Suport de curs - apubb.ro

subnaţionale, care să creeze un fel <strong>de</strong> relaţie triunghiulară între aceste trei nivele <strong>de</strong>
guvernământ. Ele au preferat, în loc, o relaţie verticală, care permite guvernărilor
naţionale să medieze între UE şi autorităţile locale şi regionale.
5. Activitatea internaţională a regiunilor şi Europa regiunilor
Folosirea autorităţilor regionale în dimensiunea internaţională s-a <strong>de</strong>limitat pentru
mult timp la “cooperarea transfrontalieră”, care era concepută ca un instrument <strong>de</strong>
coordonare între regiunile diferitelor ţări. Această cooperare a dus la creearea unei reţele
<strong>de</strong> asociaţii ale autorităţilor regionale, care <strong>de</strong>şi lipsite <strong>de</strong> puterea <strong>de</strong> a lua <strong>de</strong>cizii cu
valoare juridică – au înregistrat rezultate bune prin <strong>de</strong>rularea <strong>de</strong> programe comune.
Totuşi, cea mai interesantă dintre realizările sale a fost, probabil, conştientizarea acută <strong>de</strong>
către autorităţile regionale a importanţei urmării anumitor politici în context
transnaţional. În plus, o altă trăsătură remarcabilă a acestei forme a cooperării a fost
creearea unei reţele internaţionale care a <strong>de</strong>venit o resursă bine exploatată <strong>de</strong> către
Comunitate odată cu lansarea programelor INTERREG şi PHARE, cu toate că i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong>
“parteneriat” s-a <strong>de</strong>zvoltat treptat urmând două mo<strong>de</strong>le diferite, dintre care unul
presupunea un “parteneriat pe verticală”, iar celălalt un “parteneriat pe orizontală” între
diferitele autorităţi regionale, totuşi, pentru multă vreme numai acesta din urmă a avut o
cuprin<strong>de</strong>re internaţională. Parteneriatul pe orizontală s-a datorat cooperării
transfrontaliere. În schimb, parteneriatul pe verticală a fost în mare parte limitat la
politicile naţionale ale unui stat sau altul şi nu inclu<strong>de</strong>au întot<strong>de</strong>auna diferitele poziţii ale
unei ţări faţă <strong>de</strong> politicile europene.
În ceea ce priveşte nivelul comunitar <strong>de</strong> guvernare, contribuţia regiunilor la
elaborarea politicilor europene a fost <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> inegală şi în mare măsură <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa <strong>de</strong>
atitudinile diferite ale statelor însăşi. O justificare pentru aceasta se poate găsi în lipsa
cadrelor instituţionale comunitare care ar permite regiunilor în mod direct să participe la
chestiunile europene. Ca urmare, participarea regiunilor la <strong>de</strong>finirea politicilor
comunitare se putea contura printr-o procedură naţională internă, prin implicarea în
sisteme precum “Bun<strong>de</strong>srat”-ul german sau “Conferenta Stato Regione” italiană. Evi<strong>de</strong>nt,
atâta vreme cât Consiliul rămâne principala instituţie <strong>de</strong>cizională a Comunităţii poziţia
22