Gustave-le-Bon-Psihologia-Maselor

Prin simplul fapt c ă face parte dintr-o mulţime, omul coboar ă , prin urmare, mai
multe trepte pe scara civilizaţiei. Izolat, poate c ă era un om cultivat, pe cînd
în mulţime este un instinctiv, aşadar un barbar. El are spontaneitatea, vio¬lenţ
a,
ferocitatea şi, de asemenea, entuziasmele şi eroismele fiinţ
elor primitive. Se
apropie de acestea şi prin uşurinţa cu ca¬re se las ă impresionat de cuvinte, de
imagini, precum şi condus
la acte care lezeaz ă interesele sale cele mai evidente. Individul In starea de
mulţime este un grăunte de nisip în mijlocul altor grăunţ
e de nisip, pe care
vîntul le spulber ă dup ă capriciul său Aşa se face c ă vedem juri dînd verdicte pe
care fiecare jur luat în parte le-ar dezaproba, adunări parlamentare care adoptă
legi şi mă
suri pe care le-ar condamna în particular fiecare din membrii
componenţi. Luaţi unul cîte unul, mem¬brii Convenţ
iunii erau burghezi cu obiceiuri
paşnice. Reu¬niţi în mulţime, ei nu au ezitat, sub influenţa cîtorva capi, să
trimit ă la ghilotin ă oameni vădit nevinovaţi; dup ă cum, contrar intereselor lor,
ei au renunţat la inviolabilitatea lor, decimîndu-se ei înşişi.
Nu numai prin acte difer ă individul în stare de mulţime de Eul să
u normal. Mai
înainte chiar de a-şi fi pierdut orice independen ţă , ideile şi sentimentele sale
s-au transformat în aşa măsur ă încît avarul a devenit foarte darnic, scepticul un
credul, omul onest un criminal, poltronul un erou. Re¬nunţ
area la toate
privilegiile, votat ă de nobilime într-un moment de entuziasm, în faimoasa noapte
de 4 august 1789, cu siguran ţă c ă nu ar fi fost niciodat ă acceptat ă de nici unul
din membrii săi luaţi izolat.
Concluzia observaţiilor precedente: mulţimea este întot¬deauna inferioar ă din
punct de vedere intelectual fa ţă de omul izolat. Dar, din punctul de vedere al
sentimentelor şi al actelor pe care aceste sentimente le provoac ă , ea poate fi,
dup ă împrejurări, mai bun ă sau mai rea. Totul depinde de modul în care este
sugestionat ă. Lucrul acesta l-au subes¬timat autorii care nu au studiat mulţ
imile
decît din punct de vedere criminal. Desigur, adesea mulţ
imile sînt criminale,
îns ă, tot adesea, ele sînt eroice. Sînt cu uşurin ţă determinate s ă se lase ucise
pentru triumful unui crez sau al unei idei, pot fi entuziasmate pentru glorie şi
onoare, pot fi antrenate aproape făr ă dificultate şi făr ă arme, ca în vremea
crucia¬delor, s ă lupte pentru eliberarea din mîinile necredincioşilor a
mormîntului lui Hristos, sau, ca în 1793, pentru apărarea pă
mîntului patriei*.
Eroisme, evident, puţ
in cam incon¬ştiente, dar cu astfel de eroisme se face
istoria. Dac ă nu s-ar pune la activul popoarelor decît marile acţ
iuni gîndite la
rece, analele lumii ar înregistra prea puţine evenimente.
* Autorul are în vedere bătălia de la Hondschoote, unde francezii au obţ
inut o
strălucit ă victorie, în zilele de 6—8 septembrie 1793, împo¬triva unei armate
anglo-austro-olandeze comandat ă de ducele de York. (Nota trad.).
20
Capitolul II SENTIMENTELE
Şl MORALITATEA MULŢIMILOR
lor, ca şi altele înc ă, pot fi observate şi la fiinţe care apar¬ ţ in unor forme
inferioare de evoluţie: să
lbaticul şi copilul. Este o analogie pe care o semnalez
doar în treacăt. Demon¬strarea sa ar depăşi cadrul acestei lucră
ri. Ea ar fi, de
alt¬fel, inutil ă pentru persoanele care sînt la curent cu psihologia primitivilor
şi i-ar convinge cu greu pe acelea care nu o cunosc. Abordez acum, în mod
succesiv, diversele caracteristici uşor de observat la majoritatea mulţimilor.
1. Impulsivitatea, versatilitatea şi iritabilitatea mul¬ ţimilor. Mulţ
imea este
jucăria tuturor instigărilor din exterior şi reflect ă variaţ
iile neîncetate ale
acestora. Impulsurile pe care ea le sufer ă sînt des¬tul de imperioase pentru ca
interesul personal s ă fie eclipsat. Nimic nu este premeditat în actele mulţ
imilor.