INEDITMeşterul ManoleLogofătul Panaite Zbârcea avea maretrecere pe lângă Neagoe Basarab, domnulŢării Româneşti, pe care-l ajutase săşiomoare fraţii şi să ajungă pe scaunulvoievodal.Zbârcea era mare vistier al ţării şimâna dreaptă a Domnitorului, care-i lăsalui grija gospodăriei obşteşti, Vodă, fieVictor Eftimiudin mustrări de cuget, fie sub întârziereasoţiei sale, Despina Doamna, se cufundamai abitir în slujbe bisericeşti, în posturişi rugăciuni, decât în treburile ocârmuirii, scriind el însuşi sau tălmăcinddin alte graiuri, epistole creştine, spre folosinţă drept-credincioşilorsupuşi.Ca să-i ierte Dumnezeu nelegiuirea, uciderea fraţilor săise gândi Neagoe Basarab că numai aşa s-ar putea învoi cu cel desus, ridicându-i monastire, cum n-a mai fost şi n-o să mai fie pepământul ţării româneşti. Monastire înaltă şi bogată, cu turnuri deaur şi clopote de argint, cu icoane de preţ şi patrafire bătute cumărgăritare cu movile de tămâie, să bată clopotele şi să arate luminazi şi noapte, întru slava celui de sus, a toate iertătorul.Era din moşi-strămoşi obiceiul, că dacă unvoievod sau un boier sau un tâlhar pocăit vrea să seia bine cu Dumnezeu şi să fie iertat de păcate, să-i ridiceDomnului fie biserică, fie schit, fie troiţă la răscruceadrumurilor, după puterile, după vina şi dupăagoniseala fiecăruia.Socotind, în mintea lui, că numai o zidire fărăseamăn îi poate răscumpăra neasemuitul păcat, hotărîNeagoe să ridice la Curtea-de-Argeş acea falnicămonastire ce se vede până-n zilele noastre şi înseamnăpe vistierul său Panaite Zbârcea să-i cautemeşterii şi banii trebuincioşi.Zbârcea atât aştepta: ştia că măcar o jumătatedin cheltuielile pentru sfântul locaş, bine chivernisite,îi vor rămâne lui.Dădu sfoară-n ţară de hotărârea stăpânuluişi porunci să-şi aducă fiecare supus ploconul la Curteadomnească.De la bogatul cel mai bogat, căpetenie deoaste, sfetnic al divanului, moşier, episcop, egumen,vameş, staroste al negustorilor, toptangiu pricopsit dinmarfă şi camătă, până la breslaş şi până la nevredniculpălmaş al ţarinei, să vie cu ce poate fiecare şi săpoată cât mai mult, ca să mulţumească pe Domnulpământului şi al cerului.Mai trimise Panaite pristavi să stârneascătârgurile şi drumurile şi să caute, fie la Craiova, fie înBucureşti, fie ori pe unde s-ar găsi, meşteri pricepuţi la asemeneatreabă. Să poftească degrabă la Curtea-de-Argeş, acei zidari vorfi primiţi cu multă voie bună şi vor fi mult îndestulaţi şi aşa şi pedincolo.Spuneau oamenii că acel Manole învăţase şi lucrase laŢarigrad, la Veneţia, la Moscova şi la Kazan, lucrase şi la Nijni-Novgorod, pretutindeni unde se aflau biserici vestite, cu turle şi mozaicuriscânteietoare şi cu icoane îmbrăcate în argint şi aur de li sevedeau sfinţilor şi Maicii Precista numai ochii şi nasul de atâta învelişde nestemate şi beteală.Nici nu apucaseră meşterii s-ajungă la Curtea-de-Argeş,că Zbârcea Vistierul şi găsise locul unde va fi ridicată monastirea:pe o moşie a lui nefolosită, pe care o vându la repezeală ţării, spunândcă aşa pământ de cărămidă mai rar.Deschise pe socoteala lui, cărămidărie, pe care o arondăunor oameni de încredere.Manole şi tovarăşii fură primiţi la curte de însuşi Vodă, defaţă fiind şi Doamna.Erau zece flăcăi, chipeşi, cu fruntea limpede şi cu ochii3650www.oglinda<strong>literara</strong>.roplini de lumină.- Fiţi bineveniţi la curtea noastră! le vorbi Neagoe Basarab.Iar Despina Doamna le spuse, zâmbind:- O să v-alegem zece fete frumoase, să le luaţi de neveste,să rămâneţi printre noi, că pentru înălţarea sfântului locaşvor trebui ani şi ani de zile şi nu puteţi sta fără cămin, atâta vreme!- Să mai vedem, Măria Ta!, intră în vorbă, nepoftit, ZbârceaVistierul.“Să ne facă întâi băieţii noştri treabă şi pe urmă i-om răsplăti,cununându-i cu fete de-ale noastre!Era acest Panaite Zbârcea un om spân, cu nas de cucuvaieşi cu ochii bulbucaţi, de nu ştiai câţi ani să-i dai: putea să fieşi de patruzeci şi de optzeci, aşa i se argăsise obrazul.N-avea copii, n-avea femeie, n-avea rude şi nu făceadecât să adune bani şi iar bani. Odată nu-l văzuse careva zâmbind;nu mângâiase odată pletele unui copil, nu dăduse bănuţ unuicerşetor, nu poftise pe nimeni la moşia lui, iar când trecea pe uliţă,până şi câinii se dădeau la o parte, cu coada între picioare şi întorcându-icoada…Când l-a adus Panaite Zbârcea pe Manole săvadă locul unde va trebui ridicată monastirea, meşterulse scărpină în cap, oarecum nemulţumit:- Ar fi tot mai bine s-o facem pe locul unei alte biserici.Cei din vechime ştiau să aleagă după bătaiasoarelui şi-a vântului, pe loc înalt, să vină drept-credinciosul,cu puţină osteneală, cum te-ai duce spreorice lucru sfânt.“Până şi păgânii îşi ridicau geamie unde a fost,pe vremuri biserică de-a noastră… chezăşie de aşezaretrainică”.Aşa vorbi Manole, dar Zbârcea nu-i dădu răgaz,spunându-i că aşa e porunca Domnului, iar meşterii n-au altceva de făcut decât să se supună.Când a văzut gropile de unde se scotea lutulpentru cărămizi, Manole scormoni şi frământă un bobde humă între deget, îi pipăi firele şi strâmbă din nas.- Nu prea e pământ de temei. O să fie cam slabăcărămida.- Bună, bună! grăi, scurt şi aspru vistierul…Manole se gândi o clipă să-şi ia tălpăşiţa lăsândîn plata Domnului pe Zbârcea cu ai lui, nu-i plăcea niciomul, nici locul. Dar îşi dăduse cuvântul Domnitorului,iar meşterii ceilalţi aveau nevoie şi chef de lucru,nu puteau să facă iarăşi cale întoarsă, să umble pedrumuri, hoinari, fără lăscaie în buzunar şi fără căpătâi.Era frumos prin acele părţi ale ţării, nu degeabaîşi aleseră voievozii reşedinţa acolo. Se gândeau, cubucurie, să-şi ia flăcăul nevasta şi să se statornicească pe aceleplaiuri argeşene.Se puseră pe lucru, începând prin a întocmi un chivot poleitcu aur care înfăţişa monastirea de mâine, chivot ce plăcu dincale-afară lui Neagoe şi Despinei şi mulţimii. Începură să vină daruridin toate părţile locului, de dincolo de Olt, de dincolo de Argeş,de la Târgovişte şi de la Bucureşti, ba chiar din depărtatele cetăţidunărene. Tot norodul era dornic să vadă ridicându-se acea mândreţeşi fiecare trudea mai mult decât îi dădea mâna. Lui Zbârceaîi creştea inima de bucurie, văzând cum se adună atâta bănet şiatâtea scule, al căror număr numai el şi nimeni altul nu-l ştia.Meşterii adunaseră calfe şi ucenici, salahori şi gropari sepuseră pe săpat şi pe adâncit temeliile, ridicaseră schele, începurăsă dureze adânci şi puternice temelii, ba şi zid porniseră să înalţe,piatră peste piatră, cărămidă peste cărămidă, dar ostenelile lor nuerau răsplătite precum se cuvenea.(continuare în nr. viitor)Din arhiva scriitorului Baki Ymeri
PARODIIRADU CÂRNECIAl tainei chip(<strong>Oglinda</strong> literară, nr.77/2008)al poezie chip nu prea e chipsă-l prinzi, cum e la modă, într-un clip;cântând din arbori doar şi iarbă verde,oricine poate-n ceaţa-i a se pierde,dar nobilă când stirpea ţi-e, atunci,poţi să-i prinzi chipul, după multe munci(...titanice, adevărat, e clar,să-i torci, să-i ţeşi veşmânt din cel mai rarmaterial ce este: dorador -la care timpul doar, judecător,poate privi şi-ai înţelege rostul -nu mă-ntrebaţi cât costă, nu-i ştiu costul...)...şi cum spuneam, ca muntele-n amiazăde eşti cuprins de muză, tu creează;nu te mai teme ca Orfeu să cânţi,chiar dacă nu pe toţi o să-i încânţi,de vrei să-nvingi în poezie,’nvaţă:tu scrie până-i laşi pe toţi în ceaţă!...DUMITRU ISTRATE RUŞEŢEANUNu disperaţi(<strong>Oglinda</strong> literară, nr.77/2008)Doamne, ce superbepoeme se scriu acum,precum nişte jerbede pentru îmgeri flori şi cânturi,numai că toate,de fi-vor cercetate,sunt nişte transplanturitotal neadecvatevremii atomice ce-o trăim;dar nu disperaţi/ sănătoşi să fim,curând o să gustaţi,ca pe un tort imens,poemele meledin atomic vers!AUREL ROTARUTe-aştept(<strong>Oglinda</strong> literară,nr.77/2008)Zi de zi şi noapte denoapteTe-aştept, muzo, să viide departe,Să mi te-aşezi înpoală şi-n pană,Tu, cea fără de prihană;Lucian PerţaTe-aştept cum aşteaptăcondamnatulÎnştiinţarea că un altulPoartă pentru crimă vina,Şi întârzierea îl intrigă...Te aştept până ce soţia strigă:Lunaticule, stinge lumina!GHEORGHE MĂRGELUIubirea(parodie de încurajare)Iubirea este, măi Gheorghiţă,Aşa ceva, un fel de fiţă,Ce vine, pleacă chicotindŞi-amar rămâi tu hohotind.Nu te lăsa, deci, mistuit,De focul ei neostoit,Şi nici să nu te-ncrezi în ea,Capul la carte să îţi stea!Aprinde-ţi dragostea de carteIubirea, de un sport, sau arte,Nu-ţi cheltui tu bani şi gânduriSă scrii la fete rânduri, rânduri,De ce crezi tu că-i poezie!...Nu zic că nu-i bine a scrie,Dar ca să cânţi frumos din liră,Mai şi citeşte şi mai şi respiră!Dicta memorabila-Mathilda BittGenetica umană pe înţelesultuturor-Virgil Lovin, CodrutLovin-ed.AndrewMănăstirea din comunapierdută-Dumitru Negoiţă,ed. OmegaAlegeriAfişe, presă, tevaturăCandidaţii ce dau din gurăTu te chinui şi nu poţiS-alegi pe golani de hoţi.PoliticianIeri cu stânga, azi cu dreaptaDoar cu vorba nu cu faptaPână nu face avereEPIGRAMESava FrancuNu renunţă la putere.La SuceavaA ajuns GeorgicăPreşedinte de judeţCăci pădurea încăE la mare preţ.DivorţDeşi este cam tardivwww.oglinda<strong>literara</strong>.roCurtea nu e hotărâtăOri el este prea beţivOri ea este prea urâtă.PauperînsestatUrăsc banii că nu-i amDin ura pe care-o amDacă i-aş aveaI-aş bea.Marea gradină-DumitruNegoiţă, ed.EditgraphPoeme pentru maitârziu-Aurelia Rinjea,ed.Printeur3651
Change language