculare asupra rotaţiei şi 

torsiunii ventriculare stângi 

la pacienţii cu cardiomiopatie 

dilatativă non-ischemică 

B. A. Popescu 1,2 , C. C. Beladan 2 , A. Teodorescu 2 , 


G. L. Nicolosi 3 , C. Ginghină 1,2 

1 

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, 

Bucureşti 

2 



3 

A.R.C., A.O. “Santa Maria degli Angeli”, Pordenone, 

Italia 

Premise: Contracţia sistolică a fibrelor miocardice orientate 

helicoidal determină rotaţia antiorară a apexului şi 

rotaţia orară a bazei (privite dinspre apex), generând 

mişcarea de torsiune. Dilatarea ventriculară stângă 

(VS) conduce la orizontalizarea fibrelor musculare oblice, 

influenţând, cel puţin teoretic, torsiunea VS. 

Scop: Evaluarea rotaţiei şi torsiunii VS şi a relaţiei dintre 

parametrii de torsiune şi de remodelare VS la pacienţii 

cu cardiomiopatie dilatativă non-ischemică (CMDNI), 

cu ajutorul ecocardiografiei speckle-tracking (STE). 

Metodă: Au fost înrolaţi prospectiv 27 de pacienţi consecutivi 

cu istoric documentat de CMDNI (49±14 ani, 

22 bărbaţi). Toţi pacienţii au fost supuşi unei examinări 

ecocardiografice complete. Au fost achiziţionate secţiu 

ni de ax scurt la nivelul bazei şi apexului VS în 

scopul cuantificării rotaţiei VS cu ajutorul unui software 

dedicat (2D strain, EchoPac). Strain-ul global 

longi tudinal a fost evaluat din secţiuni apicale (4, 3, 2 

camere) cu ajutorul STE. 

Rezultate: Au fost identificate 2 tipuri de rotaţie apicală 

şi au fost constituite 2 grupuri de studiu: grupul 1 (rotaţie 

apicală orientată normal, 11 pacienţi) şi grupul 2 (rotaţie 

apicală inversată, 16 pacienţi). Nu au existat diferenţe 

semnificative între grupuri în ceea ce priveşte vârsta 

(p=0,2), suprafaţa corporală (BSA, p=0,4), clasa NYHA 

(p=0,6), raportul E/E’ (14±7 vs 17±9, p=0,3), velocitatea 

de propagare a fluxului transmitral Vp (p=0,3), raportul 

E/Vp (1,7±6 vs 1,9±5, p=0,5). Prevalenţa blocului 

de ramură stângă nu a fost semnificativ diferită între 

grupuri. Volumele telesistolic (58±23 ml/m 2 vs 114±55 

ml/m 2 , p=0,006) şi telediastolic VS (85±23 ml/m 2 vs 

156±77 ml/m 2 p=0,036) au fost semnificativ mai mari 

în grupul 2. Diametrul maxim latero-septal al VS, măsurat 

în telediastolă din secţiunea apical 4 camere (ca 

măsură a sfericităţii cavităţii) a fost semnificativ mai 

mare în grupul 2 (30±5 mm/m 2 vs 38±10 mm/m 2 , 

p=0,014). Fracţia de scurtare VS a fost semnificativ mai 

mică (18±7% vs 12±2%, p=0,007), în timp ce fracţia de 

ejec ţie VS şi strain-ul global longitudinal au fost doar 

uşor scăzute în grupul 2 (32±12% vs 26±6%; -11±4 vs 

-7±2, p=0,08 pentru ambele). 

Concluzii: Rotaţia apicală inversată observată la pacienţii 

cu CMDNI se asociază cu remodelare VS marcată 

(dimensiuni şi formă) şi reducere importantă a funcţiei 

sistolice VS. STE permite evaluarea rotaţiei şi torsiunii 

VS, facilitând studierea mecanismelor disfuncţiei VS la 

pacienţii cu CMDNI. 

Left ventricular rotation and 

torsion in patients with dilated 

cardiomyopathy: could left 

ventricular remodeling explain 

changes in torsional dynamics 

B. A. Popescu 1,2 , C. C. Beladan 2 , A. Teodorescu 2 , 


G. L. Nicolosi 3 , C. Ginghină 1,2 

1 


Romania 

2 

Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest, 

Romania 

3 

A.R.C., A.O. Santa Maria degli Angeli, Pordenone, 

Italy 

Background: During systole, the apex of the left 

ventricle (LV) rotates counterclockwise (when viewed 

from the apex), whereas the base rotates clockwise, 

creating a torsional deformation of the LV, due to the

VARIA II 

helically oriented myofibers. As the LV dilates, the orientation 

of the oblique fibers changes to a more transverse 

direction, which may cause alterations in LV torsion. 

Purpose: To assess LV rotation and torsion and the 

rela tionships between LV torsion parameters and LV 

remo deling in pts with non-ischemic dilated cardiomyo 

pathy (NIDCM), using Speckle Tracking Echo cardio 

graphy (STE). 

Methods: Twenty-seven consecutive patients (pts) with 

NIDCM (age: 49±14 years, 22 men) were prospectively 

en rolled. A documented history of NIDCM was available 

in all pts. A comprehensive echocardiogram was 

per formed in all. The parasternal basal and apical 

short-axis planes were recorded to quantify basal and 

api cal LV rotation using a commercially available STE 

soft ware (2D strain, EchoPac). Global longitudinal 

strain was assessed from apical views (4-, 2-chamber, 

and long-axis) by STE. 

Results: We found 2 patterns of LV apical rotation and 

formed 2 groups accordingly: group 1 (normally directed 

apical rotation, 11 pts), and group 2 (reversed apical 

rotation, 16 pts). There were no differences between 

groups regarding age (p=0.2), body surface area (BSA, 

p=0.4), NYHA class (p=0.6), E/E’ ratio (14±7 vs 17±9, 

p=0.3), flow velocity propagation Vp (p=0.3), E/Vp ratio 

(1.7±6 vs 1.9±5, p=0.5). The prevalence of left bundle 

branch block was not significantly different between 

grou ps. LV end-systolic (58±23 ml/m 2 vs 114±55 ml/ 

m 2 , p=0.006) and end-diastolic volumes (85±23 ml/m 2 

vs 156±77 ml/m 2 p=0.036) were higher in group 2. LV 

maximal septal-lateral diameter, measured at end-diastole 

from the apical 4-chamber view (as a measure of 

cavi ty sphericity) was also increased in group 2 (30±5 

mm/m 2 vs 38±10 mm/m 2 , p=0.014). LV fractional 

shortening was significantly lower (18±7% vs 12±2%, 

p=0.007), while LVEF and global longitudinal strain 

were marginally lower in group 2 (32±12% vs 26±6%; 

-11±4 vs -7±2, p=0.08 for both). 

Conclusions: Reversed apical rotation observed in pts 

with NIDCM is associated with marked LV remodeling 

(size, shape) and marked reduction in parameters 

of LV systolic function. STE allows assessment of LV 

rota tion and torsion, facilitating new insights into 

the mechanisms of LV dysfunction in the setting of 

NIDCM. 



158. Modificarea prevalenţei 

factorilor de risc 

cardiovascular prin programul 

comprehensiv de recuperare la 

pacienţii protezaţi aortic cu şi 

fără by- pass aorto-coronarian 

Maria Rada 1 , Dana Velimirovici 1,2 , 

Delia Berceanu Vaduva 1 , Simona Dragan 1,2 , D. Gaita 1,2 , 

Adriana Schnabel 3 , D.M. Duda Seiman 4 , 

Georgiana Mancas 1 , Silvia Mancas 1,2 

1 


2 

Institutul de Boli Cardiovasculare 

3 

Spitalul Clinic Municipal, Timişoara, România 

Scop: stabilirea impactului programului comprehensiv 

de recuperare cardiovasculară asupra prevalenţei factorilor 

de risc cardiovascular la pacienţii cu proteză aortică 

cu şi fără by-pass aorto-coronarian concomitent. 

Material şi metodă: au fost incluşi în studiu 96 pacien 

ţi din care 76 au fost protezaţi aortic (grupa A), 

iar 20 au necesitat pe lângă înlocuirea valvei aortice 

şi revascularizare miocardică prin by-pass aorto-coronarian 

(grupa B). La lotul studiat se remarcă predominenţa 

sexului masculin (63,54%), iar vârsta medie a 

pacienţilor a fost 68±7ani. Am studiat prevalenţa fac torilor 

de risc cardiovascular: TA ≥140/90 mmHg, IMC 

≥30 kg/m 2 , CT ≥200 mg/dl, diabet zaharat tip 2, condiţia 

de fumător şi ex fumător. Faza II a programului de 

recu perare cardiovasculară, în care antrenamentul fizic 

deţine un rol important, a avut o durată de 12 săptămâni, 

din care primele 2 săptămâni în spital cu şedinţe 

zilnice (30 min/zi) şi următoarele 10 săptămâni în 

ambu lator, 3 şedinţe/săptămână (30 min/şedinţă), cu 

inten sitate de 70-80% din frecvenţa cardiacă maximă 

atinsă la testul de efort. Ulterior (faza III) s-a insistat 

asupra şedinţelor de mers pe jos. S-a urmărit eficienţa 

măsu rilor de prevenţie secundară prin evaluarea prevalenţei 

factorilor de risc la 6 luni postoperator. Prelucrarea 

statistică: media± deviaţie standard, % lot, testul 

t nepereche. 

Rezultate: studiul demonstrează că pacienţii valvulari 

aortici şi cu boală coronariană asociată (grupa B) au 

o prevalenţă mai crescută a factorilor de risc studiaţi 

comparativ cu pacienţii grupei A. La 6 luni de la 

randomizare prevalenţa hipercolesterolemiei a scăzut 

de la 40% la 23,52% (p



cu grupa A (de la 28,94% la 18,30%, p

VARIA II 

acest sens a fost efectuat un studiu pe un număr relativ 

mare de pacienţi cu hipertensiune arterială, respectiv 

pe voluntari cu valori mici ale tensiuni arteriale şi pe 

voluntari cu valori normale ale tensiunii arteriale. 

Material şi metodă: Cercetările au fost efectuate in vivo. 

Am inclus 3 loturi de pacienţi după cum urmează: Lotul 

A, 200 de voluntari sănătoşi, cu valori ale TA sistolice 

între 110 şi 140 mmHg şi valori ale TA diastolice între 70 

şi 90 mmHg; Lotul B, 200 de pacienţi aflaţi în evidenţă 

de cel puţin 5 ani pentru hipertensiune arteriala formă 

moderată sau severă, respectiv cu valori ale TA la debut 

între 160 şi 200 mmHg TA sistolică respectiv între 100 

şi 120 mmHg, aflaţi în evidenţă de cel puţin 5 ani. Lotul 

C, 200 pacienţi cu valori ale tensiunii arteriale sistolice 

sub 110 mmHg şi valori ale tensiunii arteriale diastolice 

sub 70 mmHg. La toţi aceşti pacienţi s-au determinat 

valorile TA în condiţii standard şi activitatea AC din 

hematii. 

Rezultate: La pacienţii din lotul B, valorile activităţii 

AC I sunt de 3 ori mai mari decât la cei din lotul martor, 

A, iar la cei cu valori TA mici sunt de 3 ori mai mici 

comparativ cu lotul martor. În cazul activităţii AC II 

acest fapt nu este atât de pronunţat, valorile în lotul 

C fiind la nivelul a 75% din activitatea lotului martor, 

iar în lotul pacienţilor hieprtensivi sunt cu 50% mai 

mari decât în lotul martor. Activitatea AC I la pacienţii 

hipertensivi este de 0.6, adică de 3 ori valoarea din lotul 

martor. Creşterea activităţii AC la pacienţii din lotul B 

s-a produs predominant prin creşterea activităţii AC I. 

În lotul C, cu valori scăzute ale TA, activitatea AC I este 

0.07, de 3 ori mai scăzută decât valoarea medie din lotul 

martor, si de peste 8 ori mai scăzută decât activitatea 

AC I din lotul pacienţilor hipertensivi. Activitatea 

totală a AC la voluntarii din acest lor este 0.75, fiind de 

1.44 ori mai mică decât în lotul martor şi de 2.5 ori mai 

mică decât în lotul pacienţilor hipertensivi. Scăderea 

activităţii AC în acest caz s-a produs prin activitatea 

scăzută a AC I la bolnavii cu TA scăzută. 

Concluzii: Existenţa corelaţiei între activitatea AC I 

şi valorile TA sugerează implicaţia AC în modificările 

tensiunii arteriale şi patogeneza HTA, ca şi implicaţia 

inhibitorilor sau activatorilor enzimei în terapia hipertensiunii 

sau hipotensiunii arteriale. 



160. Tulburările de 

contractilitate miocardica 

secundare bolilor inflamatorii 

pericardice influenţează sau nu 

hemodinamica si performanta 

VS 

Benedek Imre, Benedek Theodora, Sarbu Alexandru, 

Chitu Monica, Matei Claudia 

Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş- 

Clinica de Cardiologie Târgu Mureş 

Introducere: In pericardite extensia procesului inflamator 

de la nivelul pericardului la miocardul adia cent 

poate duce la alterarea cineticii parietale, afec tând segmente 

aflate in contact cu pericardul inflamat. 

Ace st studiu utilizează ecocardiografia 3D compu te r- 

i za ta pentru a evalua tulburările de cinetica ale mio cardu 

lui asociate pericarditelor. 

Material si metode: 15 pacienţi cu pericardita cronica, 

la care eco 2D a evidenţiat prezenta pericardului ingrosat 

(4.2 mm, +/-0.5 mm) si colecţiei pericardice (5.6 

mm +/- 3,2 mm), localizata la nivel lateral (7 pac- 

46.66%), inferior (5 pac-33.33%) si apical (3 pac-20%. 

S-a efectuat ecocardiografie 3D cu un aparat Philips 

7.500, computerizata pri n prelucrare cu softul QLab. 

Au fost determinate curbele volumetrice ale fiecărui 

segment in timpul ciclului cardiac precum si hărţile 

polare ale timpului scurs de la debutul pana la atingerea 

contracţiei maxime. Coronarografia a fost efectuata in 

11 cazuri pentru a exclude prezenta bolii coronariene 

la cazurile cu durere toracica nespecifica si modificări 

ECG. Hemodinamica intraventriculara a fost evaluata 

analizând fluxurile doppler la 3 nivele (bazal, median si 

apical ) dea lungul a3 axe. Au fost determinaţi timpii de 

accelerare precum si timpii de decelerare. 

Rezultate: tulburările de contractilitate au fost definite 

ca un aspect plat al curbei volumetrice cu o diferenţa 

intre vol maxim si minim sub 3,5ml, precum 

si întârzierea in creştere contracţiei peste 50 msec 

Fracţia de ejectie calculata prin eco 3D a fost nomala 

in toate cazurile, (avg. 53.4% +/- 4.2%). Tulburările 

de contractilitate au fost localizate la nivelul peretelui 

lateral in 6 cazuri (40%), inferior in 5 cazuri (33.33%), 

apical in 3 cazuri (20%) si lateroapical la 1 caz (6,66%), 

in concordanta cu localizarea pericardului inflamat 

(p=0.001). Diferenţa de timp intre volumul maxim



si minim din timpul contracţiei a fost de 375 msec 

in segmentele cu tulburări de cinetica comparativ cu 

323 in restul miocardului. (p=0.002). intarzierea in 

augmentarea contracţiei a fost 57 msec in segmentele 

cu tulb de cinetica comparativ cu segmentele care se 

contracta normal. Toţi pacienţii exploraţi invaziv au 

prezentat coronare normale. Mappingul Doppler nu 

a evidenţiat modificări - scădere a vitezelor de flux 

uniform distribuita - 0.12 msec in zona bazala si 0.13 

msec in zona apicala. (p=0.002) 

Concluzii: extensia procesului inflamator de la pericard 

la miocard poate influenta contractilitatea miocardica, 

evidenţiata utilizând ecocardiografia 3D bazata 

pe evaluarea obiectiva-cantitativa a parametrilor de 

contractilitate. Totuşi acestea nu influenţează per for - 

manta VS exprimata prin fracţia de ejectie si nici parametrii 

hemodinamici intracavitari. Studii supli mentare 

sunt necesare pentru a elucida impactul pro ceselor 

inlamatorii asupra funcţiei VS. 

Myocardial contractility 

disorders caused by pericardial 

inflammatory diseases 

influences or not left ventricular 

haemodynamics and 

performance 

Benedek Imre, Benedek Theodora, Sarbu Alexandru, 

Chitu Monica, Matei Claudia 


CardiologyTargu Mures 

VARIA II 

Introduction: In pericarditis, extension of inflammatory 

process from the pericardium to myocardium could 

lead to alteration of wall motion, involving segments 

located in contact with the diseased pericardial layer. 

This study use Computerized 3D echocardiography 

(C3DE) for evaluation of myocardial motion disorder 

associated with pericarditis. 

Materials and methods: 15 pts with chronic pericarditis, 

in whom 2D echo showed presence of thick 

pericardium (4.2 mm, +/-0.5 mm) and pericardial fluid 

(5.6 mm +/- 3,2 mm), located at the level of lateral (7 

pts-46.66%), inferior (5 pts-33.33%) and apical segments 

(3 pts-20%). C3DE was performed with Philips 

7.500 machine and QLab software. Volumetric curve 

of each myocardial segment during cardiac cycle and 

polar map of time delay from onset till the maximum 

contraction were obtained. Coronarography was performed 

in 11 cases to exclude presence of CAD in cases with 

nonspecific chest pain and ECG changes. Intracavitar 

haemodynamics was evaluated using Doppler mapping 

of flow velocities at 3 levels (basal, median and apical) 

along 3 longitudinal axes, and flow acceleration and 

decelerations were calculated. 

Results: Contractility disorder (CD) was defined as a 

flat type of the volumetric curve, with the difference 

between the maximum and minimum volume less 

than 3.5 ml, and a spot on the time delay polar map 

located at the same segment, representing a delay in 

contraction augmentation more than 50 msec. LVEF 

calculated by C3DE was normal in all cases (avg. 53.4% 

+/- 4.2%). CD was revealed by C3DE located at the 

level of lateral segment in 6 cases (40%), inferior in 

5 pts (33.33%), apical in 3 pts (20%) and lateroapical 

in 1 patient (6,66%), in accordance with the location 

of the pericardial inflammation (p=0.001). Time difference 

between maximum and minimum volume 

du ring contraction was 375 msec in segments with 

CD compared with 323 in the rest of the segments 

(p=0.002). Delay in contraction augmentation was 57 

msec in segments with CD compared with normal 

contracting segments. In all cases coronary angiography 

showed normal coronary arteries. Doppler mapping of 

flow velocities in the LV cavity showed no perturbance 

of intracavitary flow (gradual decrease of flow velocity 

from basis to apex uniformly distributed on the 

longitudinal axis — 0.12 msec in the basal half and 0.13 

msec in the apical half- p=0.002) 

Conclusions: Extension of the inflammatory process 

from the pericardium to the myocardial layer could 

influence myocardial contractility, which was identified 

in this study using C3DE, based on objective evaluation 

and quantification of contractility parameters. However, 

these did not influence LV performanced expressed 

by LVEF or the intracavitary flow hemodynamics. 

Further studies are required to elucidate the impact of 

inflammatory process on LV performance.

VARIA II 

161. Estimarea prin vasodilatatie 

mediata de flux (FMD) a 

prognosticului evenimentelor 

cardiovasculare postoperatorii 

la pacienţii cu boala arteriala 

periferica 

Stoica A 1 , Uscatescu V 2 , Constantinescu I 2 , 

Ginghina. G 1 

1 

Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. CC. 

Iliescu” 

2 


Obiectiv: Aprecierea disfunctiei endoteliale prin vasodilatatia 

mediata de flux (FMD) la pacienţii operaţi 

pentru boala arteriala periferica. 

Material si metoda: Acest studiu a analizat posibili 

markeri de risc pentru evenimente cardiovasculare la 

30 pacienţi programaţi pentru intrerventie chirurgicala 

de revascularizare vasculara periferica. Factorii de risc 

analizaţi au fost: disfunctia endoteliala estimata prin 

vasodilatatia mediata de flux (FMD), teste de inflamatie 

(fibrinogen, număr leucocite), severitatea bolii vasculare 

periferice evaluata prin indice glezna-brat, factorii 

de risc clasici ai aterosclerozei (vârsta, fumat, diabet 

zaharat, hipertensiune arteriala, sindrom metabolic, 

dislipidemie), fracţia de ejectie a ventriculului stâng 

ecocardiografic si tipul intervenţiei chirurgicale. 

Pacienţii au fost urmăriţi timp de 30 zile postoperator 

pentru apariţia de evenimente cardiovasculare (deces 

de cauza cardiovasculara, infarct miocardic, angina 

instabila, AVC). 

Rezultate: La cei 30 pacienţi incluşi in studiu s-au 

efectuat mai multe tipuri de intervenţii: by-pass aortobife 

mural la 9 pacienţi (26,7%), by-pass femuro-popliteu 

la 19 pacienţi (63,3%), amputatie la 1 pacient 

(3,3%) si by-pass axilo-femural la 2 pacienţi (6,7%). S- 

au produs evenimente cardiovasculare postoperatorii 

la 3 pacienţi (la 2 pacienţi infarct miocardic si la 1 

pacient angina instabila). Valoarea FMD preoperatorie 

a fost cuprinsa intre 5,26 si 12,5% (valoare medie - 8.34 

± 1.87%;). La pacienţii cu evenimente cardiovasculare 

FMD a fost semnificativ mai mic (6.93 ± 2.65% vs 

8.49 ± 1,76% la cei fara evenimente cardiovasculare; 

p - 0.05), in timp ce vasodilatatia independenta de 

endo teliu (după administrare de nitroglicerina) a fost 



similara la cele doua grupuri (12.74 ± 1.77 % vs 14.08 

± 2.32%). Dintre ceilalţi factori de risc studiaţi, apariţia 

eveni mentelor cardiovasculare a fost corelata doar cu 

numărul leucocitelor (121133.3 ± 3917.06 /mm 3 la 

pacienţii cu evenimente cardiovasculare vs 8197.04 ± 

1584.52/ mm3 la cei fara evenimente cardiovasculare; 

p -0.002). 

Concluzii: Vasodilatatia mediata de flux (FMD) este o 

metoda utila pentru aprecierea preoperatorie a riscului 

de evenimente cardiovasculare la pacienţii programaţi 

pentru revascularizare periferica. 

Prognosis of postoperative 

cardiovascular events at 

patients with peripheral arterial 

disease estimated by flow 

mediated vasodilatation (FMD) 

Stoica A 1 , Uscatescu V 2 , Constantinescu I 2 , 

Ginghina. G 1 

1 

Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. CC. 

Iliescu” 

2 


Objective: Endothelial function assessment by flow 

mediated vasodilatation (FMD) at patients with peripheral 

arterial disease undergoing nonemergent vascular 

surgery. 

Methods: We studied possible risk markers of postope 

rative cardiovascular events at 30 consecutive patients 

with peripheral arterial disease proposed for 

nonemergent vascular surgery. Risk markers inclu ded 

endothelial function assessed by brachial artery flowmediated 

dilation (FMD). fibrinogen, white blood 

cells (WBC), severity of PAD according to ABI, atherosclerosis 

risk factors (age, smoking, diabe tes mellitus, 

hypertension, metabolic syndrome, dyslipi demia), left 

ventricular systolic function (LVEF), type of surgical 

intervention. Patients were followed for cardiovascular 

events (cardiac death, acute myocardial infarction, unstable 

angina, stroke) 30 days after surgery. 

Results: A total of 30 patients were included in the 

study and underwent a vascular intervention, including 

aortobifemoral by-pass - 9 patients (26,7%), 

femo ral-popliteal by-pass - 19 patients (63,3%), limb



VARIA II 

ampu tation - 1 patient (3,3%), axilo-femoral by-pass 

- 2 patients (6,7%). Three patients (9,9%) had postoperative 

cardiovascular events (myocardial infarction 

- two patients; unstable angina - one patient). Pre operative 

endothelium dependent flow-mediated dilation 

was between 5.26 and 12.5 and the mean value was 8.34 

± 1.87%; at the patients with a postoperative cardiovascular 

event FMD was significantly lower (6.93 ± 

2.65%) than in those without an event (8.49 ± 1,76%; 

p - 0.05), whereas endothelium-independent vaso dilation 

to nitroglycerin was similar in both groups (12.74 

± 1.77 % vs 14.08 ± 2.32%). Of the other outcome measures 

studied (age, smoking, diabetes mellitus, hypertension, 

metabolic syndrome, dyslipidemia. WBC 

counts, fibrinogen, LVEF, type of surgical intervention) 

cardio vascular events were correlated only with WBC 

counts (121133.3 ± 3917.06 /mm3 vs 8197.04 ± 1584.52/ 

mm 3 ; p - 0.002). 

Conclusions: Flow mediated vasodilatation may be a 

useful method for postoperative cardiovascular events 

estimation at patients with peripheral arterial disease 

undergoing a nonemergent vascular surgery.


INDEX AUTORI | AUTHORS INDEX 

A 

Adam F. 75 

Agoston Coldea Lucia 1 

Albu M. 37 

Albulescu A. 48 

Alexandrescu Adriana 92 

Alexandru R. 60 

Ambarus V. 56 

Andor Minodora 115 

Andrei Irina Mariella 2, 44 

Andrei Oana 135, 147 

Aneida Hodo 33 

Antohe Ileana 31 

Anton Gabriela 46 

Antonini-Canterin F. 105, 157 

Antoniu Flavia 84, 85 

Apetrei E. 12, 16 

Arama Laura 48, 139 

Arsenescu Georgescu Catalina 3, 21,30, 59, 78, 84, 85 

Artenie Anca 106 

Artenie R. 45, 106 

Aursulesei Viviana 11, 31, 32, 66, 68, 69, 70, 71, 72 

Avram C.A. 97, 150 

Avram Rodica 10, 73, 83, 110 

B 

B.A.Popescu 27, 89,105, 154, 155, 156, 157 

Babeanu Denisa 120 

Badea Gabriela 37, 122, 123 

Badila E. 16, 18, 19, 62 

Balanescu S. 126, 137, 152 

Balasanian M. 78 

Balint M. 10, 73, 110 

Barbat D. 115 

Barsan S. 139 

Bartos D. 16, 18, 19 

Beladan C.C. 89, 105, 109, 156, 157 

Belu E. 14, 96, 104 

Benedek I. 128, 129, 160 

Benedek Theodora 128, 129, 160 

Bengus Monica 22, 147 

Berceanu M. 95, 142 

Bobescu Elena 4 

Bodisz G. 15 

Bogdan E. 43 

Bogdan Laura 120 

Bolog Mihaela 37, 122, 123 

Bologa Cristina 46 

Bolohan M. 103 

Bolohan R. 7, 60 

Bornoiu Maria-Corina 9 

Bostan I. 151 

Branea H. 112 

Brignole M. 82 

Bruckner I 8, 87, 93 

Bubenek S. 147 

Bucsa A. 133 

Bugiardini R. 3, 136 

Bulandra Mariana 44 

Burducea A. 4 

Burlacu A. 107, 108 

C 

Calin C. 109 

Calin Catalina 119, 130 

Calmac L. 137 

Calomfirescu M. 24, 25 

Calota A. 37 

Campeanu A. 103 

Candea V. 86 

Capraru C. 26, 151 

Carasca E. 79, 80, 81, 82 

Carp A. 47, 61, 131, 133 

Cazacu Ramona 74 

Cebanu M. 51, 67, 146 

Chebut C. 80 

Chioncel O. 13, 22, 47, 61, 131, 133 

Chioncel Valentin 119, 130 

Chiriac L. 60 

Chiru Miruna 9 

Chitu Monica 128, 129, 160 

Chivu Irina 44 

Christodorescu Ruxandra 53, 112, 115 

Cinteza M. 3, 54, 55, 57, 107, 108, 118, 124, 136, 145 

Ciobanu Andreea 118, 124 

Ciobanu Lucia 114, 132, 138 

Ciobanu N. 114, 138 

Ciocarlie T. 73, 83, 110 

Ciocârlie Tudor 10 

Ciomag Raluca 75 

Cismaru C.A. 90 

Cismaru G.L. 90 

Ciuca A. 6



Ciudin R. 151 

Ciurea C. 35 

Cobet V. 132, 138 

Cobzariu F. 95, 142 

Cocora M. 53 

Coman I.M. 135 

Constantin Catalina 49 

Constantinescu D. 137, 152 

Constantinescu I. 161 

Cornu Nadia 142 

Cosa F. 86 

Costache I. 

Costache Irina 11, 32, 70, 72, 113 

Costin S. 132 

Craciun L. 97, 150 

Craciunescu A. 154, 155 

Craciunescu I. 33, 41, 154, 155 

Craiu Elvira 3, 136 

Creih R.M. 111, 135 

Cristian G. 7, 60 

Crisu Daniela 31, 65 

D 

Dan Ana Maria 83 

Dan Delia 29 

Dan M. 152 

Darabantiu D. 53, 112, 115 

Darabont Roxana 62, 113 

Datcu Georgeta 11, 31, 62, 65, 66, 68, 69, 71 

Datcu M.D. 11, 31, 32, 65,68, 69, 70, 72, 136 

David C. 79 

David Marieta Gabriela 143, 144 

Deleanu D. 41, 105, 109, 111, 125, 157 

Diaconeasa A. 3, 136 

Diaconescu C. 49 

Dimitriu A.G. 28, 117 

Dimulescu Doina 48,139 

Dobreanu D. 23,143, 144 

Dorgo M. 79, 80, 81 

Dorobantu Maria 3, 9, 17, 19, 62, 92, 116, 126, 136, 137, 

152 

Dragan Simona 53, 91, 95, 142, 158 

Dragulescu S.I. 38, 39, 63, 94 

Duda-Seiman D.M. 142, 158 

Dumitrascu D.L. 1 

Dumitrescu Mihaela 37, 122, 123 

Dumitrescu N. 92 

Dumitru Dafina 74 

Dusa Bianca 4 

Dusceac D. 103 

F 

Feiler Alina 76, 77 

Filimon Silvia 20 

Filipescu Daniela 147 

Floares E. 48 

Florea Liliana 140 

Florescu Cristina 120 

Florescu M. 145 

Florescu N. 141 

Floria Mariana 56 

Fraser Alan 127 

Frigy A. 26 

Fruntelata Ana 9, 137, 152 

INDEX AUTORI 

AUTHORS INDEX 

G 

Gainoiu E. 137, 152 

Gaita D. 91, 97, 150, 158 

Gavrila A. 102 

George Gabriela 2 

Georgescu T. 21 

Gheorghe Gabriela Silvia 44 

Gheorghiu A. 53 

Gheorghiu Al. 63, 94 

Gherasim D. 58, 140 

Gherghiceanu Mihaela 8 

Gherghina Alexandra 135 

Ghionea M. 135 

Ghiorghe S. 19,16,18,62 

Ghiorghiu Ioana 33, 41 

Ginghina Carmen 16, 12, 24, 25, 27, 33, 41, 74, 89,102, 

105, 109, 111, 140, 149, 154, 155, 156, 157, 161 

Girleanu Irina 32, 72 

Giusca S. 74, 149 

Goga Cristina 144 

Gogoasa I. 91 

Grecu Mihaela 21, 30, 59, 78 

Greere V. 7, 38, 39 

Grigore Ileana 34 

Grigore R. 34 

Grigorica Lucica 47, 121 

Gurghean Adriana 87, 93 

Gyalai I. 115 

H 

Herbots L. 149 

Hila G. 7 

Hirsu M. 89 

Hodo A. 41 

Homoceanu A. 113 

Hooge J. D. 149

INDEX AUTORI 

AUTHORS INDEX 

Hubatsch Mihaela 134 

Huidu S. 48 

Huidu Simona 139 

I 

Iacobescu Alina 64, 99, 98, 100, 101, 159 

Iancu Madalina 33, 41, 154, 155 

Ieremciuc Isabela 116 

Ilea M. 50 

Iliescu D 11,65, 70 

Iliesiu Adriana 2, 44 

Imre Laszlo Mihaly 134 

Indries Veronica 7, 60 

Ingrith Mandric 28 

Ionescu D.D. 3, 6, 5, 14, 52, 96, 104, 136 

Ionescu Daniela Simona 45, 106 

Ionescu Luminita 48, 139 

Ionescu V. 95, 142 

Iorgulescu C. 116, 126 

Iosifescu A 86, 147 

Istrate Cati 13, 147 

Istratoaie O. 6 

Iurciuc M. 97, 150 

Iurciuc S. 97, 150 

Ivan Viviana 83 

Ivanica Alina 63, 94 

Ivanica G. 63, 94 

Ivanov Victoria 114, 132, 138 

J 

Jamart J. 56 

Jejeran Dorina 10 

Jurcut Ruxandra 33, 74, 102, 149, 153, 154, 155 

K 

Kikeli Pal Istvan 134 

Kocsis Ildiko 26 

Kosaka T 42 

Kovacs I. 129 

Kulcsar Iulia 47, 61, 131, 133 

L 

Laky D. 86 

Lautaru A. 145 

Leustean Mihaela B. 7, 60 

Lighezan D. 53, 112, 115 

Lionte Catalina 46 

Lozba A. 21, 59, 78 

Luca C.T. 94, 63 

Luca M.R. 62 



M 

Macarie C. 13, 22, 47, 61, 131, 133, 147 

Magda Stefania 118, 124 

Maggi R. 82 

Magheru Sorina 64, 98, 99, 100, 101, 159 

Maghiar F. 64, 98, 99, 100, 101, 159 

Malai Adina 43 

Malmare Bianca 93 

Mancas Georgiana 91, 158 

Mancas Silvia 91, 95, 142, 150, 158 

Mandric Cristina 28, 117 

Manea G. 42 

Manea Paloma 45 

Manescu Mirela 52 

Manole C. 38, 39, 143 

Marandiuc Anca 32, 72 

Margulescu A.D. 54, 55, 57 

Marin Irina 58, 140 

Marin Mihaela 135 

Marta D.S. 42 

Matei C. 12, 16 

Matei Claudia 160 

Maxim M. 37 

Meir M.La 56 

Mihai Mihaela 7, 60 

Mihaila Mihaela 151 

Mihailescu Anca 93 

Mihailescu Oana 13, 147 

Mihut C. 90 

Militaru C. 6, 52 

Mincu Dana 119, 130 

Miron Ingrith 117 

Miscaliuc I. 7 

Mitu F. 40 

Mitu Magda 40 

Moga Mariana 83 

Moga V. 10, 83, 110 

Moisa Cristina 30 

Moldovan H. 86, 147 

Moldoveanu E. 42 

Moraru I. 114, 138 

Moruzi Simona 30 

Moscaliuc I. 38, 39 

Mot S. 125 

Muraru D. 89, 105, 154, 155, 156, 157 

Muraru Minerva 93 

Musetescu Anca 5 

Musetescu Rodica 14, 96, 102, 104 

Mustafa R. 6



INDEX AUTORI 

AUTHORS INDEX 

N 

Nanea T. 44, 103 

Neagoe G. 38, 39 

Nechita Eugenia 121 

Necula Nadia 133 

Nicolae Camelia 2 

Nicoleta Calomfirescu 24, 25 

Nicolosi G.L. 105, 157 

Niculescu R. 137 

Nita D. 7, 60 

O 

Olariu C. 3, 136 

Olinescu R. 103 

Onut R. 137 

Onut R. 152 

Orosan R. 38, 39 

Ouatu Anca 45 

P 

Pacuraru Elena 37, 122, 123 

Pais R. 1 

Palombo C. 145 

Pampu G. 41 

Parascan Liliana 86 

Parv Florina 10, 73, 110 

Pascu Florica 112, 115 

Pascut D. 76, 77 

Patrichi Madalina 61 

Paun N. 2 

Penciu O. 51 

Perian M. 23, 144 

Pescariu S. 63, 94 

Petcu C. 120 

Petcu D.D. 120 

Petcu I. 145 

Petre Mirela 151 

Petris A. 65, 66, 136 

Petris O.P. 46 

Petrovai D. 15, 50, 146 

Pintea G. 149 

Pirvu O. 107, 108 

Platon P. 133 

Podoleanu C. 79, 80, 81, 82 

Pop C. 3, 29 

Pop D. 15, 51, 67 

Pop Ioana 12, 16, 93 

Pop M. 81 

Popa Anca 27, 75 

Popa C. 10, 73, 110 

Popa M. 53 

Popescu A. 48 

Popescu Andreea Caterina 139 

Popescu Daniela 139 

Popescu M. 64, 98, 100, 101 

Popescu Monica 14, 104 

Popescu Roxana Coralia 48, 139 

Popovici I. 114, 132, 138 

Popovici M. 114, 132, 138 

Postu M. 41 

Preg Zoltan 134 

Procopciuc L. 51 

R 

Rada Maria 91, 95, 142, 158 

Rademakers F. 

Radoi Cristina 52 

Radoi Maria 4 

Radu M. 145 

Radulescu B. 86, 147 

Radulescu N. 42 

Raduta I. 38, 39 

Raileanu Ivona 49 

Revnic C. 154, 155 

Rezus C. 45, 56 

Romanoschi Florentina 37, 122, 123 

Rosu Doina 76, 77 

Rosu R. 43 

Roy L De. 56 

Rugina Mihaela 12, 16 

Rus H. 35 

Rusu L.D. 1 

S 

Saraolu A. 131 

Sarau C.A. 97, 142, 150 

Sarbu A. 128, 129 

Sascau R.A. 84, 85 

Savu O. 74, 89, 109, 156 

Savulescu-Fiedler Ilinca 8 

Sbarcea V. 102 

Scafa Udriste A. 137, 152 

Schnabel Adriana 91, 95, 158 

Scridon Alina 23 

Scripcariu P. 46 

Searpe C. 102 

Selaru A. 135 

Serban I. 42 

Serban Marinela 33, 41, 42, 154, 155 

Serban R.C. 23

INDEX AUTORI 

AUTHORS INDEX 

Siliste C. 54, 55, 57 

Siliste Roxana Nicoleta 8 

Simion Alina 48 

Sinescu Crina 75, 119, 130 

Sisu Roxana Cristina 54, 57 

Sitar-Taut A. 67, 146 

Slatineanu Liliana 65, 66, 70, 71 

Sorodoc L. 46 

Sorodoc Victorita 46 

Spiridon Marilena 46 

Stanca I. 48, 139 

Stanescu Rodica Cioranu 47, 61, 131, 133 

Statescu C. 30, 78, 84, 85 

Stoenescu Maria 65 

Stoica A. 161 

Stoica E. 47, 61, 131, 133 

Stoicescu C. 107, 108, 118, 124, 127, 141 

Strucsuy Melinda 128, 129 

Sutescu Cristina 34 

Szilard M. 128 

T 

Tamasan Simona 10 

Tanase Daniela Maria 45 

Tanaseanu Cristina 36 

Tanasie Deliana 76, 77 

Tatu-Chitoiu G. 3, 136, 152 

Tecar Florentina 95 

Tecuceanu Raluca 135 

Teodora Mocan 1 

Teodorescu A. 89, 105, 109, 156, 157 

Teodorescu C. 152 

Tepes Piser Ileana 47, 61, 131, 133 

Tesloianu D. 46 

Ticulescu R. 58, 74, 140 

Tintoiu I. 38, 39 

Tirziu C. 16, 18, 19 

Tirziu R. 18 

Toader Despina 96, 14, 104 

Toadere Adriana 88 

Todiras M 114, 138 

Tomescu Mirela 53, 112, 115 

Toporan Daniela 36 

Tudor Ioana 87, 93 

Tudorascu Diana 5 

Tudorascu M.R.P 5 

Tudose M. 37, 122, 123 

Turcan M. 83 

Turiceanu M. 40 

U 

Udrea Gabriela 124 

Udroiu C. 107, 108, 125 

Ungureanu Anda 52 

Ungureanu G. 106 

Ursoniu S. 53, 

Ursu G. 37, 122, 123 

Uscatescu V. 154, 155, 161 



V 

Vaduva Delia Breceanu 91, 158 

Varzaru Luminita 93 

Vasile R. 86, 147 

Vasile S. 41 

Vasilescu A. 86 

Vasiluta L. 76, 77 

Vatasescu R. 92, 116, 126 

Velimirovici Dana Emilia 91, 95, 142, 158 

Venescu Eugenia 63, 94 

Vicol M. 38, 39 

Vinereanu D. 54, 55, 57, 107, 108, 113, 124, 125, 127, 

141, 145 

Vintila M. 36 

Vintila V. 107, 108, 127 

Visan S. 2, 44 

Vladaia Aurora Maria 27, 74 

Vladoianu M. 136 

Voicu V.A. 38, 39 

Voight J-U 149 

Z 

Zarma L. 111, 133 

Zdrenghea D. 15, 43, 50, 51, 67, 118, 146 

Zeana C. 48, 149


INDEX SUBIECTE | TOPICS INDEX 

01.00 Accidentul vascular cerebral 

02.00 Aritmii 11, 30, 32, 90, 94 

02.01 Mecanism 79, 81, 82 

02.02 Electrocardiografie 

02.03 SAECG, Monitorizare Holter 14, 52, 58, 96, 

104, 140 

02.04 Variabilitate RR, QT 83 

02.05 Testare electrofiziologica 60, 116, 127 

02.06 Pacemakere 54, 57, 85, 126 

02.07 Aritmii supraventriculare 56, 115 

02.08 Aritmii ventriculare 78 

02.09 Sindrom WPW 59 

02.10 Moarte subita, resuscitare 

02.11 Antiaritmice 

02.12 Cardioversie, Defibrilare 55, 63, 122 

03.00 Boli ale miocardului si pericardului 

03.01 Cardiomiopatie hipertrofica 

03.02 Cardiomiopatie dilatativa 16 

03.03 Miocardita 48 

03.04 Tumori 28, 86 

04.00 Cardiologie interventionala 

04.01 Coronarografie 

04.02 Angioplastie 125, 141 

04.03 Stenturi 107, 111, 125 

04.04 Restenoza 108, 109 

04.05 Alte proceduri 

05.00 Cardiologie nucleara 

06.00 Cardiopatii congenitale 21 

07.00 Cardiopatie ischemica 49, 133, 138 

07.01 Angina pectorala stabila, instabila 4, 110 

07.02 Infarct miocardic acut 3, 34, 119, 137 

07.03 Perioada postinfarct 77 

07.04 Prognostic, stratificarea riscului 5, 29, 44, 

64, 98, 139 

07.05 Unitate coronariana, monitorizare 

07.06 Tromboliza 

07.07 Tratament 136 

08.00 Chirurgie cardiovasculara 

08.01 Cardiopatie ischemica 53 

08.02 Valvulopatii 95, 142 

08.03 Protectie miocardica 

08.04 Aorta, artere periferice 161 

09.00 Circulatie pulmonara 87 

09.01 Hipertensiune pulmonara 

09.02 Embolism pulmona 73 

10.00 Computere in cardiologie 25 

11.00 Ecocardiografie 46, 74, 84, 89, 92, 105, 

106, 117, 118, 124, 128, 155, 16, 157 

11.01 Ecografie de stress 

11.02 Ecografie transesofagiana 

12.00 Electrocardiografie 31 

13.00 Epidemiologie si preventie 67, 69 

13.01 Ateroscleroza 35 

13.02 Factori de risc 24, 37, 38, 39, 51, 62, 67, 91, 

146, 158 

13.03 Programe preventive 134, 135, 150, 152 

14.00 Fiziologie, fiziopatologie cardiovasculara 

8, 23, 144 

15.00 Functie cardiaca 47, 71, 149 

15.01 Functie sistolica 41, 113, 145, 160 

15.02 Functie diastolica 13, 154 

15.03 Insuficienta cardiaca congestiva 10, 14, 26, 

36, 42, 66, 71, 93, 112 

15.04 Diagnostic, prognostic 9, 61, 65, 112, 131, 

153 

15.05 Agenti inotropi 

15.06 Inhibitori ai enzimei de conversie 

16.00 Hipertensiune 68, 75, 102 

16.01 Tratament 18, 19, 76, 88 

16.02 Monitorizare ambulatorie 12, 17, 40, 130 

16.03 Fiziopatologie 80, 99, 103, 113, 159 

17.00 Reabilitare 

18.00 Test de efort 15, 43, 50 

19.00 Valvulopatii 33, 45 

19.01 Valvulopatii aortice 27, 147 

19.02 Valvulopatii mitrale 

19.03 Endocardita 

19.04 Proteze valvulare 

19.05 Valvuloplastie 

20.00 Altele 1, 2, 6, 7, 11, 20, 22, 32, 70, 72, 97, 

100, 101, 114, 120, 123, 132, 143, 148, 151

Untitled - Romanian Journal of Cardiology

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?