You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
CRONICA LITERARÃ<br />
46<br />
vocea protagonistului e parazitatã permanent de<br />
perspectiva unor creaturi imaginare. Simpaticii pitici<br />
Usi, Altfred sau ªi Hams ºi Regretel ataºeazã cãrþii<br />
o ramã fantasy. Copilãriþi dar simandicoºi, cei trei<br />
fac parte din adevãrate legiuni ºi popoare de pitici,<br />
cu obiceiuri excentrice. Fãrã a mai pune la socotealã<br />
comunitatea eco a lui Usi sau ordinul PIC (Piticii<br />
Intelectuali Catanieni) din care face parte Altfred,<br />
excelent sunt descrise acþiunile aºa-zisului PRAF<br />
(Piticii Rãzvrãtiþi din Apartamentele cu Ferestre),<br />
responsabil pentru micile catastrofe casnice ale<br />
oamenilor („picioare pare”): „Orice obiect de tipul<br />
monedã, pix, radierã, ac de siguranþã º.a.m.d. care<br />
va ajunge în preajma unui membru PRAF va fi<br />
transportat la o distanþã apreciabilã de locul în care<br />
e de presupus cã s-ar fi oprit. În felul acesta,<br />
picioarele pare vor avea o duratã infinit mai lungã de<br />
cãutare, soldatã de obicei cu nedumeriri consistente<br />
ºi invective ce fac deliciul amar al acestor semeni<br />
gri”. Dialogul dintre Filip ºi Matei Florian continuã<br />
dincolo de Bãiuþeii, cãci ceea ce apropie ªi Hams ºi<br />
Regretel de Zilele regelui e adeziunea la un imaginar<br />
minimalist, artizanal, doldora de amãnunte<br />
seducãtoare ºi de vorbãrie galantã. Conºtient, cum<br />
zice englezul, cã „devil is in the details”, Matei Florian<br />
e ºi el un colecþionar de nimicuri pline de candoare.<br />
Protagonistul din ªi Hams ºi Regretel pare sã<br />
recreeze un întreg univers de senzaþii pentru a-l<br />
trimite iubitei în plic. Dincolo de asta, însãºi maniera<br />
de a construi e asemãnãtoare celei din cãrþile fratelui<br />
mai mare. Absenþa totalã a epicului, lungile enumerãri<br />
ºi aglutinãri de evenimente fac din ªi Hams ºi<br />
Regretel un fantasy de atmosferã mai degrabã decât<br />
un fantasy propriu-zis. Convorbirile cu furnici, mãgari<br />
sau câini, lungile disertaþii asupra meteorologiei, a<br />
substanþei colivei, elogiul plapumei ºi a vântului,<br />
înscenarea unui meci de fotbal virtual, ne pun faþã în<br />
faþã cu un narator capricios ºi dezorientat, care<br />
suferã de glosolalitã cronicã. Prea multe pasaje par<br />
simple jocuri lingvistice: „Apoi, cum libertatea de ordin<br />
mic, infimã în aparenþã, are valenþe infinite, m-am<br />
recules, am zâmbit, m-am adunat ºi m-am scãzut,<br />
m-am înmulþit ºi m-am împãrþit, iar la sfârºitul acestor<br />
operaþiuni esenþiale, doar iluzoriu matematice, am<br />
dansat, doamnã, am dansat”. Protagonistul nu<br />
vorbeºte doar pe mai multe voci, ci ºi pe mai multe<br />
tonuri, de la alintat sau drãgãstos-calin, pânã la<br />
colocvial, arþãgos ºi insinuant.<br />
Pe de altã parte, lipsa de consistenþã a<br />
scenariului fantasy ºi facilele calambururi stilistice<br />
ar fi pe deplin condamnabile dacã ele n-ar avea<br />
logicã în imaginarul lui Matei Florian. Ostentaþia lor<br />
decorativã nu e strict ornamentalã, dacã mi se<br />
permite o formulare atât de paradoxalã, pentru cã<br />
utopia feericã din ªi Hams ºi Regretel se dovedeºte<br />
a fi o încercare eroicã ºi disperatã de a masca rãul<br />
existenþei. În spatele decorului fabulos – adevãratã<br />
loviturã de teatru – stã de fapt istoria banalã, deºi<br />
tragicã, a protagonistului ºi a iubitei sale Cristina.<br />
Ceea ce se anunþa ca un fairy-tale în care un prinþ<br />
melancolic ºi retras încalecã toate mijloacele<br />
lingvistice posibile pentru a suprima distanþa faþã de<br />
obiectul adoraþiei se dovedeºte a fi un tragic dialog<br />
cu lumea de dincolo. Printre aburii basmului încep<br />
sã se întrevadã, treptat, detaliile crude ale relaþiei<br />
dintre cei doi: nepãsarea lui narcisistã, permanenta<br />
ei pisãlogealã, suspiciunile de trãdare ºi, în sfârºit,<br />
sinuciderea Cristinei sub ochii impasibili ai bãrbatului.<br />
Depãºeºte posibilitãþile unui debutant mediu – a<br />
observat-o deja Cosmin Borza („Vatra”, nr. 3/2010)<br />
– figurarea metamorfozei scenariului de fantasy întrun<br />
scenariu de horror. Pe mãsurã ce avansãm în<br />
lecturã, vocea delirantã devine tot mai sarcasticã ºi<br />
mai ameninþãtoare, numãrul actorilor se împuþineazã,<br />
rolurile se redistribuie, mãºtile se amestecã, fardurile<br />
încep sã se scurgã de pe obrazul personajelor. Acei<br />
mirifici pitici sunt înghiþiþi total de vocea bãrbatului<br />
muribund, dezvãluindu-ºi natura iluzorie. Singurii<br />
protagoniºti ai acestui bizar roman al iubirii, al iluziei<br />
ºi al morþii sunt bãrbatul-Regretel ºi Cristina-Tristina<br />
(infidela femeie-pitic).<br />
Crudul deznodãmânt motiveazã alunecãrile de<br />
teme ºi de limbaj. Citite retrospectiv, aproape toate<br />
conglomeratele haotice de imagini din ªi Hams ºi<br />
Regretel devin simboluri pregnante. Din simplã<br />
cochetãrie conversaþionalã, sensibilitatea bãrbatului<br />
la schimbãrile de temperaturã devine patologicã<br />
(marcând evoluþia „frigurilor” ºi a delirului), iar lunga<br />
digresiune despre colivã, o modalitate de a<br />
conºtientiza dispariþia iubitei. Întregul roman poate fi<br />
citit, de altfel, ca lungã anamnezã a acestei morþi, o<br />
încercare disperatã de a se acomoda la realitatea<br />
ei. „Aberaþiile” despre piruetele Cristinei, prezente în<br />
discurs încã de la începutul romanului, nu sunt decât<br />
modalitãþi alegorice de a descrie – ºi de a accepta –<br />
episodul morþii: sub pana calofilã a prozatorului,<br />
femeia se aruncã de la fereastrã nu din voinþã<br />
proprie, ci dintr-o fatalã pierdere a gravitaþiei în timpul<br />
dansului.<br />
ªi tocmai când credeam cã romanul evolueazã<br />
spre o catastrofã totalã, Matei Florian îºi<br />
ambiguizeazã din nou, prin alegorie, naraþiunea. De<br />
fapt, nu atât îmbinarea de fantasy ºi horror e<br />
importantã în ªi Hams ºi Regretel, cât revelarea<br />
primului în miezul ultimului ºi invers. Deºi patetic,<br />
splendid (citabil în întregime) e capitolul final al<br />
romanului, care descrie moartea protagonistului ca<br />
formã de accedere la lumea transcendentã a Piticului<br />
Alb. Bãrbatul moare în zorii unei zile luminoase ºi<br />
eterne, pãstrând în auz ecoul celui mai firesc salut,<br />
dar care consfinþeºte reconcilierea de dincolo: „Bunã<br />
dimineaþa”.<br />
Pãcat doar cã delirionismul lingvistic nu se<br />
resoarbe total în motivaþia adâncã a ficþiunii. Dacã<br />
va ºti sã-l gestioneze superior în urmãtoarea carte,<br />
Matei Florian poate deveni unul dintre cei mai<br />
puternici prozatori de azi. Spre deosebire de<br />
livrescul minimalist al lui Filip Florian, un scriitor deja<br />
sigur pe stilul sãu dar destul de liniar, cel al lui Matei<br />
e mai stratificat: are, adicã, un potenþial de gravitate<br />
metafizicã ce meritã pus în valoare.
Change language