iunie 2008 - Dacia.org

nr. 53, iunie 2008DACIA magazinsub egida Academiei Române, în volumul al doilea, intitulat Daco-romani, romani, alogeni, Regalianus este amintitde douã ori, la pagina 95, în capitolul Istoria politicã a Daciei Romane, printre „numeroºii uzurpatori ce rãsar depretutindeni, susþinuþi de diferite grupuri de armate”, „în Pannonia – Ingenuus ºi Regalianus, acesta din urmã afirmândcã ar fi fost din neamul lui Decebal“, ºi la pagina 262, în capitolul Sfârºitul stãpânirii romane în Dacia, în total vreotrei rânduri. Autorii antici ai Istoriei auguste au fost mult mai generoºi, alocându-i mai mult de douã pagini luiRegalianus, cãruia îi fac ºi o analizã etimologicã a numelui (transmis greºit, probabil de cãtre copiºti).Dacã istoriografia româneascã oficialã este atât de parcimonioasã cu nepotul lui Decebal, Enciclopedia Italianã,publicatã în vremea lui Mussolini, în anii 1929-1936, deºi nu îi acordã un articol separat, aminteºte contextul politicºi militar în care Regalianus a fost proclamat împãrat de cãtre legiunile din Valea Dunãrii, dupã capturarea de cãtreregele Persiei Shapur I a împãratului Valerianus, în 260 d. Hr.Enciclopedia Britannica, Enciclopedia Americana, enciclopediile franceze, spaniole ºi germane, aflate în marilebiblioteci din România, nu amintesc numele „uzurpatorului“ Regalianus.Fãcând apel la informaþiile oferite de Internet, am consultat o mare parte din cele 10.800 de referinþe, multe dinele redundante sau irelevante. Coroborând informaþiile tipãrite cu cele care circulã doar pe suport electronic, amdescoperit o singurã carte închinatã celor doi „uzurpatori“. Este vorba de lucrarea lui Jeno Fitz Ingénuus et Régalien,publicatã în 1966, în Franþa (Collection Latine, no. 81), neintratã însã în bibliotecile publice româneºti. Cercetãtorulde origine maghiarã Jeno Fitz este motivat de un anumit patriotism local, el ocupându-se de Regalianus ºi în lucrareaLa Pannonie sous Gallien (1976, Collection Latine, no. 148). De fapt, alþi doi numismaþi ºi istorici maghiari, AndreasAlföldi ºi Gyorgy Alföldi (tatã ºi fiu), au publicat în perioada 1929–1991, mai multe studii în care Regalianus esteamintit cu mândrie.De asemenea, istoriografia britanicã ºi istoriografia francezã, consacrate lumii romane, readuc în dezbaterecontextul politic, militar ºi juridic în care Regalianus a fost proclamat împãrat. Este vorba de studiul Regalianus(A.D. 260), publicat în 1998, de William Leadbetter, de la Universitatea Edith Cowan, ºi de lucrarea lui Yves RomanÎmpãraþi ºi senatori. Istoria politicã a Imperiului Roman. Sec. I–IV (Paris, Fayard, 2001, tradusã în limba românãla Editura Saeculum I.O., Bucureºti, 2007).Se spune cã idealul colecþionarilor de monede imperiale romane este sã deþinã cel puþin o monedã cu efigiafiecãrui împãrat cunoscut. În lume, nu existã mai mult de douãsprezece astfel de colecþii complete, iar cele circadouãzeci ºi cinci de monede cu efigia lui Regalianus ºi a soþiei sale Augusta Sulpicia Dryantilla, bãtute la atelierulmonetar din Carnuntun (astãzi Petronell, în Austria), ar fi una din cauzele recunoscute de numismaþi ale raritãþiicolecþiilor ºi ale interesului crescând pentru epoca ºi personalitatea împãratului a cãrui efigie o poartã.Cuvinte vechiMioara CÃLUªIÞÃ-ALECUAsemãnarea limbii române cu latina a fãcut pe mulþi lingviºti sã se bazeze în studiul ei pe ipoteza cã ea provine dinlimba adusã, la începutul erei noastre, de cuceritorii romani conduºi de Traian. Rezonanþa unor cuvinte româneºti cucele slave a dus la ipoteza cã ele ar fi fost adoptate din limbile slave.Un studiu atent dovedeºte însã, cã cea mai mare parte din cuvintele româneºti sunt într-o formã mai veche decâtcuvintele latine sau slave, deci nu provin din aceste limbi. Comparaþia cu limba sanscritã dovedeºte, în multe cazuriaceasta, deoarece sanscrita este o limbã arianã veche care nu mai era vorbitã curent, înainte de întemeierea Romei,iar locuitorii Daciei n-au mai fost în contact cu ea dinainte de era noastrã. Limba sanscritã a fost studiatã ºi disciplinatãde savanþii arieni dupã reguli gramaticale. Aºa cum arãta Amita Bhose, ei au numit aceastã limbã sama skrita, adicãcea mai fixatã, cuvânt devenit sanscrita. ªi în Dictionnaire sanscrit-français, de Leupol L., Burnouf E., Libr.Maisonneuve, Paris, 1866, (DS), p.705 limba sanscritã era definitã ca o limbã regularizatã. Ea a fost ulterior consideratãsfântã fiindcã în ea s-au scris cãrþile sfinte.Cartea Cronicã getã apocrifã pe plãci de plumb?, publicatã de Dan Romalo în 2005, la ed. Alcor, vãdeºte origineaarhaicã a multor cuvinte româneºti.În continuare studiez o seamã de cuvinte româneºti strãduindu-mã sã le argumentez vechimea.Abur este un cuvânt recunoscut ca autohton, deoarece are corespondent numai în albanezã pe avul. Încerc sãlanalizez ca în limba sanscritã. Este format din rãdãcina bur, care este înrudit cu a bura, boare, poate ºi cu burniþã,7