5. L. Gherasim - Medicina Interna - Bolile Digestive, Hepatice si Pancreatice. 3-Editura Medicala Bucuresti (1999)

2. Examenul manometric este :lnsa acela care define§te anomalia motone
§i izoleaza diferitele entitati. Utilizarea manometriei monitorizate timp de
24 ore, permite decelarea cu mai multa u§urinta a anomaliilor intermitente.
3. Endoscopia digestiva superioara este necesara excIuderii cauzelor
organiee esofagiene eu simptomatologie similara.
4. Testele radiolluc1eare efeetuate cu ajutoml pranzului solid sau lichid
mareat eu Tcm99 masoara timpul de tranzit §i apreciaza mi§carile bolului alimentar
in esofag. Au 0 sensibilitate foarte mare §i sunt utilizate atat pentTu
diagnosticul unor tulburari motorii ce nu au fost evidentiate manometric, dar
mai ales pentJ.u evaluarea tratamentului.
5. Testele de provocare sunt utile §i sunt folosite atunci cand l1U exista
o eoneordanta intJ.'e simptomatologia clinica §i aspectul traseulul manometric.
AdministJ.'area de edrophomum sau ergonovine (vezi explorare aealazie) poate
provoca in acela§i timp durerea asociata cu modificarea traseului manometric,
demonstrandu-se caracteml esofagian motor al durerii toracice.
Diagnosticul diferen!ial
1. Atunei cand predomina simptomatologia dureroasa este necesar a se
afirma sau infirma angina pectorala. Astfel, metodologia de explorare debuteaza
totdeauna prin efectuarea unei ECG, dar §i a unui examen radiologic toracie,
pen1J.Ua deeela §i eventualele cauze toracice ce ar putea produce durerea.
2. Indepfutarea eauze10r organiee esofagiene care '11'pute« produce simptomatologia
clinica, se efectueaza prill examenul radiologic, endoscopic §i bioptic.
3. Deosebirea dintJ.'e diferitele afectiuni motorii ale esofagului se realizeaza
prin examenul radiologic §i manometric. Daca in acalazie endoscopia
digestiva superioara aduce date impOltante diagnosticului §l precizarii diferitelor
complieatii, in tulburfu'ile spastiee ale esofagului inieriol', ea nu are decat
1'01 de excludere. In tulburarile motorii esofagiene de acest tip examenul
manometJ.'ic reprezinta factoml diagnostic de decizie.
In spasmul difuz esofagian, la examenul radiologic se constata ca undele
peristaltice initiate de deglutitie sunt intrempte de contJ.'actii ale musculaturii
netede ale esofagului inferior, care sunt izolate, necoordonate, nepropulsive.
Peretii esofagieni sunt supE, neinfiltJ.'ati; contractiile esofagulm inferior ii confera
aspect de tirbu§on, sau de ~irag de matanii, sau de pseudodiverticuli. Contractiile
te11iare care se observa nu sunt specifice spasrnului difuz esofagian,
ele fiind prezente §i la acalazici §i la indivizii sanato§i. Esofagul se ingusteaza
catre cardie §i tJ:anzitul esofagian este intarziat.
La examenul manometric se observa, in 2/3 inferioare ale esofaguhli,
prezenta de contractii simultane, viguroase, mai ample decat normal. Contractiile
care dureaza mai mult de 20-30 secunde sunt insotite de durere eare cedeaza
dupa disparitia lor. Presiunea in sfincter poate fi crescuta, dar de obicei
re1axarea cardiei in deglutitie se efectueaza normal (fig. 3).
Numai 0 restransa categorie de bolnavi au de obicei corespondenta :111­
tre datele clinice, radiologice §i manometrice, astfel ineat s-a introdus notiunea
de spasm difuz esofagian simptomatic. Pe de aha parte SDE este asociat cu
o serie de boli esofagiene §i extraesofagiene (tabe1ul III).
Acalazia viguroasa reprezinta 0 varianta a acalaziei simple ~i a SDE.
La examenul radiologic se pot observa atat semnele acalaziei, dar §i modi-
24