Gustave-le-Bon-Psihologia-Maselor

per¬sonal. Acesta din urm ă constituie, dimpotriv ă , ceva indivi¬dual, coexistent
uneori cu reputaţia, gloria, averea, sau întă
rit de acestea, dar perfect
susceptibil s ă existe într-un mod independent.
84
Prestigiul dobîndit sau artificial este mult mai răspîn-dit. Prin simplul fapt că
un individ ocup ă o anumit ă pozi¬ ţie, are o anumit ă avere, este împopoţ
onat cu
unele ti¬tluri, el este aureolat de prestigiu, oricît de nul ă ar putea fi valoarea
sa personal ă. Un militar în uniform ă, un magis¬trat în rob ă au totdeauna
prestigiu. Pascal a notat foarte just necesitatea, pentru judecă
tori, a robelor şi
perucilor. Făr ă acestea ei îşi pierdeau o mare parte din autoritatea lor.
Socialistul cel mai neîmblînzit este emoţionat la vede¬rea unui prin ţ sau a unui
marchiz şi asemenea titluri ajung spre a escroca cum vrei pe un comerciant3.
Prestigiul la care m-am referit este exercitat de persoane; ală
turi de acesta îl
putem situa pe acela exercitat de opinii, de opere literare sau artistice etc.
Adesea nu este vorba ■decît de repetiţie acumulat ă . Istoria, istoria literaturii
şi artei îndeosebi, fiind pur şi simplu repetarea aceloraşi jude¬căţ
i pe care
nimeni nu încearc ă s ă le controleze, fiecare sfîr-şeşte prin a repeta ce a învăţ
at
la şcoal ă. Exist ă anumite nume şi lucruri de care nimeni nu ar îndrăzni s ă se
ating ă. Pentru cititorul modern opera lui Homer degaj ă un imens •şi incontestabil
sentiment de plictiseal ă; dar cine ar cuteza ■s-o spun ă ? Parthenon-ul, în starea
sa actual ă, este o ruin ă destul de lipsit ă de interes; dar el are un asemenea
presti¬giu încît nu mai este văzut decît cu întreg cortegiul să
u de amintiri
istorice. Caracteristica prestigiului este aceea de a ne împiedica s ă vedem
lucrurile aşa cum sînt ele, parali-zîndu-ne judecăţile. Mulţ
imile întotdeauna, iar
indivizii cel mai adesea au nevoie de opinii de-a gata. Succesul acestor
3 Influenta aceasta a titlurilor, a uniformelor, a panglicilor asu¬pra mulţ
imilor
se regăseşte în toate ţările, chiar şi acolo unde senti¬mentul de independenţă
personal ă este foarte dezvoltat. în legătur ă cu aceasta reproduc un pasaj curios
din cartea unui călă
tor, referitor la prestigiul anumitor persoane în Anglia: „Cu
ocazia diverselor întîl-niri am remarcat entuziasmul deosebit pe care îl tră
iesc
englezii cei mai rezonabili la contactul sau la vederea unui membru al Camerei
lorzilor. Cu condiţia ca starea sa social ă să-i susţin ă rangul, ei îl iubesc
dinainte şi, în prezenţa lui, suport ă totul din parte-i cu încîntare. îi vezi
roşind de plăcere la apropierea sa, iar dac ă le vorbeşte bucuria le aprinde şi mai
tare obrajii şi ochii le strălucesc de o licărire făr ă ■seamă
n. Ei au lordul în
sînge, dac ă se poate spune aşa, aşa dup ă cum spaniolul are dansul, germanul muzica
şi francezul Revoluţ
ia. Pasiunea lor pentru cai şi pentru Shakespeare este mai
puţin excesiv ă, satisfac¬ ţia şi orgoliul legate de aceştia mai puţ
in fundamentale.
Cartea Camerei lorzilor are un tiraj considerabil şi, oriunde te-ai duce, o
găseşti, ca Biblia, în mîna tuturor".
opinii este independent de partea de adevăr sau de eroare pe care ele o conţ
in;
succesul lor rezid ă exclusiv în prestigiul lor. S ă abordă
m acum prestigiul
personal. Avînd o natur ă foarte diferit ă de prestigiul artificial sau dobîndit,
acesta constituie o facultate independent ă de orice titlu, de orice autoritate.
Numărul mic de persoane care îl au exercit ă o fascinaţie de-a dreptul hipnotică
asupra celor care îi încon¬joar ă, inclusiv asupra egalilor lor, toţ
i ascultînd de
dînsul aşa cum fiara sălbatic ă ascult ă de îmblînzitorul pe care atît de uşor ar
putea să-I devoreze.
Marii conducă
tori de oameni, Buddha, lisus, Mahomed, Jeanne d'Arc, Napoleon au
avut într-un înalt grad aceast ă form ă de prestigiu, impunîndu-se Îndeosebi cu
ajutorul aces¬teia. Zeii, eroii şi dogmele se impun, nu se discut ă: de îndat ă ce
sînt obiect de discuţie, dispar.
Personajele citate aveau putere fascinatoare cu mult înain¬te de a deveni ilustre
şi nici nu ar fi devenit ilustre făr ă aceasta. Napoleon, la zenitul gloriei sale,