Gustave-le-Bon-Psihologia-Maselor

sărbătorirea duminicii şi în legătur ă cu frecventarea bisericilor dovedeşte că
masa francezilor vrea s ă se revin ă la vechile uzanţe şi nu mai este cazul s ă se
reziste acestei înclinaţii naţionale... Marea mas ă a oamenilor are nevoie de
religie, de cult şi do preoţ
i. Este o eroare a cltorva filosofi moderni, în care
eu însumi am fost antrenat, aceea de a crede în posibilitatea unei instruiri
destul de răspîndite spre a distruge prejudecăţ
ile religioase: ele sînt, pentru
marele număr de nenorociţi, o surs ă de consolare... Deci trebuie ifl i lăsă
m masei
poporului preoţii săi, altarele sale, cultul său".
54
;> I
3. Timpul
în problemele sociale, ca şi în problemele biologice, unul dintre cei mai energici
factori este timpul. El reprezint ă adevăratul creator şi marele distrugă
tor. El
este acela care a clădit munţii cu grăunţii lor de nisip şi care a ridicat pîn ă la
demnitatea uman ă obscura celul ă a erelor geologice. Pentru a transforma un fenomen
oarecare este de ajuns s ă facem s ă intervin ă secolele. S-a spus pe drept c ă o
fur¬nic ă ce ar avea timpul necesar ar putea şterge de pe planet ă masivul Mont
Blanc. O fiin ţă care ar avea puterea magic ă s ă varieze timpul dup ă voia-i ar avea
puterea pe care cre¬dincioşii o atribuie zeilor lor.
Noi îns ă nu avem aici a ne ocupa decît de influenţ
a tim¬pului în geneza opiniilor
mulţimilor. Acţiunea sa este imens ă .şi din acest punct de vedere. El ţ ine sub
dependenţa sa marile forţe, cum sînt rasa, care nu se pot forma făr ă el. El face
s ă evolueze şi s ă moar ă toate credinţ
ele. Prin el îşi dobîndesc ele puterea şi tot
prin el şi-o pierd.
Timpul pregăteşte opiniile şi credinţele mulţimilor, adi¬c ă terenul în care ele
vor germina. Urmeaz ă de aici c ă anu¬mite idei realizabile într-o epoc ă nu sînt
realizabile în alta. Timpul acumuleaz ă imensul reziduu de credinţ
e şi gînduri pe
care iau naştere ideile unei epoci. Ele nu încolţ
esc la întîmplare şi la noroc.
Rădăcinile lor se afund ă în lungul trecut. Dac ă ele înfloresc, timpul este acela
care le-a preg ă¬tit apariţia, şi totdeauna trebuie s ă ne întoarcem îndărăt ca să
concepem geneza. Sînt fiice ale trecutului şi mame ale viitorului, mereu sclave
ale timpului.
Aşadar, acesta din urm ă este adevăratul nostru stăpîn şi este suficient să-1 lăsă
m
s ă acţioneze ca s ă vedem toate lucrurile transformîndu-se. Astă
zi ne neliniştim
foarte tare de aspiraţiile ameninţătoare ale mulţ
imilor, de distrugerile şi de
răsturnă
rile pe care ele le prevestesc. Timpul îşi va lua singur sarcina de a
restabili echilibrul. „Nici un regim — scrie cu justeţ
e d. Lavisse — nu se va
clădi într-o singur ă zi. Organizaţ
iile politice şi sociale sînt opere care cer
secole; feudalitatea a existat inform ă şi haotic ă timp de secole, înainte de a-şi
găsi regulile; de asemenea, monarhia abso¬lut ă a tră
it timp de secole mai înainte
de a-şi gă
si mijloace regulamentare de guvernare şi ea a avut mari necazuri în
aceste perioade de aşteptare".
4. Instituţiile politice şi sociale
Ideea c ă instituţiile pot remedia defectele societăţii, c ă progresul popoarelor
rezult ă din perfecţionarea constitu¬ ţiilor şi guvernelor şi c ă schimbă
rile sociale
se opereaz ă prin decrete, ideea aceasta, zic, este foarte răspîndit ă înc ă .
Revo¬luţia francez ă a avut-o drept punct de plecare, iar teoriile sociale actuale
o iau drept punct de sprijin.
Experienţe extrem de frecvente nu au reuşit s ă zdrun¬cine aceast ă redutabilă
himer ă. Filosofi şi istorici au încer¬cat în zadar s ă demonstreze absurditatea
acesteia. Cu toate acestea, nu le-a fost greu s ă arate c ă instituţ
iile sînt
fiicele ideilor, sentimentelor şi moravurilor; şi c ă nu refacem ideile,