iunie 2008 - Dacia.org

DACIA magazin6nr. 53, iunie 2008cum au fost purtãtorii culturii Vinca-Turdaº, viitorii sumerieni ºi al altor „inodo-europeni”, inclusiv al vedicilor (veziMiulescu, 1976). Dupã ultimul autor citat, la poalele estice ale Ceahlãului, la Audia a fost capitala vedicilor condusã deregele Dacearada ºi tot de aici pleca spre est Calea Sfântã pe care aceºtia au migrat spre India. Mai târziu, Herodotmenþiona aceastã cale sub numele de Ex Ampeos, care era marcatã cu menhire formând aºa numitele „Chei ale Bâcului”.Aliniamentul menhirelor pe direcþia W-E ducea în Crimeea ºi pe vremea lui D. Cantemir încã se mai pãstrau rãmãºiþe aleacestora.Migrarea unei pãrþi dintre purtãtorii culturii Vinca-Turdaº, din aria carpato-balcanicã a antecesorilor sumerienilor aînceput probabil in 5500 î. H ºi a fost afirmatã ºi de P.L. Lãzãrescu (1994), J. Deruelle (1997) ºi de alþii. Recent N.Sãvescu (2003) menþioneazã cã un grup de migratori s-au stabilit iniþial în Munþii Caucaz, apoi au format grupul Ubaiddin epoca predinasticã sumerianã. Un alt grup sud-vestic a ajuns în Egipt, în epoca predinasticã egipteanã. Practic celedouã grupe de migratori aveau origine comunã, fapt constatat de Sir Arthur Keith (fide N. Sãvescu) ºi au ajuns înMesopotamia ºi, respectiv în Egipt aproximativ în aceleaºi timp.Dupã V. Zamarovsky sunt de reþinut douã ipoteze privind motivul pentru care sumerienii au construit ziguratele.Dupã prima ipotezã ziguratele erau trepte spre cer, spre divinitate, iar dupã cea de a doua, emisã pentru prima datã deDomabart (1927), ziguratele reprezentau munþi artificiali în amintirea þãrii muntoase de origine, unde zeii lor sãlãºluiaupe vârful munþilor.Pornind de la definiþia ziguratului ca edificiu în formã de piramidã în trepte, constatãm cã acesta corespunde foartebine Ceahlãului, masiv muntos în care treptele sunt vizibile de la mari depãrtãri, iar ultimul platou suportã piramidavârfului Toaca (similarã sãlaºului zeului din vârful ziguratelor). Dacã avem în vedere cã primul zigurat, cel din Nippura fost construit in sec. XXVIII î. H. ºi cã prima piramidã egipteanã, Dojser de la Sakkarah a fost construitã cam înacelaºi timp, este posibil ca arhetipul celor douã construcþii sã fi fost comun, numai cã egiptenii au dat altã destinaþiepiramidei, dar în evoluþia ulterioarã se pare cã rolul iniþial a fost schimbat. Surpriza o constituie piramida de la Dachur(2625 î. H.), sau piramida strâmbã, care pare sã reprezinte o copie la scarã mai micã a vârfului Toaca (N.et E. Þicleanu,1988). În fine, piramida lui Keops corespunde vârfului Toaca in proiecþie virtualã (raportul L/l =1,57 ºi respectiv 1,61).Menþionãm cã la Truºeºti-Neamþ, 35 km est de Ceahlãu, în ceramica cucutenianã a fost descoperitã proiecþia în plan aunei piramide pãtrate cu diagonale ºi apoteme, totul perfect realizat.Un amãnunt interesant ºi revelator: la Turdaº a fost gãsit un sigiliu cilindric similar cu cele folosite mult mai târziu desumerieni ºi apoi de egipteni. Mai mult, cunoscãtorii tãbliþelor de la Tãrtãria ºtiu cã una dintre plãcuþe avea pictograme(hieroglife), iar celelalte o scriere prin semne. Probabil existau douã tipuri de scriere: primul tip va fi perfecþionat maitârziu de egipteni, iar cel de al doilea de sumerieni care l-au fãcut cuneiform. În fine, etnologul N. Ghinoiu a gãsit o seriede aspecte culturale comune între neoliticul carpatic ºi civilizaþia veche egipteanã.În contextul celor de mai sus, considerãm cã ipoteza exprimatã în titlu poate fi consideratã ca o bazã de plecarepentru studii pluridisciplinare, care probabil vor detalia ºi argumenta relaþia între purtãtorii culturii Vinca-Turdaº, sumerieniiºi egiptenii predinastici. În acest fel s-ar putea explica hiatusul dintre neoliticul celor douã zone ºi epocile lor predinastice,mai cu seamã cã în aria carpato-balcanicã, care, dupã M. Gimbutas corespundea Vechii Civilizaþii Europene, existauculturi bine definite (V. Boroneanþ) cu cel puþin 3 – 4.000 de ani înainte de apariþia scrisului de la Tãrtãria, deci cuaprox.6.000 de ani înaintea predinasticilor eumerieni ºi egipteni.Cornelius Publius Gaius Regalianusîn istoriografia româneascã ºi universalãProf. dr. Mihai POPESCUBiblioteca Militarã NaþionalãCunoºteam cercetãrile profesorului Iosif Constantin Drãgan privind istoria noastrã veche ºi strãveche ºi paginileînchinate împãratului roman Regalianus, nepot al regelui Decebal, publicate în Mileniul imperial al Daciei (Bucureºti,1986; tradusã ºi în limba englezã), în Istoria Românilor (Bucureºti, 1994) ºi în Adevãrata istorie a Românilor(Milano, 1996). De asemenea, cunoºteam studiile despre Regalianus elaborate de Ion Pachia-Tatomirescu, de DanIon Predoiu ºi de alþi istorici participanþi la Congresele Internaþionale de Dacologie. Însã voiam sã fac o trecere înrevistã a felului în care istoriografia româneascã ºi cea universalã reflectã lumina nouã pe care cercetãrile recente oaduc asupra unuia dintre cei mai controversaþi împãraþi romani de origine traco-iliro-dacã.Ediþiile succesive ale Istoriei României în date ºi ale Istoriei lumii în date nu pomenesc numele acestui împãratnici mãcar în tabelul cronologic al împãraþilor romani. În recenta lucrare Istoria Românilor, elaboratã ºi publicatã