Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Arbust sau arbore mic
cu lemnul tare şi scoarţa de culoare
galbenă-cenuşie cu crăpături.
Ramurile tinere verzi, co coaste
proeminente, acoperite cu peri scurţi;
mai târziu glabre, de la cenuşiu-galben
până la roşii-brune. Frunze ovate până
la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli
pubescenţi. Flori galbene grupate în
cime umbeliforme, care se deschid
înaintea frunzelor.
Răspândire. Creşte spontan prin
tufişuri, margini de pădure, zăvoaie din
zona de deal, des formează desişuri
cu alţi arbuşti. Rezistent la ger, secetă;
se cultivă.
Organul utilizat, recoltare.
Scoarţa se recoltează primăvara
devreme în timpul circulaţiei intense a
sucului sau toamna târziu la sfârşitul
perioade de vegetaţie, iar fructele – la
maturizare deplină. Uneori odată cu
fructele se recoltează şi frunzele.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. Scoarţa, bogată în
taninuri se utilizează ca febrifug.
Fructele conţin acid ascorbic, tanin,
pectine, flavonozide şi au acţiune
a s t r i n g e n t ă , a n t i d i a r e i c ă ş i
antidizenterică. În medicina populară
cornul se foloseşte în dereglări ale
funcţiilor tractului gastro-intestinal.
Decoctul din frunze se utilizează în
tratamentul viermilor intestinali.