Suport de curs - apubb.ro

state membre. Apoi există o abordare specifică la nivelul fiecăruia dintre statele membre
sau ne-membre ale UE. Un caz specific reprezintă în acest sens, statele din centrul şi
estul Europei, fostele ţări comuniste care parcurg în prezent un proces <strong>de</strong> tranziţie şi <strong>de</strong>
prea<strong>de</strong>rare la structurile UE. În fine, trebuie amintită şi abordarea la nivelul regional
propriu-zis (<strong>de</strong>zvoltarea autohtonă), care se bazează pe obiective şi ţinte specifice în
concordanţă cu nevoile şi potenţialul caracteristic fiecărei regiuni în parte.
Politica <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai
în<strong>de</strong>lungată <strong>de</strong>cât cea comunitară. Începutul unei politici <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare regională poate fi
datat cu cca 60 <strong>de</strong> ani în urmă, în Marea Britanie, odată cu Legile pentru Zonele Speciale,
din 1934 şi 1937, care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate <strong>de</strong>
nivelele ridicate ale şomajului.
Totuşi, cele mai multe dintre politicile naţionale <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare regională sunt o
creaţie a perioa<strong>de</strong>i postbelice, începând cu cel <strong>de</strong>-al 6-lea <strong>de</strong>ceniu al acestui secol. În
perioada respectivă rolul guvernului naţional era consi<strong>de</strong>rat a fi foarte important, acesta
fiind văzut drept un actor principal în procesul <strong>de</strong> redistribuire a activităţilor economice
prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. A <strong>de</strong>zvolta regiunile-problemă a constituit
un obiectiv major al acestei perioa<strong>de</strong>. Timp <strong>de</strong> două <strong>de</strong>ca<strong>de</strong> această abordare a condus la
rezultate pozitive consi<strong>de</strong>rabile. Începând cu anii ’70, climatul politicii regionale s-a
modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual, fiind
înlocuită cu politici <strong>de</strong> liberalizare economică, <strong>de</strong>reglementări şi privatizare: sprijinul
direct acordat întreprin<strong>de</strong>rilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte <strong>de</strong> asistenţă, cu
reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training), cu
servicii <strong>de</strong> consultanţă şi stimulare a gândirii inovative.
Se admite în prezent că politicile <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare regională, la nivel naţional trebuie
să corespundă unei dinamici, caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă
schimbare a problemelor privind restructurarea producţiei şi creşterea competitivităţii, la
nivel local şi regional. Preocuparea pentru o sporire a eficienţei macroeconomice este o
caracteristică atât a ţărilor mici cât şi a celor mari. Obiectivele politicilor regionale din
ultimii 15 ani indică o tendinţă <strong>de</strong> a combina politicile regionale şi structurale în i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong>
promovare a competitivităţii la nivel naţional şi regional în corelare cu problemele
inechităţilor spaţiale.
9