Untitled - roslir

74R O S L I RRevista Română de Semio-Logică (Pe Internet)ducător a cărui prezenţă devine posibilă tocmai prin asumareaoperei pe care o creează.Dar afişul electoral prezintă două particularităţi:- acesta este combinaţia între un portret şi un autoportret.Este portret public prin faptul că este comandat, dar devineautoportret prin faptul că cel ce semnează drept producător va fiîntotdeauna candidatul şi niciodată oamenii din umbră(profesioniştii imaginii sau directorul de campanie). Astfel, el vadeveni atât subiectul (aparent) creator, cât şi obiectul(auto)reprezentării.- candidatului-referent îi pot corespunde două modalităţide nominare: semnătura şi numele inscripţionat prin grafemetipărite. Dubla prezenţă a numelui indică mai degrabă structura definal a unui contract în care persoana semnatară este „prezentă”prin numele întreg căruia îi este ataşată funcţia, iar sub acesta aparesemnătura.„Vocea” auctorială din afişele electorale se materializeazăastfel:- printr-o semnătura flotantă (Stoichiţă, 1995: 218),inclusă în câmpul material al paginii în colţul din dreapta jos.Afişul electoral al lui Ion Iliescu (Foto 2) şi imaginea lui TraianBăsescu (Foto 14) folosesc acest tip de semnătură care are undublu scop: identificarea (prin absenţa numelui scris cu grafemetipărite, cei doi politicieni au ales această inserţie pentru a firecunoscuţi) şi punctul final al compoziţiei secvenţiale (litera Z pecare privirea o urmează se va închide tocmai cu semnătura„autentică” a candidatului).- printr-o semnătură ambivalentă spaţial (Stoichiţă, 1995:219). Dacă în pictură este prezentă pe diferite obiecte carepopulează pânza, în afişul electoral asistăm la o poziţionare aacesteia după promisiunea electorală. Candidaţii PD (Foto 12)combină promisiunea electorală formată din grafeme scrise demână care sunt urmate de semnătura acestora, respectând astfelstructura unui contract, cu singura deosebire că titlul social esteantepus promisiunii. Credibilitatea este obţinută de Theodor2 / 2006