3630 - Oglinda literara

ESEUCE SEMNIFICĂ ÎN REALITATE 23 AUGUST 1944(un pachet de interpretări … necanonice, dar nici apocrife)Moto/memento:Un politician nu crede niciodată ceea cespune, motiv pentru care nu poate săcreadă … că cineva îl crede.(Charles De Gaulle)Duritatea dar şi adevărul moto-ului mă obligă la o precizare.N-am avut şi nici n-am veleităţi de politician, dar am fost martor /contemporan al “momentului” şi - într-un fel - “victimă” a lui; de peaceste poziţii îmi voi permite să formulez aserţiunile care urmează,despre 23 August 1944.Asist, neplăcut surprins, de câtva timp, la nişte eforturi disperateşi - în aceeaşi măsură inutile - pentru cosmetizarea neinspiratuluiact de la 23 August 1944; pe care nu am convenit cum să-lcalificăm…: moment aniversar, sau mai degrabă moment comemorativ.Inutil rămâne însă efortul de cosmetizare, fiindcă prea puţine“noutăţi” se mai pot adăuga la realitatea care - cu multă greutate- a putut să fie “recuperată” dintre minciună, orgolii şi perversitate.Realitate care-i priveşte atât pe protagonişti, cât şi pe cei ce au “listat”,mereu… altfel, meritele actului, dar mai ales inevitabilele inculpări,motivate sau doar scornite.§. Înainte de a aborda în ansamblu problema momentuluidiscutat, din punctul nostru românesc de vedere, să stabilim dateleîn ceea ce priveşte modul de evaluare a situaţiei de pe poziţiile politiceale “altora”, implicaţi în evenimentele evocate. Să vedem adicăîn ce măsură Germania “de atunci” (politic vorbind) a împins - în deceniulal cincilea - evenimentele, spre desfăşurarea cunoscută, precumşi dacă ar fi fost posibil să se fi desfăşurat şi altfel. Am în vedere,concret, problema naţionalismului, ca opţiune ideologică şi ca practicăsocial-politică. Fac referinţă la naţionalism fiindcă în Europa deceniilor3, 4 şi 5 din sec. XX, el constituia nota dominantă în ideologiavremii, iar noi românii, în Europa trăind, nu puteam face excepţie dela ceea ce predomina ideologic. Este totuşi momentul să se ştie -deşi târziu - că prin actul de la 23 August 1944, “comis” de români, …Germania lui Hitler şi naţional-socialismul respectiv… au primit un soide răsplată imanentă, pentru motivul că au trădat naţionalismul pecare-l exhibau doar declarativ. Naţionalism pe care îl aveau ca fundament“genetic” - nu doar ca lozincă retorică şi propagandistică - legionariidin România, care conduceau ţara în iarna 1940-1941. Fărăa le face apologia, să recunoaştem totuşi că “practicau” un naţionalismcreştin, nu unul dubios, semi-ateu, confuz şi permisiv, ca cel hitlerist.Deşi naţionalist, în “socialismul” lui, Hitler nu avea nici un pic denaţionalism… autentic, în ideologia vehiculată într-al său “MeinKampf”. Vaticinând - abia mascat - aspiraţia hegemonică proprie,asupra Europei şi ulterior asupra “restului” lumii, Hitler nu concepea,sau nici nu accepta, ca anumite mişcări politice, cu ţeluri naţionalisteautentice, să “înflorească” în vreo ţară din Europa. El era obsedat -precum toţi dictatorii - că acest naţionalism s-ar fi putut opune, la unmoment dat, expansionismului său aberant, de sorginte prusacă(pan-germanistă). Între mişcările vizate de Hitler, ca potenţiale adversareale intenţiilor lui dominatorii, era inclus şi legionarismulromânesc 1 . Dacă Hitler şi l-a “apropiat” într-o vreme, a făcut-o cusperanţa de a şi-l aservi în perspectiva îndepărtată. Dar CorneliuZelea Codreanu a lămurit - din vreme - “raporturile” cu hitlerismul,precizând că “legionarii nu sunt de vânzare şi nu au nimicde vândut”. De aici - aşadar - şi până când Hitler a acordat “preferinţă”lui Antonescu, atunci când s-a pus problema… “celor două săbiiîn aceeaşi teacă”, în ianuarie 1941, n-a fost de făcut decât un singurpas… şi acela foarte mic. Aşa se explică de ce - într-un anume fel -germanii hitlerişti ar fi fost ultimii care s-ar fi putut plânge că noi româniii-am trădat la 23 August 1944. Trădarea noastră de atunci, …fiindcă totuşi trădarea a fost, după legea cavalerismului şi moralei…n-a fost decât consecinţa firească a împingerii noastre pe calea trădăriideschisă de ei, de hitlerişti, în acel ianuarie 1941 când au trădatîncrederea pe care legionarii le-o acordaseră germanilor. În ianuarie1941 Hitler a trădat, deplorabil, naţionalismul şi odată cu el legionarismulromânesc, optând în favoarea lui Antonescu. Un Antonescuorgolios şi violent, subminat constant de european, torpilat tot timpul,cât a condus România, de serviciile secrete anglo-americane, dar şide către GPU-ul şi NKVD-ul moscovit, pe căi sofisticate şi eficiente;ceea ce el n-a ştiut niciodată, deşi ar fi trebuit să bănuiască, şef destat fiind. Aşa s-a făcut că în întreaga perioadă a campaniei militarewww.oglindaliterara.rodin Rusia bolşevică (1941-1944) Ion Antonescua fost tot un singur … în plasa a totfelul de comploturi şi complotişti ai agenturilor,străine de interesele ţării 2 . Alături culegionarii - împreună cu care luase putereade la Carol II - dacă ar fi vrut săşi-i ţină aproape - alta ar fi fost, cu siguranţă,situaţia. Azi, vremea regretelor estepractic… nesemnificativă. Ce a fost scris Mircea Homescusă se întâmple, s-a întâmplat. Dacă evocacum nişte trădări, o fac cu speranţa căpoate se va îndura Dumnezeu şi ne va vindeca de “vocaţia” trădării,care ne-a caracterizat o prea lungă vreme în istoria noastră… nefericită.Nu ne-a caracterizat mai deloc înclinaţia de a ne regreta greşelile;mai totdeauna am preferat să le evaluăm… ca succes (?!).§. Că 23 August 1944 a fost şi va rămâne o “aventură” lipsităde glorie şi de demnitate cavalerească, este - de acum - un calificativdefinitiv stabilit. A dezerta de lângă camarazii de arme, atuncicând “sorţii” nu-ţi mai “surâd”, este … a fost… şi rămâne pe veci… oruşine. Ne-a fost dat - la mijlocul acestui secol - să trăim tragedia“naţională” de a fi pierdut, în 1940, Ardealul din ordinul luiHitler şi Basarabia dintr-al lui Stalin, apoi de a fi recuperat Basarabiaalături de Hitler în 1941, pentru ca în final să fi redobânditArdealul alături de Stalin, căruia am fost obligaţi să-iretrocedăm Basarabia în 1944… împreună - de altfel - cu întreagaţară… pentru vreo patruzeci de ani de bolşevizare forţată(după care, încă mai sunt unii care şi azi tânjesc / regretă cu nostalgie).§. Aşa zisele avantaje pe care le-am fi obţinut prin bravurade la 23 August 1944… de fapt n-au prea existat. Deşi noi am negociat,printr-un armistiţiu, încetarea ostilităţilor armate, bolşevicii s-au comportat faţă de noi… ca nişte ocupanţi faţă de învinşii în niştelupte care… nu s-au desfăşurat pe teritoriul ţării. Nicidecum ca niştetovarăşi de arme, cum ne-a plăcut nouă - multă vreme - să euforizămraporturile cu bolşevicii, raporturi care nu erau deloc… de tovărăşiecetăţenească, ci un tip “special” de tovărăşie umilitoare muscălească.Toate comunicatele militare, emise de ruşi după 23 August1944 şi până la sfârşitul lunii octombrie 1944, când a fost eliberat ultimuloraş ardelenesc, Carei, pomeneau de cucerirea diverselororaşe - Craiova, Buzău, Piteşti, Sibiu etc. etc. - câtă vreme se ştieclar azi ( şi se ştia şi atunci ) că afară de Ardealul de nord, care fusesecedat Ungariei în 1940, restul României a fost “cucerit” şi “eliberat”fără să se fi tras niciun cartuş măcar, nemţii retrăgându-se fără luptecu săptămâni înainte de sosirea … eliberatorilor bolşevici. În plus trebuiesă ne amintim că multe mii de militari români au fost capturaţi,ca prizonieri de război, după două şi trei săptămâni de la semnareaarmistiţiului şi trimişi în URSS pentru muncă, în mod abuziv.§. Ni s-a repetat - obsesiv - ani la rând, auto-elogierea dubiosde insinuantă, despre … aportul nostru la scurtarea celui de aldoilea război mondial… prin cedarea rezistenţei pe frontul din Moldova.Că se va fi redus numărul de zile al războiului, azi e destul destabilit. Dar există şi o a doua faţă a “medaliei”. Datorită “trădării”noastre de la 23 August 1944 Germania a fost împărţită în două state,separate ideologic şi a rămas ca atare până în 1950, timp de 45 deani; perioadă în care o anumită zonă a fost bolşevizată, cu întregulcortegiu de urmări care nici azi nu s-au şters… că de uitat nu se vorputea uita niciodată, mai ales de către poporul german. Cum s-a pututîntâmpla aşa ceva… din vina noastră? Prin căderea rezistenţei militareromâneşti (şi germane) de pe frontul din Moldova a devenit posibilca ruşii să cucerească Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, precumşi o parte din Germania şi Austria … destul de uşor şi mai ales, repede;timp în care “aliaţii” vestici înaintau cu greu, din Ardeal şi pesteRhin, spre “inima” Germaniei, departe mult, de mult-râvnitul Berlin.Fără trădarea românească, sigur… alta ar fi fost “linia” pe care s-arfi întâlnit anglo-franco-americanii, cu ruşii, în Germania. Linia noastrăde rezistenţă fortificată, “Focşani-Nămoloasa-Galaţi”, construităprin 1937-1939, la fel de “solidă” ca şi surorile ei din apus, Siegfriedşi Maginot (după aprecierea “specialiştilor” ) ar fi putut să ţină în loc“năvala bolşevică” cel puţin şase luni, inclusiv rezistenţa prezumtivăpe aliniamentul natural de pe Carpaţii răsăriteni.(continuare în nr. viitor)3657