Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
CANDIDATUL STEAUA LA PREMIUL NOBEL<br />
Lumea de pe o tabla<br />
de sah<br />
,<br />
(însemnãri despre Cutia neagrã, de Amos Oz)<br />
The World on a Chessboard<br />
(notes on the Black Box by Amos Oz)<br />
Diana Mãrculescu<br />
Existã în filmul lui Bergman, A<br />
ºaptea pecete, o scenã ce ar putea<br />
servi perfect drept îndrumar de<br />
lecturã pentru Cutia neagrã. O<br />
scenã care aduce în prim-plan nu<br />
atât jocul cu moartea pe care unul<br />
din actorii unui circ ambulant îl<br />
încarcã de toatã credibilitatea ce îi<br />
stã în putinþã – nu atât povestea în<br />
sine, simplã, fluidã ºi de suprafaþã,<br />
aºadar –, ci tocmai decriptarea<br />
mecanismului implicit de disimulare,<br />
a nodurilor ºi a acoladelor<br />
stilistice care determinã, în fapt,<br />
întreaga semnificaþie ºi dinamicã<br />
a tramei narative. O voce care<br />
trãdeazã cursul învãluirilor (ºi<br />
aparenta resemnare a individului<br />
confruntat cu ameninþarea sfâr-<br />
ºitului), care anticipeazã deturnarea<br />
situaþiei ºi îºi pune în gardã<br />
spectatorii: lucrurile sunt mai<br />
încâlcite decât par la o primã<br />
vedere, iar „jumãtate din bãtãlie”<br />
þine strict de cum (îþi) cosmetizezi<br />
’realitatea’. De joc.<br />
Este vocea care, adoptând<br />
sinuozitãþile ºi versatilitatea<br />
specifice scriiturii din Cutia neagrã,<br />
pare, cel puþin pentru început, sã<br />
lipseascã din atmosfera livrescã,<br />
(cititorul trezindu-se aruncat încã<br />
de la primele rânduri în mijlocul<br />
conflictului, pe care îi revine sã îl<br />
decripteze ºi ordoneze aproape<br />
singur), însã care se vizibilizeazã<br />
subtil, pe mãsurã ce poveºtile personajelor<br />
prind obiºnuinþa alternanþelor,<br />
a jonglãrii cu registrele<br />
verbale, a construirii ºi surpãrii<br />
proiectelor de lumi, portretelor<br />
individuale, simbolurilor ce vor servi,<br />
mai apoi, ca modele generalizatoare.<br />
ªi mai este apoi jocul în<br />
marginea cãruia romanul epistolar<br />
se articuleazã, jocul cu planurile ºi<br />
nivelele de adâncime – joc a cãrei<br />
Diana Mãrculescu este Redactor<br />
ºef-adjunct la revista Echinox (Deputy<br />
36 Editor-in-Chief at Echinox review).<br />
)<br />
sesizare, singurã, va face diferenþa<br />
între o lecturã ce pierde cheile<br />
cãtre intrãrile laterale ºi una mai<br />
agilã, ce va reuºi sã se strecoare,<br />
vãzând, dincolo de patetismul<br />
stilistic atât de greu de digerat<br />
pentru ochiul contemporan,<br />
rafinamentul nuanþelor.<br />
Pentru cã, aºa cum insinuam<br />
deja, încã din primele rânduri, Cutia<br />
neagrã aduce în discuþie un dublu<br />
joc al aparenþelor. Al aparenþelor pe<br />
care fiecare dintre personaje le<br />
îmbrãþiºeazã, schimbându-ºi<br />
mãºtile, amãgind cititorul, apoi al<br />
aparenþei simplitãþii narative –<br />
aceea a unui roman epistolar<br />
deþinând nu mai mult decât<br />
tensiunile ºi stãrile conflictuale ale<br />
unei familii (ºi aceasta în mãsura<br />
în care termenul de familie mai<br />
poate fi utilizat în cazul unor relaþii<br />
bazate aproape exclusiv pe abuz<br />
ºi ºantaj emoþional). Or, una din<br />
calitãþile principale ale volumului îºi<br />
va face loc tocmai în acest punct.<br />
Cãci dincolo de naraþiunea propriuzisã,<br />
dincolo de Ilana, Alexander,<br />
Rahel, Michael sau Boaz (pentru<br />
a menþiona doar o parte din paleta<br />
tipologicã pe care romanul o oferã)<br />
se ascund, de fapt, conflictele unui<br />
întreg popor bântuit de instabilitate<br />
– fie ea de naturã politicã, etnicã<br />
sau religioasã – dramele ºi traumele<br />
ce i-au fost imprimate de-a<br />
lungul istoriei, prejudecãþile ºi<br />
convingerile care, departe de a se<br />
opri la cazuri izolate, se propagã<br />
de-a lungul grupurilor ºi comunitãþilor<br />
extinse. Este ceea ce,<br />
într-o anumitã mãsurã, va conferi<br />
romanului ºi o cheie de lecturã a<br />
unui studiu de mentalitate.<br />
Iar dacã am ajuns în acest<br />
punct, unde interferenþa dintre<br />
nivelul de suprafaþã ºi unul mai de<br />
adâncime devine sensibilã, nu vom<br />
putea trece cu vederea nici felul în<br />
care romanul scriitorului israelian<br />
îºi gãseºte forma de închegare<br />
într-un spaþiu ce în alte condiþii ar fi<br />
putut servi, maxim, ca punere la<br />
distanþã – acela al contrastului. Un<br />
contrast ce poate fi înþeles atât întrun<br />
sens bazic, tematic ºi continunând<br />
sã se întindã pe aceeaºi<br />
direcþie a mentalitãþii, a opozitivitãþilor<br />
ce vor confrunta realitãþile<br />
Torei ºi acelea ale ºtiinþei, percepþiile<br />
împãrþite din generaþii ºi<br />
medii sociale diferite în cadrul<br />
conflictelor cu arabii, tãlmãcirile<br />
multiple asupra ideii de pãcat ºi a<br />
celei de familie, contrast care poate<br />
fi însã înþeles ºi într-un sens ce va<br />
depãºi sfera tematicului, pentru a<br />
se articula (cel puþin tot la fel de<br />
expresiv) la nivel structural. ªi nu<br />
ne referim aici la simpla alternanþã<br />
stilisticã dintre epistolele cu tentã<br />
revanºardã, sarcasticã, sau împãciuitoare,<br />
dupã caz, nici la momentele<br />
de respiro conferite de<br />
delectabilele telegrame schimbate<br />
între A. A. Ghideon ºi avocatul<br />
Zakheim. Fiindcã cea mai acutã<br />
formã de disociere între ce-ul<br />
propus ºi cum-ul realizãrii se poate<br />
întrevedea încã din felul în care<br />
este înþeles dialogismul romanului.<br />
Spaþiul este unul al tonalitãþilor<br />
multiple, al opiniilor ce-ºi vin în<br />
întâmpinare, ce se amestecã ºi se<br />
contreazã. Ce, într-un mod cel<br />
puþin aparent, aleargã unele dupã<br />
celelalte, dându-ºi replici,<br />
boicotându-se, uneori armonizându-se.<br />
Însã, cu toate acestea,<br />
Cutia neagrã este un volum bântuit<br />
de tãceri. De tãceri prelungite în<br />
sensul în care scrisorile cautã mult<br />
prea puþin sã-ºi dea una alteia<br />
rãspuns, cât mult mai mult sã se<br />
explice pe sine, sã se oglindeascã<br />
în imaginea speech-ului lor<br />
monocrom ca mai apoi, într-o formã<br />
sau alta, sã se (auto)impunã. Un<br />
fel de discurs al puterii mizând pe<br />
forma dialogismului pentru a-ºi<br />
susþine tentaþia de hãituire.<br />
ªi, de fapt, ceea ce rãmâne în<br />
finalul romanului nu mai e decât<br />
liniºtea unei mese goale, de unde<br />
piesele au fost înlãturate, fãrã sã<br />
se fi lãsat vreo urmã ori vreun<br />
indiciu despre vreun învingãtor<br />
sau vreun învins. Se poate<br />
considera cã au eºuat cu toþii. Sau,<br />
poate mai nimerit, ºi în acord cu<br />
ultima însemnare din Cutie, cã iertarea<br />
este de multe ori nelimitatã.
Change language