Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Plantă erbacee cu
rădăcini adventive fibroase. Tulpina
patrunghiulară, compusă din noduri şi
internoduri, mai mult sau mai puţin
erectă, puternic ramificată. Frunze
opuse, ovat-lanceolate până la
lanceolate, cu marginea limbului
serată, pe partea superioară netede, iar
pe cea inferioară au nervuri
proeminente; colorate în verde închis
cu glande oleifere. Inflorescenţa este
de forma unui spic, conic alungit.
Răspândire. Plantă care preferă
solurile fertile de luncă, luto-nisipoase,
cu apă freatică la mică adâncime,
heliofilă.
Organul utilizat, recoltare.
Frunzele se recoltează când acestea
ajung la lungimea de 6 cm. Părţile
aeriene se recoltează pentru uscare
când plantele sunt înflorite în proporţie
de 15-20%, iar pentru extragerea
uleiului volatil, când plantele sunt
înflorite peste 25%.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. Frunzele de mentă
conţin ulei volatil (principiu activ), lipide,
sitosterol, acizii ursolic şi oleanolic,
taninuri, flavonozide, caroten. Ele se
prescriu ca spasmolitic, colagog şi
antiemetic; întră în componenţa
speciilor cu acţiune carminativă,
gastrică, colagogă şi calmantă. Tinctura
se foloseşte ca analgezic.