Vatra veche 3. 2011

More documents

Recommendations

Info

Leviţchi, Leon. Publication: [Paris] : UNESCO ; Milan : Nagard Publishers, 1988 Document: English : Book 16.Book Experiment in post-war Romanian literature / Author: Spiridon, Monica.; Lefter, Ion Bogdan.; Crăciun, Gheorghe. Publication: Pitesti : Editura Paralela 45, 1999 Document: English : Book Libraries Worldwide: 8 18.Book A guide to Romanian literature : a novels, experiment and the postcommunist book industry / Author: Lefter, Ion Bogdan. Publication: Piteşti, România : Editura Paralela 45, 1999 Document: English : Book După cum se poate vedea, nu există în cataloagele marilor biblioteci ale lumii niciun tratat, într-o limba de circulaţie universală, care să acopere istoria literaturii române din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Istoria lui Marian Popa este singura care poate oferi cercetătorului străin urmarea Istoriei lui George Călinescu. New York, Septembrie 2010 Theodor DAMIAN 1. La prima întrebare, mai degrabă problemă, îmi vine în minte întâi idealul sau mai degrabă normalul (e totuşi anormal ca normalul să devină ideal) situaţiei culturii în România decât realitatea ei. Mă gândesc la cuvintele lui Anton Pann: „De la lume adunate, şi iarăşi la lume date”. Adică statul ia de la mine bani şi în schimb trebuie să-mi lase hrană pentru trup şi pentru suflet. Şi tu şi eu trăim în lumea largă, globală şi umblăm prin ea. Îţi dau un exemplu, doar unul: guvernele multor ţări din America centrală şi latină (Nicaragua, Costa Rica, Argentina, Mexic, Chile, Peru, Paraguay) alocă mai multe fonduri culturii decât o face guvernul României. Am fost invitat la festivaluri de poezie în aceste ţări unde ni s-au oferit mai multe facilităţi nouă, participanţilor, decât am văzut în România. O întrebare în acest context este utilă: câte festivaluri internaţionale de poezie (în afară de cel de la Neptun) organizează guvernul român anual la care să invite 300-400 de poeţi din toată lumea şi la care să le asigure totul, la mulţi inclusiv drumul? Câte? Guvernul din Nicaragua, ca să dau doar un mic exemplu, face asta. Ceea ce spun vine din informare precisă pentru că atunci când participi la un astfel de eveniment sponsorizat de guvern, reprezentantul guvernamental e acolo, primind invitaţii, dând interviuri, răspunzând la întrebări. Dar întrebarea mea nu ţinteşte neapărat spre problema finanţării de festivaluri internaţionale (deşi prin acestea alte ţări promovează o strategie naţională, diplomatică prin cultură, extraordinară) cât spre realitatea internă la noi pe plan cultural. Întrebare: cât la sută din bugetul ţării merge în cultură? Comparaţi nu cu Germania, Franţa, Japonia, China, ci cu Nicaragua, şi veţi vedea că răspunsul e de necrezut. Aici e problema. Mulţi compară guvernul ţării cu o ceată de mercenari, de năimiţi (vezi pilda păstorului năimit din Evanghelia de la Ioan!). Ca atare, solda, buzunarul, şi nu inima care ar trebui să bată pentru neam şi ţară, asta contează. Inima nu poate bate prin buzunar. Dacă aşa stau lucrurile, atunci e grav. Deci! Într-o lume globală, unde nu vrei să dispari ca identitate naţională şi culturală, nu te poţi lăsa la voia întâmplării (să-şi găsească scriitorii singuri un sponsor pentru cărţile lor) când e vorba de o gestiune înţeleaptă a identităţii, ci trebuie să vii cu strategii multiple de păstrare şi mai ales promovare a acesteia. Cu aceasta ajung la Istoria lui Marian Popa. După părerea mea, acest tip de lucrări monumentale trebuie în mod imperativ sponsorizate de guvern, încurajate, traduse în alte limbi de 8 circulaţie, difuzate extensiv în ţară şi în străinătate. Tirajul în care apar asemenea lucrări este pur şi simplu ruşinos. Nu pentru autor, nu pentru editura care-l publică, ci pentru guvern, sau pentru neam în general. Mă refer aici la orice lucrare de acest fel, fie că e vorba de autori ca Aurel Sasu, N. Manolescu, Alex. Ştefănescu sau alţii. Controversele interne, comentariile, laudele şi plângerile legate de recepţia acestor opere sunt o altă problemă care nu are de-a face cu finanţarea guvernamentală, ele sunt bine venite şi arată dinamismul şi efervescenţa vieţii culturale în general. Categoric, Marian Popa este un istoric literar de excepţie. Faptul că nu s-a scris nimic despre Istoria sa cred că trebuie pus pe seama dezinteresului la vârf faţă de cultura română. Iar dacă această ignorare din partea instituţiilor de cultură este orchestrată, atunci este deja cu mult mai grav. Tăcerea televiziunii sau a televiziunilor este însă şocantă, deoarece invitarea lui Marian Popa în studiouri ar fi prilej de creare de programe de mare audienţă, tocmai pentru că prezenţa lui acolo ar stârni reacţii din partea celor care-l invidiază sau îl prigonesc. Iar revistele care tac se împart în două categorii: unele nu scriu din indiferenţă, altele din invidie. 2.Întrebarea despre excomunicarea lui Marian Popa din preocupările ________ Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam – Oarba de Mureş”,
criticilor, consideraţi oficiali, din lucrările lor îşi află un răspuns în comentariile de mai sus. Poate răspunsul este parţial. Totuşi, excomunicarea de care vorbesc, deşi reală şi vizibilă, nu are un efect decisiv în sensul posibil dorit de colegii lui de breaslă, pentru că opera sa este cea care-l include în mod indiscutabil, şi încă la loc de cinste, în templul culturii române. Ruptura de care vorbim aici poate avea şi cauze subterane ce ţin de istoricul dinamicii de grup (breaslă). Despre aceste cauze nu se poate decât specula şi probabil că speculaţiile nu ar fi îndreptăţite decât doar ca intenţie de aflare a realităţii şi nu în produsul lor concret. Ar fi interesant de văzut ce ar avea de spus Marian Popa însuşi despre acest fenomen, sau autorii dicţionarelor care l-au marginalizat, de fapt, realmente excomunicat. <strong>3.</strong> Întrebarea despre cum citim impresionanta lucrare a lui Marian Popa este excelentă. Probabil că fiecare o citeşte altfel. Nu probabil, ci desigur. Totuşi şi tu ai lectura ta, şi din înseşi pistele de lectură propuse înţeleg că o citeşti în mai multe şi interesante feluri. Dacă mă gândesc la reacţiile pe care le-am avut în timpul lecturii şi după aceea, toate aspectele menţionate de tine sunt justificabile şi potenţial verosimile, deşi nici ele nu epuizează posibilităţile de interpretare a textelor. Aici se aplică sintagma: totul şi încă ceva. Este interesant de remarcat aici arta ta deosebită în folosirea maieuticii socratice, întrucât întrebările tale bine gândite şi abil puse fac dialogul mult mai uşor şi mai productiv pentru că, oferind posibile răspunsuri, îi oferi şansa interlocutorului tău să accepte sau să respingă, dar, totodată şi să vină cu ceva în plus în oricare din ambele cazuri şi de asemenea, dacă mai vrea, să justifice poziţia luată. 4.Marian Popa nu face deosebire între cultura română din ţară şi cea din diasporă. Evident, pentru el nu există două culturi române, eventual, cea din diasporă fiind second-hand. Modul în care îi tratează pe scriitorii – mai mari sau mai mici – din diasporă este identic cu cel în care-i tratează pe cei din ţară. Acelaşi stil realist-obiectiv, uneori uşor ironic, dacă nu caustic, cum se vede, spre exemplu, în cazul lui S. Damian, este evident în prezentarea ambelor părţi. În cazul meu personal, nu pot spune că sunt nemulţumit de ceea ce scrie despre mine. Eu am debutat în volum în 1989 cu o carte intitulată Liturghia Cuvântului publicată bilingv, la Editura Tremain din Klamath Falls, Oregon. Al doilea volum a fost Lumina Cuvântului publicat în România. La data când se opreşte Istoria sa, aceste două cărţi le avea în vedere. Tot ce am publicat după aceea trecea de terminus ad quem al Istoriei sale. Mi-a dedicat un paragraf în care este atât abscons tranşant dar şi imediat apreciativ pentru scrisul meu de atunci. Ceea ce este esenţial e faptul că eu consider că m-a „prins” foarte bine, întrucât în volumele mele ulterioare m-am distanţat foarte mult de felul în care am scris la început. Acest lucru l-a observat Nicolae Manolescu şi Alex Ştefănescu, care au scris despre poezia mea în presă, dar nu m-au inclus în Istoriile lor. Cei care au înţeles însă poezia mea cea mai recentă, în modul cel mai adecvat, şi care au scris extensiv despre ea, dacă ne ţinem în lumea criticilor, sunt totuşi criticii literari M. N. Rusu şi Aurel Sasu. 5. Cum am spus mai devreme, traducerea, zic eu integrală, a Istoriei lui Marian Popa este un imperativ moral în primul rând şi apoi literarcultural şi politic. Istoria de care vorbim poate sta cu cinste alături de marile enciclopedii literare apărute în alte culturi. Ca atare, Marian Popa a făcut deja şi pentru ţară, chiar dacă ţara nu ştie să-l preţuiască cum se cuvine. New York, Septembrie 2010 Puşi DINULESCU 1. Mediocraţie vine de la media sau de la mediocru? Se pare că de la amândouă, fiindcă doar nişte tipi mediocri se pot preta la confiscarea unui lucru public. Oamenii de valoare sunt generoşi. Mediocrii sunt răi, plini de resentimente şi-şi ajung lor înşilor ca nişte onanişti. Dar contează şi faptul că Marian Popa trăieşte în străinătate. Tipii ăştia îşi fac mendrele în lipsa lui, hoţeşte, banda asta de băgăcioşi... Cât despre indiferentismul cultural, acesta e un mediu în care se mişcă bine profitorii de ocazie, mediocrii de carieră, infractorii de cultură, cultură şi în sensul de colonie de microbi... 2. Critica din ţară nu e nici oarbă, nici chioară, nici măcar mofturoasă. E mai degrabă narcisiacă, vindicativă şi ticăloasă. Nu are nici maneră, nici conştiinţă, nici măcar bun simţ. E ticăloşită. De aceea n-are niciun păs decât de gaşca din care face parte. Seamănă cu preşedintele unei ţări orbite odată şi cu un guvernmarionetă, în care manechinele se zbat spasmodic, rânjind cu cinism. O soţietate fără prinţipuri, că care că ca şi cum nu le are! Mai mult ca politicienii lui Caragiale, dar şi ca unii politicieni de azi, mint, înşeală, dezbină, judecă strâmb şi fac din tot o ciorbă mizerabilă, în care fierbe plin de patos un ciorap murdar. <strong>3.</strong>Cel mai aproape e, desigur, comedia umană. Şi prin amploarea proiectului şi prin harul amănuntelor şi prin arta portretului. 4.În această istorie sunt privit cu neîncredere şi pe deasupra. Rămân totuşi un generos... 5.Oricum, e o carte pentru români. Din îndepărtata străinătate e greu să se distingă chiar un Eminescu sau un Caragiale. Cum să-i desparţi pe cei doi titani, ca şi pe al treilea, pe Ion Creangă, de limba noastră? Aşa că n- aveam nicio şansă să fim văzuţi de dincolo de Curtici, iar cu contemporanii ce să mai vorbim? Deşi, dac-am lua numai O scrisoare pierdută, cu metafizica ei homerică şi cu construcţia perfectă, exemplară, n-am bate oare la cur o mare grămadă de dramaturgi de faimă mondială? Ba da! Eu cred că da! 9
Page 1 and 2: 3 Lunar de cultură * Serie veche n
Page 3 and 4: În dezbatere: (Editura Semne, Bucu
Page 5 and 6: fişat, utilizat. Doar Claudio Mutt
Page 7: 15.Book Studii de literatura român
Page 11 and 12: cadrul unei nopţi de insomnie petr
Page 13 and 14: dar inimă şi suflet sunt doar de
Page 15 and 16: - (II) E ilustrativ modul reconstru
Page 17 and 18: desagi cu grăunţe, era şi basmul
Page 19 and 20: înscrie printre gesturile sale pro
Page 21 and 22: 1. Logosul imnic 1. „Aceasta este
Page 23 and 24: Motto: „Lumi create, lumi creeaz
Page 25 and 26: Pe 9 martie 1878 se năştea, la B
Page 27 and 28: După ce jocul a început, jocul ca
Page 29 and 30: Scriitorul Eugen Dorcescu ne propun
Page 31 and 32: Doi scriitori. Primul bistriţean s
Page 33 and 34: De la sfânta pasăre, prigoria, cu
Page 35 and 36: Nu mai citisem de multă vreme o po
Page 37 and 38: nu deznădejdea: „Mărturisirile
Page 39 and 40: Pene de îngeri Pene de îngeri ace
Page 41 and 42: Lumina suferinţei „Omul nu este
Page 43 and 44: Universul Gramatopol Mult înainte
Page 45 and 46: "M-am răstignit împreună cu Hris
Page 47 and 48: Cred că adagiul lui Cicero se potr
Page 49 and 50: Dintotdeauna, geneza produselor pop
Page 51 and 52: Autori: prof. Ioan Câmpean, prof.
Page 53 and 54: ucurie şi o asemenea iubire, înc
Page 55 and 56: prezentului meu de azi: ce dor îmi
Page 57 and 58: Fiecare oraş îşi are poveştile
Page 59 and 60:
(psalmi) 23. în chiar clipita acea
Page 61 and 62:
J′AI DĖCIDĖ Au point du jour Je
Page 63 and 64:
uşor comic el însuşi din pricina
Page 65 and 66:
la cantonul din apropierea colosulu
Page 67 and 68:
(II) O întrebare, o şoaptă, o re
Page 69 and 70:
Încă nu venise nimeni. Pe la 9.15
Page 71 and 72:
Pentru că am văzut de câteva ori
Page 73 and 74:
Amalgamul ţi s-a putut insinua şi
Page 75 and 76:
Starea prozei După despărţirea d
Page 77 and 78:
Stimate Domnule Nicolae Băciuţ, A
Page 79 and 80:
OAMENI DE LÂNGĂ NOI Este greu să
Page 81 and 82:
peisajele sale. Astfel, redă în t
Page 83 and 84:
Curier Vă mulţumesc pentru tot ce
Page 85 and 86:
Asterisc Puţine sunt ocaziile de a
Page 87 and 88:
5.Andrei Marina, Înălţare” 6.
show all

Vatra veche 3. 2011

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?