Steaua 7-8_2010.s

UNGHIURI ªI ANTINOMII
50
Papagalul lui Flaubert discutã, la
un moment dat, chiar arta
romanului, luând ca studiu de caz
stilul autorului Doamnei Bovary ºi
clasificând tipurile de final ale unui
roman. Barnes face apoi o istorie
a adulterului, ca sã punã sub
microscop un anumit segment din
seducerea Emmei Bovary, drept
care se ocupã de analiza trãsurilor
de epocã pentru a aduce în discuþie
acest episod. În continuare, Barnes
se joacã, propunând un decalog
(ludic, subliniez) de interdicþie a unor
subiecte de roman. Care ar fi
acestea: regresiunea omului la
sãlbãticie; incestul; tema abatoarelor;
spaþializarea romanului la
Oxford sau Cambridge; America
de Sud; scene de zoofilie; scene
erotice la duº; rãzboaiele din
Imperiul Britanic; romane cu personaje
fãrã nume exact, doar cu
iniþialã; metaromane; romane
despre Dumnezeu!
Trei femei sunt portretizate în
relaþia lor cu Flaubert (ºi despre
fiecare s-ar putea scrie câte un
roman pitoresc): guvernanta
englezoaicã Juliet Herbert, apoi
nepoata Caroline (care l-a repudiat
pe unchiul ei la maturitate, din
motive financiare) ºi mai ales
Louise Colet, iubita neoficialã a
scriitorului francez, prilej pentru
Barnes, în ultimul caz, sã ironizeze
ideea de roman turistic printr-un
“Ghid Flaubert pentru uzul
iubitorilor de trenuri”! Ceva mai
încolo, Barnes îºi închipuie cum ar
fi fost viaþa lui Flaubert sintetizatã
de Louise Colet (un pamflet
copios, fireºte). Ca spadasin al
scriitorului francez, britanicul face
distincþia între iubirea pentru o
femeie ºi iubirea pentru un scriitor:
o femeie o iubeºti oricum (erorile
ºi abuzurile ei te uºureazã), un
scriitor nu îl iubeºti oricum, ci
apãrându-l întotdeauna, de aici
sentinþa “e posibil ca dragostea
pentru un scriitor sã fie forma cea
mai purã, cea mai constantã, de
iubire”.
Julian Barnes pune multe
întrebãri strategic esenþiale; una
dintre acestea este: “Conteazã,
oare, cãrþile nescrise de autori”
Încercând sã propunã un altfel de
rãspuns decât cel previzibil,
scriitorul britanic se miºcã precum
un þipar fin printre “non-cãrþile” lui
Flaubert (cãrþi care ar fi putut fi, dar
nu au fost) ºi prin non-viaþa
francezului (viaþa lui rîvnitã, dar nu
trãitã) – acesta este momentul în
care este întronatã, de fapt,
ficþiunea atotputernicã!
La un moment dat, în
spectaculoasa sa carte, Julian
Barnes sugereazã despre sine cã
este un romancier confecþionat
prin chiar cartea parcursã acum de
cititor, dar în chip tainic ºi obscur
se defineºte a fi un “narator
ºovãielnic”: nu nareazã propriuzis,
ci ezitã în epica sa, pe care o
pulverizeazã intenþionat. Nu în
ultimul rând insereazã în carte
povestea de viaþã ºi moarte a
soþiei sale, Ellen (chiar dacã
aceasta nu are de-a face în vreun
chip înnodat cu Flaubert)! Iar la
final, propune un extemporal cu
eventuale citate din autorul francez
spre a fi comentate, aºa cum sunt
ofertate acestea în mod stupid la
examenele de literaturã (lecþia
este, de fapt, despre cum sã nu
interoghezi academic asupra lui
Flaubert).
Iar acum citatul ales pentru
finalul meu obiºnuit, când tratez o
carte bizarã: “Cãrþile sunt locul
unde totul are o explicaþie. Viaþa
este locul unde nimic nu se
explicã. Nu mã surprinde cã unii
preferã cãrþile. Ele dau sens vieþii.
Singura problemã este cã dau
sens vieþii altora, niciodatã vieþii
tale.” Aº fi putut gãsi o puzderie de
alte citate, dar am preferat ceva
sentenþios de data aceasta.
Arca lui Barnoe
O istorie a lumii în 10 capitole ºi
jumãtate de Julian Barnes (traducere
de Radu Paraschivescu,
Editura Rao, 2003) este tot un
aproape roman, roman-eseu sau
eseu-roman. De data aceasta cu
un morman impresionant de fiºe
prelucrate despre Arca lui Noe ºi
toþi invarianþii sãi, Barnes scrie un
text cu pseudopode care apeleazã
la strategii viclene de tip trompe
l’oeil, un adevãrat manual despre
excitaþia tematicã a fanteziei,
explicând istoria ca “fabulaþie
alinãtoare”. Julian Barnes devine el
însuºi un Barnoe (nu un simplu
Noe, ci un Noe postmodern) cu un
roman-arcã, plin de bestiole
textuale.
Cele zece istorii prelucrate de
autor nu epuizeazã subiectul Arca
lui Noe, ci doar le nuanþeazã
spectaculos. Aºa cum cititorul se
ºi aºteaptã, cea mai detabuizantã
poveste este cea dintâi, întrucât
aceasta este istoria-pilot a
naraþiunii biblice, pe care Julian
Barnes o rãstãlmãceºte cu ironie,
inteligenþã ºi umor negru. Cum O
istorie a lumii în 10 capitole ºi
jumãtate se doreºte a fi o
demonstraþie de forþã, va trebui,
vrând-nevrând, sã analizez mai pe
larg decalogul epic propus de
autor.
Povestea consacratã lui Noe
este declasicizatã ºi înfãþiºatã ca
un policier moralizator ºi indignat,
narat de ºapte pasageri clandestini
pe celebra arcã, niºte termite. Din
perspectiva acestora, arca (de fapt
suita de corãbii care au alcãtuit
arca în sens simbolic) nu a fost
altceva decât o închisoare
ambulantã, iar Noe, un “escroc
bãtrân, alcoolic”, selecþia animalelor
fiind o loterie. Întrucât nu a
fost vorba despre un patriarh
înþelept, ci despre un dictator
isteric, un individ grobian, fanatic
(având ca model un Dumnezeu
injust), Noe nu a conservat
adecvat fauna de pe arca sa, ci a
decimat-o, fie prin de-vorare
culinarã, fie din motive de
exterminare contextualã (aºa
pierind jivine precum vasiliscul,
inorogul, grifonul, sfinxul!).
Racolarea animalelor înainte de
potop nu a fost un gest recuperator,
ci unul pragmatic-gastronomic, de
aici revolta (zadarnicã a) unora
dintre creaturi; iar negocierea lui
Noe cu animalele supravieþuitoare
dupã potop ºi-a avut rost exclusiv
în domesticirea cu mizã culinarã a
unora dintre acestea (cele
pãcãlite, care ºi-au pierdut definitiv
superbia sãlbaticã).
Cea de-a doua poveste trateazã
istoria unei luãri de ostatici la sfârºit
de secol XX, în cadrul conflictului
arabo-israeliano-american, unde
una din victime devine, prin discurs
amoral, colaboratoare a cãlãilor,
“Noe” fiind liderul teroriºtilor arabi,
iar ostatecii – “animalele”
îmbarcate ºi masacrate de politica
teroristã. Lecþia este evidentã:
istoria oricãror violenþe colective