Gustave-le-Bon-Psihologia-Maselor

care fa& grev ă o fac mai degrab ă pentru a asculta un cuvînt de ordine decît pentru
a obţ
ine un spor de salariu. Interesul personal este rareori un mobil puternic
pentru mulţ
imi, pe cînd el constituie mobilul aproape exclusiv al individului
izolat. Cu siguran ţă nu interesul personal a fost acela care a călău¬zit mulţ
imile
în atîtea războaie, cel mai adesea de neînţe¬les pentru inteligenţ
a lor şi unde
ele s-au lă
sat masacrate tot atît de uşor ca ciocîrliile hipnotizate de oglinda
vînă-torului.
Pîn ă şi cei mai mari netrebnici, prin singurul fapt ca se găsesc reuniţ
i într-o
mulţ
ime, dobîndesc uneori principii: de moralitate foarte stricte. Taine face
remarcat faptul c ă masacratorii din Septembrie1 veneau s ă depun ă pe masa
comitetelor portofelele şi bijuteriile gă
site asupra victime¬lor, obiecte atît de
uşor de sustras. Mulţimea mizerabil ă care a invadat cu urlete, mişunînd ca
furnicile, palatul Tui-leries in timpul Revoluţ
iei de la 1848 nu a pus mîna pe
nici unul din obiectele care îi lua ochii şi din care fie şi numai unul singur
însemna pîine pentru zile îndelungate,.
Moralizarea aceasta a individului de către mulţime nu; este, desigur, o regulă
constant ă, dar ea se observ ă adesea,, chiar şi în împrejură
ri mult mai critice
decît cele pe care le-am citat. La teatru, cum am şi spus-o, mulţ
imea cere eroului
piesei virtuţi exagerate şi o asisten ţă, alcătuit ă fie şi din elemente inferioare,
se arat ă uneori plin ă de virtuţ
ii mincinoase. Chefliul de profesie, proxenetul,
scandalagiul; zeflemist murmur ă adesea în faţa unei scene cam făr ă per¬dea sau în
faţa unui cuvînt lejer, cu toate acestea foarte anodine pe lîng ă conversaţ
iile lor
obişnuite.
* A se vedea nota de la p. 18 (Nota trad.)
1 Este vorba de evenimentele din 2 — 5 septembrie 1792, cînd deţi¬nuţ
ii
consideraţi drept trădători ai naţiunii au fost masacraţ
i, în închi¬sori şi
mănăstiri, de către revoluţionarii francezi. (Nota trad.)
Aşadar, mulţimile dedate adesea la instincte josnice, dau de asemenea dovad ă de
acte de moralitate ridicat ă. Dac ă dezinteresul, resemnarea, devotamentul absolut
pentruun ideal himeric sau real sînt virtuţi morale, se poate spune c ă mulţ
imile
posed ă uneori aceste virtuţi într-un grad pe care filosofii cei mai înţelepţ
i
rareori l-au atins. Desigur c ă ele le practic ă în mod inconştient, dar nu are
importan ţă. Dac ă mulţimile ar fi raţ
ionat adesea şi şi-ar fi consultat intere¬sele
lor imediate, poate c ă nici o civilizaţie nu s-ar fi dezvol¬tat pe suprafaţ
a
planetei noastre, iar omenirea nu ar avea istorie.
Capitolul III
IDEILE, RAŢIONAMENTELE Şl IMAGINAŢIA
MULŢIMILOR
1. Ideile mulţimilor. Ideile fundamentale şi ideile accesorii. Cum pot s ă subziste
simultan idei contra¬dictorii. Transformările pe care trebuie s ă le sufere ideile
superioare ca s ă devin ă accesibile mulţ
imi¬lor. Rolul social al ideilor este
independent de partea de adevăr pe care ele o pot conţine. 2. Ra¬ ţ ionamentele
mulţimilor. Mulţimile nu pot fi influen¬ ţate de raţionamente. Raţ
ionamentele
mulţimilor sînt totdeauna de ordinul cel mai scăzut. Ideile pe care mulţ
imea le
asociaz ă, nu au decît apa¬renţa analogiei sau a succesiunii logice. 3. Ima¬ginaţ
ia
mulţimilor. Puterea de imaginaţie a mulţ
i¬milor. Ele gtndesc prin imagini, iar
aceste imagini se succed făr ă nici o legătur ă logic ă. Mulţ
imile sînt şocate
îndeosebi de latura miraculoas ă a lucrurilor. Miraculosul şi legendarul sînt
adevăra¬tele suporturi ale civilizaţiilor. Imaginaţia popu¬lar ă a fost întotdeauna
baza puterii oamenilor de stat. Cum se prezint ă faptele în stare s ă frapeze
imaginaţia mulţimilor.
1. Ideile muîţimilor
Studiind într-o lucrare precedent ă rolul ideilor în evolu¬ ţ ia popoarelor*, am
dovedit c ă fiecare civilizaţie deriv ă dintr-un mic numă
r de idei fundamentale,
rareori înnoite. Am ar ă¬tat cum aceste idei se aşaz ă în sufletul mulţ
imilor; cu