Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Arbore cu o coroană
deasă. Frunzele sunt lung-peţiolate,
rotunde, ascuţite la vârf, iar pe faţa
inferioară se observă nervuri
proeminente. Florile alb-gălbui, plăcut
mirositoare, aşezate pe un peduncul
comun, concrescut aproape pe
jumătatea lungimii lui, cu o bractee
lungă în formă de limbă, de culoare
verde-gălbuie.
Răspândire. Toate speciile cresc
prin pădurile noastre sau sunt cultivate
ca arbori ornamentali.
Organul utilizat, recoltare. Florile
de tei se recoltează în momentul când
majoritatea lor sunt complet înflorite, iar
un număr mic de boboci se află în curs
de deschidere.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. În afară de acţiunea
emolientă, datorată mucilagului, pentru
care florile de tei sunt folosite ca
medicament cu proprietăţi behice, la
aceasta se mai adaugă acţiunea
diaforetică şi uşor sedativă a
farnezolului, acţiunea spasmolitică şi
diuretică determinate de flavone şi cea
uşor antiinflamatoare a substanţelor
triterpenice, fapt ce le recomandă în
tratamentul afecţiunilor reumatice, ale
gripei şi răcelii, ca antipiretice şi
sedative, dar şi ca antivirale,
hipotensive. Florile de tei fac parte din
compoziţia speciilor calmante,
pectorale, sedative şi sudorifice.