Suport de curs - apubb.ro

- ca argument împotriva extin<strong>de</strong>rii competenţelor Comunităţii Europene şi
localizarea lor la nivelul statelor sau al comunităţilor regionale sau locale;
Europa regiunilor şi principiul subsidiarităţii
Principiul subsidiarităţii este inclus în Tratatul <strong>de</strong> la Maastricht. Articolul 3b al
CE preconizează principiul subsidiarităţii numai pentru relaţiile dintre Comunitate şi
statele membre. Totuşi, cuprin<strong>de</strong>rea sa exactă nu poate fi <strong>de</strong>terminatată doar în lumina
acestei preve<strong>de</strong>ri. Într-a<strong>de</strong>văr, atât Preambulul cât şi articolulA al Tratatului Uniunii
Europene prevăd că obiectivul comun al statelor membre este acela <strong>de</strong> a crea - “o uniune
şi mai strânsă între popoarele Europei, în care <strong>de</strong>ciziile sunt luate cât mai aproape posibil
<strong>de</strong> cetăţeni”.
Potrivit acestei preve<strong>de</strong>ri, se pare că un angajament politic – dacă nu o îndatorire
juridică - <strong>de</strong> a lua în consi<strong>de</strong>rare rolul important al nivelelor subordonate <strong>de</strong> guvernare
obligă atât Comunitatea cât şi statele membre. Anvergura acestui angajament <strong>de</strong>vine încă
şi mai mare dacă se ia în consi<strong>de</strong>rare principiul proporţionalităţii. Într-a<strong>de</strong>văr, în lumina
acestor preve<strong>de</strong>ri se poate <strong>de</strong>duce obligaţia generală <strong>de</strong> a nu neglija dimensiunea
regională chiar şi în arii <strong>de</strong> competenţa exclusivă a Comunităţii Europene.
POLITICI REGIONALE ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE
1. Coeziunea şi <strong>de</strong>zvoltarea regională în Uniunea Europeană
Una dintre valorile fundamentale ale UE este diversitatea socială, istorică şi
culturală a regiunilor ce o compun. Regionalismul conferă UE un sens mai profund al
i<strong>de</strong>ntităţii – sentiment ce se manifestă accentuat în Germania, Franţa şi Spania. Există
însă, din nefericire, şi diversitate economică. Ca exemplu elocvent, cele mai prospere
regiuni (Groningen – Olanda, Hamburger – Germania) sunt <strong>de</strong> trei ori mai bogate şi
investesc <strong>de</strong> trei ori mai mult în structura economică <strong>de</strong> bază <strong>de</strong>cât cele mai sărace zece
regiuni (aflate în Grecia şi Portugalia).
14