iunie 2008 - Dacia.org

nr. 53, iunie 2008magazin DACIAa lui Darius (care a fost înfrânt de geþii de la Dunãrea de jos în 513 îHr.) ºi au strãbãtut spaþiul geografic ºi timpul caºi turmele care se întorc în sat toamna. Acum putem înþelege ºi reîntoarce termenul cioban, din exilul etimologic alDEX-ului, în matca plaiului mioritic.Ciubãr, ceatã, cetãþean, cetate, ciuturãCu mulþi ani în urmã, când, citind într-un eseu scris de Vasile Lovinescu despre Ciubãr Vodã, am început sãreflectez asupra termenilor care încep cu „CI”: ciubãr, cioc, ciotârnã, ciuturã, ciºmea, cistic-cisternã, ciuroi,ciur, ciuruc, ciucure, ciaun, ciorbã ºi mulþi alþii, rãspândiþi „etimologic” de autorii DEX-ului în limbile turcã,ucraineanã, slavã, tãtarã, bulgarã, latinã ºi francezã.De pildã CIU-BÃR, provine cicã din bulgarã, dar cum se face cã baer, baier (dupã cum relateazã SebastianVîrtosu), este cunoscut în dicþionarele de limbã francezã încã din sec. XII ºi înseamnã a deschide, alãturi debâillemant (deschizãturã) - ca ºi în românescul „baierile pungii” (în DEX el provine din latinescul baiulus - hamal).Apoi CI-UR din latinã (cribrum), care separã ciurucurile (în DEX din turcã) de ceea ce este folositor; UR-uldin cei doi termeni se apropie de un al treilea termen, uruialã (cereale mãcinate mare, deci care nu trec prin ciur, nuse scurg ca ºi un fluid; DEX-ul îl considerã din maghiarã). Dar cerealele sunt sãmânþa, originea oricãrei plante; îngermanã ur’welt înseamnã lume primitivã, iar uruiala este o mãcinare rudimentarã, primitivã. Tot la fel putem vorbidespre fântâna cu ciuturã „sositã” din latinã, deºi între arhaisme se pãstreazã cioi ºi cauc (vas mic de lemn cu coadãpentru lapte sau apa din gãleatã).Dacã pãtrundem în lumea veche, de acum 5.000 pânã la 10.000 de ani înþelegem cã totul a început în zorii limbiiindoeuropene, a cãrei pãstrãtoare este limba sanscritã. Astfel CI este rãdãcina verbului a reuni, a acumula, iar CYUa verbului a cãdea, a expulza; ciurul, cisterna, ciaunul, ciucurul, ciorchinele, ciutura, ciuroiul (izvor care curgepe un jgheab), ceaºcã, ciºmeaua sau ciorba reunesc cele douã atribute: de acumulare ºi eliminare a fluidului. Ulcior,acel ol (vas) cu ciuroi vine, dupã DEX, din latinã. Pesemne cã vasele de lut de acum 8.000 de ani, din neolitic,au aºteptat, 6.000 de ani, sosirea romanilor pentru a fi utilizate ºi a purta un nume; la fel pe turci ca sã fierbemmâncarea în ciaun, pe maghiari pentru a da de mâncare la animale uruialã - deºi istoricii considerã cã strãmoºiinoºtri geto-daci au inventat moara de apã, iar semnul ei, zvastica, apare în tot spaþiul indoeuropean ca simbol alsoarelui ºi forþei creatoare, odatã cu primele forme de scriere.Tot o reunire o repezintã ºi CEATA, exilatã de autorii DEX-ului în slavã, când în sanscritã CITA înseamnã areuni. Deºi prima scriere din lume a apãrut la Tãrtãria, autorii DEX-ului ne spun cã ºi a CITI (care are ºi sensul dea descoperi, de a se instrui, a descifra) ne vine din slavã, când în sanscritã CIT este rãdãcina verbelor cu sensul dea observa, reflecta, a gândi, a ºti. Poate acum vom înþelege cã familia termenilor ceatã, cetãþean, cetate, citadin,civil, civilizaþie (ce exprimã o reunire, o adunare de oameni, case idei ºi legi) îºi au originile într-un trecut pierdut înnegura timpului, acel timp scris în ADN-ul nemului uman. Pot spune cã dacã în DAR sau DEX nu apare un termenel încã nu poate fi datat. Ofer ºansa ca în secolul XXI sã „intre” în limba românã regionalismele ciotârnã ºicicernie, care deºi coboarã din munþii Apuseni, n-au avut onoarea de a gãsi un lingvist sã le menþioneze, dar eleexistã ciotcã (adicã îngrãmãdealã, mulþime, dar ºi ciot) - termen folosit uzual de strãmoºii mei din Bãrãgan care n-au prea avut de-a face cu ungurii (dupã DEX este un regionalism conform maghiarului csutka).În cetatea sufletului indo-european se va gãsi un cetãþean care sã refacã drumul cuvintelor cetelor de strãmoºi,rãtãcite în hãþiºul lingvistic - poate cam artificial creat.Basarabia înainte de HomerGheorghe ªEITANBasarabia ca þinut geografic ºi Basaraba ca denumire a unei caste conducãtoare fac parte din tezaurul de culturãgeticã ºi protogeticã. Sarabeswara din scrierile vedice ºi puranice vine ca o teribilã combinaþie între om, pasãre ºianimal, dar încarnarea sa poartã numele numai de la pasãre (în limba sanscritã “sarabha”) amãnunt important pentrucã desenele tezaurelor getice rezervã un loc special pãsãrii. Sub aspect mistic cerbul Sarabha getic joacã acelaºi rolca ºi încarnarea lui Shiva ca Sarabeswara pentru cã el este opus aspectului vishnuit sugerat prin tripticul pasãreiepure-peºtedin tezaurele descoperite pe teritoriul Bulgariei ºi României. Uneori decoraþiunile din tezaure înfãþiºeazãun cerb cu opt picioare din creºtetul cãruia porneºte o ghirlandã formatã din capete de pãsãri-simbol al ArboreluiLumii în care se odihnesc Sufletele-Pãsãri în postexistenþa. Din punct de vedere lingvistic starea de suflet care nu55