Vatra veche 3. 2011

naşterea ideilor printr-o metodă
firească, a dialogului deschis şi
neagresiv: „920 de pagini şi nu mai
puţin de 120 de scriitori”, după cum
inventariază Alex. Ştefănescu,
alcătuiesc o lucrare impresionantă,
care oferă în prezentarea fiecărui
partener de idei nu obişnuitele fişe
bio-biografice şi fotografii, ci câte un
motto. „În aşteptarea melcului”, Ed.
Nico, Târgu Mureş, 2008, se aşează,
magnetizant, în seria operei
băciuţiene (termenul aminteşte de
istorie literară şi nu ştiu dacă s-a mai
folosit). “ Păstrând limitele şi puterea
exemplului, un astfel de scriitor este
Nicolae Băciuţ, care nu doar că nu
renunţă la nimic şi nu aruncă, dar nici
nu pierde nimic din ce s-ar putea
transforma într-o carte, şi căruia nu-i
scapă nicio ocazie de-a ajunge la o
carte, vorba lui Mallarme, că de aceea
există lumea (şi viaţa)”. O colecţie de
articole, interviuri, opinii, pe teme
actuale, clar formulate, scrise
„apăsat”, care aduc în prim-plan rolul
civilizator al omului de cultură, după
cum a remarcat Al. Pintescu, vorbind
despre Nicolae Băciuţ, că în poezie el
„revigorează metafora cu un sens
moral, civic ori chiar civilizator”. „În
aşteptarea melcului” propune un
demers activ, Nicolae Băciuţ
înţelegând literatura, nestând cu
mâinile încrucişate, în visare, ci şi
trudind zilnic, citind, scriind,
„singurând” la atâtea mâini, pe atâtea
teme, câte ne oferă existenţa”. „Linia
de orizont”, dialoguri literare, Editura
Nico, 2009, semnată de Nicolae
Băciuţ, este o carte care dă contur
imaginii de grup de scriitori dintr-un
loc anume (Mureş). O carte cu care
nu te plictiseşti. “Vitalitatea şi
prospeţimea textelor provin din
schimbul de oameni, de stiluri, de
tendinţe, adevărate flash-uri ale artei
literare. Cu cât ne apropiem mai mult
de un scriitor, cu atât lumea lui se
schimbă-n „nenţelesuri şi mai mari”,
ca linia de orizont. Nicolae
Steinhardt, „Între lumi – dialoguri cu
Nicolae Băciuţ”, este un volum pe
care Elena îl compară cu „Jurnalul de
la Păltiniş”, pornit dintr-o admiraţie
neobişnuită a lui Gabriel Liiceanu
pentru Constantin Noica, aşa cum
Nicolae Băciuţ e marcat de
corespondenţa cu Nicolae Steinhardt.
Dialogurile sub formă epistolară,
acoperind rigorile unui interviu
obişnuit, se contopesc într-un schimb
de idei luminos, atât de util, plăcut
lecturii, blând şi vindecător. Un jurnal
descoperă şi “Arheologia clipei”,
Editura Nico, 2007, un semn că
zborul nu este pierdut şi că, uneori, o
carte bună se termină prea repede.
„Ferestre fără zid”, Editura Nico,
2007 – e un exerciţiu de libertate, de
libertate de exprimare, de libertate a
cuvântului, în cel mai nepropagandistic
înţeles posibil, iar
„Ziduri fără ferestre”, Ed. Nico, 2008,
ne aminteşte de legenda locuitorilor
din Schilda, care şi-au construit
primăria şi au uitat să-i facă şi
ferestre, iar la sfârşitul lucrării, când
au văzut că nu puteau vedea, au
început să care lumina de-afară
înăuntru, în coşuri imense, doar-doar
s-ar fi făcut lumină, dar ce n-ai gândit
de la bun început, ne-gândit rămâne.
„Înapoi, la viitor!”, Editura Nico,
2010, mizează pe o conştiinţă a
scrisului, pe o literatură care
„ameninţă” ca un bumerang să se
întoarcă împotriva celui care a creato.
Elena M. Cîmpan descoperă trei
ipostaze ale scriitorului Nicolae
Băciuţ: autor de interviuri, critic
literar şi publicist comentator. Cartea,
ca sursă de învăţătură pentru cel ce
vrea să se mai încălzească la căldura
ei, va dăinui de-a pururi. De Ziua
Poeziei, Băciuţ a editat Antologia
“Boemia”, care cuprinde 22 de
scriitori, diferiţi ca stil, ca gen, ca
vârstă, adunaţi sub denumirea
generică de “boemi” sau “boemişti”.
În acest mod, scriitorul, preşedintele
Clubului Boemia, editorul Băciuţ şi-a
arătat generozitatea de a împărţi cu
confraţii cartea. Cartea „Nicolae
Băciuţ – Cina din cuvânt”, Ed. Nico,
2009, demonstrează, încă o dată, că
prietenia literară n-a dispărut. Autorul
ei, Valentin Marica, aduce în lumină
o parte din cărţile scrise de Nicolae
Băciuţ, în interpretări pertinente,
realizând o galerie de portrete, din
recenzii publicate în presa culturală.
Timpul scurs nu a şters prospeţimea
aprecierilor, nu a lăsat praf peste
unele titluri. Despre cărţile lui
32
Nicolae Băciuţ, Valentin Marica
vorbeşte în cunoştinţă de cauză,
oferind judecăţi de valoare,
radiografii exacte ale textului citit în
spiritul lui, în adevărul lui, în estetica
lui. În „Solstiţiu la echinox”, autorul
comprimă şi, în acelaşi timp, dilată
timpul”, „Între lumi” e un altar de
idei”, în „Aproape departe” se
defineşte reporterul în accepţiunea
călinesciană – un intelectual, un
scriitor şi totodată un om de studiu”.
“Gândul care uneşte”, carte de critică,
demonstrează, încă odată, că Elena
M. Cîmpan moşteneşte fibra literară a
macrocosmosului existent. Redactor
la „Vatra Veche” şi la revista de
cultură „Conexiuni”, preşedintă a
Societăţii Scriitorilor Bistriţeni
„Conexiuni”, de la Centrul Cultural
Municipal „George Coşbuc” Bistriţa,
autoare de cărţi de poezie, proză,
critică, jurnal: „Dile(m)ne”, Editura
Limes, Cluj- Napoca (2000), „Dansul
verde” (2003) şi „De la tu la
el”(2006), la aceeaşi editură, în 2007,
„Cabina de probă”, Editura Karuna,
Bistriţa, tot aici publică „În culoarea
dimineţii”, 2008, traducere după
Gioconda Belli, „Jurnal reflexiv”,
2008. În 2009, la Editura Eikon din
Cluj-Napoca, „Dulcele meu amar” şi
„Cartea de joc”. În 2009, a început şi
colaborarea cu Editura Nico (director,
Nicolae Băciuţ) unde au apărut
„Poezia noastră cea de toate zilele” ,
„Pe bază de lectură”, „Echivoc de
inefabil” (2010) şi prima antologie de
autor „100 – cele mai frumoase
poezii”(2010), o carte foarte frumoasă
şi pentru că este în colecţie de
buzunar şi poetul se poate lua cu sine
şi cititorii îl pot lua cu ei. Are încă
două cărţi terminate: „Pianul şi alte
poeme” şi „Eseul de cleştar”, pe care
le aşteptăm pe piaţa de profil. Aceasta
este Elena M. Cîmpan, personalitate
complexă a literaturii noastre, cea
care ne oferă posibilitatea de a intra în
dialog cu Nicolae Băciuţ, prin
intermediul cărţilor lui, o adevărată
bibliotecă de colecţie. Doi scriitori ce
şi-au dat mâna peste timp, cartea
devenind de acum document al unei
trăiri întru literă. O carte bine scrisă,
despre un om al culturii româneşti-
Nicolae Băciuţ.
MENUŢ MAXIMINIAN
Foto: Nicolae Băciuţ şi cărţile sale în
dialog cu cititorii bistriţeni, alături de
Elena M. Cîmpan şi Dorel Cosma,
directorul Centrului Cultural
„G.Coşbuc”, Bistriţa, 2008