Suport de curs - apubb.ro

Pe <strong>de</strong> altă parte, eligibilitatea pentru fondurile comunitare ale regiunilor <strong>de</strong> la
graniţa internă pare să fie în cadrul programului INTERREG mult mai limitată fiind
legată mai ales <strong>de</strong> creearea reţelelor transeuropene, în special a celor energetice.
Există semne <strong>de</strong> întrebare în ceea ce priveşte cooperarea mai vastă dintre regiunile
<strong>de</strong> la graniţele interne sau regiunile care nu sunt <strong>de</strong> graniţă, care ar fi trebuit să fie foarte
stimulate <strong>de</strong> creearea pieţei unice. După creearea Comisiei <strong>de</strong> Consultanţă a Autorităţilor
Regionale şi Locale şi a Adunării Neoficiale a Regiunilor Europene, Tratatul <strong>de</strong> la
Maastricht a dat un impuls suplimentar conturării dimensiunilor regionale a politicii
europene prin înfiinţarea Comisiei Europene ca organism consultativ al nivelului
comunitar.
Totuşi, chiar şi după Maastricht, Europa regiunilor era <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> a fi constituită
şi rămâne în continuare a<strong>de</strong>vărat că “Tratatul <strong>de</strong> la Roma nu ia în consi<strong>de</strong>rare nivelele
subnaţionale <strong>de</strong> guvernare ale statelor membre. Pentru Comunitate aceste nivele locale şi
regionale <strong>de</strong> guvernare nu au nici un statut legal; toate statele membre sunt privite ca
nişte monoliţi constituţionali.
Din mai multe motive nu se poate socoti că Comitetul Regiunilor urmează
mo<strong>de</strong>lul unei a<strong>de</strong>varate Europe a regiunilor. Pe <strong>de</strong> altă parte este a<strong>de</strong>vărat că Tratatul
Comunităţii Europene preve<strong>de</strong> în prezent ca această Comisie a Regiunilor să fie
consultată într-o serie <strong>de</strong> chestiuni care nu se limitează la aşa-numitele politici regionale,
ci inclu<strong>de</strong> probleme care ţin în mod obişnuit <strong>de</strong> competenţa autorităţilor regionale,
precum cultura, sănătatea publică. Acest fapt promovează în mod evi<strong>de</strong>nt i<strong>de</strong>ea conform
căreia Comitetul Regiunilor ar trebui să aibă în ve<strong>de</strong>re, în general, toate politicile
europene <strong>de</strong> interes regional.
Este a<strong>de</strong>vărat, <strong>de</strong> asemenea, că această i<strong>de</strong>e este consolidată <strong>de</strong> o preve<strong>de</strong>re
conform căreia “acolo un<strong>de</strong> se consi<strong>de</strong>ră că sunt implicate interese regionale specifice,
Comunitatea Europeană îşi poate exprima părerea” cu fiecare ocazie în care este
consultată Comisia Socială şi Economică. Această preve<strong>de</strong>re aduce în sfera <strong>de</strong> acţiuni
facultative a Comisiei Regiunilor alte priorităţi <strong>de</strong> competenţă tipic regională precum
agricultura, protecţia mediului şi politicile sociale.
Pe <strong>de</strong> altă parte, rolul Comisiei Regiunilor rămâne pur consultativ, autoritatea sa
reală urmând să fie testată pe termen lung. În plus, structura reală a Comisiei Regiunilor
25