Suport de curs - apubb.ro

Procesul <strong>de</strong> regionalizare s-a realizat în mod diferit <strong>de</strong> la o ţară la alta în funcţie
<strong>de</strong> modul <strong>de</strong> organizare statală (stat unitar sau fe<strong>de</strong>ral), <strong>de</strong> cadrul legislativ, <strong>de</strong>
componenta etnică şi tradiţiile istorice.
Astfel, se consi<strong>de</strong>ră că există urmatoarele tipuri <strong>de</strong> regionalizări:
- regionalizare politică (Spania şi Italia);
- regionalizare încorporată, rezultat al creării statului unitar prin unirea mai
multor componente care îşi păstrează o anumită individualitate (Regatul Unit
al Marii Britanii şi al Irlan<strong>de</strong>i <strong>de</strong> Nord);
- regionalizare diversificată, cu cadre regionale stabilite atât după criteriul
teritorial şi politic cât şi după criterii precum limba şi cultura (Belgia);
- regionalizare administrativă clasică, prin <strong>de</strong>scentralizare, înfiinţându-se
regiunile drept colectivităţi teritoriale autonome din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re
administrativ (Franţa);
- regionalizare funcţională, prin <strong>de</strong>sconcentrare, constituind regiunile în calitate
<strong>de</strong> simple circumscripţii ale administraţiei <strong>de</strong> stat (Grecia);
- regionalizare prin cooperare, în care regiunile reprezintă forme
instituţionalizate <strong>de</strong> cooperare între colectivităţi teritoriale locale (România).
Elaborarea unei <strong>de</strong>finiţii a regiunii care să fie unanim acceptată este <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong>
dificilă, datorită diversităţii perspectivelor din care această noţiune este abordată. Totuşi,
<strong>de</strong>finiţiile atribuite regiunii <strong>de</strong> diferitele instituţii europene, conţin o serie <strong>de</strong> elemente
comune. Acestea sunt în principal spaţiul (cu limite mai mult sau mai puţin prezente),
colectivitatea umană care ocupă acel spaţiu şi care posedă caracteristici specifice precum
şi o anumită unitate sau i<strong>de</strong>ntitate şi competenţele atribuite regiunii.
Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi <strong>de</strong>finită ca o zonă <strong>de</strong>
teritoriu cu un ansamblu <strong>de</strong> caracteristici interne, distincte şi consistente, fie ele fizice sau
umane, şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe <strong>de</strong> altă parte
<strong>de</strong> alte zone învecinate. Numărul <strong>de</strong> criterii care pot contribui la <strong>de</strong>limitarea unei regiuni
este nesfârşit: atribute fizice, caracteristici socio-economice, <strong>de</strong> limbă etc. şi tot nesfârşit
poate fi numărul <strong>de</strong> tipuri <strong>de</strong> regiuni: regiuni aglomerate, regiuni în <strong>de</strong>clin, regiuni
geografice, regiuni istorice, regiuni naturale, regiuni <strong>de</strong> planificare, regiuni sub<strong>de</strong>zvoltate
etc. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re analitic, conceptul <strong>de</strong> regionalizare consi<strong>de</strong>ră regiunea drept una
4