Gustave-le-Bon-Psihologia-Maselor

cita.
Urmă
torul fapt este unul din cele mai tipice, deoarece a fost selectat din
halucinaţiile colective care au bîntuit o mulţime în care se gă
seau indivizi de
toate soiurile, igno¬ranţi cît şi instruiţi. Este relatat incidental de că
tre
locote¬nentul de marin ă Julien Felix, în cartea sa referitoare la curenţii marini.
Fregata la Belle-Poule, naviga pentru a regă
si corveta le Berceau, de care fusese
despărţit ă de o furtun ă violent ă. Era în plin ă zi însorit ă. Deodat ă omul de veghe
semnaleaz ă o ambarcaţiune dezorientat ă. Echipajul îşi îndreapt ă privi¬rile spre
punctul indicat şi toat ă lumea, ofiţeri şi mateloţi, zăreşte o plut ă plin ă de
oameni, remorcat ă de ambarcaţ
ii pe care fîlfîiau semnale de desperare. Amiralul
Desfosses ceru s ă fie echipat ă o ambarcaţie, ca s ă sar ă în ajutorul
naufragiaţilor. în timp ce se apropiau, mateloţii şi ofiţ
erii care îi conduceau
vedeau „mase de oameni agitîndu-se, întinzînd mîinile, auzeau zgomotul surd şi
confuz al unui mare numă
r de voci". Ajunşi în apropierea pretinsei plute, s-au
aflat pur şi simplu în faţa cîtorva crengi de arbori pline ■ de frunze, smulse de
furtun ă de pe coasta din vecinătate, în faţa unei evidenţ
e atît de palpabile,
halucinaţia a dispărut.
Exemplul acesta dezvăluie cu toat ă claritatea mecanis¬mul halucinaţ
iei colective,
aşa cum l-am explicat. De o parte mulţimea, în stare de expectativ ă *; de alta,
sugestia ■operat ă de omul de veghe care a semnalat un vas dezorien¬tat în largul
mării, sugestie acceptat ă prin contagiune de « ătre toţi cei care asistau, ofiţ
eri
sau mateloţi.
* <ietat d'attention expectanten în textul original. (Nota trad.)
27
Nu este nevoie ca o mulţime s ă fie numeroas ă pentru ce facultatea sa de a vedea
corect s ă fie distrus ă, iar faptele reale s ă fie înlocuite de halucinaţii fără
legătur ă cu acela fapte. Reunirea cîtorva indivizi constituie o mulţ
ime şi, fie ei
chiar distinşi savanţi, ei capăt ă atunci toate caracte¬risticile mulţ
imilor în
legătur ă cu subiectele din afara specia¬lităţii lor. Facultatea de observaţ
ie şi
spiritul critic pe care le posed ă fiecare din ei se evapor ă.
Un psiholog ingenios, d. Davey, ne furnizeaz ă un exem¬plu foarte ciudat, comunicat
în Annales des Sciences psychi-ques şi care merit ă a fi relatat aici. Convocînd o
reuniune de observatori distinşi — între care şi unul din savanţ
ii
de frunte ai Angliei, d. Wallace — d. Davey a executat în faţ
a lor —
dup ă ce i-a lăsat s ă examineze obiectele şi s ă pun ă sigilii unde doreau
— toate fenomenele clasice ale spiritismului: materializarea spiritelor,
scrierea pe tăbliţe de ardezie etc. Obţinînd dup ă aceea de la aceşti
spectatori iluştri raporturi scrise ce afirmau c ă fenomenele observate nu au putut
s ă fie provocate decît prin mijloace suprana¬turale, el le-a dezvă
luit apoi
c ă ele erau rezultatul unor şiretlicuri foarte simple. „Cel mai uimitor lucru al
investi¬gaţiei domnului Davey, scrie autorul relatării, nu este minu¬nea de farsă
în sine, ci extrema lips ă de consisten ţă a rapoar¬telor redactate de martori
neiniţiaţi. Deci, spune el, martorii 'pot s ă fac ă istorisiri detaliate, pozitive,
care s ă fie complet eronate, dar al căror rezultat este c ă, dac ă se acceptă
ca fiind exacte descrierile lor, fenomenele pe care le descriu sînt
inexplicabile prin şiretlic. Metodele nă
scocite de d. Da¬vey erau atît de simple
încît este de mirare c ă a avut în¬drăzneala s ă le foloseasc ă ; dar el avea o
putere atît de mare asupra mulţimii încît putea s ă o conving ă c ă vedea ceea ce
nu vedea". Este, pîn ă una alta, puterea hipnotizatorului fa ţă de hipnotizat. Dar
atunci cînd o vedem exercitîndu-se asupra unor spirite superioare, puse în
prealabil în gard ă, este de înţeles cu cît ă uşurin ţă se iluzionează
mulţimile obişnuite.
Exemplele analoage sînt nenumărate. Acum cîţ
iva ani, ziarele reproduceau istoria a
dou ă fetiţe înecate, pescuite în Sena. Aceşti copii au fost recunoscuţ
i din primul
mo¬ment, în modul cel mai categoric, de către o duzin ă de
28