Steaua 7-8_2010.s

More documents

Recommendations

Info

DEZBATERILE PHANTASMA 10 Corin Braga: Reluãm dezbaterile celui de-al doilea “sezon” al întâlnirilor Phantasma. Au trecut doi ani de la ultima noastrã masã rotundã, între timp am publicat un volum cu primele contribuþii la dezbaterile Phantasma. Intenþia noastrã este de a continua cu un al doilea volum, Concepte ºi metode în cercetarea imaginarului 2. Invitaþii Phantasma; pânã acum i-am avut deja ca propunãtori pe Basarab Nicolescu, Mircea Cãrtãrescu, Cãlin Andrei Mihãilescu ºi Alexandru Muºina, iar astãzi ne bucurãm de prezenþa unui oaspete din afara þãrii, din Italia, Paolo Bellini, de la Università degli Studi dell’Insubria, de la catedra de Comunicare, ªtiinþã ºi Media. Neam întâlnit în cadrul reþelei de Centre de Cercetare a Imaginarului, la diverse conferinþe la Milano, la Lyon... Paolo este autorul unui volum, Cyberfilosofia del potere, publicat în 2007, care pregãteºte dezbaterea noastrã de astãzi. El e interesat mai ales de imaginarul social, de funcþionarea colectivã a imaginilor ºi ideilor. Conceptul creat de Paolo este acela de mitopie (mythopia), un concept format din îmbinarea a douã cuvinte, cuvântul mit ºi cuvântul utopie. Cum în ultimii ani am studiat conceptul de utopie ºi, de asemenea, un mit foarte puternic, acela al grãdinii Edenului, aº încerca sã fac o prezentare introductivã a fundalului cultural al mitului grãdinii Edenului ºi al utopiei. Ca topos în cultura europeanã, utopia este succesoarea grãdinii Edenului. Aceastã continuitate a fost deja observatã de Jean- Jacques Wunenburger, care afirma cã grãdina Edenului ºi utopia sunt variante ale aceluiaºi arhetip, le lieu idéal, locul ideal, le lieu rêvé, locul visat. Cu toate acestea, ºtim foarte bine cã utopia a fost receptatã începând din Renaºtere ca un gen literar complet nou, ca o temã distinctã faþã de bazinul semantic al Evului Mediu. ªtim ºi motivul pentru care s-a întâmplã acest lucru: erudiþii Renaºterii au vrut sã semnalizeze foarte clar diferenþele faþã de Evul Mediu, aºa cã au promovat ideea cã, aºa cum o aratã ºi numele, Paolo Bellini: Mitopia În 28 aprilie 2009, la Centrul de cercetare a imaginarului de la Facultatea de Litere, s-a desfãºurat o dezbatere Phantasma în jurul unui concept propus de cercetãtorul italian Paolo Bellini de la Università degli Studi dell’Insubria din Italia. Textul sãu, intitulat ”Conceptul de Mitopie ºi civilizaþia tehnologicã” (publicat în Caietele Echinox, nr. 16/ 2009), se ocupã de civilizaþia globalizatã contemporanã. El pleacã de la ideea cã noile ”mituri” ºi scenariile explicative ale lumii reflectã tot mai mult evoluþia spectaculoasã a tehnologiilor ºi a sistemului media. Asistãm la o colonizare tehnicã a umanitãþii, atât la nivel mental ºi cultural, cât ºi la nivel material ºi corporal. Pentru a descrie îmbinarea între aspectele fantastice, mitice, ºi cele proiective, utopice, ale acestei viziuni complexe, Paolo Bellini creeazã conceptul oximoronic de ”mitopie”. Renaºterea reprezintã o rupturã faþã de cultura medievalã creºtinã precedentã. Astfel încât ei au fost interesaþi sã sublinieze diferenþele ºi sã mascheze continuitãþile faþã de Evul Mediu. Studiind cele douã subiecte, cred cã pot demonstra cã existã o continuitate clarã între grãdina Edenului, sau paradisul terestru, ºi utopie. Cum poate fi demonstratã aceastã continuitate De pildã, în Evul Mediu, clericii au încercat sã demonstreze existenþa literalã a paradisului terestru punându-l pe hãrþile care reprezentau lumea. I- au fost atribuite diverse locaþii; unii afirmau cã paradisul terestru se gãseºte în Orientul îndepãrtat, la marginea lumii cunoscute (oecumena), dincolo de China sau de Indiile fabuloase; alþii plasau paradisul mai degrabã în sud, în Africa, la izvoarele Nilului, sau chiar în emisfera sudicã, într-o insulã, aºa cum Dante plaseazã paradisul terestru pe vârful muntelui Purgatoriului la antipozii Ierusalimului; alþii au au scris cã paradisul terestru se aflã undeva la vest, pentru cã asimilaserã mitologia celticã, mitologie care plasa Avalonul undeva spre apus, cum se întâmplã în poemul Pantheon al lui Gottfried de Viterbe; alþii au situat paradisul terestru în Hiperboreea, din cauza tradiþiei provenind din Antichitate care presupunea cã locuitorii Hiperboreei sunt oameni foarte înþelepþi, deci paradisul terestru ar fi trebuit sã se gãseascã acolo; un autor plaseazã paradisul terestru chiar în Franþa; în Renaºtere, o întreagã serie de erudiþi catolici ºi protestanþi au propus, pe baza unor analize filologice ºi geografice amãnunþite, ca locaþie a paradisului Orientul Apropiat, undeva în Mesopotamia, sau în munþii Armeniei sau în Palestina. De ce vã spun toate acestea Pentru cã genul utopic, care este moºtenitorul literaturii medievale de cãlãtorii iniþiatice, îºi plaseazã cetãþile ideale în aceleaºi locuri în care era plasat paradisul terestru în literatura medievalã. Nu este poziþionare, din cele menþionate anterior, care sã nu fi fost reluatã de vreun utopist sau altul. Aºadar, existã o continuitate evidentã între cele douã teme, mai mult se poate demonstra cã literatura cãlãtoriilor extraordinare din secolele XVII- XIX, pânã la Jules Verne, e construitã pe aceleaºi pattern-uri ºi folosind aceeaºi grilã ºi aceleaºi
locaþii pe care le utiliza literatura despre paradistrul terestru din Evul Mediu. Toate rasele monstruoase, toatã flora ºi fauna exoticã ºi mirobolantã, toate elemetele de scenariu ce þin de schema iniþiaticã a cãlãtoriilor fantastice ale Evului Mediu sunt moºtenite de scrierile utopice. Existã, prin urmare, o continuite de fundal între cele douã subiecte. Cum spuneam mai înainte, erudiþii Renaºterii au încercat sã sublinieze diferenþele care separã Renaºterea de scrierile ce þin de Evul Mediu. Într-adevãr, putem construi o serie de distincþii tipologice între paradisul terestru ºi utopie. Cred cã cea mai importantã constã în faptul cã paradistrul terestru e o construcþie a lui Dumnezeu, în timp ce utopia e o creaþie a omului. Avem aici distinþia principalã dintre teocraþia ºi teologia Evului Mediu ºi umanismul ºi antropocentrismul Renaºterii. Nu este însã singura distincþie. Pentru a vorbi de paradisul terestru, trebuie sã foloseºti elemente ce þin de gândirea vrãjitã (pensée enchantée) , trebuie sã utilizezi imagini ale miraculosului, ºi asta pentru cã grãdina Edenului þine de supranatural, e creatã de Dumnezeu, iar miracolele, creºtine sau pãgâne, coaguleazã pe hãrþi acolo, în jurul grãdinii Edenului. Pentru utopie, în schimb, nu mai avem o dimensiune supranaturalã, ci una terestrã, contingentã sau imanentã. Ne aflãm în naturã – nu natura exterioarã, ci natura umanã, utopia este un artifact, de sorginte naturalã ºi socialã. În acest fel putem separa grãdina Edenului ºi utopia în funcþie de o gândire religioasã respectiv alta raþionalã. Aceastã distincþie a fost observatã de alþi autori care au tratat subiectul utopiei, care au accentuat faptul cã, pentru a descrie sau a construi o utopie, trebuie sã aplici metoda cartezianã de gândire logicã. Orice utopie e construitã în jurul unei idei platonice de tipul statului ideal. Aºadar, aceste douã tipuri de gândire, mitul ºi utopia, au mers pe drumuri diferite... pânã acum, când Paolo ne propune sã le combinãm, sã regãsim punctul de convergenþã a mitului ca poveste fantasticã, supranaturalã, despre zei sau eroi nu întrutotul umani, ºi utopie, ca un construct social, bazat pe raþiune ºi geniu. Dincolo de aceastã introducere, aº mai vrea sã adaug cã utopia a funcþionat ca o compensaþie pentru Paradisul pierdut. ªtim cu toþii cã grãdina Edenului a fost închisã dupã comiterea pãcatului originar, iar Dumnezeu a pus heruvimi cu sãbii de foc la intrare; în literatura medievalã, vedem aceastã interdicþie la lucru în momentul în care diverºi cãlãtori strãbat India, Asia ºi ajung în apropierea paradisului terestru, dar nu le este permis sã intre. În teologia creºtinã, orice încercare de a intra în Paradisul terestru, în aceastã viaþã, compromite mântuirea în cealaltã viaþã, deoarece promisiunea cristicã se referã la paradisul ceresc ºi nu la cel pãmântesc. Utopia este un vis frumos, o fantasmã compensatoare prin care oamenii vor sã redeschidã grãdina pierdutã; dacã Dumnezeu nu este dispus s-o facã, dacã El nu le permite accesul în Eden, iatã cã oamenii îºi construiesc propria grãdinã terestrã, un paradis social, colectiv. Pentru Bisericã, evident aceastã idee era o erezie, mulþi dintre autorii de utopii fiind consideraþi eretici, pentru cã nu se bazau pe scrierile bisericeºti, pe mesajul lui Isus, pe mântuirea prin Christos, ºi ofereau un alt tip de salvare, diferitã de cea ecleziasticã, o mântuire laicã, chiar pãgânã, în care oamenii locuiesc ca Adam ºi Eva într-un loc ce seamãnã cu grãdina Edenului, dar în afara pãcatului originar. Unul dintre capetele de acuzare ale Bisericii împotriva utopiei era acela cã oamenii care locuiesc în utopii sunt în afara pãcatului originar ºi prin urmare nu au nevoie pentru mântuire de Christos ºi Bisericã. Am fãcut acest expozeu istoric despre grãdina Edenului ºi utopie pentru a arãta diferenþele dintre ele ºi cãile diferite pe care o ia fiecare, cãi care într-un fel sunt simptomatice pentru schizoidia culturii noastre dezvrãjite, în care religia ºi gândirea miticã sunt considerate erori de cãtre gândirea raþionalã, intelect ºi logos. Întrebarea care se pune este dacã aceastã distincþie nu e cumva depãºitã azi. Trãim oare într-o epocã în care conceptele de mythos ºi logos ar trebui sã fie din nou înþelese împreunã Mit ºi utopie Paolo Bellini: Se pare cã în civilizaþia contemporanã avem în mod normal doi poli ai naraþiunii: polul mitului ºi polul utopiei. De ce Fiindcã mitul þine de o tipologie narativã care aratã ºi explicã originile unui lucru, cum este cosmosul sau universul. În scrierile antice, mitul e o naraþiune care aratã cum este fãcut sau creat un lucru sau o fiinþã, spre exemplu omul. Utopia e diferitã, pentru cã nu pleacã de la zero, ci de la ceea ce preexistã; ea încearcã sã transforme realitatea, sã construiascã un model pentru o realitate nouã, mai bunã decât realitatea existentã. Se poate vorbi de utopie cu referire la idealismul lui Platon, dar utopia nu este întotdeauna o lume irealã, un paradis pe care nu-l putem ajunge; utopia e în general un model realizabil în civilizaþia industrialã contemporanã. Am încercat sã înþeleg naraþiunea care formeazã valorile civilizaþiei noastre ºi, mai mult, sã înþeleg originea ºi viitorul acestei naraþiuni. Schematic spus, originea este explicatã de mit, iar viitorul este descris de utopie. Avem de-a face, aºadar, cu o naraþiune descriptivã a lumii noastre care propune o explicaþie a originilor, o explicaþie deschisã, cu scopul de a produce o acþiune [performance] în vederea producerii viitorului. Sã luãm ca exemplu teoria evoluþionistã. Ce este teoria evoluþionistã Este o naraþiune care vorbeºte despre om, despre naºterea omului în lume. În cazul ei, originea omului nu se datoreazã lui Dumnezeu, nu þine de ceva supranatural, care este responsabil pentru naºterea omului. De asemenea, nu existã un sfârºit al naraþiunii. Faptul cã nu existã un scop final, bine orientat, al rasei umane, face ca omul sã poatã fi studiat ºi îmbunãtãþit cu ajutorul manipulãrii codului genetic. Avem ºi o imagine în care converg aceste elemente de paradigmã: DEZBATERILE PHANTASMA 11
Page 1 and 2: evistã lunarã editatã de Uniunea
Page 3 and 4: Prima decadã a primei luni toride
Page 5 and 6: aceastã schimbare. Urmãtoarele ti
Page 7 and 8: Iatã, un nou volum dedicat lui Adr
Page 9: alãturi de alþi câþiva, element
Page 13 and 14: producãtorul, din Republica reprod
Page 15 and 16: crearea lumii. Ruxandra Cesereanu:
Page 17 and 18: ajutorul mitopiei acest tip de fant
Page 19 and 20: Exegeþi ai vieþii ºi activitãþ
Page 21 and 22: Încadrate din start în aºanumitu
Page 23 and 24: Argument S-a stârnit din senin o p
Page 25 and 26: Întemeietorii mãnãstirii Clus so
Page 27 and 28: Alunecam pe ºoseaua netedã ca pe
Page 29 and 30: asupra întregii vãi. Mai poþi aj
Page 31 and 32: Ajuns diplomat la Varºovia, în no
Page 33 and 34: Miguel Hernández, (1910- 1942), po
Page 35 and 36: ginaþiei”), ce poate fi consider
Page 37 and 38: Spune-mi Spune-mi de-acolo de jos v
Page 39 and 40: Chestiunea iniþialã nu este ce an
Page 41 and 42: O îndeajuns de sensibilã deplasar
Page 43 and 44: Pasiunea de a scrie vorbind despre
Page 45 and 46: subminarea „cãlinescianismului
Page 47 and 48: Cartagina în literaturã, de la an
Page 49 and 50: Pariez pe Julian Barnes, pentru cã
Page 51 and 52: este o arcã a lui Noe pervertitã
Page 53 and 54: Perugia, 12 ianuarie, 2008 10.00, p
Page 55 and 56: Pentru cei care cred cã literatura
Page 57 and 58: valorificã în mod paradoxal princ
Page 59 and 60: moartea lui Bãlcescu, la 33 de ani
Page 61 and 62:
unui nou contract. I-am propus ingi
Page 63 and 64:
tacticii jocurilor sã punã ºi ex
Page 65 and 66:
contiuare, în acest chip: “În o
Page 67 and 68:
O mare noutate a acestui sezon lite
Page 69 and 70:
Dracul ne prinde ºi ne joacã! / D
Page 71 and 72:
zisa materialitate a operei), rolul
Page 73 and 74:
dacã referentul luat drept „real
Page 75 and 76:
(Norman Bryson), trompe l’oeilul
Page 77 and 78:
Florina Isache Premiul Revistei Ste
Page 79 and 80:
moarte. Fiindcã Petuºki se dovede
Page 81 and 82:
Împlinirea a 130 de ani de la stab
Page 83 and 84:
Bucureºti s-a strãduit sã limite
Page 85 and 86:
Marinella Amico Mencarelli Trasimen
Page 87 and 88:
ascuþit ºi bufniturile saxofoanel
Page 89 and 90:
la toba mare, þârcovnicul cânta
Page 91 and 92:
edobândirea grabnicã a cotului Du
Page 93 and 94:
În cele câteva zile petrecute la
Page 95 and 96:
Dupã examenul de absolvire, fostul
Page 97 and 98:
La întoarcere, aþi fost fixat pe
Page 99 and 100:
VIAÞA CÃRÞILOR Patru decenii în
Page 101 and 102:
VIAÞA CÃRÞILOR cunoaºtem. Dar s
Page 103 and 104:
VIAÞA CÃRÞILOR cultural al urbei
Page 105 and 106:
VIAÞA CÃRÞILOR slabe, ci, eventu
Page 107 and 108:
sfidãtor de convenþii, ºi toate
Page 109 and 110:
Motto Nun weiter denn, nur weiter,
Page 111 and 112:
cãruia îi aparþinuse casa de pes
Page 113 and 114:
Hlestakov a ajuns aici, pe malul So
Page 115 and 116:
Da, într-adevãr, Festivalul inter
Page 117 and 118:
EUROBAROQUE este denumirea unui pro
Page 119 and 120:
Cea de-a treia Stagiune Muzicalã R
Page 121 and 122:
exprimat felicitãrile în limba sp
Page 123 and 124:
Ediþia Tiff din 2010 m-a provocat
Page 125 and 126:
abia apoi (da, de-abia apoi) un cap
Page 127 and 128:
extrem de intens ºi o poveste în
show all

Steaua 7-8_2010.s

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?