Gustave-le-Bon-Psihologia-Maselor

aceea, într-o alt ă lucrare, am ajuns la concluzia c ă tra¬ducerea exact ă a unei
limbi, mai cu seam ă dac ă este vorba de popoare moarte, este total imposibil ă . Ce
facem noi, în realitate, substituind un termen francez unui termen lati¬nesc,
grec sau sanscrit, sau chiar şi atunci cînd căutăm s ă înţ
elegem o carte
scris ă în propria noastr ă limb ă acum cîteva secole? Pur şi simplu substituim
imaginile şi ideile pe care viaţa modern ă le-a suscitat în inteligenţa noastr ă ,
noţiunilor şi imaginilor absolut diferite pe care viaţ
a veche le-a generat în
sufletul unor rase supuse la condiţii de exis¬ten ţă făr ă analogie cu ale noastre.
Oamenii Revoluţiei care îşi imaginau că-i copiaz ă, pe greci şi romani nu fă
ceau
decît s ă dea unor cuvinte vechi un sens pe care acestea nu l-au avut niciodat ă . Ce
asemănare putea s ă existe între institu¬ ţ iile grecilor şi acelea pe care le
desemnăm în zilele noastre cu cuvintele corespondente? Ce era atunci o republică
dac ă nu o instituţie esenţialmente aristocratic ă format ă dintr-o reuniune de mici
despoţi care dominau o mulţime de sclavi menţinuţi în cea mai absolut ă supunere ?
Aceste aristocraţ
ii comunale, bazate pe sclavaj, nu ar fi putut exista nici o
clip ă făr ă aceasta.
Cuvîntul libertate ce ar putea s ă semnifice asemănător cu ceea ce înţ
elegem noi
astăzi, într-o epoc ă în care liber¬tatea de a gîndi nici măcar nu era de bă
nuit şi
cînd nu era
nelegiuire mai mare şi de altfel mai rar ă decît s ă pui în discuţ
ie zeii, legile şi
obiceiurile cetăţ
ii ? Cuvîntul patrie, în sufletul unui atenian sau al unui
spartan semnifica cultul Atenei sau al Spartei şi nicidecum pe acela al Gre¬ciei,
alcătuit ă din cetăţi rivale şi mereu în stare de ră
zboi. Ce sens avea acelaşi
cuvînt la vechii gali divizaţ
i în triburi rivale, de rase, limbi şi religii
diferite, pe care Cezar le-a învins atît de uşor, pentru c ă şi-a gă
sit mereu
aliaţi printre ele ? Roma însă
şi a dotat Galia cu o patrie, dîndu-i unita¬tea
politic ă şi religioas ă. Chiar dac ă nu ne întoarcem atît de departe, ci numai cale
de dou ă secole îndărăt, credem oare c ă acelaşi cuvînt — patrie — era conceput cum
este astăzi, de că
tre principii francezi, de felul marelui Conde," care se aliau
cu străină
tatea împotriva suveranului lor? Şi acelaşi cuvînt nu avea el oare un
sens diferit de sensul mo¬dern pentru emigranţii care îşi închipuiau c ă ascult ă de
legile onoarei combătînd Franţ
a, pe cînd de fapt ascultau de punctul lor de
vedere, deoarece legea feudal ă îl lega pe vasal de seniorul său şi nu de pă
mînt,
iar acolo unde co¬manda suveranul, acolo era adevărata patrie.
Numeroase sînt cuvintele al căror sens s-a schimbat ast¬fel profund de la o epocă
la alta. Nu putem ajunge s ă le înţelegem cum erau ele odinioar ă decît dup ă un
îndelungat efort. Cum s-a spus pe bun ă dreptate, este necesar ă mult ă lectur ă ca să
reuşim s ă înţelegem ce însemnau în ochii str ă ¬bunilor noştri cuvinte ca rege şi
familie regal ă. Ce s ă mai spunem atunci de termenii mai complecşi ?
Cuvintele nu au deci decît semnificaţii mobile şi tranzi¬torii, care se schimb ă de
la epoc ă la epoc ă şi de la popor la popor. Dac ă vrem s ă acţionă
m cu ajutorul lor
asupra mulţimilor, trebuie s ă ştim ce sens au pentru ele la un moment dat, şi nu
acela pe care l-au avut odinioar ă sau pe care îl au pentru indivizii de
constituţie mental ă dife¬rit ă. Cuvintele trăiesc ca şi ideile.
In consecin ţă, atunci cînd mulţimile, ca urmare a unor răsturnă
ri politice, a unor
schimbări de credinţe, sfîrşesc prin a manifesta o antipatie profund ă pentru
imaginile' evocate-, de anumite cuvinte, prima datorie a veritabilului om de stat
este s ă schimbe cuvintele, bineînţeles făr ă a se atinge de lucruri în ele însele.
Acestea din urm ă sînt prea legate de constituţia ereditar ă ca s ă fie transformate.
Judiciosul Tocqueville* a făcut remarcat faptul c ă treaba Consula-
* Scriitor politic francez (1805-1859), autor al lucrărilor De la democraţ
ie en
Amerique şi Uancien regime et la revolution. (Nota trad.)
68