august - Steaua

More documents

Recommendations

Info

lui Blaga despre „retragerea din istorie”, paginile – frivole – ale lui Cioran despre „neantul valah” ºi cei o mie de ani de „tãcere” din istoria noastrã ºi trimite pânã departe, în nervurile actualitãþii imediate, cãci forþa iradiantã a acestor metafore izbutite pentru un gând fãrã temeiuri continuã sã se facã simþitã pe mai departe. Despre „stigma” românilor a scris eseuri ºi Sorin Antohi, despre „firea românilor” – pãcãtoasã, vezi bine” – s-a pronunþat ºi Daniel Barbu, iar Gabriel Liiceanu ºi H.-R. Patapievici sunt de pãrere cã o istorie a filosofiei noastre ar fi imposibilã, câtã vreme nu e sigur nici cã ar exista o adevãratã realitate româneascã. Pledoaria lui Ioan Petru Culianu merge în direcþia unei asumãri responsabile de destin, atât la nivel individual, cât ºi colectiv. (Despre Heidegger spusese, cu un prilej, cã „…nu e un vulgar etno-ontolog care abia dacã depãºeºte nivelul anecdotei”, ceea ce aratã cu destulã precizie ce opinie avea despre etno-ontologie în general ºi despre cei români în particular.) Termenii în care se referã la chestiune sunt cei ai unei etici a efortului susþinut, în direcþia construirii de sine; ai echitãþii meritocratice. Nu ignora forþa de impact a verdictelor sale. „Un scriitor viu poate deranja din când în când Puterea (acest lucru va rãmâne valabil în vecii vecilor); un scriitor dispãrut, însã, are capacitatea de a deranja puterea în mod permanent, pãgubitor, prin mii de canale ºi de guri”, scria el încã în 1982 (Ex ossibus ultor…, în ibidem, p. 13). De atunci încoace, Puterea a trecut prin mai multe mâini ºi a îmbrãþiºat diverse orientãri, fãrã a înceta sã fie ea însãºi, ºi deci, situându-se în rãspãr cu vocea Scriitorului. Sfârºitul brutal al lui Culianu, în 1991, a amplificat, cum prevãzuse chiar el, reverberaþiile ºi caracterul sfredelitor, incisiv, ale verdictelor sale, dându-le un aer profetic. Recitit cu creionul în mânã, publicistul Ioan Petru Culianu scrie pentru atunci, pentru acum ºi pentru o vreme care încã nu a venit. Abstract: The radical critique practised by Ioan Petru Culianu regarding Romanian destiny and politics, in the name of individual and collective meritocracy and dignity is still sharp and well-pointed out. Keywords: Ioan Petru Culianu, inter-war period, etno-ontology, meritocracy, prophecy Cuvinte-cheie: Ioan Petru Culianu, perioada dintre rãzboaie, entoontologie, meritocraþie, profeþie Serge Vasilendiuc 12
Revolutia pe întelesul copiilor , , Revlution According to Children Revoluþia românã a fost mereu o treabã (ºi un discurs) a(l) oamenilor mari. De mai bine de douãzeci de ani – adulþii o comenteazã, o explicã, o complicã, amintindu-ºi-o. Receptarea acestui eveniment a fost prin urmare hrãnitã îndelung cu interpretãri ºi imagini care înmagazineazã, chiar ºi subliminal, o anumitã orientare ideologicã, de interese multiple, de deformãri fireºti pe care ochii adultului le subântind. Dosarul propus în urmãtoarele douã numere ale revistei <strong>Steaua</strong> are, în continuarea celor spuse mai sus, un scop concomitent literar ºi purgativ vizavi de ceea ce s-a întâmplat în ’89. O modalitate de a salva ºi de a oferi un nou sens revoluþiei poate surveni de pe retina ºi din experienþa copilului ce a participat la fel de intens la derularea filmului decembrist. Tocmai de aceea am decis sã-i întrebãm pe cei care aveau între 6 ºi 17 ani, sã-i provocãm la a retrãi acele zile. Credem cã printr-un astfel de demers încã mai este posibil sã se salveze sau recupereze un alt mod, mai pur, de a concepe Revoluþia. V.M.M. Paul Cernat – critic literar ((literary critic) Simulatoare Simulators Despre cum mi-am petrecut revoluþia din decembrie 1989 am scris, în linii mari, în volumul de grup O lume dispãrutã (Polirom, 2004). Revin acum cu precizãri în linii ceva mai mici. Între timp, doza de autoironie mi-a crescut. Aveam 17 ani ºi devenisem de cîteva luni elev în clasa a XII-a G la Liceul de matematicã-fizicã Nicolae Bãlcescu, fost Sfîntul Sava, din Bucureºti. Eram, bineînþeles, la curent cu mersul evenimentelor de la Europa Liberã, pe care-o ascultam cu religiozitate searã de searã ºi, uneori, în timpul zilei, la buletinele de ºtiri, în apartamentul de la marginea cartierului bucureºtean Drumul Taberei, unde locuiam. Îmi aduc aminte de reluarea obsedantã, la Actualitatea româneascã, a unei secvenþe înregistrate la Timiºoara, pe 17 decembrie, cu pãcãnituri de gloanþe ºi strigãtul aspru al unei femei: „Români, mã, români ca noi!”. Chibiþam de pe margine ºi speram sã se întîmple o minune, mai ales cã, de vreo douã luni, vedeam cum oameni pe care-i ºtiam ai Secu pãreau convinºi cã nea Nicu „picã, domle”. Dar n-aº fi fãcut, personal, nimic sã pun umãrul, vitejeºte, la rãsturnarea lui, adicã sã ies în stradã. De ce De fricã, dintr-un instinct de conservare hipertrofiat de care nu mã jenam, dimpotrivã. Am fost întotdeauna de pãrere cã un mãgar viu e de preferat unui leu mort. Am urmãrit cu sufletul la gurã teleconferinþa lui Ceauºescu din seara de 21 decembrie, dupã întoarcerea de la Teheran, ºi am zis slavã Domnului cã tocmai începuse vacanþa de iarnã. Dacã ar fi trebuit sã merg la liceu – aflat în buricul Centrului – sigur aº fi chiulit. Cînd am auzit cã a început ºi la Bucureºti zurbaua ºi cã „se trage”, mã aflam acasã, în sufragerie, la o meditaþie la Fizicã (mã pregãteam pentru Politehnicã, Facultatea de Metalurgie, unde se intra cel mai uºor, speram sã scap de armata la un an ºi patru luni). Profesorul-meditator era înspãimîntat cã soþia lui, care lucra la Dalles, fusese surprinsã în oraº de sîngeroasele evenimente… Pe 22 dimineaþa am auzit din bucãtãrie, la Radio Bucureºti, ºtirea cã „trãdãtorul Milea s-a sinucis”, apoi întreruperea emisiei m-a fãcut sã explodez de bucurie. Din momentul în care l-am vãzut pe micul ecran pe „poetul nostru naþional” Mircea Dinescu lîngã Ion Caramitru ºi alþii, strigînd ºi gesticulînd surescitat „Am învins! Dictatorul a fugit!” nu m-am mai desprins de televizor. Iuhuu! Începea cel mai tare reality show din istorie (termen care atunci numi spunea nimic), ºi nici o secundã nu trebuia ratatã. Era o iarnã însoritã, seninã, dar vremea avea sã se strice curînd. M-am aºezat în faþa geamului de la sufragerie cu un volum de Bacovia în mînã (colecþia BpT), privind copacii scheletici, ºi, aflat într-o irezistibilã pasã literarã, m-am decis sã imortalizez interior acel moment de excepþie. „Peste ani – mi-am zis, înfiorat de o emoþie mandolinarã – o sã-mi amintesc poemul pe care o sã-l recit acum în gînd, în ziua fugii lui Ceauºescu”. ªi iatã cã mi-l amintesc ºi azi. Era un poem oarecare, mai puþin cunoscut, Sfîrºit de toamnã: „În crîngul cu stoguri de frunze ruginite/Era un frig liniºtit/Un roz ºi violet în fîºii/ peste palate se lãsa/Tufiºele erau pustii/O tãcere nu se ºtie cum a venit/ªi respirãri oprite/O pãsãricã modula:/”Vii” Nu avem chef sã vin… Pînã pe 28 decembrie n-am ieºit în oraº, holbîndu-mã la televizor ca un suporter fricos, participînd trup ºi suflet, dar prin procurã la cãderea regimului Ceauºescu. Pielea trebuia pãzitã, trebuia neapãrat sã vãd cum se terminã filmul ºi, din principiu, n-aveam de gînd sã mã sacrific pentru nimeni ºi nimic, totul e sã supravieþuieºti. Era filozofia mea de viaþã, antieroismul meu adolescentin cu care mã mîndream, împotriva tuturor curajoºilor, ºi pe care azi – privind retrospectiv, cu cinism – n-am nici un motiv sã-l regret, dimpotrivã, sunt convins cã am procedat înþelept. Pe mine sã nu conteze nimeni, pentru nici o cauzã colectivã care sã-mi punã viaþa în pericol... Pe 22 noaptea am auzit dinspre Parcul Moghioroº, aflat în apropierea zonei Ghencea, douã 13
Page 1 and 2: evistã lunarã editatã de Uniunea
Page 3 and 4: Comitetul Director, cu participarea
Page 5 and 6: lanseazã ipoteza canoanelor parale
Page 7 and 8: Nicolae Coande: Autoportret cu feme
Page 9 and 10: publicului. Citindu-te, acesta afl
Page 11: De douãzeci de ani Culianu a înce
Page 15 and 16: fost cuminte anul acesta, am luat n
Page 17 and 18: ,,revoluþionarii” prezenþi la T
Page 19 and 20: Nu mai ºtiu dacã am ieºit sã m
Page 21 and 22: Gellu Naum si integritatea poetica
Page 23 and 24: Ultimele rapoarte diplomatice de la
Page 25 and 26: sfârºitul rãzboiului); un artico
Page 27 and 28: necesarã pentru apariþia unei cã
Page 29 and 30: Supravieþuirea în România comuni
Page 31 and 32: eprezentatã pe scenã. De aici, pr
Page 33 and 34: ºi de proprietari italieni în noi
Page 35 and 36: parte, intra în ecuaþie ºi Germa
Page 37 and 38: Abstract: This essay aims to interp
Page 39 and 40: Poeme baroce într-un secol postmod
Page 41 and 42: se prezintã în ultimã instanþã
Page 43 and 44: DRUM CU CAI O cãruþã c-un cal, p
Page 45 and 46: Avem de a face cu un eveniment nara
Page 47 and 48: SERVIU VÂLCU EVANGHELIA DUPÃ MARC
Page 49 and 50: are, de fapt, un alt unic roman num
Page 51 and 52: cã respiri, dar nu cã respiri cã
Page 53 and 54: potecile diferite pe care au luat-o
Page 55 and 56: away with it and something or someo
Page 57 and 58: la însãºi imaginea monstruosului
Page 59 and 60: Trecând peste rozele din volumul d
Page 61 and 62: devenit lumea ca terasã/ bar/ cîr
Page 63 and 64:
JAZZ CONTEXT (Re)întâlniri munten
show all

august - Steaua

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?