Gustave-le-Bon-Psihologia-Maselor

emisfer ă la alta.
Dar atare exemple se aplic ă marilor conducă
tori, iar aceştia sînt destul de rari
pentru ca istoria s ă le înregistreze uşor numărul. Ei formeaz ă vîrful unei serii
continue, cobo-rînd de Ia puternicul mînuitor de oameni la lucrătorul care, într-
un han obscur, îi fascineaz ă încetul cu încetul pe cama¬razii săi, rumegînd fără
încetare cîteva formule pe care nu le înţelege cîtuşi de puţin, dar a că
ror
aplicare, dup ă p ă¬rerea lui, trebuie s ă duc" ă la sigura realizare a tuturor
visu¬rilor şi speranţelor.
în fiecare sfer ă social ă, de la cea mai înalt ă la cea mai joas ă, de îndat ă ce omul
nu mai este izolat, cade neîntâr¬ziat sub influenţa unui conducă
tor. Majoritatea
indivizi¬lor, mai ales cei înglobaţ
i în masele populare, neavînd, în afara
specialităţii lor, nici o ideea clar ă şi rezonabil ă, sînt incapabili s ă se
conduc ă. Conducătorul le serveşte de călău¬z ă . Acesta poate fi înlocuit, la
nevoie, dar cu totul insufi¬cient, de publicaţiile periodice care fabric ă opiniile
pentru cititorii lor şi le procur ă fraze de-a gata, dispensîndu-i dv, reflecţie.
Autoritatea conducătorilor este extrem de despotic ă şi chiar nu reuşeşte s ă se
impun ă decît datorit ă despotismu¬lui. S-a remarcat cît de uşor se fac ei ascultaţ
i
de păturile muncitoreşti cele mai turbulente, făr ă s ă aib ă totuşi nici un mijloc
de a-şi susţine autoritatea. Ei fixeaz ă programul de lucru, proporţ
ia salariilor,
decid grevele, făcîndu-le s ă înceap ă şi s ă înceteze la ora pe care o stabilesc.
Conducătorii de mulţimi caut ă s ă înlocuiasc ă azi, pro¬gresiv, puterile publice, în
măsura în care acestea din urm ă se las ă puse în discuţie sau slăbite. Datorită
tiraniei lor, aceşti noi stăpînitori obţ
in din partea maselor o docilitate mult
mai complet ă decît ar obţine-o vreun guvern. Dac ă , ca urmare a unui accident
oarecare, conducătorul dispare şi nu este imediat înlocuit, mulţ
imea redevine o
colectivi¬tate lipsit ă de coeziune şi de rezisten ţă . în timpul unei gre¬ve a
lucrătorilor de omnibuze de la Paris, a fost de ajuns s ă fie arestaţ
i cei doi capi
care o dirijau, pentru ca greva s ă înceteze imediat. Nu nevoia de libertate,
ci aceea de
79
servitute domin ă întotdeauna sufletul mulţimilor. Setea lor de supunere le face să
asculte din instinct de acela care se declar ă stăpînitorul lor.
Se poate stabili o diviziune destul de net ă în clasa con¬ducătorilor de mulţ
imi.
Unii sînt oameni energici, cu voin ţă tare, dar de moment; alţ
ii, mult mai mari, au
o voin ţă puternic ă şi în acelaşi timp durabil ă. Primii se arat ă violenţ
i,
curajoşi, cutezători. Ei sînt îndeosebi utili în dirijarea unei încăieră
ri, în
antrenarea maselor în acte temerare, transformînd în eroi pe cei abia recrutaţ
i.
Aşa au fost, de exemplu, Ney şi Murat*, pe vremea primului Imperiu. Tot aşa a
fost, în zilele noastre, Garibaldi, aventurier făr ă ta¬lent, dar energic, reuşind
cu o mîn ă de oameni s ă pun ă mîna pe vechiul regat Neapole, apă
rat totuşi de o
armat ă disciplinat ă.
îns ă dac ă energia unor asemenea conducători este puter¬nic ă , în schimb ea este
momentan ă şi nu supravieţuieşte cîtuşi de puţ
in excitatului care a generat-o.
Reintraţi în curentul vieţii obişnuite, eroii animaţ
i de o astfel de ener¬gie fac
adesea dovada unei uimitoare slăbiciuni, ca toţi cei citaţ
i mai înainte. Ei par
incapabili s ă gîndeasc ă şi s ă se conduc ă în împrejurările cele mai simple, dup ă ce
au ştiut să-i conduc ă atît de bine pe alţii. Aceşti conducă
tori nu-şi pot exercita
funcţia decît cu condiţia de a fi ei înşişi con¬duşi făr ă încetare, de a simţ
i
mereu deasupra lor un om sau o idee, de a urma o linie de conduit ă bine trasat ă.
Cea de-a doua categorie de conducători, aceea a oame¬nilor cu voin ţă durabil ă ,
exercit ă, în pofida formelor mai puţin strălucite, o influen ţă mult mai mare. Se
includ în aceast ă categorie adevăraţ
ii fondatori de religii sau autorii unor mari
întreprinderi: Sfîntul Pavel, Mahomet, Gristofor Columb, Lesseps. Inteligenţ
i sau
mărginiţi, puţin import ă, lumea va fi întotdeauna a lor. Voinţa persistent ă pe
care o posed ă ei este o facultate extrem de rar ă şi de puternic ă , care face ca
totul s ă se plece în faţa sa. Nu ne dă
m seama întotdeauna de ceea ce poate face o
voin ţă puternic ă şi tenace. Nu-i rezist ă nimic: nici natura, nici zeii, nici