august - Steaua

Literatura emigranta
Emigrant literature
Alexandra Georgescu
În Detectorul de emoþii ºi alte
povestiri, Carmen Firan radiografiazã
întâmplãri focalizate
înspre ºi dinspre America,
schiþând un serial literar al
emigranþilor care testeazã utopicul
American dream. Publicat la
editura Curtea Veche, Bucureºti,
2011, volumul este definit de
Norman Manea în Introducere, ca
un cocktail ce “alterneazã melancolia
cu grotescul, solidaritatea
cu sarcasmul, ardoarea ºi absurdul,
insolitul ºi incertitudinea”.
Scriitoarea opereazã puneri în
paralel ale tãrâmului din care ea
provine ºi ale spaþiului american,
înregistrând antagonisme ºi
similitudini pe care le intuieºte în
cultura celor douã lumi ºi în
traiectoriile umane. Observaþiile
sale microscopice se deruleazã
alert în cele ºaisprezece naraþiuni,
mizând pe o desfacere a psihicului
uman care experimenteazã douã
culturi diferite, prin care autoarea
nu îi analizeazã doar pe ceilalþi, ci
se explicã ºi pe sine. În Puterea
cuvintelor, Carmen Firan construia
un univers livresc axat pe decodãri
lingvistice, în care cuvântul era
surprins în toate posibilitãþile sale
de expresie, discursul sãu
amintind de cel al Hertei Müller din
Regele se-nclinã ºi ucide, întrucat
ºi în acest volum este indicatã
încremenirea cuvântului în
dictaturã. Cu totul altfel stau
lucrurile în Detectorul de emoþii ºi
alte povestiri, fiindcã în aceastã
carte, scriitoarea nu mai este
preocupatã de cuvinte, ci mutã
accentul pe evenimente ºi pe
experienþe umane. Totuºi, în
povestirea Vinovat în America,
autoarea aminteºte cã predispoziþia
sa pentru metaforã ºi
pentru încifrãri lingvistice sau
vocaþia sa de narator, nu mai
funcþioneazã în interiorul culturii
americane, unde comunicarea se
Autoarea este masterandã la
Facultatea de Litere din Cluj (The
Author is Master student at the Faculty
28 of Letters in Cluj)
)
construieºte prin reducþii de
cuvinte. În Premianþii ºi maestrul,
Carmen Firan confecþioneazã un
personaj feminin cãruia îi este
distribuitã o partiturã de prozatoare
voit snoabã, care se dezice de
limba natalã, autointegrându-se în
paradigma scriitorilor americani:
“Eu, poate cea mai importantã
femeie-romancier de azi din limba
românã, vã previn cã m-am
despãrþit de ea. Pentru totdeauna.
[...] Mã consider de acum scriitoare
americanã”.
În timp ce poporului român îi
este ataºatã o dimensiune de
absurd care se simte în toþi porii
structurii sale, sociologiei
americane îi este rezervat
caracterul de “naþie suferindã”,
dezvoltatã pe adicþia de
antidepresive, ca modalitate de
rezistenþã la mediul angoasant. În
naraþiunea care dã ºi titlul
volumului, Detectorul de emoþii,
scriitoarea introduce un iepure de
acvariu care se pliazã cameleonic
la stãrile interioare pe care i le
transmit locatarii apartementului,
alternând de la un comportament
maladiv la stãri de euforie. De altfel,
în acest volum, Carmen Firan îºi
exprimã crezul cã atât animalele
cât ºi lucrurile sunt dotate cu spirit
ºi suflet, purtând conotaþii pe care
oamenii le atribuie din porniri
afective.
Roscov este povestea unui
personaj care îºi proiecteazã
întreg universul prin lecturi,
dezvoltând o anumitã voluptate a
cititului prin care se alieneazã de
lume. Acesta devine cititor model
pentru orice tip de carte,
empatizând cu personajele lui
Dostoievski sau ale lui Kafka, cu
ideile existenþialiºtilor ºi cu stãrile
extatice din literatura romanticã sau
cu cele onirice din literatura
fantasticã. Naraþiunea cuprinde
notaþii despre ingredientele
imperative cu care trebuie sã fie
înzestrat un scriitor: el trebuie sã
se contamineze cu impulsul
creator, întrucât aceasta este
menirea sa, pe care trebuie sã o
urmeze indiferent dacã are har sau
nu. În plus, aceºtia sunt rezultatul
unui “dezechilibru chimic” care îi
face sã trãiascã într-o lume
rãsturnatã, haoticã pe care o
ordoneazã prin scris. Ultima parte
a povestirii, îl prezintã pe personajul
central, Roscov, în efortul sãu
demenþial de a scrie “cartea vieþii
ºi a morþii”, o carte cosmicã
epuizantã, prin care el ajunge sã
se perceapã ca substitut al
divinitãþii pe pãmânt.
Carmen Firan creioneazã un
volum de prozã citadinã, fragmentatã
în naraþiuni pe care le
coaguleazã prin talentul sãu de a
prelucra ºi de a însãila scenarii
epice, trãite sau auzite de la cei
care o înconjoarã.
*
În volumul Între douã lumi.
Povestirile unui doctor de femei,
publicat la editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2010, Adrian
Sângeorzan penduleazã în
permanenþã între douã tãrâmuri:
cel din România ºi cel din America,
spaþiul realitãþii ºi al ficþiunii, al
literaturii ºi al documentului
memorialistic. Cartea nu urmeazã
un traseu cronologic determinat, ci
prin rememorãri sunt construite
intersecþii ale dimensiunilor
temporale, întrucât evenimentele
se încheagã dupã capriciile
memoriei. Acest evantai de timpuri
care nu acþioneazã simultan este
dublat de un fragmentarism voit
prin distribuirea amintirilor în mai
multe naraþiuni.
Povestirile cuprind un soi de
anatomie a discursului, deoarece
medicul cu vocaþie de scriitor
rosteºte în termeni medicali
anumite episoade din jurnalul vieþii
sale care graviteazã în cea mai
mare parte, în jurul profesiei de
ginecolog. Existã în volum naraþiunea
A doua naºtere în care
miezul epic îl constituie chestionarea
identitãþii ºi a apartenenþei
sociale care nu este bine definitã
nici în România ºi nici în America,
întrucât pretutindeni existã
sentimentul de angoasã ºi de
îngrãdire a libertãþii. Aceastã plutire
în afara sinelui ºi a lumilor este
asemãnatã stãrii prenatale: “Am
trãit aºa rupt între douã lumi, nenãscut,
o bunã perioadã de timp”.