Suport de curs - apubb.ro

Ca urmare a acestor evoluţii, a <strong>de</strong>venit inevitabilă întrebarea dacă politicile regionale au
avut vreun efect. Deşi s-au făcut încercări frecvente şi extinse <strong>de</strong> evaluare a efectelor
politicilor regionale, în<strong>de</strong>osebi prin <strong>de</strong>terminarea numărului <strong>de</strong> locuri <strong>de</strong> muncă nou
create, s-a dovedit a fi dificil <strong>de</strong> tras concluzii economice pertinente şi <strong>de</strong> substanţă
referitore la aplicarea în practică a politicilor regionale. Pentru viitor, se pare că
diversificarea politicilor regionale, atât la nivel naţional, cât şi al Uniunii Europene, va
continua.
Politicile regionale au suferit mutaţii semnificative în <strong>de</strong><strong>curs</strong>ul timpului şi au avut
impact diferit în fiecare ţară. Domeniul în care se înregistrează cea mai susţinută
activitate dar şi cele mai mari controverse, este cel al repartizării, în teritoriu, a
ajutoarelor. Există o serie <strong>de</strong> motive pentru aceasta dar, probabil, cel esenţial este acela că
fiecare lărgire a Comunităţii a mărit, <strong>de</strong> fiecare dată, gradul <strong>de</strong> eterogenitate a membrilor
săi. Într-un astfel <strong>de</strong> mediu, este din ce în ce mai greu să se proiecteze şi să se
implementeze sisteme pentru acoperirea teritorială a zonelor asistate, care să ia în
consi<strong>de</strong>rare toate preocupările regionale individuale, legitime, ale tuturor ţărilor membre.
Se înregistrează o tendinţă puternică în favoarea întăririi aranjamentelor din cadrul
actualelor Acorduri Europene, încheiate cu anumite ţări centrale şi est-europene, cu
transformarea acestora într-un gen <strong>de</strong> "sală <strong>de</strong> aşteptare", pentru statele care şi-au
manifestat dorinţa <strong>de</strong> a<strong>de</strong>rare la Uniunea Europeană.
Principiul subsidiarităţii- scurt istoric
Aducerea subsidiarităţii în centrul discuţiilor politicii europene este legată <strong>de</strong> o
primă încercare <strong>de</strong> modificare a Tratatului <strong>de</strong> la Roma, propusă prin Proiectul lui Altiero
Spinelli. Aceasta conţinea în esenţă motivarea extin<strong>de</strong>rii competenţelor Comunităţii
Europene în domenii ce vizează suveranitatea internă sau externă a statelor membre.
Astfel, se consi<strong>de</strong>ră că, cea mai explicită <strong>de</strong>finiţie a principiului a fost dată <strong>de</strong> însăşi cel
care l-a inspirat: “Uniunea are în ve<strong>de</strong>re în<strong>de</strong>plinirea sarcinilor care pot fi în<strong>de</strong>plinite în
comun într-un mod mai eficient <strong>de</strong>cât dacă statele membre ar acţiona separat”, la care
Spyros A. Pappas adaugă “mai ales că dimensiunile sau efectele acţiunilor nu permit
autorităţilor naţionale sau regionale să-şi atingă obiectivele într-o manieră mai bună”
12